1ra-698/2017 — art. 324 al. 3 lit. a CP

1ra-698/2017 — art. 324 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-698/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Nicolaev Ghenadie, Moraru

Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și procurorul

în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2014 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Popa Gheorghe Xxx, născut la xxxxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxx, s. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Popa Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

324 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 7 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 8000 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe

un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip

închis.

Prin încheierea de corectare a erorilor materiale din 11 aprilie 2014, s-a dispus

ca în dispozitivul sentinței să fie indicat corect că: Corpurile delicte - înregistrările

audio și video imprimate pe mini - DV „Sony”, Premium digital vidéocassette

DVM60, cu nr. de inventariere 1147; CD-R 700 MB80 min, cu nr. de inventariere

1244 și xerocopia dosarului civil nr. 2-516/13 ridicat de la Judecătoria Telenești – a

1

fi păstrate la materialele cauzei penale pe toată perioada păstrării dosarului. Banii -

patru bancnote, fiecare cu nominalul de 50 dolari SUA, cu seria și numărul:

AF24304963A F6 anul emisiei 1996, JK24169813A K11 anul emisiei 2009,

GF36914552A F6 anul emisiei 2004 (A), JE 10713179A E5 anul emisiei 2009 – s-

a dispus a fi trecute în contul statului.

Gheorghe, la 09.10.2013, aflându-se în biroul de serviciu din cadrul Judecătoriei

Telenești, situat pe adresa or. Telenești, str. Ștefan cel Mare 6, având spre examinare

cauza civilă Bufteac Veaceslav contra Bușovschi Roman privind încasarea datoriei,

a acceptat de la ultimul, prin intermediul avocatului Durnea Andrei, suma de 200

dolari SUA, pentru scoaterea de pe rol a cererii reclamantului Bufteac Veaceslav.

La 10.10.2013, judecătorul Popa Gheorghe a scos de pe rol cererea

reclamantului Bufteac Veaceslav. Ulterior, aflându-se în biroul de serviciu din

cadrul Judecătoriei Telenești, situat pe adresa or. Telenești, str. Ștefan cel Mare 6, la

11.10.2013, aproximativ între orele 13:00 min. și 13:10 min., având intenția

realizării scopului infracțional, a primit personal de la Durnea Andrei bani în sumă

de 200 dolari SUA, pentru scoaterea de pe rol a cererii reclamantului Bufteac

Veaceslav, hotărâre pe care a adoptat-o la 10.10.2013.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Popa Gheorghe în baza art. 324

alin. (3) Cod penal, - pretinderea, acceptarea și primirea personal de către o persoană

cu funcție de demnitate publică bunuri ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a

îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale.

3.1. Procurorul în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian,

solicitând casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei sub formă de amendă și a

pedepsei complementare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care lui Popa Gheorghe să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 7 ani, cu executarea ei în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de

2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

cadrul autorității judecătorești și a organelor de drept pe un termen de 5 ani, și să fie

dispusă încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 200 dolari SUA,

precum și dispunerea păstrării corpurilor delicte, documentelor și a rezultatelor

măsurilor speciale de investigație, invocând în argumentare că:

- prima instanță a interpretat eronat prevederile legii materiale în partea ce ține

de aplicarea pedepsei sub formă de amendă și a pedepsei sub formă de privare de a

exercita o anumită activitate, astfel că a depășit limitele sancțiunii prevăzute de art.

324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în vigoare la momentul comiterii faptei, sancțiunea

căruia la acel moment prevedea amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități

2

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani;

- prima instanță nu s-a expus asupra chestiunilor ce țin de repartizarea

cheltuielilor de judecată și asupra corpurilor delicte.

3.2. Avocatul Nicoară Vasile în numele inculpatului Popa Gheorghe,

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Popa Gheorghe să fie achitat de sub învinuirea adusă, din motivul că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului declarat s-a invocat că:

- sentința de condamnare este ilegală și neîntemeiată;

- în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate,

că anume acesta ar fi comis fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere

și acceptare la 10.10.2013 a mijloacelor financiare de la Bușovschi Roman prin

intermediul avocatului Durnea Andrei, pe când în ziua dată Popa Gheorghe a scos

de pe rol cererea reclamantului, din fapta reținută de instanță s-a constatat doar un

singur element - primirea, care a avut loc la 11.10.2013, iar acest element, prin

prisma art. 135 alin. (3) Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 14 alin. (1)

Cod penal, denotă lipsa elementelor infracțiunii puse în sarcina inculpatului, fiindcă

legea stabilește expres că primirea mijloacelor financiare transmise sub control, deși

formal cade sub incidența infracțiunii, dar în mod separat nu constituie infracțiune;

- instanța nu a dat apreciere faptului că organul de urmărire penală nu a

determinat esența obiectului juridic special al infracțiunii, iar instanța din oficiu, deși

l-a descris, nu-l putea reține, deoarece astfel se încalcă dreptul inculpatului la

apărare, fiindcă acesta nu a avut posibilitate să se apere în raport cu ceea ce nu a fost

indicat în rechizitoriu, nu a fost supus cercetării judecătorești/dezbaterilor judiciare,

drept garantat de art. 6 §3 CEDO (cauza Andrian Constantin vs România din

12.04.2011, decizia Curții Supreme de Justiție 1ra-582/12);

- instanța nu a dat apreciere nici faptului că la caz lipsește și obiectul material

al infracțiunii, odată ce nu s-a constatat pretinderea, fiindcă obiectul material nu

poate exista fără scopul special al laturii subiective, astfel că după ce s-a dispus

scoaterea cererii de pe rol, inculpatul nu putea pretinde obiectul material;

- instanța nu a reținut că la 11.10.2013 a avut loc o provocare, ceea ce exclude

probele care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare (cauza Sandu vs. R.

Moldova, cauza Ramanauskas vs R. Lituania);

- instanța a lăsat fără apreciere declarațiile contradictorii ale martorului

Durnea Andrei, intenția căruia de a provoca judecătorul a apărut după discuția cu

organul de urmărire penală, a martorului Bușovschi Roman, care a relatat că

inculpatul nu a pretins de la el bunuri sau mijloace financiare, iar plângerea depusă

la CNA a fost cu scopul de a clarifica cine vrea suma de bani - avocatul sau

3

magistratul și acesta de facto are statut de colaborator confidențial, deoarece dânsul

a înregistrat convorbiri cu făptașii, a transmis mijloace financiare sub controlul

organului de urmărire penală, a depus denunțul care a stat la baza ordonanței de

pornire a urmăririi penale, a martorului Spanachi Tamara, care a relatat că inculpatul

nu a pretins nici de la Durnea Andrei, nici de la Bușovschi Roman bunuri sau

mijloace financiare;

- instanța deși a constatat că scopul special al infracțiunii incriminate a fost

legat de soluția privind scoaterea cererii de pe rol, însă a lăsat fără apreciere

circumstanța că inculpatul nu putea să cunoască faptul că partea adversă la

10.10.2013 nu se va prezenta la proces, iar neprezentarea reclamantului și a

reprezentantului acestuia, putea duce la soluția adoptată de către magistrat, astfel că

lipsește la caz scopul special, parte componentă a laturii subiective a infracțiunii;

- instanța nu a ținut cont de faptul că până la inițierea măsurilor speciale de

investigații la cauza penală nu a existat nici un indiciu că inculpatul ar fi fost implicat

în vreo activitate criminală de corupție, până la inițierea acestor proceduri la cauză

erau doar procesul-verbal de consemnare a plângerii, de audiere a martorilor Durnea

Andrei și Bușovschi Roman (aplicabile speței în cauză fiind cauzele Sandu vs R.

Moldova, cauza Miliniene vs R. Lituania, Khudobin, Vanyan vs Rusia), doar în urma

cercetării pasive a cazului s-ar fi constatat că inculpatul pretinde mită, ceea ce este

exclus pe caz, deoarece Durnea Andrei a avut un rol activ/determinant în contactarea

judecătorului, organul de urmărire penală putea să procedeze așa cum a acționat, să-

l invite și să-l audieze pe Durnea Andrei;

- instanța urma să dea apreciere faptului că declarațiile martorului Durnea

Andrei sunt contradictorii, iar organul de urmărire penală în cazul dat trebuia, prin

prisma art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală, să efectueze confruntarea între

Bușovschi Roman și Durnea Andrei pentru înlăturarea divergenților apărute, primul

fiind agent sub acoperire;

- instanța neîntemeiat a respins demersul părții apărării, prin care a solicitat

audierea martorului Beț Olimpiu, care deține informația secretă de acest dosar, în

special, de persoana lui Bușovschi Roman, căruia i-a asigurat perfectarea vizei de

domiciliu;

- instanța nu a dat apreciere faptului că organul de urmărire penală nu a avut

un rol pasiv în derularea evenimentelor, dar a influențat aceste evenimente prin

determinarea lui Durnea Andrei și/sau Bușovschi Roman să transmită mită, ce este

o instigare la comiterea infracțiunii, fiindcă organul de urmărire penală i-a indicat

lui Durnea Andrei că transmiterea urmează să aibă loc la 11.10.2013, pentru ce i-a

alocat mijloace financiare, de unde rezultă că nici Durnea Andrei și nici Bușovschi

Roman nu au avut intenția și nu ar fi acționat în vederea transmiterii banilor,

4

respectiv nu există condiții legale ce ar demonstra „acceptarea” și „primirea”,

modalități ale faptei prevăzute de art. 324 Cod penal;

- în cauză nu s-a demonstrat și nu a existat nici un indiciu că la data de

10.10.2013, în momentul pornirii urmăririi penale inculpatul ar fi pretins, acceptat

și primit bunuri sau mijloace financiare, mai mult că, pretinderea se realizează la

inițiativa subiectului infracțiunii prevăzut de art. 325 Cod penal, circumstanțe ce au

influențat întreg procesul penal și au dus la violarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale inculpatului;

- ordonanța privind controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale

extorcate urma să fie emisă în condițiile art. 135 Cod de procedură penală, aceasta

trebuia să fie executată de către colaboratorul CNA și nu de Durnea Andrei, astfel

aceasta este lovită de nulitate, deoarece atragerea ultimului la acțiunea în cauză

contravine prevederilor art. 1321, 1324, 255 Cod de procedură penală, de unde rezultă

că și procesul-verbal din 11.10.2013 privind controlul transmiterii banilor nu

produce efecte juridice;

- nu au fost autorizate mijloacele tehnice reflectate în procesul-verbal din

11.10.2013, contrar prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 59 din 29.03.2012,

lipsind la caz încheierea judecătorului de instrucție și pe suportul informațional

datele diferă esențial, înregistrările fiind făcute după ora 13.08 sau 13.09 minute;

- percheziția a fost efectuată fară autorizarea judecătorului, cu derogarea de la

prevederile art. 125 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța și-a întemeiat concluziile pe declarațiile martorilor și pe probele

obținute în rezultatul măsurilor speciale de investigație;

- instanța deși a indicat că cererea părții apărării va fi soluționată prin sentință,

din conținutul acesteia, rezultă că instanța nu a supus analizei nici un argument din

cele invocate, așa că nu și-a motivat soluția în raport cu poziția părții apărării.

2016, au fost admise din alte motive apelurile declarate, casată sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal în privința inculpatului Popa Gheorghe, pe învinuirea de săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal a fost încetat, din motiv

că fapta constituie o contravenție, la fel, procesul contravențional în privința lui Popa

Gheorghe, pe art. 315 Cod contravențional, a fost încetat în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

octombrie 2013, în intervalul de timp 13.00-13.10, aflându-se în biroul său de

serviciu, amplasat în sediul Judecătoriei Telenești din str. Ștefan cel Mare 6, or.

Telenești, a acceptat și primit 200 dolari SUA, pentru faptul că la 10 octombrie 2013,

a scos de pe rol cererea reclamantului Bufteac Veaceslav către Bușovschi Roman

5

privind încasarea datoriei. Banii primiți au fost depistați în cadrul percheziției în

Codul de procedură civilă, care se afla pe masa de birou a judecătorului.

Astfel, instanța de apel a calificat acțiunile lui Popa Gheorghe în baza art.315

Cod contravențional, adică primirea de recompensă nelegitimă.

În acest sens, instanța de apel analizând materialele cauzei a conchis că

probele administrate confirmă faptul că în cazul dat, nu a fost realizată nici latura

obiectivă și nici cea subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal, care

constă în acțiuni de a pretinde și a primi bunuri ori avantaje patrimoniale și,

respectiv, intenția directă întru atingerea unui scop concret, caracteristic

componenței de corupere pasivă, în lipsa căruia, fapta urmând corect a fi calificată

potrivit art. 315 Cod contravențional - primirea în exercițiul funcției de recompensă

nelegitimă.

ordinare de către:

6.1. Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu,

indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia și parțial a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 7 ani închisoare și amendă

în mărime de 2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice în cadrul autorității judecătorești și a organelor de drept pe un termen de 5

ani, precum și a încasa de la Popa Gheorghe suma de 200 dolari SUA, cu titlu de

cheltuieli judiciare, invocând că:

- instanța de apel incorect a dispus recalificarea acțiunilor inculpatului, pe

când probele acumulate confirmă cu certitudine că, Popa Gheorghe a comis

infracțiunea prevăzută la art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- soluția primei instanțe este una eronată în partea ce ține de aplicarea pedepsei

sub formă de amendă și a pedepsei sub formă de privarea de dreptul de a exercita o

anumită activitate, fiindcă pedeapsa depășește limitele sancțiunii prevăzute de art.

324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în vigoare la momentul infracțiunii, instanța aplicând

pedeapsa după modificările în vigoare din 25.02.2014, și nu s-a expus nici asupra

chestiunilor ce țin de repartizarea cheltuielilor de judecată și asupra corpurilor

delicte.

6.2. Avocatul Vizdoga Ion în numele inculpatului Popa Gheorghe, indicând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri, de achitare,

pe motivul lipsei elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului.

au fost admise recursurile declarate, casată total decizia Colegiului penal al Curții

6

de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

apel a admis erori de drept procedural ce cad sub incidența temeiului pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ce se referă la

procedura de motivare a soluției instanței de apel, în coroborare cu art. 6 CEDO,

care implică sarcina și obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, argumentelor și a elementelor de probă a părților, cel puțin pentru a le

aprecia pertinența, care, instanța de recurs ordinar a constatat că lipsește în speța

dată.

Totodată, s-a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor

părții apărării că, din declarațiile martorului Pralea G. reiese că persoana din Centrul

de combatere a Corupției Nord, i-a comunicat că Bușovschi R. „este de-al nostru”,

adică om de-al lor, precum și din declarațiile Beț. O., rezultă că la rugămintea unui

coleg, l-a pus la evidență pe Bușovschi R. pe str. Tineretului, s. Ciuculeni, r-l.

Telenești, dar motivul nu este cunoscut, astfel nu s-a verificat existența provocării,

dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliției, motivul

pentru care operațiunea poliției a fost organizată, natura și întinderea participării

poliției la săvârșirea de infracțiuni, natura determinării sau a presiunilor efectuate de

poliție, că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această intervenție, la caz sub aspectul

dat urmau a fi verificate și declarațiile martorilor Durnea A. și Bușovschi R..

2016, au fost admise apelurile declarate, casată integral sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Popa Gheorghe a

fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, a conchis că, prima instanță a analizat

unilateral cumulul de probe și incorect a adoptat o sentință de condamnare a

inculpatului Popa Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

La fel, instanța de apel cercetând declarațiile martorilor audiați atât în prima

instanță cât și în instanța de apel, precum și înscrisurile anexate la materialele cauzei

penale, a constatat că Popa Gheorghe acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, urmează a fi achitat pe motivul că comiterea

infracțiunii nu ar fi fost posibilă, decât în rezultatul acțiunilor de provocare la

7

comiterea infracțiunii din partea lui Durnea Andrei, astfel încât, fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În acest sens, instanța de apel a indicat că acuzatorul de stat în ședința de

judecată a făcut referire la următoarele probe care în opinia lui confirmă vinovăția

inculpatului Popa Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod penal, cum ar fi:

- declarațiile martorilor Durnea Andrei, Bușovschi Roman;

- ordonanța privind controlul transmiterii banilor din 11.10.2013, prin care, de

către procurorul în Procuratura Anticorupție a fost dispusă efectuarea măsurii

speciale de investigații controlul banilor pretinși de judecătorul Popa Gheorghe;

- procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 11.10.2013,

conform căruia s-a stabilit faptul transmiterii banilor de către Durnea Andrei lui Popa

Gheorghe;

- ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție din 11.10.2013, privind

autorizarea documentării cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice ce asigură

înregistrarea pe un termen de 24 ore;

- procesul-verbal privind documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice, relevarea și fixarea acțiunilor persoanei utilizând aparate tehnice de

înregistrare;

- stenograma convorbirilor întreținute între Durnea Andrei și Popa Gheorghe

pe data de 11.10.2013, conform căreia, judecătorul indică lui Durnea Andrei, în

contextul celor constatate, cu referire la mijloacele bănești „I-a pune-le aici în carte”;

- încheierea judecătorului de instrucție în Judecătoria Buiucani din

12.10.2013, prin care a fost declarată legală documentarea cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice a acțiunilor judecătorului Popa Gheorghe, efectuate la

11.10.2013, între orele 13:03 și 13:09, în baza ordonanței procurorului în

Procuratura Anticorupție;

- procesul-verbal de percheziție din 11.10.2013, conform căruia în biroul

judecătorului Popa Gheorghe, pe masa de birou a judecătorului, în Codul de

procedură civilă au fost depistate 4 bancnote a câte 50 dolari SUA, primite de la

Durnea Andrei;

- încheierea judecătorului de instrucție în Judecătoria Buiucani din

12.10.2013, prin care a fost declarată legală acțiunea de urmărire penală și rezultatele

acesteia din 11.10.2013 la orele 13:20 - 13:30 și anume, percheziția efectuată în

biroul nr. 2 de serviciu a judecătorului Popa Gheorghe din cadrul Judecătoriei

Telenești.

La fel, instanța de apel a reținut că apărătorul Vizdoga Ion a făcut referire la

următoare materiale ale cauzei penale, în vederea dezvinovățirii inculpatului:

8

- ordonanța de pornire a urmăririi penale pe faptul comiterii coruperii pasive

de către o persoană cu funcție de demnitate publică, în urma înregistrării sesizării lui

Bușovschi Roman privind pretinsele acțiuni ilegale ale judecătorului Popa

Gheorghe;

- procesul-verbal de consemnare a plângerii cu care la data de 10.10.2013, s-

a adresat la Procuratura Anticorupție Bușovschi Roman, prin care ultimul declară că

avocatul Durnea Andrei i-a comunicat despre faptul, că judecătorul așteaptă să

primească pentru scoaterea cererii de pe rol suma de 200 dolari SUA.

Totodată, instanța de apel a notat că la demersul apărării în ședința instanței

de apel au fost audiați martorii Spanachi Tamara, Cucereavîi Lilia, Pralea Grigore,

Bufteac Veaceslav.

Astfel, instanța de apel a relatat că din analiza cumulară a probelor, a constatat

că Bușovschi Roman și-a schimbat intenționat viza de reședință pe str. Tineretului,

satul Ciulucani, r-nul Telenești, nemijlocit înaintea sesizării instanței de judecată,

astfel încât acțiunea civilă intentată de către Bufteac Veaceslav împotriva lui

Bușovschi Roman privind încasarea datoriei să fie de competența Judecătoriei

Telenești.

Ulterior Bușovschi Roman având calitatea de pârât, a încheiat un contract de

asistență juridică cu avocatul Durnea Andrei, iar acesta după ce a făcut cunoștință

cu materialele cauzei civile a intrat în biroul lui Popa Gheorghe și a solicitat

scoaterea cererii de pe rol pe motivul neachitării taxei de stat de către reclamant, fapt

neexecutat de către inculpat.

În data ședinței de judecată fixate, s-au prezentat doar pârâtul și avocatul

acestuia, iar reclamantul și reprezentantul acestuia nu s-au prezentat, motiv pentru

care instanța a emis încheierea din 10.10.2013, de scoatere a cererii de pe rol în

temeiul art. 267 lit. g) Cod de procedură civilă. După ședința de judecată avocatul

Durnea Andrei a comunicat lui Bușovschi Roman că inculpatul Popa Gheorghe a

solicitat suma de 200 dolari SUA drept mulțumire pentru scoaterea cererii de pe rol.

Instanța de apel a reținut că Durnea Andrei singur a decis asupra sumei de 200 dolari

SUA, or, inculpatul nu a concretizat despre ce sumă este vorba și când urmează să

fie achitată, iar Durnea Andrei s-a decis să dea banii la inițiativa și insistența

colaboratorilor de la Procuratura Anticorupție.

În continuare, instanța de apel a conchis că fără implicarea organului de

urmărire penală, care a organizat provocarea comiterii infracțiunii de corupere, atât

Bușovschi Roman cât și Durnea Andrei nu aveau intenția de a transmite careva sume

bănești sau bunuri inculpatului Popa Gheorghe pentru acțiunea efectuată în

exercitarea funcției sale, iar inculpatul Popa Gheorghe niciodată n-a pretins, și nu ar

fi acceptat careva sume bănești sau bunuri de la Bușovschi Roman și avocatul

acestuia Durnea Andrei.

9

Instanța de apel a notat că la cercetarea cauzei penale ține cont de prevederile

alin. (6) art. 30 al Legii privind activitatea specială de investigații, nr. 59 din

29.03.2012, potrivit cărora, investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace

comiterea de infracțiuni. Aceasta implică sarcina verificării atente a materialul

probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a

acționat ca efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea

persoanelor private care acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât ar

exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin

aceasta încălcându-se art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Totodată, instanța de apel a mai făcut referire la jurisprudența CtEDO (hot.

Teixeira de Castro contra Portugaliei, 9 iunie 1998; hot. Ramanauskas contra

Lituaniei, 5 februarie 2008; hot. Khudobin contra Rusiei, 26 octombrie 2010; hot.

Sandu contra Moldovei, 11 februarie 2014, etc.) și a indicat că se reține existența

provocării la acte de corupere, dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative:

acțiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea care

provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o

determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui denunțător;

lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție (în special,

nu au fost realizate acte de pregătire, ba mai mult ca atât, persoana nu a fost dispusă

să comită acte de corupere înainte de contactul cu agenții statului sau, după caz, cu

persoane private care acționează sub supravegherea agenților statului); nu există

suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de corupție înainte de

implicarea agenților statului sau, după caz, a persoanelor private care acționează sub

supravegherea agenților statului.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că nu poate fi imputată inculpatului

Popa Gheorghe fapta de pretindere de la Bușovschi Roman, prin intermediul lui

Durnea Andrei, suma de 200 dolari SUA pentru scoaterea de pe rol a cererii

reclamantului Bufteac Veaceslav. Or, Bușovschi Roman a aflat de la Durnea Andrei

despre faptul că judecătorul pretinde suma de 200 dolari SUA pentru scoaterea

cererii de pe rol, în ziua de 10.10.2013, după ședința de judecată în care instanța de

judecată în persoana lui Popa Gheorghe a emis în temeiul art. 267 lit. g) Cod de

procedură civilă, încheierea din 10.10.2013 de scoatere a cererii reclamantului

Bufteac Veaceslav de pe rol, din motivul neprezentării acestuia și a avocatului său.

Suma de 200 dolari SUA a fost solicitată și estimată de către avocatul Durnea

Andrei, nu de către inculpat, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Bușovschi

Roman și Durnea Andrei.

Instanța de apel a mai constatat că, Durnea Andrei a avut un rol

activ/determinant în contactarea judecătorului, el a avut inițiativa de a comunica cu

10

judecătorul în afara ședințelor de judecată, sub diferite pretexte aparent legale, el a

comunicat lui Bușovschi Roman despre faptul că Popa Gheorghe solicită o

mulțumire în sumă de 200 dolari SUA, ulterior după discuțiile purtate cu

colaboratorii din Procuratura Anticorupție, Durnea Andrei a decis să participe la

acțiunile speciale de investigații și personal să-i transmită inculpatului mijloacele

bănești alocate de către organul de drept menționat.

Totodată, instanța de apel a menționat asupra personalității lui Bușovschi

Roman care la fel ar fi putut avea un rol activ în vederea provocării inculpatului Popa

Gheorghe, or, organul de urmărire penală a avut obligația să verifice nu numai

veridicitatea plângerii depuse de Bușovschi Roman, dar și personalitatea acestuia

(hot. Sandu contra Moldovei, 11 februarie 2014, § 35). În acest context, instanța de

apel a indicat că conform declarațiilor martorului Pralea Grigore, Bușovschi Roman

a colaborat cu o persoană pe nume Serghei din Secția Nord a Organului de combatere

a corupției, iar o persoana din Centrul de Combatere a Corupției Nord i-a comunicat

că Bușovschi „este de-al nostru”, adică este om de-al lor. Astfel, instanța de apel a

atestat că aceste declarații combat declarațiile martorului Bușovschi Roman, care a

comunicat instanței că nu a colaborat și nu a comunicat niciodată cu persoane din

CCCEC. Mai mult, instanța de apel a punctat că conform declarațiilor martorului

Beț Olimpiu, ultimul 1-a înregistrat pe Bușovschi Roman cu viza de reședință la

domiciliul tatălui său pe str. Tineretului, satul Ciulucani, r-nul Telenești, la

rugămintea superiorului său, care activa la moment la Inspectoratul Național de

Investigații, fără a cunoaște despre motivele schimbării vizei de reședință.

Instanța de apel a reținut faptul că, până la inițierea măsurilor speciale de

investigații nu a existat nici un indiciu că, inculpatul Popa Gheorghe ar fi fost

implicat în vreo activitate criminală, mai ales de corupție. Cu toate acestea, organele

de urmărire penală nu s-au limitat de a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională,

ci au exercitat o influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea

infracțiunii, care fără această intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a

constata infracțiunea, respectiv de a obține probe și de a declanșa urmărirea penală.

Astfel, fară a exista probe/indici că, inculpatul Popa Gheorghe pretinde mită, organul

de urmărire penală i-a indicat lui Durnea Andrei că transmiterea urmează să aibă loc

la 11.10.2013 și i-a alocat mijloacele financiare respective. Aceasta, în situația în

care martorii Bușovschi Roman și Durnea Andrei au declarat că nu au avut intenția

și nu ar fi acționat în vederea transmiterii banilor, iar ultimul a specificat că „intenția

de a transmite suma de 200 dolari SUA a apărut după discuția cu organul de

urmărire penală”. Astfel din declarațiile martorilor instanța de apel a conchis că,

dacă organul de urmărire penală nu ar fi întreprins acțiunile de instigare/provocare,

Bușovschi Roman și Durnea Andrei nu ar fi întreprins nici o acțiune ce ar fi permis

încadrarea faptei inculpatului Popa Gheorghe în baza art. 324 Cod penal.

11

La fel, instanța de apel a evidențiat neconcordanțele cu privire la ordonanța de

pornire a urmăririi penale în privința lui Popa Gheorghe, și anume, ordonanța

Procurorului General din 10.10.2013, privind pornirea urmăririi penale în baza art.

324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în care Popa Gheorghe era vizat, în temeiul denunțului

lui Bușovschi Roman, care nu a indicat direct spre Popa Gheorghe, ci a depus

plângerea în vederea depistării cine anume pretinde suma de 200 dolari SUA,

avocatul Durnea Andrei sau judecătorul Popa Gheorghe. Cu toate acestea, în lipsa

probelor pertinente, concludente și suficiente, Popa Gheorghe a căpătat statutul de

acuzat.

Reieșind din constatările expuse de către CtEDO în hotărârea Sandu contra

Moldovei, instanța de apel a concluzionat că în baza unui simplu denunț de genul

celui depus de către Bușovschi Roman la Procuratura Anticorupție, nu putea fi emisă

ordonanța de pornire a urmăririi penale în privința unui cetățean, cu atât, mai mult

în privința unui judecător.

Mai mult, instanța de apel a punctat că în ordonanța din 10.10.2013

menționată supra, au fost indicate elementele „acceptarea” și „primirea” ce denotă

faptul că acțiunile autorităților statului, au fost îndreptate intenționat la provocarea

anumitor circumstanțe pentru a le putea încadra în baza art. 324 Cod penal. Or, la

10.10.2013 nu au existat indici care ar permite să se rețină în ordonanța de pornire a

urmăririi penale a elementelor „acceptarea” și „primirea”. Acestea puteau apărea în

mod legal, doar după data de 11.10.2013 și doar dacă evenimentele derulau fără rolul

activ al organelor de drept.

Instanța de apel a menționat că, deși, potrivit procesul-verbal de consemnare

a plângerii din 10.10.2013, denunțul lui Bușovschi Roman era împotriva lui Durnea

Andrei și Popa Gheorghe, cu scopul de a depista cine cu adevărat pretinde suma de

bani, precum și tragerea acestuia la răspundere penală, totuși organul de urmărire

penală nu a purces la verificarea sub toate aspectele a sesizării lui Bușovschi Roman

și nu a desfășurat acțiuni pasive în vederea documentări circumstanțelor reale ale

cauzei, ci s-a grăbit să-l audieze pe Durnea Andrei în calitate de martor. Aceasta în

situația când Durnea Andrei nu a avut calitate de agent confidențial înainte de

pornirea urmăririi penale.

În consecință, instanța de apel analizând temeinicia sentinței atacate, a conchis

că prima instanță nu a dat o apreciere corespunzătoare declarațiilor martorilor

Bușovschi Roman și Durnea Andrei oferite în ședința de judecată, din care reiese că

organul de urmărire penală a influențat aceste evenimente prin determinarea acestora

să transmită bani și să corupă o persoană cu demnitate publică, fără a exista probe

că inculpatul a pretins o sumă de bani pentru îndeplinirea unor acțiuni din exercitarea

funcției sale. Or, instanța de apel a indicat că din declarațiile martorului Durnea

Andrei rezultă că nu au existat careva înțelegeri cu inculpatul, privind suma de bani,

12

suma de 200 dolari SUA fiind stabilită de către martor, precum și momentul

transmiterii banilor, deoarece data de 11.10.2013 a fost stabilită de către

colaboratorii din Procuratura Anticorupție.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că declarațiile martorilor acuzării

Durnea Andrei și Bușovschi Roman, de rând cu materialele dosarului penal, nu

confirmă prin nimic comiterea de către Popa Gheorghe a celor incriminate prin

rechizitoriu, așadar, probe ce ar demonstra existența tuturor componentelor

infracțiunii de corupere pasivă lipsesc. La fel, acțiunile lui Durnea Andrei în privința

inculpatului Popa Gheorghe au avut efectul provocării, iar infracțiunea nu putea fi

comisă fără intervenția provocatorului - Durnea Andrei, circumstanțe care impun

achitarea inculpatului Popa Gheorghe în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii,

fiind incorect constatată vinovăția inculpatului Popa Gheorghe.

În temeiul art. 162 Cod de procedură penală, instanța de apel a hotărât asupra

corpurilor delicte.

2016, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor cu procurorul în Procuratura Anticorupție,

Iachimovschi Octavian, care indică temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea totală a decizei instanței de

apel menționate și casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu

rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului Popa Gheorghe recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 2000

u.c. și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în cadrul autorității

judecătorești și a organelor de drept pe un termen de 5 ani, a dispune păstrarea

corpurilor delicte, documentelor și a rezultatelor măsurilor speciale de investigații la

cauza penală și a încasa de la inculpatul Popa Gheorghe, echivalentul în lei a sumei

de 200 dolari SUA, cu titlu de cheltuieli judiciare, în rest sentința să fie menținută.

În motivarea recursului se invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, toate fiind valabile în prezenta

cauză penală;

- instanța de apel la adoptarea soluției nu a adus motive pertinente, ajungând

la concluzia că în cazul dat nu a existat etapa pretinderii de bani în vederea atingerii

scopului urmărit de reclamant și etapa de primire de bunuri înainte de îndeplinirea

13

acțiunilor ce țin de atingerea scopului concret caracteristic componenței de corupere

pasivă;

- pretinderea nu a fost una expresă, ci exteriorizată prin gest, precum, și

determinată în lexicul de toate zilele ca „mohorici”. În împrejurările concrete, aceste

aluzii de a primi remunerarea, au fost anume așa înțelese de către Durnea Andrei și

nu pot fi altfel calificate decât pretindere. Acceptarea și primirea remunerației în

sumă de 200 dolari SUA, suplimentar la declarațiile martorilor Durnea Andrei și

Bușovschi Roman, este confirmată prin înregistrările audio și video, examinate în

ședința judiciară. Conform acestor înregistrări, clar se aude și se vede cum, în biroul

de serviciu, judecătorul indică lui Durnea să pună banii în carte;

- latura subiectivă a infracțiunii de corupere pasivă, comisă de către

judecătorul Popa Gheorghe, se caracterizează prin intenția directă a acestuia,

motivată de interesul material, în scopul manifestat prin îndeplinirea unei acțiuni ce

ține de obligațiile de serviciu - scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată.

În circumstanțele stabilite și descrise mai sus, în condițiile în care s-a pretins

remunerarea pentru atingerea acestui scop, faptul, că încheierea în cadrul dosarului

civil aflat în procedura de examinare, a fost pronunțată până la primirea

remunerației, nu exclude prezența în acțiunile inculpatului a componenței

infracțiunii de corupere pasivă imputate acestuia;

- argumentele anterior menționate se confirmă prin următoarele probe, cum ar

fi: declarațiile martorilor Durnea Andrei, Bușovschi Roman, Spanachi Tamara,

procesul-verbal de consemnare a plângerii cu care la data de 10.10.2013 s-a adresat

Procuraturii Anticorupție, Bușovschi Roman, prin care ultimul declară, că avocatul

Durnea Andrei i-a comunicat despre faptul, că judecătorul așteaptă să primească

pentru scoaterea cererii de pe rol suma de 200 dolari SUA, procesul-verbal privind

controlul transmiterii banilor din 11.10.2013, conform căruia s-a stabilit faptul

transmiterii de către Durnea Andrei lui Popa Gheroghe a banilor; procesul-verbal

privind documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, relevarea și

fixarea acțiunilor persoanei utilizând aparate tehnice de înregistrare; stenograma

convorbirilor întreținute între Durnea Andrei și Popa Gheorghe pe data de

11.10.2013, conform căreia, judecătorul indică lui Durnea Andrei, în contextul celor

constatate, cu referire la mijloacele bănești „I-a punele aici în carte”, procesul-

verbal de percheziție din 11.10.2013, conform căruia în biroul judecătorului Popa

Gheorghe, pe masa de birou a judecătorului, în Codul de procedură civilă au fost

depistate 4 bancnote a câte 50 dolari SUA, primite de la Durnea Andrei; raportul nr.

406, 407 din 23.10.2013 de expertiză complexă tehnică a documentelor și

dactiloscopica pe materialele cauzei penale, conform căreia în urma expertizării, pe

bancnotele ridicate din biroul judecătorului Popa Gheorghe, a fost depistată o urmă

14

palmară, care nu a fost creată de numitul Popa Gheorghe, înregistrările audio și

video, audiate și vizualizate în ședința judiciară;

- probele administrate la materialele cauzei dovedesc cu certitudine că

inculpatul Popa Gheorghe a comis infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (3) lit. a)

Cod penal, fiind stabilită existența elementelor infracțiunii, Popa Gheorghe ca

subiect al coruperii pasive, care la momentul comiterii infracțiunii avea calitatea de

persoană cu funcție de demnitate publică, a atentat la relațiile ce țin de buna

organizare și defășurare a activității autorității publice, precum și relațiile ce țin de

încrederea societății în organele autorității publice, latura obiectivă s-a manifestat

prin acțiunile de pretindere, acceptare și primire de la Durnea Andrei a banilor ce nu

i se cuvin, latura subiectivă s-a realizat prin intenție directă, fapta fiind corect

calificată atât la faza de urmărire penală, cât și la faza examinării cauzei în instanța

de judecată;

- acuzarea a dovedit lipsa vreunui element de provocare, fapt ce a fost invocat

de apărare la toate etapele judecării cauzei;

- este neclară poziția apărării referitoare la versiunile considerate ca fiind

veridice și anume că Popa Gheorghe nu a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.

În același timp, apărarea mizează pe existența unei presupuse provocări din partea

organelor de drept la comiterea acestei infracțiuni;

- în cauza dată nu au fost utilizați ofițeri sub acoperire și nici agenți ai acestora.

În cadrul urmăririi penale de către procuror nu au fost autorizate măsuri speciale de

investigație cu utilizarea investigatorilor sub acoperire. Astfel de acte procedurale

lipsesc la materialele cauzei penale și nu există or nu au existat agenți, investigatori

sub acoperire, colaboratori confidențiali. Mai mult, participarea benevolă și

necondiționată a martorului Durnea Andrei la efectuarea măsurii speciale de

investigații orientate spre fixarea și documentarea acțiunilor judecătorului Popa

Gheorghe, a fost confirmată de martor în fața instanței. O astfel de încălcare nu a

avut loc. Această participare nu poate fi considerată ca activitate sub acoperire;

- referitor la condiția din jurisprudența CtEDO, dacă a existat sau nu o

suspiciune privind comiterea unei infracțiuni anterior realizării flagrantului, se atestă

că suspiciunea de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 324 alin. (3) lit. a) Cod

penal, a apărut anterior transmiterii mijloacelor bănești inculpatului Popa Gheorghe,

bănuiala rezonabilă fiind fundamentată pe actul de sesizare depus de martorul

Bușovschi Roman, precum și declarațiile martorului Durnea Andrei, care indicau

direct asupra comiterii unei infracțiuni. În coraport cu condiția invocată anterior, nici

Bușovschi Roman, nici Durnea Andrei nu au avut calitatea de investigator sub

acoperire în cadrul prezentului proces penal. Acest fapt a fost negat și de către

martori în cadrul audierii lor în fața instanței de judecată. În același context, calitatea

de avocat al martorului Durnea nu este compatibilă cu calitatea de investigator sub

15

acoperire în cadrul unei cauze penale. Procurorul General a avut temeiuri de a

presupune rezonabil că infracțiunea săvârșită de Popa Gheorghe, în alternativa laturii

obiective exprimate prin pretinderea banilor este consumată, fapt ce impune

concluzia că această infracțiune a fost comisă fără concursul organelor de drept. În

speță se remarcă faptul că investigația penală 1-a vizat pe Popa Gheorghe ca

persoană care a comis o infracțiune concretă și nu a vizat orice judecător susceptibil

de a pretinde, accepta și primi bani pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției

sale;

- în privința gradului de implicare a organelor de drept la acumularea probelor

și investigarea faptei, dacă aceastea au avut un rol pasiv sau nu, condiție din

jurisprudența CtEDO, se relevă că în prezentul proces penal nu s-a încălcat această

condiție, iar rolul ofițerilor de investigații în cauză s-a referit nu la instigarea

inculpatului de a comite coruperea pasivă în special de a pretinde accepta sau primi

bani de la Durnea Andrei din numele clientului său, ci la efectuarea unei măsuri

speciale de investigații prevăzute în mod legal de către normele procesual penale.

Apărarea a avut acces la toate materialele cauzei penale, la toate probele administrate

atât la faza de urmărire penală cât și la faza de examinare în instanța de judecată.

Mai mult apărarea a dispus de toate informațiile pertinente pentru a-și pregăti o

poziție legală. În speță acuzarea nu a intenționat de a ascunde probe și de a nu le

prezenta apărării și instanței de judecată. În concluzie acuzarea consideră că dreptul

la un proces echitabil nu a fost încălcat, cu atât mai mult nu a fost încălcat principiul

contradictorialității procesului penal;

- potrivit declarațiilor martorului Durnea Andrei, care au fost date sub

jurământ, acesta nu l-a instigat pe Popa Gheorghe ca ultimul să pretindă bani, ci

inițiativa a aparținut inculpatului. Durnea Andrei, care activa în calitate de avocat al

lui Bușovschi Roman, și-a exprimat inițiativa de a depune un demers cu privire la

scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată depusă de către reclamantul

Bufteac, în legătură cu neachitarea de către ultimul a taxei de stat. Circumstanțele ce

vizează existența unui astfel de demers au fost confirmate și de către inculpat.

Declarațiile date de Durnea Andrei acuzarea le consideră ca fiind veridice inclusiv

și în partea în care acesta comunică că, la 09.10.2013 Popa Gheorghe i-a spus

martorului că va scoate cererea de pe rol din alte motive, iar pentru aceste acțiuni

pârâtul urmează să-1 „mulțumească”, după cum s-a exprimat, printr-un „mohorici”;

- inexistența unei presiuni în sensul stabilit de Curte se confirmă și prin

materialele audio-video rezultate din măsurile speciale de investigații autorizate în

cadrul cauzei penale, care indică direct că la momentul primirii banilor inculpatul nu

s-a opus actului de corupție, mai mult comportamentul acestuia în momentul primirii

banilor denotă faptul că inculpatul era predispus de a comite actul de corupție și

personal a pretins bani;

16

- acuzarea a dovedit lipsa unor circumstanțe ce ar permite a presupune

existența dependenței martorului Durnea Andrei față de organele de drept. Martorul

a negat în cadrul audierii faptul constrângerii sale de către organele de drept pentru

a participa la efectuarea măsurii speciale de investigații, precum și faptul că ar fi

primit careva avantaje de la colaboratori ai organelor de drept sau de la alte persoane

pentru a participa la efectuarea măsurilor speciale de investigații. De asemenea

martorul a comunicat instanței că nu îl cunoștea până în luna septembrie 2013 pe

inculpatul Popa Gheorghe, nu s-a aflat și nu se află cu acesta în relații ostile.

Totodată, acuzarea a prezentat instanței documente în confirmarea faptului că

Durnea Andrei era în drept să presteze servicii de avocat în perioada lunilor

septembrie-octombrie 2013, în temeiul încheierii Judecătoriei sect. Râșcani mun.

Chișinău din 30.07.2012. În același timp, acuzarea a demonstrat prin prezentarea

înscrisurilor oficiale din baza de date a Direcției Informații și Evidență Operativă a

MAI, că Durnea Andrei nu a fost obiectul unei investigații penale;

- în rezultatul verificării suplimentare efectuate, de către acuzare s-a stabilit

cu certitudine că Bușovschi Roman a beneficiat de servicii medicale în perioada

anului 2012 în IMSP SR Telenești, fapt confirmat prin copiile autentificate ale

documentelor prezentate în cadrul cercetării judecătorești;

- acuzarea pune la îndoială sinceritatea martorului Spanachi Tamara, în partea

ce ține de cele relatate aferente evenimentelor ce au avut loc în perioada 20.09.2013-

11.10.2013. Martorul a indicat cu exactitate data și ora când Bușovschi Roman și

Durnea Andrei se prezentau la Judecătoria Telenești chiar dacă de la evenimentele

în cauză până la audierea martorului a trecut o perioadă îndelungată de timp,

martorul fiind antrenat în calitate de grefier și în alte procese de judecată. Totodată,

la întrebarea procurorului adresată în cadrul audierii în prima instanță, martorul a

negat faptul că în perioada cuprinsă dintre 11.10.2013 până la audierea sa în

prezentul proces a discutat cu inculpatul, fapt însă confirmat de către inculpat în

cadrul audierii care a confirmat că a avut o discuție telefonică cu martorul. Mai mult,

martorul a recunoscut că la ședința care a avut loc la 21.02.2014 a venit împreună

cu inculpatul cu automobilul acestuia, circumstanțe ce denotă că martorul a avut o

atitudine părtinitoare față de inculpat;

- declarațiile inculpatului Popa Gheorghe, au fost date cu scopul de a duce

organul de urmărire penală și instanța de judecată în eroare, acestea fiind combătute

prin declarațiile martorilor precum și înregistrărilor video-audio anexate la

materialele cauzei;

- pe parcursul procesului penal, drepturile procesuale ale inculpatului au fost

respectate, acțiunile de urmărire penală s-au desfășurat în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, normele internaționale și practica CtEDO;

17

- prima instanță a interpretat eronat prevederile legii materiale în partea ce ține

de aplicarea pedepsei sub formă de amendă și a pedepsei sub formă de privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate, depășind limitele sancțiunii prevăzute la

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal în vigoare la momentul infracțiunii;

- în dispozitivul sentinței, instanța nu s-a expus asupra chestiunilor ce țin de

repartizarea cheltuielilor de judecată și asupra corpurilor delicte;

- instanța de apel în decizia sa constată existența unor circumstanțe sau face

referire la evenimente procesuale care nu au avut loc;

- instanța de apel a indicat la neconcordanțele din ordonanța de pornire a

urmăririi penale a lui Popa Gheorghe, precum că în denunțul lui Bușovschi Roman

nu era indicat direct la Popa Gheorghe, dar a depus plângerea în vederea depistării

persoanei care anume a pretins suma de 200 dolari SUA, avocatul Durnea Andrei

sau judecătorul Popa Gheorghe, făcând trimitere la declarațiile expuse în actul de

sesizare, care de fapt nu se regăsesc în acel act, deși în actul de sesizare, Bușovschi

Roman a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Popa Gheorghe și a menționat

că acesta a pretins de la el prin intermediul avocatului Durnea Andrei, ce impune

concluzia că instanța de apel nu a văzut actul de sesizare, dar a interpretat declarațiile

martorului în detrimentul poziței acuzării de stat;

- deși instanța a criticat calitatea ordonanței de pornire a urmăririi penale, în

aceasta fiind indicate elementele de acceptare și primire, or pînă la 10.10.2013, nu

ar fi existat indici de a reține în ordonanța de pornire a urmăririi penale a acestor

elemente. În fapt, o astfel de constatare lipsește în dispozitivul ordonanței emise de

către Procurorul General, precum și în conținutul acesteia. Cuvintele „acceptare” și

„primire” se regăsesc în textul acestei ordonanțe sub formă de citat al dispozitivului

normei penale prevăzute de art. 324 din Cod penal. Tehnica redactării ordonanțelor

de pornire a urmăririi penale, în practică, implică citarea normei aplicabile, fapt

notoriu în jurisprudența Republicii Moldova. În aceste condiții instanța nu a studiat

ordonanța de pornire, ci s-a bazat doar pe alegațiile expuse de către apărare,

acceptând această poziție fără a o verifica în mod corespunzător;

- instanța de apel făcând referire la autoritatea publică care a efectuat

urmărirea penală, utilizează diferiți termeni și denumiri, fapt ce creează incertitudini

referitor la calitatea persoanelor pe care le-a avut instanța de apel în vedere când a

constatat că Durnea Andrei s-a decis să dea banii la inițiativa și insistența

colaboratorilor de la Procuratura Anticorupție;

- instanța de apel a apreciat nejustificat evenimente temporale, constatând

eronat că ele au avut loc într-o anumită perioadă. Astfel, instanța a constatat la pct.47

că Bușovschi Roman și-a schimbat intenționat viza de reședință pe str. Tineretului,

satul Ciulucani, r-nul Telenești, nemijlocit înaintea sesizării instanței de judecată,

astfel încât acțiunea civilă intentată de către Bufteac Veaceslav împotriva lui

18

Bușovschi Roman privind încasarea datoriei să fie de competența Judecătoriei

Telenești. În fapt, la materialele cauzei penale sunt anexate documente ce

demonstrează că Bușovschi Roman și-a modificat domiciliul cu mult înaintea

depunerii de către martorul Bufteac a cererii de chemare în judecată (aproximativ cu

un an și 4 luni). Astfel, Bușovschi Roman a fost înregistrat ca domiciliind în r-1

Telenești la data de 24.01.2012, însă cererea de chemare în judecată a acestuia a fost

depusă la Judecătoria Telenești în vara anului 2013, fiind repartizată judecătorului

Popa Gheorghe la data de 13.07.2013. La examinarea cauzei în fond, procurorul a

prezentat instanței documente care confirmau că Bușovschi Roman a fost internat,

având în vedere domiciliul nou, în IMSP a r-lui Telenești încă în vara anului 2012;

- instanța de apel invocă evenimente și fapte fără a explica în mod clar în ce

mod acestea ar putea dovedi provocarea infracțiunii de corupere pasivă. Instanța face

trimitere la declarațiile martorului Beț Olimpiu, care a declarat că: „l-a înregistrat

pe Bușovschi Roman cu viza de reședință la domiciliul tatălui său pe str. Tineretului,

satul Ciulucani, r-nul Telenești, la rugămintea superiorului său care activează la

moment la Inspectoratul Național de Investigații, fără a cunoaște despre motivele

schimbării vizei de reședință.” Însă nu explică care este legătura dintre rugămintea

șefului de la INI cu așa zisa provocare organizată de „colaboratorii” Procuraturii

Anticorupție sau „organele de urmărire penală”. Instanța a admis ca probă

declarațiile unui martor, care nu au legătură cu fondul cauzei, acestea având drept

scop doar denigrarea imaginii martorului Durnea Andrei în fața instanței de judecată,

un procedeu probatoriu inechitabil în coraport cu scopul procesului penal de a afla

adevărul;

- o eroarea foarte gravă admisă de către instanța de apel în partea ce ține de

examinarea chestiunii de admisibilitate a probelor, a fost admiterea în calitate de

probă a declarațiilor martorului Pralea Grigore în mod determinant și decisiv.

Instanța de judecată nu poate aplica discriminatoriu modalități de apreciere a

probelor în detrimentul uneia dintre părți, în cazul contrar, principiul

contradictorialității și imparțialității nu ar mai fi garanții pentru un proces echitabil.

În speță, martorul Pralea a declarat că cineva (nu știe cine), i-ar fi spus că Bușovschi

este de „al nostru” (nu este clar de al cui). Astfel, declarațiile martorului Pralea

Grigore nu doar că nu oferă indicii asupra provocării, dar și nu oferă nici indicii

referitoare la sursa informației, or „Serghei din Secția Nord a organului de

combatere a corupției” reprezintă o informație prea iluzorie pentru a oferi vreun

sens. Mai mult, martorul, făcând legătura dintre Bușovschi cu colaboratorii

menționați în declarații, spune că ultimii i-au dat de înțeles că Bușovschi este de al

lor, însă nu a explicat în ce mod a ajuns la această concluzie sau cum i-au dat de

înțeles. În final, instanța de apel nu a explicat care este legătura dintre faptul că

Bușovschi ar fi „de al cuiva” și pretinsa provocare a inculpatului;

19

- neclaritatea motivării instanței rezidă, inclusiv, din analiza dată de către

aceasta semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 324 Cod penal.

Interpretările contradictorii date de către instanță și invocarea practicii CtEDO, fără

a explica în ce mod hotărârile Curții sunt aplicabile în speță, exclud însăși existența

provocării. În fapt, instanța a constatat că nu a existat nici o acțiune prejudiciabilă

comisă de către inculpat. În ideea generală relatată în decizie, fapta de pretindere nu

a existat. Instanța de apel nu a dat nici o interpretare parcticii CtEDO invocate,

limitându-se în a invoca definiții (în fond toate cele 4 hotărâri la care face trimitere

instanța de apel, descriu situații și elemente de provocare diferite);

- instanța de apel, nu a motivat suficient soluția sa și nu a explicat care din

elementele de corupere pasivă lipsesc;

- din conținutul deciziei nu relevă cu suficientă claritate totuși care acțiune a

fost provocată: pretinderea, despre care instanța a menționat inițial că ea nu a avut

loc, acceptarea sau primirea banilor, acțiuni care au avut loc sub controlul angajaților

CNA în limitele art. 135 Cod de procedură penală. În ultimul caz invocarea

existenței unei provocări este lipsită de sens, or din conținutul alineatului 3 al normei

invocate, la momentul comiterii faptei, la fel ca și la momentul de față, reiese clar

că controlul transmiterii banilor este o măsură specială de investigație care se

efectuează în scopul identificării intențiilor lui Popa Gheorghe și a sesizării depuse

de Bușovschi Roman;

- acțiunea de transmitere a banilor este măsură prevăzută de lege și se

autorizează de către procuror. Declarațiile martorilor Durnea și Bușovschi indică

direct asupra faptului că infracțiunea s-a consumat până la sesizarea depusă de către

ultimul și până la efectuarea controlului transmiterii banilor. Examinarea minuțioasă

de către instanță a înregistrărilor video obținute în rezultatul măsurilor speciale de

investigații documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, ar fi relevat

pentru instanță faptul că din discuția dintre martorul Durnea și inculpat reieșea că

ultimul deja aștepta banii pe care martorul i-a transmis. Inculpatul nu întreabă pentru

ce sunt banii, nu se opune primirii acestora, el pur și simplu deschide „cartea”, adică

codul de procedură civilă și îi indică martorului să pună banii „în carte”. Este neclar

care au fost elementele de insistență a martorului Durnea identificate de către

instanța de apel în această înregistrare, sau care a fost secvența pe care auzarea nu ar

fi observat-o atunci când a verificat rezultatele măsurii speciale de investigații.

Totuși, este cert că instanța de apel nu a dat nici o apreciere acestei probe;

- instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentelor inculpatului, care a

negat atât pretinderea, cât și acceptarea și primirea banilor. Astfel, versiunea

instanței de apel este complet diferită de acuzarea înaintată oficial inculpatului,

precum și de versiunea inculpatului, care de fapt nu invocă o provocare, ci o

înscenare a infracțiunii prin aruncarea banilor. În mod straniu, însă versiunea

20

inculpatului nu este identică cu versiunea apărătorului, iar instanța de apel nu a dat

nici o apreciere acestui fapt;

- argumentarea soluției instanței de apel, în partea ce ține de pretinsa

provocare la comiterea infracțiunii, comportă un caracter iluzoriu și neverosimil,

inclusiv că așa zisele „insistențe” ale martorilor acuzării asupra inculpatului de a-i

transmite bani ar fi avut loc. În fapt, nici o probă administrată de părți în cadrul

procesului penal nu indică direct că aceste „insistențe” ar fi avut loc. În acest context,

la capitolul admisibilitatea probelor, instanța de apel a manifestat părtinire, or s-au

admis și pus la baza soluției toate probele apărării indiferent de faptul că nici una

din acestea nu indică direct asupra faptului provocării infracțiunii și nu justifică în

nici un mod soluția;

- în cazul examinat nu au existat agenți sub acoperire. O astfel de măsură nu

a fost autorizată și nici nu a fost efectuată. Nu există nici un indiciu că Bușovschi

Roman și Durnea Andrei ar fi acționat la insistența autorităților statului;

- în instanța de apel nu există nici o probă care ar fi dovedit că Durnea Andrei

sau Bușovschi Roman ar avea calitatea de agenți publici, sau că organele de

investigație s-au implicat anterior autorizării controlului transmiterii banilor;

- instanța de apel nu a reținut declarațiile lui Bufteac Veaceslav care a

comunicat că îl cunoștea pe Bușovschi Roman, că ultimul avea o datorie față de

acesta, că a depus inițial o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Fălești (unde

Bușovschi deja nu mai domicilia), iar ulterior a depus-o la Judecătoria Telenești.

Pocesul civil era unul real, iar declarațiile lui Bușovschi Roman privind pretinderea

banilor de către Popa Gheorghe erau suficient de credibile în situația în care acestea

coroborau cu declarațiile lui Durnea Andrei. Deci, la faza inițială a procesului penal

nu existau circumstanțe contradictorii care ar fi trezit bănuieli asupra sincerității

denunțătorului (care a negat în instanța de judecată faptul că ar fi fost determinat de

cineva să sesizeze despre comiterea infracțiunii);

- la momentul sesizării Bușovschi Roman era antrenat într-un proces civil real,

Pretinderea banilor a avut loc până la intentarea procesului penal și până a afla

autoritățile statului și fără participarea acestora. Acesta domicilia pe teritoriul r-lui

Telenești cu un an și 4 luni până la intentarea procesului civil, și nu nemijlocit până

la acest proces, iar acuzarea a prezentat probe în acest sens. Mai mult, Bușovschi a

confirmat că îl cunoaște pe Bufteac de aproximativ 4-5 ani. În aceste condiții, este

neclar în ce mod personalitatea lui Bușovschi a fost afectată și de ce această

„personalitate” ar fi influențat pornirea urmăririi penale. Chiar dacă s-ar considera

că Bușovschi Roman cunoștea mai mulți angajați ai poliției sau Centrului Național

Anticorupție, în poziția instanței de apel, acest factor ar trebui să tranforme sesizarea

despre comiterea unei infracțiuni depusă de Bușovschi într-un „simplu denunț”

depus „cu atât mai mult în privința unui judecător”;

21

- instanța de apel a încercat să suplimenteze argumentele sale cu constatarea

lipsei temeiurilor legale ale lui Durnea Andrei de a se afla în biroul judecătorului

Popa Gheorghe. Este constatat cu certitudine că, prima comunicare tet-a-tet a

martorului cu inculpatul a avut loc la 09.10.2013 în biroul utlimului. Inițiativa

discuției i-a revenit martorului care a atras atenția inculpatului că la dosar nu este

anexată dovada achitării taxei de stat. În cadrul urmăririi penale a fost examinat

dosarul civil în litigiu, fiind constatat că până la data de 09.10.2013, judecătorul Popa

Gheorghe nu s-a expus asupra acestui fapt, chiar dacă era obligat să o facă. Din

declarațiile martorului, precum și din înregistrările audio video din momentul

transmiterii banilor, se relevă fără dubii că inițiativa pretinderii i-a aparținut

inculpatului. Martorul nu 1-a întrebat pe inculpat dacă este dispus să scoată de pe rol

cererea de chemare în judecată depusă de către Bufteac Veaceslav contra unui

„mohorici” sau să-i propună direct bani. A doua întâlnire a avut loc la data de

10.10.2013, unde inculpatul a concretizat suma de bani pretinsă la întrebarea lui

Durnea Andrei (despre care martorul Spanachi spune că nu 1-a văzut). Această

întâlnire la fel a avut loc fără supravegherea agenților publici și fără ca aceștia să

cunoască despre ea. Din declarațiile martorului precum și a inculpatului (ultimul a

negat că la 10.10.2013 a avut o întâlnire cu martorul) la fel nu relevă careva insistențe

de a transmite banii sau de a-l provoca pe inculpat să pretindă banii;

- din declarațiile martorului Durnea Andrei nu reiese că a acesta a estimat în

mod arbitrar suma ce urma a fi transmisă, așa cum este concluzionat în decizia

instanței de apel, ci cuantumul acesteia a fost condiționat de comportamentul

inculpatului care a indicat prin gesturi aproximativ care ar trebui să fie suma de bani

transmisă;

- la examinarea caracterului acestor întâlniri, urmează a fi luat în considerare

că anume judecătorul era cel în obligația căruia intra să limiteze contactul cu părțile

în proces în afara ședințelor de judecată, fapt pe care acesta nu l-a făcut;

- motivarea unei soluții în speță ar fi putut fi făcută prin aplicarea directă a

constatărilor CtEDO făcute în cauza Miliniene contra Lituaniei, unde Curtea explică

asupra existenței unor diferențe esențiale între acțiunile de provocare a infracțiunii

și acțiunile de asociere la activitatea infracțională;

- instanța de apel a avut atitudine părtinitoare la aprecierea unor situații;

- decizia recurată este axată întru motivarea admiterii apelului părții apărării,

iar în câteva cuvinte expuse la pct. 69 al deciziei se indică asupra faptului că apelul

procurorului urmează a fi admis, iar ulterior în dispozitivul deciziei de achitare se

indică că este admis apelul procurorului, deși acesta a solicitat condamnarea

inculpatului, fapt ce denotă că dispozitivul deciziei este contrazis de motivarea

soluției.

22

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

12.1. Totodată, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010

pentru revizuirea Hotărârii Curții Constituționale nr. 16 din 28 mai 1998 cu privire

la interpretarea art. 20 din Constituția Republicii Moldova, în redacția Hotărîrii nr.

39 din 09.07.2001, Curtea a stabilit că „principiile și normele unanim recunoscute

ale dreptului internațional, tratatele internaționale ratificate și cele la care

Republica Moldova a aderat, sunt parte componentă a cadrului legal al Republicii

Moldova și devin norme ale dreptului intern.

În sensul acestei interpretări, în Republica Moldova dreptul intern și cel

internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria

actelor normative se includ și normele internaționale la care Republica Moldova

este parte. Avînd în vedere că prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,

Jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law), ea devine parte a dreptului intern.”

Conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 7g din 23 februarie 2016, pct.

102, Colegiul penal lărgit reține că procesul penal trebuie să fie guvernat de principii

fundamentale, cum ar fi, „legalitatea, prezumția nevinovăției, principiul aflării

adevărului, principiul oficialității, garantarea libertății și siguranței persoanei,

garantarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea părților

în proces.”

Astfel, în cauza Prince Hans-Adam II de Liechttenstein vs Allemagne din 12

iulie 2001, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a menționat, că statele

semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de

Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art.

6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunându-se

statelor o obligație de rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor

corespunzătoare și a mijloacelor necesare realizării acestei obligații.

23

12.2. Astfel, se atestă că prin hotărârea din 01 iulie 2014 în cauza Pareniuc vs.

Republica Moldova, CtEDO a constatat violarea art. 6 §1 din Convenție, care s-a

manifestat prin faptul că procesul penal împotriva lui Pareniuc nu a fost echitabil,

astfel, CtEDO a reamintit că admisibilitatea și evaluarea probelor constituie un

aspect care este reglementat de legislația națională și că, în principiu, instanțelor

judecătorești naționale le revine obligația de a le aprecia (Van Mechelen și alții c.

Olandei, 23.04.1997). Totuși, admiterea unor probe poate să conducă la inechitatea

unui proces. Astfel, în cazul, de exemplu, obținerii probelor ca urmare a unei

provocări sau înscenări din partea poliției (Teixeira de Castro c. Portugaliei,

09.06.1998).

În ceea ce privește provocarea din partea poliției, CtEDO a statuat în cauza

Teixeira de Castro vs Portugalia că, dreptul la un proces echitabil ar putea fi încălcat

în cazul în care colaboratorii de poliție nu s-au limitat la investigarea activității

infracționale ale unui suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o

influență pentru a provoca săvârșirea unei infracțiuni, care, în caz contrar, nu ar fi

fost comisă.

În cauza Vanyan vs Rusia, hotărârea din 15 decembrie 2005, CtEDO a

constatat că problema provocării poate fi pusă chiar și în situațiile în care activitatea

respectivă a fost efectuată de către o persoană privată care a acționat ca un agent sub

acoperire, în timp ce aceasta a fost de fapt organizată și condusă de către

colaboratorii de poliție.

Având în vedere importanța principiilor indicate supra, CtEDO a constatat în

cauza Ramanauskas vs Lituania, hotărârea din 05 februarie 2008 că, în cazul în care

un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele

judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele dosarului, deoarece pentru

a îndeplini cerința unui proces echitabil în sensul articolului 6 §1 din Convenție toate

probele obținute în rezultatul provocării de către poliție trebuie să fie excluse.

În cele din urmă, dacă informația prezentată de către organele de urmărire

penală nu permite Curții să conchidă că reclamantul a fost subiectul unei provocări

din partea poliției, este esențial ca în fiecare cauză Curtea să examineze calitatea

evaluării de către instanțele naționale a pretinsei provocări și să se asigure că acestea

au respectat în mod corespunzător drepturile acuzatului la apărare, în special dreptul

la o procedură contradictorie și la egalitatea armelor (Edward Lewis și Lewis c.

Regatului Unit).

Totodată, în cauza Sandu vs. Republica Moldova din 11 februarie 2014, de

către CtEDO a fost constatată încălcarea art. 6 §1 din Convenție, din cauza lipsei de

echitate procedurală la nivel național. În calitate de încălcare Curtea a evidențiat

faptul că deși în cauza respectivă instanțele naționale au avut temei să bănuiască că

a avut loc o provocare, acestea nu au apreciat elementele de fapt și de drept care ar

24

fi putut să le ajute să distingă provocarea de la o formă legală a unei activități de

investigații, la fel Curtea a mai indicat că art.6 §1 din Convenție a fost încălcat și

prin utilizarea probelor administrate prin implicarea activă a lui C. sub conducerea

poliției pentru a justifica condamnarea reclamantului, fără a se examina

credibilitatea lui și posibilitatea provocării de către C. a lui Sandu V. la corupere

pasivă din careva motive ascunse.

12.3. La caz, se reține că recurenții indică ca temei pentru declararea

recursului, dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub

aspectele că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar”, precum și cazul de recurs: „ faptei săvârșite s-a dat o încadrare juridică

greșită”, ce cade sub incidența temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

12) Cod de procedură penală, totodată în susținerea acestor cazuri de recurs este

invocată ilegalitatea soluției instanței de apel de achitare a inculpatului Popa

Gheorghe de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, ca rezultat al constatării în speță a provocării inculpatului la comiterea

infracțiunii imputate, nefiind indicat care încadrare juridică ar fi fost corectă în

viziunea recurenților, în comparație cu soluția primei instanțe.

Astfel, verificând materialele cauzei în raport cu temiurile de recurs indicate

de recurenți și motivele invocate în susținerea acestor temeiuri, precum că partea

acuzării a administrat suficiente probe care confirmă vinovăția inculpatului Popa

Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal,

fără ca în privința acestuia să fi existat acțiuni de provocare, Colegiul penal lărgit

atestă că nu le acceptă, or instanța de apel la judecarea apelurilor declarate, a

respectat prevederile art. 413-416 Cod de procedură penală, ținând cont totodată de

jurisprudența relevantă a CtEDO în coraport cu art. 6 CEDO, și corect și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, expunându-se asupra chestiunilor esențiale invocate în apelurile declarate,

iar decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la admiterea apelurilor, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul Popa Gheorghe a fost achitat de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii, motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii care este expus clar și fără ca instanța de apel să comită careva

erori de fapt sau de drept, motiv din care instanța de recurs ordinar nu a constatat

existența cărorva temeiuri justificate pentru a pune la îndoială constatările instanței

de apel în speța dată.

25

12.4. În continuare, Colegiul penal lărgit, luând în considerare jurisprudența

CtEDO enunțată supra, atestă că în situația în care un acuzat susține că a fost

provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele judecătorești trebuie să examineze

minuțios materialele cauzei penale, deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces

echitabil, toate probele obținute în rezultatul provocării de către organul de urmărire

penală trebuie să fie excluse.

Pentru a verifica dacă persoana a fost provocată să săvârșească infracțiunea,

instanțele judecătorești trebuie să stabilească dacă ea putea fi în mod rezonabil

considerată ca fiind implicată în activitatea infracțională respectivă pînă la

implicarea organului de urmărire penală.

La fel, este de menționat că în cazul în care implicarea organului de urmărire

penală se limitează la asistarea unei persoane, la înregistrarea săvîrșirii unei acțiuni

ilegale de către o altă persoană privată, factorul determinant rămâne a fi

comportamentul celor două persoane (Miliniene c. Lituaniei nr. 74355/01, §39, 24

iunie 2008).

Prin urmare, întrucât inculpatul Popa Gheorghe a invocat constant pe

parcursul procesului penal argumentul instigării și provocării la săvârșirea

infracțiunii, urmează a fi apreciat comportamentul și declarațiile martorilor Durnea

Andrei, Bușovschi Roman, a organului de urmărire penală și a inculpatului Popa

Gheorghe, sub aspectele invocate și examinate în prezenta cauză.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că deși recurenții invocă că

instanța de apel greșit a făcut trimitere la cauzele CtEDO, „Texeira de Castro contra

Portugaliei, Ramanauskas contra Lituaniei, Khodubin contra Rusiei, Sandu contra

Moldovei”, fără a raporta circumstanțele constatate de CtEDO la situația din speță,

această alegație nu poate fi acceptată deoarece constituie o apreciere subiectivă ce

contravine materialelor cauzei, or din decizia instanței de apel (f.d. 171-174, vol.

IV), rezultă cert că instanța de apel corect a analizat circumstanțele din prezenta

cauza penală în coraport și prin prisma jurisprudenței relevante a CtEDO în cauzele

menționate supra, în vederea determinării factorului provocării la săvârșirea

infracțiunii în prezenta speță.

În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că instanța de apel just a

concluzionat că prin prisma jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturilor

Omului în materie (hotărârea Teixeira de Castro contra Portugaliei, din 09 iunie

1998, hotărârea Ramanauskas contra Lituaniei, din 05 februarie 2008, hotărârea

Khudobin contra Rusiei, din 26 octombrie 2010 și hotărârea Sandu contra Moldovei,

din 11 februarie 2014 etc.), se reține existența provocării la acte de corupere, dacă

sunt întrunite următoarele condiții cumulative:

- acțiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea

care provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când

26

există o determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui

denunțător;

- lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție a

agenților statului, care nu s-au limitat la investigarea activității infracționale ale unui

suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o influență pentru a

provoca săvârșirea unei infracțiuni;

- nu există suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de corupție

înainte de implicarea agenților statului sau, după caz, a persoanelor private care

acționează sub supravegherea agenților statului.

Fiind constatat de instanța de apel în decizia sa că în speța dată sunt întrunite

toate aceste trei condiții pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea infracțiunii,

poziție ce este acceptată și susținută de instanța de recurs ordinar.

12.5. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține, că inculpatul Popa

Gheorghe a fost pus sub învinuire în temeiul declarațiilor martorilor Durnea Andrei

și Bușovschi Roman cu privire la evenimentele petrecute la 09, 10, 11 octombrie

2013 și a probelor obținute în cadrul activității speciale de investigații din 11

octombrie 2013, atunci când martorul Durnea Andrei, fiind echipat de organul de

urmărire penală cu dispozitive speciale de înregistrare a convorbirii și a imaginilor

video și cu banii – 200 dolari SUA marcați, i-a transmis acești bani inculpatului Popa

Gheorghe. Banii fiind puși la dispoziție de organul de urmărire penală, în baza cererii

lui Durnea Andrei și Bușovschi Roman (f.d. 17, vol. I), în care au indicat că nu

dispun de o astfel de sumă de bani.

Însă, se constată că din probele aduse de acuzare nu reiese că pînă la 09

octombrie 2013, organul de urmărire penală ar fi dispus de vreo probă - informație

obiectivă precum că, Popa Gheorghe a fost implicat anterior în acțiuni de luare de

mită - corupție.

În plângerea sa din 10 octombrie 2013 depusă la Procuratura Anticorupție (f.d.

5-6, vol. I), Bușovschi Roman a susținut că avocatul Durnea Andrei i-a comunicat

că judecătorul Popa Gheorghe așteaptă să primească suma de 200 dolari SUA pentru

că a dispus scoaterea cererii de pe rol în cauza civilă unde Bușovschi Roman avea

calitatea de pârât, prin ce, în opinia părții acuzării și a recurenților reflectată în actul

de învinuire și în recursul declarat, la acel moment a fost consumat primul element

a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal – „pretinderea”, ce

nu a fost una expresă, dar exteriorizată prin gest, precum și determinată prin cuvântul

„mohorici”, care a fost înțeles anume așa de către Durnea Andrei, fapt, ce a fost

încercat să fie demonstrat doar prin declarațiile martorilor Durnea Andrei și

Bușovschi Roman, iar restul probelor înaintate de acuzare în cadrul ședințelor de

judecată, au fost administrate cu scopul de a dovedi celelalte două modalități

27

alternative de săvârșire a infracțiunii de corupere pasivă – „acceptarea” și

„primirea”.

12.6. În primul rând, se reține că despre circumstanțele în care a avut loc așa

zisa „pretindere”, după cum rezultă și din procesul verbal de consemnare a plângerii

(f.d. 5-6, vol. I), martorul Bușovschi Roman a aflat din spusele avocatului său,

Durnea Andrei.

Colegiul penal lărgit invocă că în speță nu a fost confirmată prin probe

pertinente, obiective și veridice învinuirea, că fapta infracțiunii coruperii pasive

manifestată prin pretinderea sumei de 200 dolari SUA de către Popa Gheorghe

pentru faptul că a dispus scoaterea cererii de pe rol în cauza civilă în care Bușovschi

Roman avea calitatea de pârât, după cum a fost indicat în învinuire.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că infracțiunea de

corupere pasivă este una formală și se consumă din momentul săvârșirii uneia dintre

modalitățile normative care desemnează faptele prejudiciabile, adică din momentul

pretinderii, acceptării, primirii a remunerației ilicite.

Astfel, pentru a fi prezentă o acțiune de pretindere în speța dată, aceasta

trebuie să se manifeste printr-o cerere - solicitare clară, ori într-o pretenție vizând

obiectul remunerării ilicite, care se poate manifesta verbal, în scris sau în formă

concludentă, fiind inteligibilă pentru cel căruia i se adresează, indiferent dacă a fost

satisfăcută sau nu, dar din declarațiile martorului Durnea Andrei în speța dată, nu se

constată prezența unor asemenea acțiuni clare din partea inculpatului, or suma de

200 dolari SUA, a fost estimată de martorul Durnea Andrei după propria apreciere,

nu de către inculpatul Popa Gheorghe, iar martorul Durnea Andrei a declarat la

urmărirea penală (f.d. 10-11, vol. I), „că la 09.10.2013, fiind în or. Telenești a mers

la judecătorie pentru a concretiza unele aspecte procesuale și anume dacă a fost

achitată taxa de stat, în concluzie a depistat că cauza civilă respectivă era pusă pe

rol și admisă spre examinare fără a fi emisă careva încheiere de scutire de la plata

taxei de stat, fapt ce l-a determinat să întrebe judecătorul Popa Gheorghe dacă a

emis o asemenea încheiere, iar Popa Gheorghe i-a comunicat că nu este emisă o

încheiere în acest sens, afirmându-i că contra unui „mohorici” va scoate de pe rol

cererea reclamantului în legătură cu încălcări procesuale, dându-i de înțeles că

mohoriciul constă în bani, prin gest (frecarea degetelor) fără a specifica o sumă

concretă. Înainte de ședința din 10.10.2013, s-a întâlnit cu Bușovschi R. cu 20

minute înainte de ședință și i-a comunicat cele relatate mai sus, acesta întrebându-

l cât este așa zisul mohorici, iar el i-a spus că nu i-a fost concretizat nimic […],

După discuția cu avocatul s-a ridicat în cabinetul judecătorului Popa Gheorghe

pentru a concretiza dacă nu cumva va avea loc examinarea cauzei, dat fiind faptul

că avocatul reclamantului s-a prezentat cu întârziere, iar judecătorul i-a comunicat

că încheierea râmâne în vigoare, respectiv l-a întrebat pe judecător ce-i cu

28

„mohoriciul” și cât trebuie, la care ultimul i-a arătat ca să-i spună el, repetând

gestul cu mâna, și atunci l-a întrebat dacă 200 dolari ajung, iar el a răspuns

afirmativ prin gest cu capul și a spus „mhh”. După cele întâmplate s-a coborât afară

și i-a comunicat lui Bușovschi Roman despre discuția cu Popa Gheorghe.”, ulterior

acesta fiind audiat în prima instanță (f.d. 71-74, vol. II), și-a susținut aceste declarații

și a mai relatat că: „[…]a spus 200 dolari, deoarece așa s-a gîndit el […]” (f.d. 73,

vol. II).. Astfel, se atestă că la 10 octombrie 2013 ca probe care ar confirma

„pretinderea” la 09 octombrie 2013 de către inculpatul Popa Gheorghe a sumei de

bani pentru ulterioara scoatere de pe rol a cererii de chemare în judecată depusă de

reclamantul Bufteac Veaceslav contra pârâtului Bușovschi Roman, existau doar

declarațiile martorului Bușovschi Roman bazate pe spusele martorului Durnea

Andrei, care a făcut propriile presupuneri, precum că inculpatul Popa Gheorghe ar

fi pretins anume suma de 200 dolari SUA (așa a crezut el) pentru scoaterea cererii

de pe rol, fapt ce a fost negat vehement de inculpatul Popa Gheorghe.

Totodată, prezența modalității de săvârșire a laturii obiective „pretindere” în

acțiunile inculpatului Popa Gheorghe, a fost infirmată și de martorul Spanachi

Tamara, care fiind audiată sub jurământ în prima instanță (f.d. 96- 97, vol. II) a

declarat că: „[…] pe 09.10.2013, i-a văzut pe Durnea A. și Bușovschi R., cum au

intrat la judecător și au avut cu acesta o discuție […], de când a lucrat cu

judecătorul Popa nu a auzit de la acesta niciodată expresia „mohorici”.

La fel, în ședința de judecată a primei instanțe, martorul Bușovschi Roman,

fiind audiat sub jurământ (f.d. 86, vol. II), a declarat că: „[…]consideră că inculpatul

nu a extorcat bani de la dânsul[…], nu poate spune cu ceritudine că judecătorul

Popa a pretins suma de 200 dolari, a lăsat la compentența organului de urmărire

penală […]. Avocatul i-a comunicat că cineva vrea bani, a decis ca organul să

clarifice cine și ce vrea”.

Prin urmare, rezultă cert că organul de urmărire penală la acea dată nu a avea

probe sau indici obiectivi privind implicarea lui Popa Gheorghe în comiterea

infracțiunii de corupere pasivă și anume în partea elementului laturii obiective

„pretindere”, dar dispunea doar de careva informații neconcretizate a martorului

Bușovchi Roman, bazate pe declarațiile și presupunerile martorului Durnea Andrei,

în lipsa unor date obiective ce le-ar fi confirmat, iar circumstanțele invocate în

plângere urmau a fi verificate mai detaliat de organul de urmărire penală pentru a

exclude orice dubii privind veridicitatea acelor afirmații, luând în considerare că

aceste fapte se refereau la un judecător, fapt reținut just și de instanța de apel în pct.

57, 59 a deciziei sale (f.d. 173, vol. IV).

12.7. Ulterior, în aceeași zi la 10 octombrie 2013, în baza acestor presupuneri

neverificate a fost emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale în privința lui Popa

29

Gheorghe, fiind indicată bănuială rezonabilă în privința acestuia de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În acest context, recurenții în recursul declarat au invocat că „instanța de apel

a indicat la neconcoranțele din ordonanța de pornire a urmăririi penale a lui Popa

Gheorghe, precum că în denunțul lui Bușovschi Roman nu era indicat direct la Popa

Gheorghe, dar a depus plângerea în vederea depistării persoanei care anume a

pretins suma de 200 dolari SUA, avocatul Durnea Andrei sau judecătorul Popa

Gheorghe, făcând trimitere la declarațiile expuse în actul de sesizare, care de fapt

nu se regăsesc în acel act, deși în actul de sesizare, Bușovschi Roman a solicitat

tragerea la răspundere penală a lui Popa Gheorghe și a menționat că acesta a

pretins de la el prin intermediul avocatului Durnea Andrei bani, ce impune

concluzia că instanța de apel nu a văzut actul de sesizare, dar a interpretat

declarațiile martorului în detrimentul poziției acuzării de stat”. În privința acestor

alegații, Colegiul penal lărgit conchide că sunt irelevante, or după cum rezultă din

conținutul procesului verbal de consemnare a plângerii (f.d. 5-6, vol. I), Bușovschi

Roman a relatat despre circumstanțele precum că avocatul Durnea Andrei i-a

comunicat că judecătorul Popa Gheorghe așteaptă suma de 200 de dolari SUA, fapt

ce de instanța de apel corect a fost interpretat ca nefiind clar dacă Bușovschi Roman

a indicat anume în privința lui Popa Gheorghe ca fiind persoana care a solicitat suma

de 200 dolari pentru scoaterea cererii de pe rol sau avocatul acestuia care i-a spus

despre acest fapt, din ce rezultă că organul de urmărire penală urma să verifice

ambele versiuni, în vederea adoptării unei soluții certe în circumstanțele menționate.

În același sens, Colegiul penal lărgit stabilește că instanța de apel (f.d. 173,

vol. IV), just a relatat că fără a exista probe/indici că inculpatul Popa Gheorghe

pretinde mită, organul de urmărire penală i-a indicat lui Durnea Andrei că

transmiterea urmează să aibă loc la 11.10.2013 (f.d. 78, vol. II) și i-a alocat

mijloacele financiare respective, evident transformându-l în persoană privată, care a

acționat sub conducerea procurorilor Anticorupție (pct. 32 a hotărârii CtEDO Sandu

vs. Republica Moldova, din 11 februarie 2014), aceasta în situația în care martorul

Durnea Andrei a declarat în prima instanță că: „[…]intenția de a transmite suma de

200 dolari SUA a apărut după discuția cu organul de urmărire penală și nu cunoaște

numele lor[…]” (f.d. 74, verso, vol. II), „[…]banii i-a transmis sub controlul CNA

(f.d. 76, vol. II), „[…]nu poate spune la ce dată a dat acordul ca să-i ajute […]”

(f.d. 76, verso, vol. II), „[…] a fost instruit cum să transmită banii la CNA […]”

(f.d. 77, vol. II), fiind constatat un rol activ al CNA în speța dată.

12.8. Mai mult, Colegiul penal lărgit stabilește că pe parcursul procesului

penal martorii decisivi ai acuzării Bușovschi Roman și Durnea Andrei au dat

declarații contradictorii ce pun la dubiu credibilitatea acestora, motiv din care

declarațiile lor sunt afectate de viciu, dubii ce nu au fost înlăturate de organul de

30

urmărire penală și de prima instanță, care de instanța de apel just au fost interpretate

în favoarea inculpatului, or asemenea probe nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare.

Reieșind din hotărârea CtEDO în cauza Sandu vs. Republica Moldvoa din 11

februarie 2014, prin care s-a constatat încălcarea art. 6 §1 CEDO, în pct. 36, s-a

statuat că deși reclamantul în mod expres a pus în discuție credibilitatea lui C.,

instanțele de judecată s-au bazat doar pe declarațiile lui C., fără a examina

credibilitatea lui și posibilitatea provocării de către C. a reclamantului la corupere

pasivă din careva motive ascunse.

În acest sens, având în vedere faptul că de la începutul examinării cauzei în

prima instanță, precum și în instanța de apel și acum în instanța de recurs ordinar, s-

a invocat de partea apărării prezența provocării în speța dată, este fundamental de

stabilit credibilitatea declarațiilor martorilor Bușovschi Roman și Durnea Andrei,

precum și prezența sau lipsa calităților de colaboratori confidențiali (agenți ai

statului) a acestora, înainte de începerea urmăririi penale, precum și ulterior, la

efectuarea acțiunilor de urmărire penală.

La acest capitol, cu referire la credibilitatea declarațiilor martorului denunțător

Bușovschi Roman, Colegiul penal lărgit indică că acesta fiind audiat în ședința de

judecată a primei instanțe (f.d. 85, verso, vol. II) a declarat că: „[…]nu a colaborat

anterior niciodată cu organele CNA, a scris pentru prima dată plângere[…]”, însă

ulterior în ședința de judecată a primei instanțe (f.d. 99, verso, 100, vol. II), la

solicitarea părții apărării au fost anexate copiile de pe rechizitoriu, (f.d. 124-132, vol.

II) și ordonanțe de începere a urmăririi penale (f.d. 134-135, vol. II), toate pe diferite

cauze penale în care Bușovschi Roman figurează ca persoană care a depus plângeri

la CNA în privința unor persoane cu funcții publice – Prodan Valeriu, Sorbalo Alexei

- inspectori vamali, Vitalie (colaborator OCT Fălești) (f.d. 133, vol. II), Ștefanschi

Oleg și colegul său cu prenumele Vasile (presupuși colaboratori ai Poliției de

Frontieră (f.d. 139, vol. II) care ar fi pretins de la acesta sume de bani sub formă de

mită, și ulterior Bușovschi Roman în aceste cauze penale a participat la măsurile

speciale de investigație de transmitere sub control a banilor și înregistrarea

convorbirilor, la fel, în acest aspect instanța de apel just a reținut și declarațiile

martorului Pralea Grigore date inclusiv în instanța de apel (f.d. 107, vol. III, f.d. 163,

vol. IV) ce a declarat cu referire la martorul Bușovschi Roman că: „[…] persoana

din Centrul de Combatere a Corupției Nord cu prenumele Sergiu i-a comunicat că

Bușovschi este „om de-al nostru”, adică este om de-al lor, […]i-a dat de înțeles că

dânsul este persoana lor dar nu activează oficial, […], a susținut declarațiile date

anterior și în instanța de apel”. Totodată, faptul colaborării cu organele de drept

reiese și din aceea că martorul Bușovschi Roman figurează în calitate de inculpat în

decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-427/2013 din 25 iunie 2013, pe învinuirea

31

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, în care la

săvârșirea faptei incriminate a acționat ca persoană care nu era oficială dar care

acționa cu titlu oficial, împreună cu polițistul Rotari Sorin (f.d. 113, vol. II).

În consecință, aceste circumstanțe denotă faptul că martorul Bușovschi

Roman nu a dat declarații veridice și credibile în prima instanță, fapt ce pune la dubiu

și veridicitatea celorlalte circumstanțe relatate de acesta în prezenta cauza penală, în

privința lui existând date că el este agent al statului, fapt ascuns de el, astfel această

probă nu este credibilă și admisibilă, și în concluzie nu poate fi pusă la baza

condamnării inculpatului Popa Gheorghe, declarațiile lui fiind necredibile.

La fel, Colegiul penal stabilește că și credibilitatea declarațiilor martorului

Durnea Andrei este pusă la dubiu în speța dată, or acesta în prima instanță (f.d. 72,

vol. II), a declarat evaziv că: „Nu răspunde la întrebarea când a intrat pentru prima

dată la CNA […] Nu răspunde de câte ori a fost la CNA[…] Nu-și amintește dacă a

fost vreun acord cu CNA[…] Nu răspunde dacă acordul a fost oneros sau gratuit”,

astfel instanța de recurs ordinar luând în considerare că în prezenta cauză una din

chestiunile esențiale ce urmau a fi elucidate, a fost dacă a existat sau nu provocarea

în speța dată, iar gradul de colaborare cu organele de drept, ar fi fost stabilit în urma

acordării unor răspunsuri certe la întrebările enunțate supra, însă acest martor,

contrar obligațiilor prevăzute de art. 90 alin. (7) Cod de procedură penală și

prevederilor art. 313 Cod penal, a refuzat de a da declarații în prima instanță, prin ce

este evident afectată credibilitatea și veridicitatea celorlalte declarații date de acesta

în cadrul acestui proces penal. Astfel nici această probă nu este credibilă și

admisibilă, și în concluzie declarațiile lui nu pot fi puse la baza condamnării

inculpatului Popa Gheorghe.

În această ordine de idei, circumstanțele expuse supra, denotă cert că

declarațiile martorilor decisivi ai acuzării Bușovschi Roman și Durnea Andrei,

creează dubii rezonabile privind credibilitatea acestora, dubii ce nu au fost înlăturate

de partea acuzării, și conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, se tratează în

favoarea inculpatului.

La același capitol, instanța de recurs ordinar stabilește că nici din conținutul

convorbirilor înregistrate dintre martorul Durnea Andrei și inculpatul Popa

Gheorghe, conform stenogramelor anexate la dosar (f.d. 25, vol. II), precum și

înregistrărilor video, nu se conțin careva date certe că Popa Gheorghe ar fi pretins

suma de bani de la Durnea Andrei.

12.9. La fel, recurenții invocă că în prezenta cauza penală, prin înregistrările

video și audio, precum și stenograma convorbirilor din 11 octombrie 2013, se

confirmă modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, și anume „acceptarea” și „primirea” de către inculpatul

Popa Gheorghe a 200 dolari SUA drept mită.

32

La ce, Colegiul penal lărgit relevă că acțiunea de acceptare, prin sine

presupune consimțirea sau aprobarea expresă sau tacită de către corupt a obiectului

remunerației ilicite etalat de către corupător. În ipoteza acceptării, inițiativa aparține

în exclusivitate corupătorului. Astfel, acceptarea presupune realizarea unor acțiuni

cu caracter bilateral, corelativ. Sub aspect cronologic, acceptarea întotdeauna

urmează unei acțiuni săvârșite din partea corupătorului, iar acțiunea de primire, se

manifestă prin luarea în posesie, obținerea, încasare de bunuri, servicii, privilegii sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin coruptului de la corupător. În acest sens,

Colegiul penal lărgit conchide că reieșind din probele examinate, nu este clar dacă

acceptarea și primirea de bani este realizată în speța dată, deoarece din conținutul

stenogramelor convorbirilor (f.d. 25, vol. II) și înregistrările video anexate la dosar,

nu este clar ce a acceptat și primit inculpatul Popa Gheorghe, care la 11 octombrie

2013 l-a întrebat despre scopul sosirii lui Durnea Andrei - „Tu ai avut drum aicea

ori ce?”, iar Durnea Andrei răspunde - „Da eu am mai multe”, iar Popa Gheorghe

zice „Ia punele în carte” fără a fi concretizat ce s-a pus în carte, iar din înregistrările

video la fel nu se vede nimic în acest sens, fapt ce pune la îndoială declarațiile

martorului Durnea Andrei că el ar fi pus suma de 200 dolari SUA în Codul de

procedură civilă de pe masa judecătorului, or chiar în situația că în rezultatul

percheziției efectuate la 11 octombrie 2013 în biroul inculpatului Popa Gheorghe

consemnat în procesul verbal de percheziție (f.d. 32, vol. I), s-au depistat pe masa

de birou, în primul rând de sus, pe partea stângă, într-un Cod de procedură civilă de

culoare violet 4 bancnote a câte 50 dolari SUA, din cele expuse anterior nu reiese că

inculpatul Popa Gheorghe cunoștea despre existența acestor bancnote în acel Cod de

procedură civilă menționat în procesul verbal de percheziție, or acesta a declarat

fiind audiat în calitate de învinuit (f.d. 119, vol. I), „că nu știe de unde au apărut

banii”, iar din înregistrarea video nu se vede dacă se pun bani în Codul de procedură

civilă, la fel, conform raportului de expertiză nr. 406, 407 din 29.10.2013 (partea a

II-a, examinării dactiloscopice (f.d.142-147, vol. I)), s-a constatat că urmele de

aprente papilare depistate pe suprafețele a două dintre bancnotele depistate în biroul

inculpatului Popa Gheorghe, nu au fost create de către acesta, dar de către o altă (e)

persoană (e), iar declarațiile martorului Durnea Andrei (f.d. 98, vol. I), precum că

acesta a pus în Codul de procedură civilă de culoare violetă la indicația inculpatului

Popa Gheorghe, în rezultatul celor menționate supra, Colegiul penal lărgit conchide

că nu pot fi considerate credibile și, respectiv, nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare.

12.10. Subsidiar, Colegiul penal lărgit concluzionează că fără a fi acceptate ca

credibile declarațiile martorilor Bușovschi Roman și Durnea Andrei în speța dată,

prin alte probe nu se dovedește care a fost scopul special al inculpatului Popa

Gheorghe ce ar fi justificat intenția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de

33

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, de îndeplinire sau nu ori pentru a întârzia sau a

grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției, or în actele de învinuire

precum și în recursul declarat s-a indicat că acest scop, a fost anume scoaterea cererii

de pe rol în dosarul civil menționată în speță, însă nu e clar cum inculpatul Popa

Gheorghe putea să presupună că în cauza civilă aflată în gestiunea sa, va fi un temei

de scoatere a cererii de pe rol, or, din prevederile art. 267 Cod de procedură civilă,

rezultă că temeiurile de scoatere a cererii de pe rol, nu depind de voința judecătorului

care examinează cauza, dar de mai multe circumstanțe ce depind de acțiunile sau

inacțiunile părților în cadrul unui proces civil, respectiv inculpatul Popa Gheorghe

nici nu putea pretinde bani sau bunuri pentru realizarea unui scop special, care poartă

un caracter incert și imposibil de prevăzut, iar temeiul inițial de scoatere a cererii de

pe rol invocat de martorul Durnea Andrei, în legătură cu faptul neachitării taxei de

stat în cadrul litigiului civil menționat în speță, așa și nu a fost confirmat în prezenta

cauză penală, cum nu a fost confirmată prin careva hotărâri judecătorești nici

prezența litigiului civil în realitate, cu părți neinventate în scopul simulării cauzei

civile menționte în speță.

12.11. Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că la evidențierea provocării

în speța dată, este relevantă concluzia instanței de apel (f.d. 172, vol. IV) că Durnea

Andrei a avut un rol activ/determinat în contactarea judecătorului, el a avut

permanent inițiativă de a comunica cu judecătorul în afara ședințelor de judecată,

sub diferite pretexte aparent legale, el a comunicat lui Bușovschi Roman despre

faptul că Popa Gheorghe solicită „mohorici” în sumă de 200 dolari SUA, ulterior

după discuții purtate cu colaboratorii din Procuratura Anticorupție (CNA), Durnea

Andrei a decis să participe la acțiunile speciale de investigații și personal să-i

transmită inculpatului mijloacele bănești alocate de către organul de drept menționat,

or acest fapt rezultă cert din cele declarate chiar de martorul Durnea Andrei pe

parcursul procesului penal, astfel la urmărirea penală (f.d. 10-11, vol. I), acesta a

declarat că: „[…]la 09.10.2013 fiind în or. Telenești a mers la Judecătorie pentru a

concretiza unele aspecte procesuale[…]a depistat că cauza civilă respectivă era

pusă pe rol și admisă spre examinare fără a fi emisă careva încheiere de scutire de

la plata taxei de stat, fapt care l-a determinat să întrebe judecătorul Popa Gheorghe

dacă a emis încheiere de scutire de la plata taxei de stat. […]iar ultimul i-a

comunicat că nu este emisă vreo încheiere în acest sens, totodată afirmându-i că

contra unui „mohorici” va scoate de pe rol cererea reclamantului în legătură cu

încălcări procesuale, dându-i de înțeles că mohoriciul constă în bani prin gest (și

anume frecarea degetelor), nespecificând suma […] la 10.10.2013 […] după

discuția cu avocatul s-a ridicat în cabinetul judecătorului Popa Gheorghe pentru a

concretiza dacă nu cumva va avea loc examinarea cauzei dat fiind faptul că avocatul

reclamantului s-a prezentat cu întârziere, judecătorul i-a comunicat că încheierea

34

rămâne în vigoare, respectiv l-a întrebat ce-i cu „mohoriciul” și cât trebuie[…],

(f.d. 98, vol. I) „la 11 octombrie 2013, a intrat în biroul de serviciu al judecătorului

Popa Gheorghe […], Popa Gheorghe l-a întrebat dacă a avut drum pe acolo, atunci

el a scos din geantă banii în sumă de 200 dolari SUA[…]”, declarațiile ce le-a

menținut și în instanța de judecată, unde a mai declarat că: „[…]intenția de a

transmite suma de 200 dolari SUA a apărut după discuția cu organul de urmărire

penală și nu cunoaște numele lor[…]” (f.d. 74, verso, vol. II), „[…]banii i-a

transmis sub controlul CNA (f.d. 76, vol. II), „[…]nu poate spune la ce dată a dat

acordul ca să-i ajute […]” (f.d. 76, verso, vol. II), „[…] a fost instruit cum să

transmită banii la CNA […]” (f.d. 77, vol. II), prin ce s-a stabilit cert că martorul

Durnea Andrei, a acționat ca persoană privată, ca agent sub acoperire, în timp ce

acțiunile lui au fost de fapt organizate și conduse de către colaboratorii CNA și PA,

prin instigare și provocare a inculpatului Popa Gheorghe la comiterea infracțiunii.

12.12. Colegiul penal lărgit, mai indică și asupra faptului că în speță, organul

de urmărire penală așa și nu a clarificat dacă procesul civil intentat la cererea de

chemare în judecată a reclamantului Bufteac Veaceslav și pârâtul Bușovschi Roman,

a avut un caracter fictiv sau real, nefiind prezentate în acest sens careva hotărâri,

decizii a instanțelor de judecată pe această pricină civilă, care ar fi confirmat

legalitatea acestui litigiu civil, or dacă Bușovschi Roman a furnizat informații false

privind existența acestui litigiu civil, atunci credibilitatea acestuia ar fi creat

suspiciuni, în momentul când a susținut că avocatul i-a spus că inculpatul Popa

Gheorghe ar fi solicitat mită (pct. 35, hotărârea CtEDO, Sandu vs Republica

Moldova, 11 februarie 2014).

În acest aspect e important de menționat că martorul Bufteac Veaceslav fiind

audiat în ședința instanței de apel din 08.12.2016 (f.d. 151-152, vol. IV) a declarat

că: „[…] Îl cunoaște pe Bușovschi Roman, nu ține minte când a făcut cunoștință, în

anul 2006 sau 2007, lucra în organele CCCEC. A avut o relație de prietenie, i-a

împrumutat o sumă de bani, nu a încasat bani de la Bușovschi, are numai titlu

executoriu, după câte cunoaște el este condamnat. […]Domnul Bușovschi după câte

cunoaște a fost cu viza de reședință la Fălești, s-a depus cererea la Fălești, după

care nu știe cum avocatul a stabilit că locuiește în Telenești.”, iar martorul

Bușovschi Roman în prima instanță (f.d. 85, vol. II) a declarat că: „[…] Nu cunoaște

de ce Bușovschi s-a adresat în judecată, el nu are o datorie față de el”, ceia ce duce

la o bănuială rezonabilă că acest litigiu civil a fost o înscenare cu implicarea agenților

statului.

La fel, provoacă suspiciuni și nu este credibilă declarația martorului

Bușovschi Roman (f.d. 84, vol. II), că: „[…] el și-a schimbat viza de reședință la

Telenești din motive de sănătate, i s-a recomandat un medic bun la Telenești […],

deoarece nu indică numele și prenumele medicului, precum și că acesta avea

35

posibilitatea de a se adresa la orice medic din Republica Moldova pentru a primi

consultație – tratament fără a-și schimba viza de reședință, iar martorul Beț Olimpiu

fiind polițist, audiat în ședința de judecată a instanței de apel (f.d. 144, vol. III) a

indicat că „[…] Pe Bușovschi Roman l-a văzut o dată. Un coleg de la serviciu l-a

rugat să-l pună la evidență pe str. Tineretului, s. Ciulucani, or. Telenești. L-a văzut

la serviciu în Comisariatul de poliție Centru, mun. Chișinău, str. Bulgară 40. […].

Nu cunoaște din ce cauză Bușovschi s-a pus la evidență acolo, el n-a spus motivul

[…]”. Astfel, se notează că de către organul de urmărire penală nu a fost elucidat

care a fost scopul real al martorului Bușovschi Roman, (în privința căruia s-a

constatat din materialele cauzei că anterior a mai partcipat ca colaborator

confidențial la măsuri speciale de investigații sub controlul organelor de drept), de

a-și schimba viza de reședință anume în raionul Telenești, or faptul că acesta a

beneficiat de tratament medical în instituția medicală de pe teritoriul raionului, nu

denotă cu certitudine că acesta a fost scopul principal la schimbarea vizei de

reședință și nu exclude existența unui alt scop ascuns, inclusiv scopul de al provoca

pe judecătorul Popa Gheorghe la acțiuni ilegale.

12.13. În baza celor expuse supra, Colegiul penal lărgit constată cert că

instanța de apel just a conchis că acțiunile lui Durnea Andrei în privința inculpatului

Popa Gheorghe au avut efectul provocării, iar infracțiunea nu putea fi comisă fără

intervenția provocatorului, fiind corectă soluția de achitare a inculpatului Popa

Gheorghe, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, și anume nu a fost confirmată latura

subiectivă – intenția, precum și latura obiectivă a infracțiunii, pretinderea, acceptarea

și primirea banilor de către inculpatul Popa Gheorghe, în acest sens nefiind

prezentate careva probe admisibile, pertinente, concludente și utile care ar

demonstra vinovăția inculpatului Popa Gheorghe.

În consecință, Colegiul penal lărgit punctează că în speță se evidențiază faptul

că acțiunile instigatoare și provocatoare ale martorului Durnea Andrei, din 09-10

octombrie 2013, precum și acțiunile de instigare și transmitere a banilor martorului

Durnea Andrei în CNA din 11 octombrie 2013, determinarea de a participa martorul

Durnea Andrei de către organul de umărire penală în scopul constatării infracțiunii

flagrante de corupere pasivă, constituie o încălcare a interdicției prevăzute de art. 94

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, care invocă că: „nu pot fi admise ca probe

și, prin urmare se exclud din dosar …, datele care au fost obținute prin provocarea,

facilitarea sau încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii”, în concluzie,

probele obținute cu participarea lui Durnea Andrei după primirea banilor și sfaturilor

instigatoare și provocatoare de la colaboratorii CNA și a Procuraturii Anticorupție,

nu pot fi admise și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dar urmează

a fi excluse, cum indică și jurisprudența CtEDO în hotărârea Gafgen vs Germania

36

din 01.06.2010, unde s-a statuat că dacă organele de urmărire penală au administrat

o probă cu încălcarea principiilor și loialității, aducând atingere drepturilor garantate

de Convenția Europeană, iar din aceste mijloace de probă au rezultat fapte sau

împrejurări ce au condus în mod direct și necesar la administrarea în mod legal a

altor mijloace de probă (administrarea mijlocului nelegal fiind condiție sine qua non

pentru administrarea mijlocului de probă legal), acestea din urmă, vor fi excluse,

instanțele neputându-și fundamenta hotărârea pe aceste probe derivate. S-a instituit

principiul „Fructele pomului otrăvit”, care impune excluderea mijloacelor de probă

administrate în mod legal, dar care sînt derivate (în strânsă legătură) din probele

obținute în mod ilegal. Astfel spus, dacă sursa probantă „pomul”, este lovită de

nulitate, atunci toate probele obținute cu ajutorul ei „fructele” vor fi tot așa. În

consecință, menținerea mijlocului de probă astfel administrat aduc atingere

caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu.

12.14. Colegiul penal lărgit concluzionează că în speță au fost prezente acțiuni

active de instigare și provocare a lui Popa Gheorghe la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, fapt ce reiese din următoarele:

- organul de urmărire penală nu a prezentat probe credibile ce ar confirma, că

inculpatul Popa Gheorghe a pretins suma de bani de la Bușovschi Roman prin

intermediul avocatului Durnea Andrei;

- probele prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii sunt lovite

de nulitate în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, fiindcă au

fost obținute prin provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea

infracțiunii, de către persoane oficiale din cadrul CNA și Procuraturii Anticorupție;

- probele prezentate - declarațiile martorilor Bușovschi Roman, Durnea

Andrei (fiind lipsite de credibilitate) și înregistrările video și stenograma

convorbirilor dintre Popa Gheorghe și Durnea Andrei nu demonstrează vina

inculpatului în pretinderea, acceptarea și primirea sumei de 200 dolari SUA, dar

dimpotrivă, dovedesc faptul instigării, provocării și încurajării lui Popa Gheorghe de

către Durnea Andrei la săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă;

- atât legea procesuală națională în vigoare, cât și jurisprudența Curții

Europene pentru Drepturile Omului interzic procedura de obținere a probelor prin

provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

Adică rămâne constatat faptul că, în cauza dată organul de urmărire penală,

facilitând și încurajând acțiunile lui Durnea Andrei, (inițial prin agentul confidențial

Bușovschi Roman, apoi și de alți colaboratori a organelor de drept), care s-a lăsat

influențat la realizarea faptei de dare de mită, a purces la investigarea cauzei nu într-

o manieră pasivă de supraveghere și investigare a pretinsei activități criminale, dar

în mod activ l-au sprijinit și determinat pe acesta să acționeze sub acoperire ca

„participant la darea mitei”, prin oferirea banilor, sfaturilor, determinându-l pe

37

acesta și provocând-ul ulterior pe inculpat la săvârșirea pretinsei infracțiuni de

corupere pasivă, prin ce a fost admisă încălcarea dreptului inculpatului Popa

Gheorghe la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

12.15. Colegiul penal lărgit în privința argumentelor recurenților, precum că

în cauza dată nu au participat ofițeri sub acoperire și nici coloboratori confidențiali,

iar participarea benevolă și necondiționată a martorului Durnea Andrei la efecutarea

măsurilor speciale de investigații a fost confirmată de către martor în instanță,

conchide nu pot fi acceptate, or din procesul verbal de audiere a martorului Durnea

Andrei din 10.10.2013 (f.d. 13, vol. I), reiese că acesta și-a dat acordul să ajute

organele de urmărire penală la investigarea cazului, iar ulterior în instanța de

judecată (f.d. 72, vol. II), a refuzat să răspundă dacă a avut un acord cu organul de

urmărire penală, și dacă acest acord a fost cu titlul oneros sau gratuit, a mai declarat

că intenția de a transmite suma de 200 dolari SUA a apărut după discuția cu organul

de urmărire penală (f.d. 74, verso, vol. II), iar în privința lui Bușovschi Roman există

acte procesuale în alte cauze penale, care confirmă statutul lui de colaborator cu titlu

neoficial (f.d. 113, vol. II).

În acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că art. 15 alin. (1) din Legea

nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigații, stipulează că:

„colaboratorii confidențiali sînt persoane care, printr-un acord scris sau verbal, se

obligă să ofere ofițerului de investigații informații, să participe la pregătirea și

efectuarea măsurilor speciale de investigații, precum și să contribuie într-un alt

mod, neinterzis de lege, la activitățile speciale de investigații.”, din care considerent

rezultă că martorul Durnea Andrei, în cauza dată totuși a avut statutul de colaborator

confidențial, în baza acordului verbal dat de acesta la urmărirea penală, organului de

urmărire penală.

12.16. Mai mult, în privința motivelor recurenților prin care aceștia indică că

în prezenta speță organul de urmărire penală a avut un rol pasiv la acumularea

probelor și investigarea faptelor și că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără implicarea

acestora, măsurile speciale de investigații și acțiunile de urmărire penală fiind

desfășurate și autorizate în conformitate cu prevederile procesual penale, Colegiul

penal lărgit atestă că nu pot fi acceptate, deoarece din materialele cauzei rezultă că

martorul Durnea Andrei nu a avut intenția de a transmite banii inculpatului Popa

Gheorghe, „a fost telefonat de la CNA, […] intenția de a transmite banii a apărut

după discuția cu organul de urmărire penală, și că a fost instruit cum să transmită

banii pe care i-a primit tot de la organul de urmărire penală, despre ce a declarat

în prima instanță” (f.d. 72-74, verso, vol. II), prin urmare, acesta a fost determinat

de organul de urmărire penală, ca să transmită banii inculpatului Popa Gheorghe

anume la 11.10.2013, prin ce organul de urmărire penală a depășit modul pasiv de

investigare a cauzei penale, iar nimic nu indică că infracțiunea respectivă ar fi fost

38

comisă fără intervenția organului de urmărire penală, or acesta în mod pasiv, avea

posibilitatea să monitorieze acțiunile și intențiile inculpatului Popa Gheorghe de

pretindere, acceptare și primire a sumei de bani ce nu i se cuvin din partea lui

Bușovschi Roman, prin intermediul avocatului Durnea Andrei.

La fel, în privința motivului invocat de recurenți, precum că: „decizia recurată

este axată întru motivarea admiterii apelului părții apărării, iar în câteva cuvinte în

pct. 69 a deciziei se indică asupra faptului că apelul procurorului urmează a fi

admis, fapt ce a fost indicat și în dispozitiv, deși procurorul a solicitat condamnarea

inculpatului, prin ce se denotă că dispozitivul deciziei este contrazis de motivarea

soluției”, Colegiul penal lărgit stabilește că nu este întemeiat, or din apelul declarat

de procuror (f.d. 24, vol. III) se evidențiază și solicitarea privind dispunerea păstrării

corpurilor delicte, documentelor și rezultatelor măsurilor speciale de investigați la

cauza penală, iar în instanța de apel în decizia sa (f.d. 175, vol. IV) în temeiul art.

164 Cod de procedură penală, s-a expus cu privire la aceste corpuri delicte conform

solicitării procurorului. Mai mult, Colegiul penal atestă că în apelul declarat de

procuror s-a solicitat casarea sentinței primei instanțe în partea stabilirii pedepsei cu

amendă de 8000 u.c. și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen

de 10 ani, fiind invocat că aceste pedepse contravin sancțiunii prevăzute de art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal (red. 12.04.2012), în vigoare la momentul comiterii

infracțiunii, în vederea reducerii acestor pedepse la 2000 u.c., cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice în cadrul autorității judecătorești și a organelor de drept

pe un termen de 5 ani, în temeiul prevederilor art. 10 Cod penal, astfel apelul declarat

de procuror în esență a fost înaintat în favoarea inculpatului, iar instanța de apel prin

decizia sa de achitare a adoptat o soluție în favoarea inculpatului, fapt ce nu

contravine solicitării din apelul declarat de procuror, din care motive soluția instanței

de apel corespunde dispozitivului deciziei.

Referindu-se la motivul invocat în recursul ordinar, cu privire că în speța dată

urmează a fi aplicate prevederile din hotărârea CtEDO Miliniene vs. Lituania din

24.06.2008, Colegiul penal lărgit atestă că nu poate fi acceptat, fiindcă în speța

respectivă s-au înregistrat convorbiri de primire de către judecătorul M. în total a

sumei de 10500 dolari SUA pentru ea și 1000 dolari SUA pentru a corupe judecătorii

instanței superioare. La fel a fost constatat că judecătorul M. a alcătuit acțiunea

civilă, a luat măsuri pentru ca cauza să fie repartizată ei și a început examinarea

cauzei. Însă, astfel de circumstanțe și constatări evident nu există în speța dată.

12.17. În opinia Colegiul penal lărgit partea apărării a fost activă în cadrul

primei instanțe și a instanțelor de apel și a invocat și demonstrat prin probe pertinente

faptul cum Bușovschi Roman (care este colaborator confidențial al organelor de

drept), așa și Durnea Andrei (care a acționat ca un agent privat al organelor de drept),

39

l-au provocat pe inculpatul Popa Gheorghe să accepte și să primească mită

„mohorici” 200 dolari SUA pentru scoaterea cererii de pe rol.

Prima instanță în sentință având invocate în pledoariile avocatului Nicoară

Vasile (f.d. 175-199, vol. II) motive pertinente de provocare a inculpatului Popa

Gheorghe și de încălcare a dreptului la un proces echitabil, reieșind din hotărârile

CtEDO „Sandu vs. R. Moldova din 11.02.2014, Ramanauskas vs. Lituania din

05.02.2008, Vanyan vs. Rusia din 15.12.2006, Khudobin vs. Rusia din 26.10.2010),

nu s-a expus prin argumente pertinente asupra acestor motive, dar a menționat la

general (f.d. 14, vol. III) că: „ […]argumentele apărării nu combat și nu

demonstrează în mod categoric și incontestabil netemeinicia și ilegalitatea

acțiunilor de urmărire penală […]alcătuiesc tactica și strategia apărării […]”.

Astfel, au rămas fără motivare clară respingerea de către prima instanță a motivelor

apărării invocate în vederea determinării dacă a fost sau nu vreo provocare (§ 70

hotărârea CtEDO Ramanauskas vs. Lituania din 05.02.2008), acceptând versiunea

confirmată de martorul Durnea Andrei bazată pe faptul că inculpatul Popa Gheorghe

a acceptat și primit conștient mita, ceea ce a fost demonstrat prin faptul că banii au

fost găsiți la el în Codul de procedură civilă, nefiind nicicum evaluată credibilitatea

și posibilitatea provocării de către Durnea Andrei a lui Popa Gheorghe la corupere

pasivă din careva motive ascunse (hotărârea CtEDO în cauza Sandu vs. R. Molodva

din 11.02.2014).

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

28.06.2016, a fost dispusă rejudecarea cauzei în instanța de apel în baza temeiurilor

invocate, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și art. 6

CEDO, care implică sarcina și obligația de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, argumentelor și a elementelor de probă a părților, cel puțin pentru a le

aprecia pertinența, care, instanța de recurs ordinar a constatat că lipsește în speța

dată. Totodată s-a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor

părții apărării că, din declarațiile martorului Pralea G. reiese că persoana din Centrul

de combatere a Corupției Nord, i-a comunicat că Bușovschi R. „este de-al nostru”,

adică om de-al lor, precum și din declarațiile martorului polițist Beț. O., rezultă că

la rugămintea unui coleg, l-a pus la evidență pe Bușovschi R. pe str. Tineretului, s.

Ciuculeni, r-l Telenești, dar motivul nu-i este cunoscut. Astfel nu s-a verificat

existența provocării dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din

partea poliției, motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată, natura și

întinderea participării poliției la săvârșirea de infracțiuni, natura determinării sau a

presiunilor efectuate de poliție, că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această

intervenție, la caz sub aspectul dat urmau a fi verificate și declarațiile martorilor

Durnea A. și Bușovschi R..

40

recurenților invocate în recursul ordinar declarat, Colegiul penal lărgit notează că s-

au examinat chestiunile esențiale la care s-a făcut referire în recursul ordinar

declarat, și în concluzie, constată că decizia instanței de apel prin care s-a casat

sentința primei instanțe de condamnare a inculpatului Popa Gheorghe și pronunțată

o nouă hotărâre de achitare a inculpatului Popa Gheorghe de sub învinuirea de

comitere a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, este legală și întemeiată iar

criticile recurenților, prin care se insistă că în prezenta cauză penală au fost

administrate legal suficiente probe care ar confirma vinovăția inculpatului Popa

Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal,

și că în privința acestuia nu au avut loc acțiuni de provocare, nu pot fi acceptate de

instanța de recurs ordinar. Astfel, recursul ordinar declarat de către recurenți

urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și procurorul în Procuratura

Anticorupție, Iachimovschi Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Popa

Gheorghe Xxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

41

Dosarul nr. 1ra-698/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3)

Cod de procedură penală, pe cauza penală privindu-l pe Popa Gheorghe Xxx

04 iulie 2017 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-

698/2017 din 04 iulie 2017 a fost respins, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și procurorul

în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian, cu menținerea deciziei

contestate.

Cu soluția adoptată pe marginea acestei cauze penale nu sunt de acord și

consider că în cauza dată ar fi fost rațional de adoptat o hotărâre de admitere a

recursului ordinar declarat, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și remiterea

la rejudecarea în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată, pe motivul

că instanța de apel insufiecient a motivat decizia adoptată.

În vederea susținerii opiniei formulate, se expun următoarele considerente.

Din cererea de recurs declarată de procuror, se constată că criticele recurentului,

în esență, se referă la faptul că instanța de apel nu și-a motivat decizia adoptată și

incorect a ajuns la concluzia că Popa Gh. a fost provocat de a comite infracțiunea

incriminată acestuia în baza art. 324 alin. (3) Cod penal, nefiind aduse argumente

temeinice în vederea susținerii acestei statuări, drept consecință, la caz, a fost

încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din

setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Așadar, chestiunea care este disputată în această cauză penală se referă la faptul

dacă a fost sau nu provocat Popa Gh. să comită infracțiunea de corupere pasivă în

circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Consider că instanța judecînd apelul procurorului a adoptat o hotărâre

insuficient motivată, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

În primul rînd, consider relevant de a remarca despre faptul că, cauzele penale

în care se pretinde că inculpatul ar fi fost instigat la comiterea unei infracțiuni, merită

o atenție sporită din partea instanțelor de judecată la instrumentarea acestora, prin

42

alte cuvinte chestiunea provocării trebuie analizată minuțios sub prisma

jurisprudenței CtEDO, cu indicarea directă și concretă asupra metodei de instigare

și faptelor cărora aceasta se circumscrie.

În speță, în opinia instanței de apel, Popa Gh. ar fi fost provocat să comită

infracțiunea de corupere pasivă.

Însă, consider că instanța de apel, pentru a formula o motivare

corespunzătoare vizavi de acțiunile provocatoare exercitate asupra lui Popa Gh.,

urma să indice concret cum s-au materializat acestea, adică prin ce modalități,

acțiuni, cuvinte, gesturi, fapte etc.

Or, există anumite condiții care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea vorbi

despre existența unei provocări sau despre o ,,tentație obișnuită”.

În contextul dat, consider necesar de a puncta aprecierile CtEDO, care a făcut

distincția între acțiunea agenților provocatori – acțiunea ofițerilor de poliție creând

intenția criminală care anterior nu exista – și cazurile în care reclamantul avea deja

predispoziția de a comite infracțiuni.

Instanța europeană a acordat caracter principal la doi factori: 1) inexistența

unor probe din care să rezulte suspiciunea că reclamantul era deja implicat într-o

activitate infracțională; 2) faptul indubitabil că organele de poliție îl instigaseră la

comiterea acelei infracțiuni.

Jurisprudența CtEDO în materia provocării interzice organelor judiciare penale

sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să

săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei

probe.

Provocarea reprezintă acțiunea neloială realizată în scopul obținerii de pobe,

constând în determinarea cu știință a unei persoane să comită o infracțiune sau să

continue săvârșirea unei infracțiuni. Agentul provocator se află practic, din punctul

de vedere al dreptului substanțial, în postura instigatorului care determină o persoană

să ia o rezoluție infracțională.

Prin urmare, provocarea constituie una dintre sursele nulităților în procesul

penal care are ca efect subsecvent excluderea probelor obținute ca urmare a

provocării.

Astfel, agenții provocatori sunt agenți infiltrați ai statului sau orice persoană ce

acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități (în procesul penal, a

organelor poliției sau a procurorului), care în activitatea desfășurată își depășesc

limitele atribuțiilor conferite de lege de a acționa în scopul relevării activității

infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită infracțiuni în

vederea administrării de probe în acuzare.

Rațiunea interdicției provocării săvîrșirii unei infracțiuni constă în aceea că

statul, prin agenții săi, nu poate să-și depășească competența de a aplica legea, prin

43

instigarea unei persoane să săvârșească o infracțiune, pe care altfel nu ar fi comis-o,

pentru că apoi să declanșeze împotriva acestei persoane mecanismele procesului

penal, în vederea tragerii la răspundere. Sunt, astfel, create limite ale exercitării

activităților de urmărire penală în cadrul unei anchete proactive, în vederea protecției

cetățenilor împotriva provocărilor provenite de la agenții statului, precum și în

scopul protecției integrității sistemului justiției penale, care altfel ar fi compromisă

dacă instanțele ar trebui să țină seama de probele rezultate din aceste practici vădit

inacceptabile ale reprezentanților statului însărcinați cu aplicarea legii. Totodată, se

asigură credibilitatea sistemului de justiție penală și se garantează principiul aflării

adevărului.

În privința provocării s-a arătat că acțiunea organelor de urmărire penală nu

trebuie să supună suspectul unei constrângeri, caracterizată printr-o provocare la

savârșirea unei infracțiuni, care să anihileze voința acestuia sau să abolească

libertatea sa de acțiune.

Organele de urmărire penală, ce au suspiciune rezonabilă că o persoană

participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni, trebuie să îi ofere

suspectului (făptuitorului) doar o ,,tentație obișnuită”, o oportunitate ce nu are

caracter excepțional de a încălca legea. Dacă persoana suspectată de săvîrșirea sau

pregătirea infracțiunii profită de „oportunitatea” oferită de investigatorii sub

acoperire, în împrejurări în care rezultă că ar fi acționat în același mod, dacă

„oportunitatea” ar fi fost oferită de o altă persoană, nu se poate reține provocarea.

În materia provocării, CtEDO a făcut referire la doctrina ,,caracterului pasiv”

al activității pe care trebuie să o desfășoare în această materie agenții statului, potrivit

căreia activitatea agenților statului nu poate fi considerată provocare dacă: a) există

o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la infracțiune sau pregătește

săvîrșirea unei infracțiuni; b) activitatea polițiștilor sau a colaboratorilor acestora a

fost autorizată în condițiile legii; c) agenții statului sau colaboratorii acestora nu au

făcut alt ceva decât să ofere suspectului o ocazie obișnuită (care nu are caracter

excepțional) de a comite o infracțiune.

Așadar, față de standardul european, organul de urmărire penală care

suspectează implicarea unei persoane în activități infracționale nu trebuie să aibă o

atitudine ,,activă” care să determine persoana ,,inactivă” să comită o infracțiune, ci

trebuie doar să-i ofere acesteia o ,,tentație obișnuită”, o oportunitate ce nu are

caracter excepțional de a încălca legea, în cadrul unui joc de roluri disimulat în

vederea ,,observării pasive” a comportamentului făptuitorului; în cazul în care

persoana suspectată de implicare în activități infracționale cedează ,,tentației” și

comite fapta, probele astfel culese nu pot fi apreciate că sunt obținute prin provocare,

activitatea organelor judiciare fiind desfășurată în scopul exclusiv al culegerii de

probe, iar nu în scopul incitării neloiale la comiterea unei fapte infracționale.

44

Sintetizând concepția CtEDO în acest domeniu, consider că instanțele la

motivarea hotărârii urmează să ție cont de faptul că operațiunile sub acoperire

necesită a fi executate într-o manieră pasivă, fără nicio presiune care l-ar determina

pe acuzat la săvârșirea infracțiunii prin mijloace cum ar fi preluarea inițiativei de a

contacta persoana, reînnoirea ofertei în pofida refuzului inițial, încurajarea

insistentă, promisiunea de avantaje financiare cum ar fi creșterea prețului peste

medie sau apelarea la compasiunea persoanei.

De asemenea, să ție cont de jurisprudența Curții Europene care a statuat că

atunci când un acuzat afirmă că a fost provocat să comită o infracțiune, sarcina

probațiunii se pune pe seama autorităților, adică acuzatorul de stat are sarcina de a

demonstra faptul că nu a existat o provocare și că afirmațiile acuzatului sunt

nefondate ( Morari c. Republicii Moldova, § 33-34, 08 martie 2016 ).

Consider că instanța de apel n-a motivat prin ce concret s-a manifestat rolul

activ a organului de urmărire penală la instigarea comiterii infracțiunii de corupere

pasivă. Deci, instanța de apel doar în linii generale a expus în conținutul deciziei

adoptate mai multe concluzii despre faptul provocării lui Popa Gh. și nulitatea

probelor obținute prin provocare, care însă urmau a fi completate cu circumstanțele

cauzei cărora sunt subsecvente.

În consecință, găsesc întemeiate criticele titularului dreptului de recurs în partea

ce ține de insuficiența motivării deciziei adoptate de instanța de apel și consider

relevant de a puncta că, o hotărîre motivată, în sensul legislației naționale pertinente,

precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

Totodată, trebuie de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărîrea face parte

din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției,

s-a conchis că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) §85)

Față de considerentele ce preced, îmi exprim dezacordul cu colegii din

completul de judecată pe marginea judecării cauzei date în ordine de recurs.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător NICOLAEV Ghenadie

45