1re-125/2015 — art. 145 alin. 2 lit. b,k CP

Dosarul nr. 1re-125/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Vulpe Iurie Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 aprilie 2015 privind recunoașterea hotărîrilor penale ale

instanțelor străine,

C O N S T A T Ă:

Judecătoria Rezina, prin care a solicitat recunoașterea hotărîrilor penale ale instanțelor

străine, motivîndu-și cererea prin prevederile capitolului IX, secțiunea a 3-a a Codului

de procedură penală a Republicii Moldova, solicitînd recunoașterea datei stabilite de

eliberare condiționată a lui și anume 04 martie 2021, stabilită de autoritățile Turciei.

condamnatul Vulpe Iurie a fost respinsă ca neîntemeiată.

recunoașterea hotărîrilor penale ale instanțelor străine și anume, recunoașterea datei

stabilite de eliberare condiționată a lui la 04 martie 2021, stabilită de autoritățile Turciei

a fost examinată la examinarea recursului condamnatului Vulpe Iurie depus la Curtea

de Apel mun. Chișinău, prin care la data de 23 aprilie 2014 s-a respins recursul și a fost

menținută încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 26 februarie 2014, prin

care a fost admis demersul Miniterului Justiției al RM și cererea condamnatului Vulpe

Iurie pentru continuarea executării pedepsei sub formă de detențiune pe viață în

penitenciar de tip închis din Republica Moldova.

În motivarea încheierii s-a mai menționat, că nu pot fi luate în considerație

argumentele condamnatului, precum că potrivit modificărilor Codului penal al

Republicii Turcia, dînsul urma să fie liberat condiționat după executarea a 20 ani

închisoare din considerentul că solicitarea dată ține nemijlocit de etapa executării

pedepsei. În Codul penal al Republicii Turcia, nu există norme referitoare la liberarea

condiționată de la executarea pedepsei. În Codul penal al Republicii Moldova aceste

prevederi sînt stipulate în art. 91 Cod penal, care prevăd posibilitatea liberării persoanei

condamnate la detențiune pe viață, ulterior executării unui termen nu mai mic de 30

1

ani.

În această ordine de idei, instanța reține, că potrivit prevederilor art. 91 alin.(5)

Cod penal al Republicii Moldova, persoana care execută pedeapsa detențiunii pe viață

poate fî liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va

considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă

această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fară a se lua în

calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

recurs, prin care a indicat că legea adoptată de către organul legislativ principal al

Republicii Turcia, în mare măsură determină termenul pedepsei pentru condamnatul la

detențiune pe viață și această lege nu poate fi contestată. A mai invocat că sensul

transferului persoanelor condamnate constă în aceeia, că ei prin urmare continuă să-și

execute termenul pedepsei, care a determinat partea care i-a condamnat, în cazul dat

Republica Turcia, consideră că prima instanță a încălcat legea prelungindu-i termenul

pedepsei.

recursul declarat de condamnatul Vulpe Iurie a fost respins ca depus peste termen.

În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că potrivit art. 439 alin. (1) Cod

de procedură penală termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu

prevede calea de atac apelul este de 15 zile de la data pronunțării hotărârii, dacă partea

a fost prezentă și din data înștiințării părții de către instanță, în cazul neprezentării.

În cazul dat s-a reținut, că condamnatul Vulpe Iurie a fost prezent în ședința de

judecată a instanței de fond din data de 02 februarie 2015, cînd a și fost pronunțată

încheierea motivată, la aceiași dată i-a fost înmânată copia acesteia, fapt confirmat prin

recipisa anexată la materialele cauzei, semnată de Vulpe Iurie (f.d. 52).

Recursul condamnatului Vulpe Iurie a fost expediat instanței de judecată prin

intermediul oficiului poștal, iar conform ștampilei aplicate pe plic se constată că acesta

a fost expediat la data de 24.02.2015 (f.d. 54), iar la 25.02.2015 recursul a parvenit în

Judecătoreia Rezina (f.d. 53), fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de

atac.

Instanța de apel a considerat, că nu au fost prezentate argumente întemeiate pentru

repunerea în termenul de atac a recursului declarat, deoarece condamnatul Vulpe Iurie

a primit copia încheierii Judecătoriei Rezina din 02 februarie 2015 și în textul acesteia

se indică expres termenul și modul de declarare a recursului, iar argumentul

condamnatului cu privire la faptul că a omis termenul deoarece aștepta să-i fie

transmise careva acte pentru a fi prezentate în instanța de recurs este unul declarativ

ori nici la cererea de recurs și nici în instanța de judecată de către Vulpe Iurie nu au

fost prezentate careva acte sau probe noi, ce ar confirma faptul dat.

Prin urmare s-a constatat că condamnatul Vulpe Iurie a omis neîntemeiat termenul

pentru declararea recursului împotriva încheierii Judecătoriei Rezina din 02 februarie

2

2015.

Instanța de recurs a menționat, că în astfel de circumstanțe, nici nu purcede la

examinarea acestuia, deoarece potrivit prevederilor pct. 16 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Soluția de respingere a apelului

(respectiv recursului) ca depus peste termen sau inadmisibil nu implică o verificare a

hotărârii atacate, întrucât instanța de apel (recurs) nu poate proceda la o verificare de

fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel (recurs) exercitat în mod legal”.

condamnatul Vulpe Iurie a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea deciziei

atacate, motivînd că pe data de 02 februarie 2015 nu a primit nici o copie a încheierii,

însă a primit pe data de 06 februarie 2015.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și

3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că,

încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 469-472

Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile

prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în

anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva

3

încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu

este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Vulpe Iurie

Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie

2015, privind recunoașterea hotărîrilor penale ale instanțelor străine, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 25 noiembrie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecător Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

4