1ra-1007/15 — Art. 201/1 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 17 noiembrie 2014, Aliona Dumitrașco a fost condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei. Prin aceeași sentință, a fost condamnată și Svetlana Șcerbina, în privința căreia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, la 28 aprilie 2014, aproximativ la ora 15:30, inculpata Svetlana Șcerbina aflându-se în gospodăria proprie amplasată în s. Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă, în urma unui conflict iscat între aceasta și concubinul ei Serghei Dumitrașco, folosindu-se de faptul că Serghei Dumitrașco era în stare de ebrietate alcoolică și în imposibilitate de a se apăra, a luat un băț decojit, care se afla în apropiere, cu care i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea feței. După lovitura primită, Serghei Dumitrașco a plecat în spatele casei, în grădină, unde fiind ajuns de concubina Svetlana Șcerbina și de fiica sa, inculpata Aliona Dumitrașco, în continuarea conflictului, având intenția să-i provoace lui Serghei Dumitrașco, leziuni corporale, fiecare cu un băț, i-au aplicat multiple lovituri în regiunea capului, spatelui și brațelor, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 054 din 06 iunie 2014, vătămări corporale grave, care au provocat decesul victimei. 1

Inculpata Aliona Dumitrașco, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu ea a săvârșit infracțiunea. În motivarea cererii inculpata a invocat, că prima instanță greșit a apreciat probele, punând la baza sentinței declarațiile martorilor Spiridon Chioru și Sergiu Chioru, care au susținut că au văzut că și dânsa ar fi aplicat lovituri tatălui său, Serghei Dumitrașco. În acest context, apelanta a menționat că declarațiile acestor martori urmau a fi apreciate critic, din motiv că sunt în contradicție cu materialele cauzei, și anume că potrivit actului de învinuire infracțiunea a fost săvârșită aproximativ la ora 15:30, pe când din declarații rezultă că martorii au văzut cum dânsa ar fi aplicat lovituri tatălui său la ora 17:10. La fel, inculpata a invocat, că declarațiile menționate nu au fost verificate de către organul de urmărire penală, nefiind petrecută cercetarea la fața locului și verificarea declarațiilor la fața locului. Inculpata Aliona Dumitrașco, a mai remarcat că, în cadrul cercetării la fața locului, în curte, pe masă, a fost depistat bățul decojit cu care mama sa îi aplicase lovituri victimei, însă nu a fost găsit și al doilea băț, cu care se presupune că dânsa i-ar fi aplicat lovituri tatălui său. Apelanta a mai invocat, că instanța de judecată nu a lut în considerație că dânsa are la întreținere un copil minor de 1 an 2 luni, care a rămas în grija fratelui său, invalid din copilărie, că este caracterizată pozitiv la locul de trai, că nu are antecedente penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2015, a fost admis parțial apelul inculpatei, casată sentința în latura stabilirii pedepsei, și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Alionei Dumitrașco, recunoscută vinovată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, pentru femei. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a criticat versiunea inculpatei Aliona Dumitrașco, potrivit căreia dânsa nu i-a aplicat nici o lovitură tatălui său, considerând că inculpata a încercat să prezinte o stare de fapt nereală în scopul atenuării răspunderii penale. Cu referire la probele puse la baza condamnării: declarațiile succesorului părții vătămate Zinaida Ciudac, declarațiile martorilor Victor Grati, Spiridon Chioru, Aurelia Chioru, Serghei Chioru, Aliona Onici, Boris Carauș, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa ilustrativă din 29 aprilie 2014, raportul de expertiză medico-legală nr. 054 din 06 iunie 2014, raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 372 a - 2014 din 18 iunie 2014, raportul de expertiză medico-legală nr. 408 din 22 mai 2014, instanța de apel a conchis că acestea sunt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu coroborează între ele, se completează unele pe altele, nu trezesc nici o îndoială și dovedesc cert că Aliona Dumitrașco a săvârșit violență în familie asupra lui Serghei Dumitrașco, manifestată prin aplicarea intenționată de către inculpată, cu un băț, multiple lovituri în regiunea capului, spatelui și brațelor, de la care Serghei Dumitrașco a decedat, în rezultatul șocului traumatic și al traumei asociate a capului, toracelui, membrelor superioare și inferioare. 2 Instanța de apel a menționat, că declarațiile inculpatei făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță. În acest sens, instanța de apel a reținut, că versiunea inculpatei Aliona Dumitrașco precum că nu i-a aplicat lovituri tatălui său, Serghei Dumitrașco este combătută prin declarațiile martorilor Spiridon Chioru și Serghei Chioru, care au declarat că au văzut cum Svetlana Șcerbina și fiica sa, Aliona Dumitrașco, fiecare cu câte un băț, îl bat pe concubinul și respectiv tatăl, Serghei Dumitrașco. Iar martorul Serghei Chioru a mai indicat, că deși le-a făcut observație să înceteze acțiunile ilegale, atât Aliona cât și Svetlana continuau să aplice lovituri pe întreg corpul lui Serghei Dumitrașco, loviturile aplicate se auzeau înfundate, astfel că după sunet a apreciat că erau foarte puternice. Cu referire la argumentele invocate în cererea apel de către apelanta Aliona Dumitrașco, precum că declarațiile martorilor Spiridon Chioru și Serghei Chioru, nu corespund realității, întrucât ei au indicat că au văzut cele întâmplate aproximativ la ora 17:10, iar din actul de învinuire rezultă că infracțiunea a fost săvârșită la ora 15:30, instanța de apel a specificat că nu sunt temeiuri de a aprecia critic aceste declarații, deoarece au fost depuse sub jurământ și avertizare de răspundere penală în baza art. art. 312-313 Cod penal, au fost administrate în conformitate cu legislația în vigoare, au fost date atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată, fiind elocvente, consecutive și în coroborare cu materialele cauzei. Instanța a reținut și faptul, că martorii menționați erau cunoscuți cu inculpata până la caz, fiind vecini, iar relații ostile cu aceasta nu au fost invocate, prin urmare martorii Chioru Spiridon și Chioru Serghei nu au urmărit scopul învinuirii pe nedrept a unor persoane nevinovate. Făcând trimitere la prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a remarcat, că declarațiile părților vătămate, a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile date de martori, în cazul dat, cei ai acuzării, au prioritate față de cele ale inculpatului. Referitor la contradicțiile din actul de învinuire și declarațiile martorilor Spiridon Chioru și Serghei Chioru în ce privește timpul săvârșirii infracțiunii și anume că în actul de învinuire, a fost indicat, că infracțiunea a fost săvârșită aproximativ la ora 15:30, dar martorii au declarat, că au văzut că au fost aplicate lovituri lui Serghei Dumitrașco la ora 17:10, instanța de apel le-a apreciat ca fiind irelevante, menționând că timpul este o noțiune relativă și este perceput diferit de către diferite persoane. Cu referire la criticile apelantei Aliona Dumitrașco cu privire la presupusele încălcări procesuale la instrumentarea cauzei penale, și anume că nu s-a efectuat verificarea declarațiilor martorilor Spiridon Chioru și Serghei Chioru la fața locului pentru a confirma sau infirma faptul că din grădina martorilor menționați a fost sau nu vizibil locul săvârșirii infracțiunii, care în opinia apelantei i-au afectat dreptul la un proces echitabil, instanța de apel a remarcat, că la momentul prezentării materialelor de urmărire penală (f. d. 164, vol. I), atât inculpata Aliona Dumitrașco, cât și avocatul acesteia, Parascovia Cotelea nu au invocat obiecții referitoare la declarațiile martorilor Spiridon Chioru și Serghei Chioru. Referitor la critica inculpatei Aliona Dumitrașco susținută și de avocatul acesteia precum că în cadrul cercetării la fața locului efectuată în curtea casei, pe masă, a fost depistat bățul decojit pe care s-au depistat urme de sânge, iar al doilea băț cu care se 3 presupune, că inculpata Aliona Dumitrașco a aplicat lovituri, nu s-a depistat, instanța de apel a specificat, că acest fapt nu poate diminua vinovăția acesteia, în condițiile în care de la săvârșirea infracțiunii și până la depistarea cadavrului lui Serghei Dumitrașco au trecut câteva ore, timp în care obiectul cu care a fost săvârșită infracțiunea (la caz, al doilea băț) putea fi ascuns de către inculpată în scopul evitării răspunderii penale. Critica adusă de către inculpată, precum că sentința este bazată pe presupuneri, a fost apreciată de instanța de apel ca fiind neîntemeiată, menționând că probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatei Aliona Dumitrașco, iar soluția de condamnare se bazează pe probe certe și neechivoce. Pe de altă parte, instanța de apel a considerat necesar de a interveni în partea stabilirii pedepsei penale, reținând ca fiind întemeiate criticile referitoare la severitatea pedepsei aplicate inculpatei Aliona Dumitrașco. Astfel, la aspectul proporționalității pedepsei aplicate, ținând cont de toate criteriile generale prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor deosebit de grave, săvârșită cu intenție; de gradul de pericol social care a fost apreciat ca fiind unul sporit, deoarece în urma infracțiunii a survenit decesul persoanei; de personalitatea inculpatei, care nu are antecedente penale, la locul de trai fiind caracterizată satisfăcător, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, precum și de probele prezentate în instanța de apel, din care rezultă că inculpata Aliona Dumitrașco are la întreținere un copil minor Roman Dumitrașco a. n. 2013, la moment fiind însărcinată, fapt confirmat prin Trimitere-extras eliberat de către penitenciarul 16 Pruncul, secția chirurgie, instanța de apel a conchis că aceste criterii justifică aplicarea pedepsei privative de libertate, dar cu reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate sub aspectul micșorării acestuia până la limita minimă - 5 (cinci) ani închisoare.

Avocatul Ecaterina Semenciuc în numele inculpatei Aliona Dumitrașco, fără a indica expres careva temeiuri de declarare a recursului în sensul prevederilor art. 427 Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei, din motiv că dânsa nu a săvârșit infracțiunea. În motivarea recursului apărarea a invocat, că atât prima instanță cât și instanța de apel, nu au luat în considerație faptul că în cadrul urmăririi penale au fost efectuate o serie de încălcări de procedură, care au fost trecute cu vederea și ulterior au stat la baza învinuirii, condamnării și ulterior menținerii acestei condamnări în privința Alionei Dumitrașco. Indică avocatul, că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece inițial a fost audiată în calitate de martor, iar ulterior a fost recunoscută în calitate de bănuită. Totodată, remarcă și faptul că martorii Victor Grati, Alexandru Talchiv și Tatiana Gîscă, au fost audiați de către ofițerul de investigație specială al IP Ștefan-Vodă, R. Nichitin, fără ca acesta să dețină atribuțiile ofițerului de urmărire penală. Mai susține, că la efectuarea expertizei medico-legale, nu s-a dispus elucidarea aspectului dacă leziunile corporale depistate puteau surveni de la căderea liberă de la propria înălțime a victimei, sau au fost produse de obiectul ridicat de la fața locului - bățul. Avocatul evidențiază că, potrivit declarațiilor martorului Serghei Chioru, la 28 aprilie 2014, Svetlana Șcerbina avea într-o mână un băț de culoare albă, iar în cealaltă un topor mic, lîngă dânsa se afla Aliona Dumitrașco care tot avea în mână un 4 băț de culoare întunecată, însă la fața locului a fost ridicat un singur băț, și nu a fost stabilit cine anume a aplicat lovituri cu acest băț. La acest capitol, apărarea invocă dezacordul cu concluzia instanței de apel, precum că al doilea băț, putea fi ascuns de inculpată în scopul evitării răspunderii penale, considerând că instanța a ignorat principiul prezumției nevinovăției, potrivit căruia concluziile despre vinovăția persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. În recurs se mai indică la faptul, că în cadrul urmăririi penale au fost audiați 13 martori, declarațiile cărora contravin între ele, însă confruntări între acești martori nu au fost efectuate. Astfel, recurenta este de opinia, că urmărirea penală, examinarea cauzei în prima instanță și în ordine de apel în privința inculpatei Aliona Dumitrașco, a fost efectuată în mod abuziv, cu îndeplinirea defectuoasă a actelor de procedură, cu ignorarea obligației de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, nefiind prezentate careva probe concludente, pertinente care ar demonstra vinovăția acesteia.

Procurorul, a depus referință la recursul declarat, pronunțându-se pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, indicând temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicând problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat de avocatul Ecaterina Semenciuc în numele inculpatei Aliona Dumitrașco, constată că aceasta în argumentarea recursului, face trimitere la niște aspecte, care în viziunea sa reprezintă încălcări procedurale, admise atât la faza de urmărire penală, cât și la judecarea cauzei în instanțele de fond, însă nu indică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea căii de atac - recursul ordinar, și anume nu specifică în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărârii atacate. Referitor la acest aspect se va menționa, că în cazul în care o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală, să 5 aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce în cazul dedus judecății, nu a fost făcut. La caz, din conținutul recursului declarat se întrevede dezacordul recurentei cu hotărârile judecătorești, considerând că instanțele urmau să pronunțe o hotărâre de achitare în privința inculpatei Aliona Dumitrașco, însă în argumentarea poziției sale apărarea nu aduce în susținere nici unul din temeiurile expres prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În concluzie, Colegiul penal remarcă, că atunci când autorul recursului nu invocă concret un temei din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră necorespunzător, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art. art. 429, 430 Cod de procedură penală, și urmează a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ecaterina Semenciuc în numele inculpatei Aliona Dumitrașco, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Dumitrașco Aliona Serghei, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 6