1ra-1349/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c, 326 alin. 1 CP

1ra-1349/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c, 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1349/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Șuiu Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Buiucani din 20 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 14 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Șuiu Ion Chiril, născut la 17 septembrie 1965, originar din r-

nul Fălești și domiciliat în mun. Chișinău, or Durlești str.

Ruhuleanca 1.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Șuiu

Ion Chiril a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 326 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 2.000 unități convenționale

ce constituie 40.000 lei;

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în mărime de 700 unități

convenționale, ce constituie 14.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-

juridică și de tipul de proprietate, pe un termen de 1 an;

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a

fost stabilită pedeapsă definitivă - amendă în mărime de 2.500 unități convenționale ce

constituie 50.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma organizatorico-juridică și de

tipul de proprietate, pe un termen de 1 an.

domiciliului lui Zmeu Elena s-a întâlnit cu soțul acesteia, Zmeu Vitalie, unde a

discutat despre conflictul apărut în rezultatul cererii depuse de către Cotorobai Alina,

1

privind tragerea la răspundere a lui Zmeu E. pentru vătămarea intenționată a

integrității corporale. În discuția avută Șuiu I. a încercat să-l determine pe Zmeu V. la

comiterea unor acțiuni ilegale în vederea eschivării de la răspundere penală a soției

sale.

La 22 aprilie 2014, Șuiu I., aflându-se în oficiul de serviciu, amplasat în sediul

Primăriei or. Durlești, pe str. Alexandru cel Bun 13, or. Durlești, mun. Chișinău, în

jurul orei 11.00, a discutat cu Zmeu E., susținând că are influență asupra persoanelor

publice din cadrul sectorului de poliție nr. 6 al or. Durlești, mun. Chișinău și ar putea

determina aceste persoane să emită o hotărâre favorabilă pentru Zmeu E. fără a fi

atrasă la răspundere penală.

În aceeași zi, în jurul orei 12.00, Șuiu I., cu automobilul de model „Jeep Grand

Cherokee” cu n/î CJP 505 s-a deplasat pe str. Testemițeanu, or. Durlești, mun.

Chișinău, unde iarăși s-a întâlnit cu Zmeu E., iar în discuția avută cu aceasta a pretins

de la ultima bani în sumă de 1.000 euro, pentru a influența persoanele publice din

cadrul sectorului de poliție nr. 6 a or. Durlești mun. Chișinău.

La 23 aprilie 2014, Șuiu I., în automobilul său de model „Jeep Grand Cherokee”

cu n/î CJP 505, a primit de la Zmeu E. o parte din banii pretinși, în mărime de 300

euro, pentru a determina persoanele publice din cadrul sectorului de poliție nr. 6 a or.

Durlești mun. Chișinău cât și colaboratori din cadrul Inspectoratului de poliție

Buiucani să soluționeze cererea lui Cotorobai A., fără a o trage la răspundere penală

pe Zmeu E., urmând ca ulterior să primească restul sumei pretinse, în mărime de 700

euro.

La 29 aprilie 2014 în jurul orei 13.30, Șuiu I., s-a întâlnit cu Zmeu E. în curtea

Primăriei or. Durlești, din str. Alexandru cel Bun 13, unde era parcat automobilul de

model „Jeep Grand Cherokee” cu n/î CJP 505 și acolo a primit de la Zmeu E. restul

sumei de bani pretinși, în mărime de 700 euro.

Tot el, la 08 aprilie 2013, aflându-se în biroul de serviciu situat în Primăria or.

Durlești, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești de la

Botnari Angela, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție

directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul determinării persoanelor publice din cadrul secției de poliție nr. 6, or.

Durlești a Inspectoratului de poliție Buiucani, mun. Chișinău, să adopte o hotărâre în

favoarea ei, în rezultatul examinării materialului înregistrat la 06 aprilie 2013 în

Registrul nr. 2 de evidență a altor informații despre infracțiuni cu nr. 3897, a solicitat

și a primit de la Botnari A. bani în sumă totală de 8.000 lei, pe care i-a însușit, cauzând

ultimei daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 8.000 lei.

De asemenea, Șuiu I., la 08 aprilie 2013, urmărind scopul primirii ilegale a

mijloacelor bănești, susținând în fața lui Botnari A. că are influență asupra

persoanelor publice din cadrul secției de poliție nr. 6, or. Durlești a Inspectoratului de

poliție Buiucani, mun. Chișinău, în vederea determinării ultimilor să adopte o

hotărâre în favoarea lui Botnari A. în rezultatul examinării materialului înregistrat la

2

06 aprilie 2013 în R-2 cu nr. 3897, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, a pretins de la

Botnari A. bani în sumă de 500 euro.

Continuându-și acțiunile criminale îndreptate la atingerea scopului, exprimate

prin primirea ilegală a mijloacelor bănești de la Botnari A., în a doua jumătate a zilei

de 08 aprilie 2013, Șuiu I. aflându-se în biroul de serviciu situat în Primăria or.

Durlești, mun. Chișinău, a primit de la Botnari A. bani în sumă de 8.000 lei,

echivalentul a 500 euro, pentru a influența persoanele publice din cadrul secției de

poliție nr. 6, or. Durlești a Inspectoratului de poliție Buiucani, mun. Chișinău în

vederea determinării ultimilor să adopte în privința lui Botnari A. o hotărâre mai

favorabilă pentru ea, asigurând-o că va fi sancționată contravențional și nu-i va fi

aplicată o pedeapsă penală pentru faptele săvârșite.

Acțiunile lui Șuiu I. au fost calificate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, traficul de

influență, adică pretinderea, acceptarea sau primirea, personal de bani, pentru sine sau pentru

o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra

unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale,

indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite, precum și în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal și anume – escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

acesteia parțial, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 6.000 lei.

În motivarea apelului a invocat că a fost pedepsit prea aspru, deoarece vina a

recunoscut-o pe deplin, se căiește sincer de cele comise, nu are antecedente penale, are

6 copii la întreținere, iar soția este grav bolnavă.

fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

stabilind în mod corect situația de fapt și de drept, apreciind faptele săvârșite de

inculpat, încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat și just

a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 326 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de apel a notat că, nu poate admite argumentul părții apărării și

apreciază critic argumentele inculpatului privind prezența la întreținere a 6 copii

minori, fapt combătut integral prin copia certificatelor de naștere a acestora, ceea ce

dovedește faptul existenței doar a unui copil minor în familia inculpatului.

Cu referire la solicitarea apelantului privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod

penal sau a unei amenzi în mărime de 6.000 lei, prin care dânsul să fie liberat de

pedeapsa penală cu atragerea la răspundere contravențională, instanța de apel a

3

respins-o ca neîntemeiată, deoarece norma incriminată inculpatului exclude aplicarea

prevederilor art. 55 Cod penal.

În ședința de judecată a instanței de apel avocatul Canțer S. în numele

inculpatului a declarat că are doar o singură solicitare și anume, ca amenda stabilită

de prima instanță, să fie achitată de către inculpat în rate, în baza art. 64 Cod penal.

Referitor la solicitarea avocatului privind acordarea posibilității inculpatului de a

achita amenda stabilită în rate, instanța de apel, a considerat-o imposibil de admis

deoarece chestiunea privind executarea sancțiunii penale, modalitatea și alte

probleme, se soluționează de prima instanță, la sesizarea inspectorului de probațiune

sau cererea condamnatului, iar cele invocate nu constituie temei de apel.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, precum și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel fiind aplicată pedeapsa în limitele prevăzute de lege. La fel,

cauza a fost judecată în baza probelor administrate în faza urmăririi penale și potrivit

articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul a beneficiat de reducerea

cu 1/4 a limitei maxime de pedeapsă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza

căreia a fost condamnat.

Mai mult ca atît, instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei

instanța de judecată a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, astfel infracțiunile

incriminate fac parte din categoria infracțiunilor grave și mai puțin grave, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de

viață ale familiei acestuia.

avocatul, Canțer S., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului invocă că:

- argumentul instanței de apel precum că „verificând alegațiile avocatului le

consideră imposibil de admis, deoarece chestiunea privind executarea sancțiunii penale,

modalitatea și alte probleme, se soluționează de instanța de fond, la sesizarea inspectorului de

probațiune sau cererea condamnatului, iar cele invocate nu constituie temei de apel” nu

corespunde realității, deoarece art. 64 alin. (3) Cod penal, prevede direct posibilitatea

instanței de judecată de a dispune achitarea amenzii stabilite în rate, luînd în

considerație circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, ceea ce instanța de

apel nu a luat în considerație, mai mult ca atît nu a indicat și nu s-a bazat nici pe o

normă legală care ar specifica că executarea sancțiunii penale se examinează la

sesizarea organului de probațiune;

- instanțele de fond puteau dispune achitarea amenzii de către inculpat în rate

timp de pînă la 5 ani, în baza art. 64 alin. (3) Cod penal, deoarece pentru acest fapt

erau circumstanțe dovedite în ședința de judecată, precum, recunoașterea vinei,

solicitarea examinării cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire

4

penală, atragerea pentru prima dată la răspundere penală, prezența a 6 copii la

întreținere și a soției bolnave, el fiind unicul întreținător al familiei.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece argumentele aduse în

susținerea recursului nu și-au găsit confirmare, astfel nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurent. Instanța de apel corect a considerat

imposibilitatea admiterii apelului, deoarece chestiunea privind executarea sancțiunii

penale, modalitatea și alte probleme, se soluționează de către prima instanță, la

sesizarea inspectoratului de probațiunea sau cererea condamnatului, iar un asemenea

temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, pentru

judecarea cauzei în ordine de recurs.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul a menționat că, argumentul instanței de apel precum

„verificând alegațiile avocatului le consideră imposibil de admis, deoarece chestiunea privind

executarea sancțiunii penale, modalitatea și alte probleme, se soluționează de instanța de fond,

la sesizarea inspectorului de probațiune sau cererea condamnatului, iar cele invocate nu

constituie temei de apel” nu corespunde realității, deoarece art. 64 alin. (3) Cod penal,

prevede direct posibilitatea instanței de judecată de a dispune achitarea amenzii

stabilite în rate, luînd în considerație circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, ceea ce instanța de apel nu a luat în considerație, mai mult ca atît nu a

indicat și nu s-a bazat nici pe o normă legală care ar specifica că executarea sancțiunii

penale se examinează la sesizarea organului de probațiune.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiul invocat

de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-

a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

5

În opinia instanței de recurs, instanța de apel în motivarea soluției sale just a dat

răspuns la argumentul apelantului referitor la solicitarea achitării amenzii stabilite de

prima instanță în rate, în baza art. 64 Cod penal, indicînd că „...chestiunea privind

executarea sancțiunii penale, modalitatea și alte probleme, se soluționează de instanța de fond,

la sesizarea inspectorului de probațiune sau cererea condamnatului, iar cele invocate nu

constituie temei de apel”, iar faptul că instanța de apel nu a indicat nici o normă legală

ce ar specifica cele menționate, aceasta nu poate răsturna soluția adoptată în prezenta

speță.

Instanța de recurs consideră că, în prezenta cauză nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs invocat de către apărătorul Canțer S. și prevăzut la pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea pedepsei, precum

că instanțele de fond puteau dispune achitarea amenzii de către inculpat în rate timp

de pînă la 5 ani, în baza art. 64 alin. (3) Cod penal.

La acest capitol, în viziunea Colegiului în cazul supus examinării nu persistă

temeiul de casare invocat, iar pedeapsa stabilită de către instanțele de fond este în

limitele legii, luînd în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute în

art. 75 Cod penal, nefiind constatate careva încălcări ale drepturilor inculpatului,

căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar pedeapsa sub formă de amendă

stabilită va duce la corectarea și reeducarea acestuia, luînd în considerație scopul

pedepsei penale prevăzut în art. 61 Cod penal.

Referitor la argumentul invocat de către apărătorul inculpatului, precum că,

instanțele de fond puteau dispune achitarea amenzii de către inculpat în rate timp de

pînă la 5 ani, în baza art. 64 alin. (3) Cod penal, deoarece pentru acest fapt erau

circumstanțe dovedite în ședința de judecată, precum, recunoașterea vinei, solicitarea

examinării cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, atragerea

pentru prima dată la răspundere penală, prezența a 6 copii la întreținere și a soției

bolnave, el fiind unicul întreținător al familiei, Colegiul penal menționează că

chestiunile privind executarea hotărîrilor judecătorești, inclusiv și achitarea amenzii

în rate de pînă la 5 ani, se soluționează de către instanța de judecată din raza de

activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa, la demersul instituției

care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului, fapt

prevăzut la art. art. 469 - 471 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că pedeapsa definitivă stabilită de prima

instanță, menținută și de cea de apel, conform art. 84 Cod penal, amendă în mărime

de 2.500 unități convenționale ce constituie 50.000 lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de forma

organizatorico-juridică și de tipul de proprietate, pe un termen de 1 an, stabilită în

sarcina inculpatului, cu reducere a 1/4 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în viziunea Colegiului a

fost individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

iar chestiunea privind aplicarea prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal, achitarea

6

amenzii în rate timp de pînă la 5 ani, se examinează de către instanța de judecată la

etapa punerii în executare a hotărîrii judecătorești, reieșind din circumstanțele cauzei

și probele prezentate în acest sens.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de judecată au ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și i-au stabilit corect inculpatului pedeapsa sub

formă de amendă, iar dispunerea achitării acesteia în rate timp de pînă la 5 ani, este o

chestiune ce poate fi soluționată în corespundere cu prevederile art. art. 469-471 Cod

de procedură penală și nu este incidență a temeiului pentru recurs stipulat de pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod penal, în cazul dat.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului

Șuiu I., ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Canțer Serghei în

numele inculpatului Șuiu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Șuiu Ion Chiril, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 noiembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7