1re-160/15 — art.313 CPP

Dosarul nr. 1re-160/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

Codrean Alexandr și avocatul acestuia, Canja Alexandru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015,

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs în anulare: 03.11.2015- 25.11.2015;

C O N S T A T Ă:

admis demersul procurorului, fiind autorizată efectuarea percheziției la domiciliul lui

Codrean Alexandr din mun. Chișinău, or. Durlești, str-la Codrilor 35/1, în scopul

depistării și ridicării instrumentelor care au fost destinate, au rezultat și/sau au fost

folosite la săvîrșirea infracțiunii, cum ar fi: documente contabile, fiscale, bancare,

ștampile și rechizite juridice ale întreprinderilor indicate mai sus, inclusiv ale

firmelor terțe; înregistrări contabile și de ciornă aferente activității comerciale ale

companiilor vizate; corespondență și alte înregistrări, inclusiv în format electronic,

înregistrate pe suporturi digitale (HDD, CD, flash, aparate de telecomunicații etc.);

mijloace bănești nereflectate în evidența contabilă sau fără dovada originii

justificate, precum și alte obiecte, care nu pot fi obținute prin alte procedee

probatorii, decît prin efectuarea percheziției.

Instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că, demersul înaintat de

procuror este întemeiat în scopul stabilirii adevărului pe cauza penală. Astfel, există

suficiente temeiuri de a presupune că autorizînd efectuarea acestei acțiuni de

urmărire penală vor fi depistate obiecte și obținute informații care au importanță

pentru stabilirea adevărului pe cauza penală nominalizată. Din materialele

prezentate de către procuror, din probele acumulate și din materialele de investigație

1

operativă, instanța a concluzionat că rezultă o presupunere rezonabilă că anume la

adresa indicată se pot păstra probele indicate de procuror în demersul său. Totodată

instanța a verificat oportunitatea efectuării percheziției preconizate în coraport cu

situația de drept, de fapt și astfel a considerat că percheziția la moment este oportună,

necesară și probele pretinse de procuror pot fi obținute și confirmate doar prin

efectuarea percheziției, lipsind altă posibilitate legală, acțiune ce necesită a fi

autorizată de judecătorul de instrucție. Respingerea autorizării acțiunilor solicitate

ar duce la o îngreunare nejustificată a clarificării stării de fapt invocată pe caz,

măsura solicitată fiind oportună deoarece alte mijloace de clarificare compatibile

măsurilor solicitate autorizarea căror se cere nu sunt.

solicită admiterea recursului și anularea încheierii judecătorului de instrucție,

indicînd că instanța a admis demersul procurorului fără a avea la bază careva

temeiuri considerabile și justificate legal, iar încheierea adoptată este o reproducere

a ordonanței procurorului. Consideră că instanța de fond la adoptarea încheierii a

încălcat grav drepturile recurentului și a admis ingerință asupra domiciliului

acestuia.

2015 s-a dispus respingerea ca depus peste termen a recursului declarat și menținerea

fără modificări a încheierii prin care a fost admis demersul procurorului și autorizată

efectuarea percheziției la domiciliul lui Codrean Alexandr din mun. Chișinău, or.

Durlești, str-la Codrilor 35/1.

4.1 Instanța de recurs examinînd materialele prezentate, ținînd cont de opinia

participanților, a constatat că recursul urmează a fi respins, ca depus peste termen,

fără examinarea legalității și temeiniciei lui, neverificînd fondul cauzei.

Colegiul penal a menționat că potrivit art. 449 alin. (l) pct. 1) lit. b) Cod

procedură penală, judecînd recursul, instanța respinge recursul, menținînd hotărîrea

atacată, dacă recursul este depus peste termen.

Din conținutul articolului 230 alin.(2) Cod de procedură penală rezultă, că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. Această prevedere legală are caracter de garanție egală pentru

părțile din proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor procedurale,

sub sancțiunea decăderii din acest drept procesual.

Potrivit prevederilor art. 302 alin. (2) Cod de procedură penală, hotărârea

judecătorului de instrucție referitoare la autorizarea măsurilor procesuale de

constrîngere poate fi atacată cu recurs de către părți în instanța ierarhic superioară în

2

termen de 3 zile.

Astfel, Colegiul penal a constatat că potrivit materialelor cauzei încheierea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost pronunțată la 24 iulie 2015, iar conform

celor susținute de părți în ședința instanței de recurs cu încheierea dată au făcut

cunoștință la 28 iulie 2015, tot atunci fiind efectuată și percheziția, astfel că

petiționarului i-a fost adusă la cunostintă ordonanța si încheierea în baza căreia s-a

efectuat percheziția, iar la 04 august 2015 Codrean Alexandr a declarat recurs

împotriva încheierii, cu expirarea termenului de atac prevăzut de lege.

Recurentul nu a invocat careva motive întemeiate pentru care a omis termenul

de atac a încheierii judecătoriei Centru, mun. Chișinău care a fost pronunțată la 24

iulie 2015, fiind executată prin efectuarea percheziției la 28 iulie 2015 și nu a

prezentat probe concludente ce ar servi drept temei de repunere în termen a

recursului.

Colegiul penal a reiterat, că repunerea recursului în termen în lipsa temeiurilor

legale, a-r echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea

termenului legal de prescripție și revizuire a hotărîrilor judecătorești, ceea ce în

accepțiunea CEDO (hotărârea Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi

interpretat ca încălcare a principiilor securității juridice cît și a egalității armelor,

ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului -

dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la partea

acuzării și a apărării.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal nu s-a expus asupra motivelor

invocate în recurs ori, instanța de recurs nici nu purcede la examinarea fondului

recursului, deoarece potrivit prevederilor pct. 16 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Soluția de respingere a apelului

(respectiv recursului) ca depus peste termen sau inadmisibil nu implică o verificare

a hotărîrii atacate, întrucît instanța de apel (recurs) nu poate proceda la o verificare

de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unui recurs exercitat în mod legal".

devenit irevocabilă la data pronunțării.

Alexandr și avocatul acestuia Canja Alexandru, care solicită casarea deciziei

instanței de recurs cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie anulată încheierea

instanței de fond privind autorizarea percheziției la domiciliul situat în mun.

Chișinău, or. Durlești, str-la Codrilor, 35/1 și respingerea demersului procurorului

de autorizare a percheziției ca neîntemeiate.

În motivarea recursului în anulare s-a menționat faptul că instanța de judecată

3

a emis încheierea de efectuare a percheziției fără a avea la bază careva temeiuri

considerabile și justificate legal, bazîndu-se doar pe raportul depus de către ofițerul

de investigații, care, în esență poartă un caracter formal și general, fără a conține

careva măsuri speciale de investigații, care ar indica direct la necesitatea efectuării

acestei acțiuni de urmărire penală.

Cu referire la decizia instanței de recurs se menționează, că percheziția este o

acțiune efectuată în cadrul desfășurării urmăririi penale dar nu o măsură procesuală

de constrîngere și asupra acestei instituții nu se aplică normele care se referă la

măsurile procesuale de constrîngere adică art.302 alin.(2) Cod de procedură penală.

Conform Codului de procedură penală, art.439 alin.(l), „Termenul de recurs

împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului

este de 15 zile de la data pronunțării hotărîrii” astfel, încheierea judecătorului

de instrucție privind autorizarea efectuării percheziției se atacă cu recurs în termen

de 15 zile de la data emiterii.

Aplicarea termenului de 15 zile, pentru intentarea recursului asupra încheierilor

de autorizare a percheziției, fiind recunoscut și aplicat în practică de către instanțele

de judecată, iar practica Curții de Apel Chișinău de utilizare a termenului de 3 zile

este una greșită și intră în contradicție cu practica general stabilită și legislația în

vigoare, fapt care a dus la încălcarea drepturilor confințite în Constituția Republicii

Moldova și Convenției CEDO.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 305 alin. (8) Cod de procedură penală, normă în baza căreia s-a

adoptat încheierea atacată, stipulează că încheierea judecătorului de instrucție,

adoptată în condițiile prezentului articol, este definitivă, cu excepția cazurilor

prevăzute de prezentul cod.

Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești

irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la

art.401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

4

procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond,adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 313 Cod de procedură

penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în

anulare.

În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în

aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile,

dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.

Conform art. art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat, situație ce persistă în cauza dată.

pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Codrean Alexandr și

avocatului acestuia, Canja Alexandru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 25 august 2015, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 25 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5