1ra-1419/2018 — art.42 alin.2,220 alin.1 CP

1ra-1419/2018 — art.42 alin.2,220 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1419/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Elena Cobzac, Victor Boico, Liliana Catan, Iurie Diaconu

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Palii Ion în

numele inculpatului Popa Andrei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 01 februarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Popa Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, str. XXXXXX, nr. XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.11.2014- 01.02.2016;

Instanța de apel: 20.04.2016– 18.11.2016; 05.05.2017-20.03.2018

Instanța de recurs: 27.01.2017– 21.03.2017;18.06.2018-13.11.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

1.Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2016, Popa

Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.42 alin.(2) - 220 alin.(1) Cod

penal, la amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 16 000 lei.

perioada lunii martie 2013, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul înlesnirii

practicării prostituției de către o altă persoană, fiind informat de către O. Șendrea despre

faptul, că a îndemnat-o pe XXXXX să se deplaseze în Grecia pentru practicarea prostituției,

la solicitarea ultimului a convenit să-i acorde ajutorul necesar pentru organizarea deplasării

persoanei menționate în tara de destinație pentru practicarea acestei activități.

La 28.05.2013, O. Șendrea, continuând realizarea intenției infracționale de înlesnire

a practicării prostituției de către XXXXX, după ce l-a instigat la comiterea infracțiunii pe

Popa Andrei, acționând împreună și de comun acord cu acesta, au însoțit-o pe ultima la

Aeroportul International Chișinău, unde i-a înmânat biletul la ruta Chișinău - Antalya cu

zborul în aceiași zi. Totodată, Popa Andrei, acționând împreună și de comun acord cu O.

Șendrea, au însoțit-o pe XXXXX la ruta aeriană menționată până în or. Antalya, Turcia.

În continuare, Popa Andrei, acționând împreună și de comun acord cu O. Șendrea în

vederea înlesnirii practicării prostituției de către XXXXX, cu un automobil nestabilit de

organul de urmărire penală care a fost închiriat de către primul, au transportat-o pe aceasta

până în or. Marmaris, Turcia, unde au cazat-o la un hotel nestabilit, suportând în acest sens

toate cheltuielile. Ulterior, Popa Andrei, acționând împreună și de comun acord cu O.

1

Șendrea, în vederea înlesnirii practicării prostituției de către XXXXX, au organizat

transportarea ultimei pe cale maritimă până la o insulă nestabilită din Turcia, unde acțiunile

infracționale au fost preluate de către A. Arapan, care în continuare a organizat

transportarea pe cale ilegală a ultimei până în or. Atena, Grecia. Ajungând în or. Atena,

Grecia, XXXXX a fost preluată de la A. Arapan de către V. Flocea, care continuând

realizarea intenției infracționale a organizat practicarea prostituției de către XXXXX, în

diferite localuri din or. Atena, Grecia, unde aceasta a fost selectată de mai multe ori de către

beneficiari ai serviciilor sexuale contra plată, până la 13.10.2013. Astfel, XXXXX a

practicat prostituția în or. Atena, Grecia, sub supravegherea lui V. Flocea, din luna mai

2013 până la 13.10.2013, când a revenit în Moldova.

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, argumentând următoarele:

-urmărirea penală nu a fost efectuată în strictă conformitate cu legea procesuală

penală și apărarea a solicitat declararea nulității proceselor-verbale ale unor acțiuni de

urmărire penală și respingerea acestor probe iar instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra

tuturor încălcărilor invocate de apărare;

-pentru a-și motiva hotărârea emisă, instanța a modificat și a denaturat declarațiile

părții vătămate și martorilor;

-inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu întrunește elementele infracțiunii;

-prima instanță a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, care s-a

manifestat prin limitarea arbitrară a dreptului la apărare efectivă, limitarea accesului la

„tribunal”, prin lăsarea fără examinare a argumentelor invocate de apărare;

-cauza a fost examinată superficial , iar probele au fost apreciate contrar prevederilor

art.101 Cod de procedură penală;

-inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

-instanța nu s-a pronunțat asupra declarațiilor părții vătămate, care a relatat că nu are

careva pretenții față de A. Popa, deoarece ultimul nu a contribuit sub nici o formă la plecare

și la practicarea prostituției;

-probele pe care instanța de judecată le-a pus la baza sentinței de condamnare nu

confirmă vinovăția inculpatului;

-concluziile instanței de fond precum că A. Popa a comis acțiuni de proxenetism sunt

eronate , în fapt nefiind demonstrat că A. Popa a îndemnat și a determinat la prostituție,

precum și nu a fost demonstrat că acesta a înlesnit practicarea prostituției sau ar fi tras

careva foloase de pe urma prostituției.

apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței contestate.

confirmă faptul că A. Popa a comis îndemnarea și înlesnirea practicării prostituției de către

XXXXX și că, în urma activității date, a tras foloase financiare, adică a comis

infracțiunea prevăzută de art.art.42 - 220 alin.(1) Cod penal, iar temeiuri pentru admiterea

apelului nu sunt.

Totodată, instanța de apel a indicat că, din materialele cauzei rezultă că A. Popa a

ajutat partea vătămată să-și perfecteze pașaportul, apoi tot A. Popa a însoțit-o pe XXXXX

până în Antalya, după care a participat la transportarea ei în regiunea Marmaris.

Din probele expuse, a fost demonstrat faptul că, în cazul dat, au fost realizate atât

latura obiectivă a infracțiunii de proxenetism, cât și latura subiectivă.

2

Latura obiectivă a proxenetismului a fost realizată prin faptul că inculpatul a fost

mereu în preajma părții vătămate XXXXX și a ajutat-o la perfectarea pașaportului, a

însoțit-o în drum spre Antalya, iar ulterior în transportarea ei spre insulă, unde ea s-a ocupat

cu prostituția. Totodată, materialele cauzei, confirmă că inculpatul A. Popa a acționat cu

același scop ca și O. Șendrea și N. Flocea, care lucrau pentru V. Revenco și căruia îi achitau

50% din banii câștigați pentru activitatea de prostituție.

Latura subiectivă în cazul dat, a fost realizată prin intenție directă. Din acest motiv,

instanța de apel a considerat argumentele apelului privind lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii de proxenetism, ca fiind nefondate.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că nefondat este și argumentul apărătorului

privind declararea nulității unor procese - verbale întocmite la faza urmăririi penale.

Avocatul I. Palii a fost prezent la etapa terminării urmăririi penale (f.d.89 vol. I), însă nu a

invocat careva încălcări ale prevederilor legale nici în cursul efectuării acțiunilor de

urmărire penală, nici atunci când a luat cunoștință cu materialele dosarului.

Așadar, instanța de apel a ajuns la concluzia că sentința adoptată de prima instanță

este legală și întemeiată, iar apelul declarat urmează a fi respins ca fiind nefondat.

inculpatul, care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

indicând că probele au fost apreciate unilateral și eronat. Concluzia privind vinovăția

inculpatului a fost bazată pe presupuneri și pe declarațiile confuze ale părții vătămate, care

de fapt au fost denaturate și rupte din context.

Instanța de apel a examinat doar probele acuzării și a ignorat probele apărării.

recursul ordinar a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei

în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției adoptate Colegiul lărgit a reținut că, deși instanța de apel la

solicitarea avocatului inculpatului a verificat și consemnat în procesul-verbal al ședinței de

judecată patru declarații depuse de către partea vătămată XXXXX și declarațiile

condamnatului O. Șendrea, în conținutul deciziei a reținut doar probele care au fost

verificate la solicitarea acuzatorului de stat, potrivit cărora se confirmă implicarea lui A.

Popa în comiterea infracțiunii incriminate, fără a indica din care motive au fost respinse

probele invocate de către partea apărării, menționând în linii generale că inculpatul a comis

infracțiunea incriminată.

În concluzie instanța de recurs a menționat, că instanța de apel a examinat unilateral

apelul declarat de către avocatul inculpatului, și-a argumentat soluția de condamnare fără

să aprecieze fiecare probă în parte și fără a se expune asupra admisibilității sau

inadmisibilității acesteia, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, preluând

aprecierile de ordin general și vagi ale primei instanțe, întemeindu-și soluția doar pe probele

acuzării, care au fost enunțate în sentință, prin ce a încălcat principiul contradictorialității.

declarate de avocatul I. Palii în numele inculpatului au fost respinse ca nefondate.

vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate, vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin:

- declarațiile părții vătămate XXXXX; - procesul-verbal privind interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice din 06.12.2013; - procesele-verbale de examinare a

obiectului din 14.08.2014 și din 15.03.2014; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

din 22.04.2014; procesul-verbal de confruntare din 22.05.2014 dintre partea vătămată și

3

bănuitul A. Popa; -procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată și învinuita E.

Flocea; procesul-verbal de confruntare între partea vătămată și învinuitul V. Revenco;

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19.12.2014 în privința lui O. Șendrea.

Totodată, Colegiul a menționat că sentința contestată a fost amplu argumentată cu

privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu și este în corespundere cu exigențele art.6 CEDO.

La fel instanța de apel a menționat că careva abateri sau încălcări de ordin procedural,

de către instanța de judecată, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond nu au fost

stabilite, din care motiv a apreciat apelurile apărării ca lipsite de temei.

numele inculpatului A. Popa, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită, casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea recursului declarat s-au invocat următoarele:

-atât instanța de fond cât și instanța de apel au examinat cauza unilateral, probele fiind

apreciate contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiind luate în considerație

doar probele acuzării și omise în totalitate probele apărării;

- în speță, de către instanțele de fond inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, care s-a manifestat prin limitarea arbitrară a dreptului la apărare efectivă, limitarea

accesului la un „tribunal” prin lăsarea fără examinare a argumentelor apărării, încălcarea

principiului imparțialității și contradictorialității procesului penal, încălcări care au fost

sesizate de către Colegiul penal al CSJ, dar care au fost ignorate de instanța de apel, aceste

indicații nefiind reflectate în decizia adoptată;

- prin decizia Colegiului penal lărgit al CSJ din 21.03.2017, cauza a fost trimisă la

rejudecare, iar instanța de recurs a indicat care omisiuni urmează a fi înlăturate, însă

necătând la erorile constatate și recomandările instanței de recurs, Curtea de apel a examinat

cauza superficial și a emis o decizie nefondată și afectată de erori;

- instanța de apel a denaturat depozițiile părții vătămate, or, aceasta nici în cadrul

urmăririi penale și nici pe parcursul cercetării judecătorești nu a declarat că A. Popa a

determinat-o, a îndemnat-o sau a influențat-o să practice prostituția, ultimul nu a fost

plătit, remunerat și nici nu a tras careva foloase de pe urma practicării prostituției de către

XXXXX;

- declarațiile părții vătămate date în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel

(f.d.13-15 vol. VIII) nu au fost apreciate, acestea în general fiind ignorate;

- instanța de apel superficial a examinat cauza contrar prevederilor art.414 Cod de

procedură penală și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal concluzionează că recursul declarat de avocat urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se

4

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței asupra

acestora echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Contrar dispozițiilor legislației procesual penale vizate, instanța de apel în decizia sa

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile avocatului în susținerea

cerințelor privind casarea hotărârii primei instanțe, expuse în pct.3 al prezentei decizii, doar

numai a conchis că acestea sunt lipsite de temei de fapt și de drept, astfel că motivele

invocate în cererea de apel au rămas fără soluționare.

La acest capitol Colegiul penal ține să menționeze că, decizia instanței de apel trebuie

să fie legală, întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe cauzele

penale rezultă din prevederile art.6§1 din Convenția Europeană. Acest lucru presupune

relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării

hotărârii atacate în raport cu motivele invocate de apelanți și cu temeiurile pentru apel

prevăzute de lege.

Astfel că, instanța de apel avea obligația ca în mod precis și explicit, prin argumente

relevante și suficiente, să dea răspuns detaliat la fiecare argument, să rezolve problemele de

fapt și de drept apărute la judecarea apelului, prin întocmirea corectă a hotărârii adoptate,

adică prin analiza materiei reglementării și jurisprudenței.

Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărâre judecătorească poate ridica

probleme conform art.6 § 3(b) din Convenție, referitoare la accesul la justiție, situație în

care nu sunt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe care se bazează hotărârea, ceea ce

împiedică folosirea efectivă a procedurilor de contestare și afectează grav respectarea

garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, în conformitate cu prevederile

art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea

hotărârii în recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei.

Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situație de fapt rămâne cea care a existat

la soluționarea recursului ordinar.

Instanța de recurs constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, au fost

ignorate la rejudecarea cauzei.

Astfel, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 martie

2017, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel fiind semnalizate următoarele

momente: 1) instanța de apel s-a pronunțat doar asupra probelor care au fost verificate la

solicitarea procurorului, însă nu s-a pronunțat asupra probelor verificate la demersul

apărării potrivit cărora după părerea apărării, inculpatul A. Popa este nevinovat în comiterea

infracțiunii imputate; 2) avocatul inculpatului a invocat neconcordanța între declarațiile

părții vătămate date la urmărirea penală și în prima instanță, iar instanța de apel nu s-a expus

asupra acestui fapt și nu a înlăturat divergențele din depozițiile părții vătămate XXXXX; 3)

instanța de apel greșit a respins argumentele apărării cu privire la ilegalitatea unor procese-

verbale întocmite la faza de urmărire penală.

Rejudecând cauza, instanța de apel, fără a reține cele menționate de instanța de recurs,

a comis aceleași erori care au constituit temei de casare a deciziei Curții de Apel din

18 noiembrie 2017. Astfel, în partea motivată a deciziei, instanța de apel doar a enumerat

și a trecut în revistă probele cercetate la demersul acuzatorului de stat și a ignorat probele

care la părerea apărării îl dezvinovățesc pe A. Popa, astfel fără nici o apreciere au rămas

declarații date de către partea vătămată A. Păcălău (Iorgu) la diferite etape ale procesului

penal și declarațiile condamnatului O. Șendrea (f.d.152-153 Vol. VII).

5

Mai mult, instanța de recurs reține, că decizia instanței de apel nu conține nici o analiză

a probelor redate, acestea nefiind apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea

concluziei sale pe fiecare probă în parte.

Totodată, Colegiul constată că din conținutul apelului declarat rezultă că apelantul a

menționat că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate nefiind

demonstrat că A. Popa a îndemnat și a determinat la prostituție, precum și nu a fost

demonstrat că acesta a înlesnit practicarea prostituției sau ar fi tras careva foloase de pe

urma prostituției, iar prima instanță în textul sentinței a denaturat conținutul depozițiilor

părții vătămate, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor argumente și nu a adus

nici o claritate în aspectul vizat.

În concluzie, instanța de recurs relevă că soluția instanței de apel, prin care s-a dispus

menținerea sentinței, este nemotivată, or, instanța de apel nu a apreciat fiecare probă în parte

și nu s-a pronunțat asupra admisibilității sau inadmisibilității acesteia, nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, ea doar a preluat aprecierile de ordin general și vagi ale primei

instanțe, fără a-și expune punctul său de vedere asupra fiecărei probe prezentate în fața

instanței de către ambele părți și menționate în cererea de apel, în baza evaluării proprii,

juste, a probelor administrate în cadrul urmăririi penale, a celor readministrate în condiții

de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești, cu

respectarea dreptului la apărare al părților la această fază procesuală, întemeindu-și soluția

doar pe probele acuzării, prin ce a încălcat principiul contradictorialității.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să respecte prevederile art.436

alin.(2) Cod de procedură penală, să țină cont de indicațiile instanței de recurs și conform

prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală, să pronunțe o hotărâre legală și

complet argumentată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către Palii Ion în numele inculpatului Popa

Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2018, în cauza penală în privința lui Popa Andrei și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Anatolie Țurcan,

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

Liliana Catan

Iurie Diaconu

6