1ra-1146/2018 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-1146/2018 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1146/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bodean Ina în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, în cauza penală în privința

lui

Șalina Ala xxxxx, născută la xxxxx, originară și

locuitoare a xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.06.2017 - 07.07.2017;

Instanță de apel: 28.08.2017 - 05.12.2017;

Instanță de recurs: 14.05.2018 - 05.09.2018.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Șalina Ala a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit.

a) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

aproximativ la ora 19:30, în xxxxx, Șalina Ala aflându-se la domiciliu, fiind în stare

de ebrietate produsă de alcool, în baza relațiilor reciproc ostile, în urma unui conflict

apărut, intenționat l-a numit cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lovituri cu un cuțit în

regiunea toracelui concubinului său Ursu Serghei, cu care la acel moment locuia

împreună, cauzându-i ultimului conform raportului de expertiză medico-legale

nr.1032/D din 18.05.2017, vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

în partea individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Șalina Ala,

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a)

Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei, cu dispunerea încasării din contul acesteia a cheltuielilor

de judecată în sumă de 320 lei.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatei Șalina

1

Ala este prea ușoară, instanța neținând cont de scopul pedepsei penale care primordial

trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, or

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii doar va favoriza inculpata la

săvârșirea pe viitor a unor acțiuni similare, iar de către alte persoane va fi apreciată ca

o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Analizând personalitatea inculpatei se constată că aceasta prezintă pericol și

trebuie să fie izolată de societate pentru nu admite săvârșirea de către ea a unor fapte

mai grave, din considerentul existenței riscului survenirii decesului concubinului

Ursu Serghei, după aplicarea loviturilor de cuțit.

Subsidiar apelantul a invocat că, instanța încălcând prevederile art.229 Cod de

procedură penală, a refuzat încasarea cheltuielilor judiciare suportate de stat la

efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 320 lei.

2017, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Șalina Ala, recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, la capitolul

individualizării pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art.7, 61, 75, 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatei nefiind în limitele legii.

În speță nu s-au constatat circumstanțe ce justifică suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei, instanța nemotivând soluția sa în

această parte.

Astfel, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, reținând că, inculpata nu are antecedente

penale (f.d.39), infracțiunea săvârșită, în conformitate cu prevederile art.16 alin.(4)

Cod penal, se clasifică ca fiind gravă, partea vătămată s-a împăcat cu inculpata și cere

să nu fie pedepsită cu închisoare, totuși infracțiunea comisă are un impact negativ

asupra societății, a ajuns la concluzia casării sentinței, în partea stabilirii pedepsei.

Cu privire la motivul invocate în apel, ce vizează soluția privind încasarea de la

inculpată a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

expertizei medico-legale, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.143

alin.(1), (2), 229 Cod de procedură penală, a indicat că, prima instanță corect a

eliberat inculpata de la plata cheltuielilor judiciare, motivul invocat de apelant nefiind

bazat pe prevederi legale, fiind astfel formal și declarativ.

Totodată, instanța de apel, în afară de temeiurile invocate de apelant,

examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform cerințelor art.409 alin.(2)

Cod de procedură penală, a apreciat că nu există alte temeiuri de a interveni în

sentință.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței.

2

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel la examinarea cauzei nu a

respectat și nu a aplicat corect prevederile art.art.4 alin.(2), 7 alin.(1), 61 alin.(2), 75

alin.(1), 90 alin.(1) Cod penal, fiind admise erori de drept la stabilirea pedepsei.

Instanța de apel a reținut drept date care caracterizează personalitatea inculpatei

faptul că aceasta anterior nu a fost judecată, că a comis o infracțiune gravă, nu au fost

stabilite circumstanțe agravante și că partea vătămată s-a împăcat cu inculpata și cere

ca în privința ultimei să nu fie aplicată pedeapsa închisorii.

Astfel, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra circumstanțelor care direct

condiționează individualizarea pedepsei inculpatei: nu a analizat și nu a luat în vedere

că Șalina Ala a manifestat din start o atitudine sinceră și cooperantă cu organul de

urmărire penală, contribuind activ la descoperirea infracțiunii; s-a căit sincer în fapta

săvârșită și că lipsesc date privind caracterizarea negativă a acesteia.

Consideră recurentul că, în astfel de împrejurări, instanța de apel a ignorat

prevederile pct.11) din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.8 din

11.11.2013 ,,Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei”.

Menționează recurentul că, din conținutul hotărârii contestate, se conchide că

instanța de apel și-a fundamentat soluția de aplicare a pedepsei privative de libertate

în privința inculpatei doar pe faptul că aceasta a comis o infracțiune gravă, fără a ține

cont de faptul că termenul de pedeapsă, pe lângă gravitatea infracțiunii săvârșite, se

determină având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, aspectele social-psihologice, nivelul de instruire, situația familială

sau socială, lipsa sau prezența antecedentelor penale, comportamentul inculpatei până

și după comiterea infracțiunii.

Mai mult, art.90 alin.(4) Cod penal, nu stabilește vre-un impediment legal

referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de care

este condamnată inculpata.

Abordarea vizată a instanței de apel, prin simpla limitare în conținutul hotărârii

judecătorești la gradul de pericol social al faptei, fără a fi efectuată evaluarea

persoanei inculpatei, echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, aspect ce nu poate fi acceptat din perspectiva

respectării dreptului la un proces echitabil în sensul art.6 CțEDO.

Prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în privința inculpatei Șalina

Ala legea penală nu-și va atinge scopul scontat, or, practica judiciară demonstrează că

o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit, mai mult, aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință

violarea drepturilor omului protejate de CțEDO.

Subsidiar, recurentul susține că, pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța

de apel, nu se concordă politicii penale a statelor europene ce derivă din

recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia

instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii

când este cazul.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel

a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile art.art.61, 75 Cod penal și art.3641

3

alin.(8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și sau aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatei

pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

4

art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de faptul că inculpata nu are

antecedente penale, s-a împăcat cu partea vătămată, ultima solicitând ca în privința

acesteia să nu fie aplicată pedeapsa închisorii, precum și de faptul că, infracțiunea

săvârșită se califică ca gravă și are un impact negativ asupra societății.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea deciziei a

ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează

că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

La fel, instanța de apel corect a reținut că, în speță nu s-au constatat

circumstanțe ce justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii

aplicate inculpatei, prima instanță nemotivând soluția sa în această parte.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

În același timp, Colegiul lărgit consideră necesar a menționa că, prin sintagma

„poate” din textul alin.(1) art.90 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie

înțeleasă ca o obligație a instanței de judecată care, în persoana judecătorului,

conform art.art.101, 384 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și conform

propriei convingeri, făcute potrivit prevederilor art.90, dar și art.75 Cod penal.

Cu referire la alegațiile recurentului că instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatei nu a luat în considerație că Șalina Ala a manifestat din start o atitudine

sinceră și cooperantă cu organul de urmărire penală, contribuind activ la descoperirea

infracțiunii; s-a căit sincer în fapta săvârșită și că lipsesc date privind caracterizarea

negativă a acesteia, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane.

La fel, instanța de recurs respinge ca nefondat argumentul avocatului precum

că, pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de apel, nu se concordă politicii

penale a statelor europene ce derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei, potrivit căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des

la pedepse alternative detențiunii când este cazul, deoarece sancțiunea infracțiunii

incriminate inculpatei, art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, prevede doar pedeapsa

închisorii, iar aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a

5

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în

viața acesteia.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatei fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei

penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpată și alte persoane,

fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bodean Ina în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șalina Ala xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 octombrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

6