1ra-1292/2015 — art. 152, 287, 192 CP

1ra-1292/2015 — art. 152, 287, 192 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1292/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 11 martie 2015 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, declarat de inculpatul

Boldurat Andrei Petru, născut la

04.05.1983, originar și domiciliat în or.

Ialoveni, str. M. Frunze 49,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.07.2014-11.03.2015;

Instanța de apel: 10.04.2015-10.06.2015;

Instanța de recurs: 21.08.2015-04.11.2015;

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal fiindu-i

aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ce

constituie 4000 lei.

În partea învinuirii lui Boldurat Andrei de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 152 alin. (l) Cod penal și art. 1921 alin. (l) Cod penal, cauza penală s-a încetat în

legătură cu împăcarea părților și respectiv retragerea plîngerii.

09.06.2014, aproximativ la ora 18.00, Boldurat Andrei avînd scopul realizării

intenției sale infracționale, îndreptate spre comiterea unui act de huliganism, aflîndu-

se în loc public, pe str. Frunze din or. Ialoveni, în fața gospodăriei lui Iliescu Victor,

încălcînd grosolan ordinea publică, a inițiat un conflict spontan cu Malcoci Gheorghe

precum că, ultimul parcînd automobilul său de model „Opel Astra" cu n/î SR BM 371

i-a blocat intrarea în gospodăria sa, manifestînd o deosebită obrăznicie, cu o

șurubelniță electrică a înșurubat în roțile automobilului 4 șuruburi, apoi a deplasat

mașina la o distanță de 40 de metri, 1-a mai numit pe Malcoci cu cuvinte necenzurate

1

și i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. l456/D din 19.06.2014 fractura

coastei a IX pe dreapta, traumatism cranio-cerebral manifestat prin comoție cerebrală,

echimoze și excoriații la nivelul feței, echimoze la nivelul umărului stîng, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și se califică ca o vătămare medie a integrității corporale și a sănătății.

în termen a declarat apel împotriva acesteia, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia în partea recunoașterii lui Boldurat Andrei vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (l) Cod penal, cu pronunțarea unei noi decizii în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu achitarea inculpatului în baza

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că deși instanța de fond a

constatat caracterul abuziv a acțiunilor organului de urmărire penală pe parcursul

efectuării actelor de procedură în vederea instrumentării cauzei în lipsa unor probe, la

recunoscut pe inculpat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (l)

Cod penal or, pe parcursul urmăririi penale și examinării cauzei în instanța de

judecată nu s-a stabilit intenția lui Boldurat Andrei de a încălca grosolan ordinea

publică, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită.

Apelantul a invocat că, în ce privește probele existente la dosar, obținerea

acestora a fost efectuată contrar prevederilor legale și anume contrar prevederilor art.

art. 259, 279 Cod de procedură penală or, în cazul în care acțiunile de urmărire penală

au fost efectuate în afara termenului stabilit prin ordonanța din 16.06.2014, toate

acțiunile ulterioare sunt lovite de nulitate și deși instanța de fond a constatat aceste

încălcări, nu le-a dat însă nici o apreciere.

2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul

a comis anume faptele infracționale imputate, corect încadrate în dispozițiile art. 287

alin. (l) Cod penal „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită", împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, deși inculpatul a refuzat să dea declarații la urmărirea penală, în instanța

2

de fond cît și în instanța de apel, folosindu-se de dreptul său de a nu face declarații,

vinovăția acestuia se dovedește prin probele acumulate de organul de urmărire

penală, cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel și

anume: declarațiile părții vătămate Malcoci Gheorghe, a martorului Teleatnic

Serghei, precum și prin materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 09.06.2014 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1456/D din

19.06.2014.

Instanța de apel a considerat că, acțiunile inculpatului manifestate prin

utilizarea unor cuvinte necenzurate, aplicarea violenței asupra persoanei, cu

deteriorarea bunurilor proprietarului, agresiunea fiind realizată în public, a dus la

încălcarea grosolană a ordinii publice și respectiv, se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebite, acțiuni care se încadrează în semnele componenței infracțiunii

de huliganism.

S-a apreciat critic argumentul apărării cu referire la faptul că,

declarațiile părții vătămate Malcoci Gheorghe nu coroborează cu celelalte probe și nu

pot fi puse la baza sentințe de condamnare, mai mult, acesta și-a retras plîngerea

depusă or, deși partea vătămată din careva motive și-a retras plîngerea totuși din

declarațiile acestuia rezultă că, a fost agresat de Boldurat Andrei în loc public, fiind

numit cu cuvinte necenzurate fiindu-i cauzate leziuni corporale medii.

De către Colegiu nu a fost reținut nici argumentul apărării precum că acțiunile

de urmărire penală au fost efectuate în afara termenului stabilit, or, în ordonanța de

fixare a termenului de urmărire penală din 16.06.2014 (f.d.3), a fost efectuată

modificarea datei, fiind stabilit termenul pînă la 16.07.2014.

În context, Colegiul a conchis că, temei pentru a da o nouă apreciere probelor

nu există, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

De asemenea, Colegiul penal a considerat că nu are temei de a interveni în

sentința instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului or, la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă acestuia, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale

și personale privind individualizarea pedepsei, acestuia fiindu-i aplicată o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală, fiind acordată deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7,

61, 75 Cod penal.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale, ultima trebuind să corespundă sub aspectul naturii,

privativă sau neprivativă de libertate și a duratei, atît gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cît și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei penale, pentru a-și

îndeplini funcțiile care sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii or,

funcțiile de constrîngere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei poate

3

fi realizat numai printr-o justă individualizare a acesteia, care să țină seama de

persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la

condițiile socio-etice impuse de societate.

Prin urmare, Colegiul a reiterat că, instanța de fond corect a stabilit mărimea

sancțiunii cu amenda în cazul infracțiunii comise de către Boldurat Andrei,

determinînd corect, proporțional și echitabil pedeapsa definitivă, reținînd și faptul

condamnării pentru prima dată a acestuia, în raport cu caracterul prejudiciabil al

infracțiunii comise - care este una mai puțin gravă, cu personalitatea inculpatului -

care se caracterizează pozitiv la locul de trai, precum și de comportamentul acestuia

de pînă și după comiterea infracțiunilor, menționînd faptul că, în cazul lui Boldurat

Andrei, cuantumul pedepsei aplicate va fi în măsură să contribuie la sancționarea

acestuia.

invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală prin care solicită casarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de

apel în partea ce ține de recunoașterea inculpatului ca fiind vinovat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea recursului se invocă că pe parcursul judecării cauzei nu s-a

stabilit intenția inculpatului de a încălca grosolan ordinea publică, iar acțiunile

făptuitorului nu întrunesc semnele calificative ale infracțiunii incriminate, mai mult

ca atît, nu a fost stabilită și demonstrată fapta prejudiciabilă.

Învinuirea adusă lui Boldurat Andrei se bazează doar pe declarațiile părții

vătămate, care nu coroborează cu celelalte probe aduse de acuzare, precum și

declarațiile martorului Teleatnic Serghei, care nu demonstrează vinovăția

inculpatului.

Totodată, recurentul indică că la materialele cauzei nu există o ordonanță de

prelungire, fapt ce impune încetarea tuturor acțiunilor de urmărire penală, dat fiind

faptul că acestea urmează să fie efectuate în cadrul acestei proceduri, însă aceste

încălcări nu au fost apreciate de către instanțele ierarhic inferioare.

expus pentru respingerea acestuia, deoarece instanțele de fond au apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, prin prisma cumulului de probe administrate la dosar.

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în raport

cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În recursul său recurentul invocă ca temei de recurs pct. 6) și 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Colegiul penal precizează că recurentul a semnalat faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel, însă fără a concretiza care

anume sunt aceste motive și totodată, invocă dezacordul său cu aprecierea eronată a

probelor.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală. Decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția incul-

patului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Totodată, conform art. 414 Cod de procedură penală la judecarea apelului

instanța a verificat probele și înscrisurile anexate la cauza penală și a celor

suplimentare invocate de către părți, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul menționează că motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

5

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față.

Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Referitor la invocarea presupusei erori prevăzută la pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că din conținutul recursului

reiese că recurentul semnalează de fapt că în acțiunile sale lipsesc elementele

infracțiunii incriminate, ceea ce se cuprinde în pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Prin urmare, Colegiul reiterează că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Reieșind din textul recursului, recurentul de fapt critică procedura de apreciere

a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către

instanțele inferioare de competența cărora este stabilirea acesteia.

Instanța de apel just a conchis că este corectă concluzia primei instanțe privind

starea de fapt stabilită și privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, concluzie pe

care instanța de recurs și-o însușește, iar instanța de apel a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1 și a

cărei reluare nu se mai impune.

De asemenea, instanța remarcă că motivele invocate în recurs repetă textul

apelului și la care instanța de apel a oferit răspunsuri detaliate, iar argumentele

invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează că temeiul prevăzut la pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală se invocă numai în cazul cînd faptei

săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își

exprimă dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate, solicitînd

pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În urma celor menționate, instanța de recurs conchide că hotărîrile recurate

corespund tuturor prevederilor legii de procedură penală, sunt legale și întemeiate, iar

temeiurile la care face referire recurentul prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boldurat Andrei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 25 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7