1ra-346/2017 — 27, 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-346/2017 — 27, 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-346/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpatei Popa Ala și de ultima, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

septembrie 2016, în cauza penală, în privința lui

Popa Ala XXX, născută la XXXX, originară și

domiciliată în XXXX, XXX, ap. XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 18.02.2016 pînă la 26.04.2016;

Instanța de apel de la 30.05.2016 pînă la 07.09.2016;

Instanța de recurs de la 05.01.2017 pînă la 08.02.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Popa Ala a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, stabiîindu-i pedeapsa penală sub formă de 3 ani 4 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 aprilie 2016 prin

care înlătură omisiunea vădită din dispozitivul sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 aprilie 2016 cu modificarea articolului în baza căruia a fost

condamnată inculpata Popa Ala, substituind sintagma „art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal” cu textul „art. 27-187 alin. (2) lit. f) Cod penal”.

Popa Ala, este învinuită de faptul că, la 04.02.2016, aproximativ la ora 16:15 min.,

aflându-se în buticul nr. XXX, din magazinul „XXXX”, amplasat pe str. XXX, XXX,

mun. XXX, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

folosindu-se de neatenția proprietarei Levinte Lilia, tainic a sustras din geanta ce se

afla sub tejghea portmoneul din piele artificială la prețul de 100 lei în care se aflau

1280 lei, părăsind locul comiterii infracțiunii, însă în acest moment partea vătămată

observând lipsa portmoneului a ieșit din urma cet. Popa Ala, solicitând restituirea

portmoneului, ultima ignorând cerința acesteia a aruncat portmoneul și a încercat să

părăsească magazinul însă a fost reținută de vânzătoarea vecină. Astfel din cauze

independente de voința sa, aceasta nu și-a dus până la capăt intențiile criminale,

cauzându-i părții vătămate Levinte Lilia, daune în proporție considerabile în sumă

totală de 1 380 lei.

interesele inculpatei Popa Ala, a atacat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, în partea

1

stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatei Popa Ala să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă.

În argumentarea apelului declarat, avocatul Rotaru Vitalie a invocat

următoarele:

- pedeapsa care i-a fost stabilită este prea aspră și nu este coraportată la

personalitatea ei, la caracterul infracțiunii săvârșite, la circumstanțele atenuante

stabilite pe cauză, adică la determinarea pedepsei instanța de fond n-a dat eficiență

prevederilor art. 4, 7, 61,75, 76, 78, 79 Cod penal;

- instanța de fond n-a ținut cont de faptul că, inculpata a solicitat examinarea

cauzei conform prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, adică în baza

probelor acumulate în faza urmăririi penale, vina a recunoscut-o, sincer s-a căit de

cele întâmplate, paguba materială a restituit-o integral;

- consideră că au fost încălcate cele mai importante principii ale dreptului penal

și anume principiul umanismului, echității, individualizării răspunderii și pedepsei

penale, iar pedeapsa cu închisoarea nu este cea mai justificată și cea mai eficientă

pedeapsă;

- instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul că, partea

vătămată nu are careva pretenții și în cazul admiterii recalificării faptei aceasta

intenționa să se împace cu inculpata, totodată nu s-a ținut cont de circumstanțele

excepționale a faptei cât și de cele atenuante.

În ședința instanței de apel apărătorul Rotaru Vitalie a susținut apelul în sensul

declarat, solicitând să fie casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre

prin care inculpatei să fie stabilită o pedeapsă mai blândă sub formă de amendă sau

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. A invocat că prima instanță a stabilit eronat

starea de recidivă. A menționat că, inculpata a reparat prejudiciul material, are un loc

permanent de muncă, are persoane la întreținere, prezentând înscrisuri în acest sens.

2016, a fost admis apelul avocatului Rotaru Vitalie în numele inculpatului Popa Ala,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a fost casată

încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016 și sentința atacată

parțial în partea stabilirii pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre, prin care:

Recunoaște culpabilă pe Popa Ala în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în baza căruia a-i stabili o pedeapsă penală prin

aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, fără amendă, în

penitenciar de tip închis pentru femei.

4.1. Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a

constatat că, deși în conținutul sentinței prima instanță corect a constat fapta

săvârșită de către inculpata Popa Ala și corect a încadrat acțiunile acestea după

semnele calificative - tentativă de jaf, însă eronat în dispozitivul sentinței a

recunoscut vinovată inculpata Popa Ala de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ceea ce nu corespunde învinuirii înaintate potrivit

rechizitoriului.

Ulterior, prima instanță a emis încheierea de corectare din 26 aprilie 2016 prin

care înlătură omisiunea vădită din dispozitivul sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 aprilie 2016 cu modificarea articolului în baza căruia a fost

condamnată inculpata Popa Ala, substituind sintagma „art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal” cu textul „art. 27-187 alin. (2) lit. f) Cod penal”.

2

Cu referire la cele menționate, instanța de apel a considerat că, omisiunea vădită

strecurată în dispozitivul sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din XXXX, nu

reprezintă o eroare materială și nu poate fi înlăturată în baza prevederilor art. art. 249,

250 Cod de procedură penală, prin emiterea unei încheieri de corectare, deoarece

presupune o eroare de drept și urmează a fi corectată de către instanța de apel.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat necesar de casat încheierea

de corectare a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016, or, potrivit

prevederilor art. 400 alin. (3) Cod de procedură penală, apelul declarat împotriva

sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date

după pronunțarea sentinței.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Sentința primei instanțe a fost contestată numai în partea stabilirii pedepsei

penale, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Inculpata Popa Ala, fiind audiată în ședința instanței de apel a susținut pe deplin

declarațiile oferite în prima instanță și la urmărirea penală, potrivit cărora a

recunoscut vina sa în comiterea infracțiunii și a declarat că, în luna XXX a intrat într-

un butic în magazinul „XXXX” și a sustras un portmoneu dintr-o geantă, ulterior a

ieșit din butic. În continuare coborând pe scările magazinului „XXXX” a observat că

d-na Levinte Lilia vine din urma sa și a aruncat portmoneul, în consecință a fost

reținută de mai multe persoane. Susține că nu a reușit să dispună de banii din

portmoneu, din motiv că a fost reținută.

Vinovăția inculpatei Popa Ala în comiterea infracțiunii de tentativă de jaf se

confirmă prin următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii a cet. Levinte Lilia

(f.d. 3);

- informația „902”, (f.d. 4 );

- proces-verbal de cercetare la fața locului, foto (f.d. 5-11);

- proces-verbal de audiere în calitate de parte vătămată a cet. Levinte Lilia din

04.02.2016 (f.d. 13);

- proces-verbal al audierii în calitate de martor a cet. Rotaru Stela care a

comunicat (f.d. 14);

- proces-verbal al audierii în calitate de martor a cet. Turcan Ecaterina XXXX

(f.d.15);

- proces-verbal de reținere a cet. Popa Ala, (f.d. 37);

- ordonanța de recunoaștere ca corp delict a portmoneului cu bani și

anexarea la cauza penală, (f.d. 29);

- proces-verbal de examinare a portmoneului și banilor, f.d.( 30-32);

- corpul delict portmoneului și 1 280 lei anexat la cauza penală;

- ordonanță și proces-verbal de ridicare a înregistrărilor video (f.d. 33-34);

- ordonanța de recunoaștere ca corp delict a înregistrărilor video și anexarea la

cauza penală (f.d. 35);

- proces-verbal de examinare a înregistrărilor video (f.d. 36);

- DVD - disc, anexat la cauza penală.

Instanța de apel consideră că, analizând cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Popa Ala

3

în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, potrivit

elementelor constitutive: tentativă de jaf, adică tentativa de sustragere deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate

cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, ține cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Popa Ala, de circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra vinovatului.

La individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a ținut cont că, inculpata Popa Ala a comis o tentativă de jaf, ce se califică ca

infracțiune gravă, cu scop de cupiditate, de pericolul social al infracțiunii săvârșite, de

aspectele săvârșirii infracțiunii, care nu s-a realizat din motive independente de voința

inculpatei, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

personalitatea inculpatei, care se caracterizează negativ, se află la evidență la

dispensarul de narcologie cu diagnoza narcomania (opii), la evidența medicului

psihiatru nu se află, are loc permanent de muncă, are persoane la întreținere, precum

și de influența pedepsei aplicate asupra corectării comportamentului inculpatei.

La stabilirea pedepsei se constată că, lipsesc circumstanțe agravante în temeiul

art. 77 Cod penal, iar ca circumstanțe atenuante în temeiul art. 76 Cod penal se reține

căința sinceră.

Ținând cont că, inculpata Popa Ala anterior a mai fost condamnată pentru

comiterea mai multor infracțiuni din intenție (f.d. 21-22), nu a conștientizat gravitatea

faptelor comise, nu se află pe calea corijării și dorinței de a se reintegra în societate,

fiind o persoană predispusă spre comiterea de noi infracțiuni, a săvârșit o nouă

infracțiune cu scop de cupiditate aflându-se în stare de recidivă simplă, în prezența

unei circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, instanța de apel

concluzionează că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă doar prin stabilirea

unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare fără amendă, care ar duce

la conștientizarea de către inculpată a celor comise, cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul în locurile publice și în vederea securității

patrimoniului.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de apel nu reține ca fiind justificată solicitarea apelantului privind

stabilirea unei pedepse penale mai blânde sub formă de amendă sau aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece în caz de recidivă de infracțiuni o altă

pedeapsă decât cu executare în speța dată nu este aplicabilă.

Conform materialelor cauzei penale, inculpata Popa Ala a fost anterior

condamnată prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din XXXX în baza art.

XXX alin. (X) lit. X) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de un an cu executare în penitenciar pentru femei cu privarea de dreptul

de a exercita activitate legată de circulația substanțelor narcotice pe termen de 3 ani

(f.d. 23-24), termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din momentul reținerii

inculpatei Popa Ala, iar ulterior sentința menționată a fost menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, potrivit căreia termenul de executare a

pedepsei a fost calculat din data de 14.04.2016 cu includerea în acest termen perioada

aflării inculpatei sub arest din 05.02.2016 până în 14.04.2016.

4

Pentru a examina cauza penală de învinuire a inculpatei Popa Ala în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. XXX alin. (X) lit. X) Cod penal, aceasta a fost anunțată

în căutare de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău și pornit dosarul de căutare nr.

2014010186, măsurile de căutare în privința cet. Popa Ala continuând și după

pronunțarea sentinței din 30.06.2014 în vederea punerii în executare a acestea,

ulterior Popa Ala a fost găsită și reținută în baza procesului-verbal de reținere din

04.02.2016 pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal. Din momentul reținerii, concomitent a început și executarea pedepsei cu

închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30.06.2014.

Respectiv, la data de 04 februarie 2015, data comiterii infracțiunii prevăzute de art.

27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, în prezenta cauză penală, inculpata avea

antecedente penale nestinse.

Or, conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează

de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, iar potrivit art. 60 alin. (5) Cod penal,

curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se

sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea

prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării.

însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrșirii

infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă prin săvârșirea unei

noi infracțiuni.

În acest context, contrar celor invocate de apărător în cadrul ședinței de judecată,

instanța de apel a considerat că, prima instanță just în conținutul sentinței a constatat

existența recidivei simple și totodată întemeiat a aplicat prevederile art. 82 alin. (2)

Cod penal, menținute de către instanța de apel. Însă, instanța de apel a ținut să

menționeze că, prima instanță a omis să indice în dispozitivul sentinței aplicarea

prevederilor art. 82 Cod penal, cu toate că în motivarea sentinței din 26 aprilie 2016 a

făcut referire la conținutul art. 82 Cod penal și a motivat temeinicia acestuia.

În conformitate cu art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă

nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două

treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puțin trei pătrimi din

maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect

față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea,

din partea condamnatei, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-

și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

numele inculpatei Popa Ala și ultima, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, au declarat recursuri ordinare, prin care solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal sau aplicarea unei pedepse sub formă de amendă. Recurenții invocă că, s-a

constatat un șir de circumstanțe atenuante ca recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, lipsa datelor privind

comportamentul ilicit al condamnatului pînă și după consumarea infracțiunii,

caracteristica pozitivă de la locul de trai, lipsa daunelor materiale, situația în care

apărarea consideră că inculpata merită să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Or, în

prezenta cauză există temeiuri pentru casarea hotărîrii instanței de apel în partea

5

aplicării pedepsei inculpatei, deoarece, la soluționarea chestiunii respective, nu s-a

acordat deplină eficiență art. 61, 75, 77, 90 Cod penal.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpatei Popa Ala și de ultima, prin care a

menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece instanța de apel s-

a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat, corect constatînd vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate. Din textul deciziei rezultă că aceasta a

analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414,

417 Cod de procedură penală.

avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpatei Popa Ala și de ultima, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt vădit neîntemeiate, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în

care constată că sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursurile ordinare, recurenții au

invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, precum că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Instanța de recurs precizează că, recurenții referindu-se la pct. 6 din norma

menționată nu indică asupra căror motive a hotărîrei atacate nu se întemeiază soluția,

motivîndu-și în acest sens recursul în linii generale, invocînd chestiunile de fapt și de

drept pe care instanța urma să le soluționeze.

În fapt, motivele aduse de către autorii recursurilor, se referă la dezacordul cu

aplicarea pedepsei prea aspre, considerînd că sunt prezente toate condițiile pentru

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal sau aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

6

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa

inculpatei, argumentînd motivat în decizia sa (pct. 4.1.).

Referitor la criticile recurenților precum că, contrar prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a

condamnat inculpata în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ținînd cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatei, circumstanțele atenuante și

agravante inclusiv și cele invocate în recursuri.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și

reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acesteia,

cît și a altor persoane.

Cît privește temeiurile invocate de recurenți privind stabilirea pedepsei mai

blînde, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în

recursuri au fost luate în considerație de către instanța de apel la stabilirea pedepsei,

fiindu-i numită inculpatei o pedeapsă echitabilă potrivit sancțiunii art. 27, 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal.

Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de

apel, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată

indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatei

Popa Ala pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii

reale.

Or, inculpata Popa Ala anterior a mai fost condamnată pentru comiterea mai

multor infracțiuni din intenție (f.d. 21-22), nu a conștientizat gravitatea faptelor

comise, nu se află pe calea corijării și dorinței de a se reintegra în societate, fiind o

persoană predispusă spre comiterea de noi infracțiuni, a săvârșit o nouă infracțiune cu

scop de cupiditate aflându-se în stare de recidivă simplă, în prezența unei

circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, iar instanța de apel a ținut

cont și de efectul preventiv al sancțiunii penale.

Astfel, just s-a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă

doar prin stabilirea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare fără

amendă, care ar duce la conștientizarea de către inculpată a celor comise, cu atragerea

unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în locurile publice și în vederea

securității patrimoniului.

Totodată, nu se reține ca fiind justificată solicitarea recurenților privind

stabilirea unei pedepse penale mai blânde sub formă de amendă sau aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal, deoarece în caz de recidivă de infracțiuni o

altă pedeapsă decât cu executare în speța dată nu este aplicabilă.

Astfel, se reține că, recursurile ordinare declarate de avocatul Rotaru Vitalie în

numele inculpatei Popa Ala și de ultima, nu se întemeiază pe temeiurile stipulate

expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, mai mult,

recurenții nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care, în

7

opinia lor, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la

casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

Cod de procedură penală, iar recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate și se

apreciază ca inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Rotaru Vitalie în

numele inculpatei Popa Ala și de ultima, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, în cauza penală, în privința lui Popa Ala

XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 07 martie 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8