1ra-1077/15 — art. 27, 186 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013, Moroi (Darii) Vasilii a fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Măsura preventivă în privința lui Moroi (Darii) Vasilii – arestul, s-a menținut.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că Moroi (Darii) Vasilii la data de 11 aprilie 2013, în jurul orei 01:30, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție directă, din motive de profit, de pe funia de uscat haine, amplasată pe partea exterioară a peretelui apartamentului nr. 8 din str. Calea Ieșilor 47/2, mun. Chișinău, aflat la primul etaj, tainic a încercat să sustragă o pereche de pantaloni la prețul de 300 lei, o geacă de tip sport la prețul de 200 lei și un pulover la prețul de 100 lei, bunuri în sumă totală de 600 lei, ce aparțin cet. Cornienco Olesea, dar nu și-a putut duce intenția sa pînă la capăt, din 1 motive independente de voința sa, fiind observat și reținut la o distanță de aproximativ 250 metri de la locul faptei. În drept, instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Moroi (Darii) Vasilii în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal – tentativa de furt, adică de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, acțiune ce nu și-a produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului.

Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Moroi (Darii) Vasilii solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă invocînd, că nu s-a prezentat în prima instanță din motivul că nu a fost citat și nu știa despre judecată, vina și-o recunoaște și se căiește sincer. A adăugat, că benevol s-a oprit și s-a întors să aducă bunurile sustrase de la partea vătămată, de la care își cere iertare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Moroi (Darii) Vasilii cu menținerea sentinței atacate, invocîndu-se că instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor inculpatului, încadrîndu-le în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal și just a decis în privința sancționării inculpatului Moroi (Darii) Vasilii, stabilindu-i pedeapsă cu închisoarea. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța corect a ținut cont de faptul că doar după două luni de eliberare din detenție, acesta a comis o nouă infracțiune, de prezența recidivei. Totodată, argumentele apelantului precum că nu a știut de ședința de judecată și din acest motiv nu s-a prezentat în instanță, instanța de apel a considerat ca o versiune înaintată de inculpat în scopul evitării răspunderii meritate.

Hotărîrile nominalizate sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Moroi (Darii) Vasilii, invocînd temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care se solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri prin prisma art. 79 Cod penal, aplicînd o pedeapsă mai blîndă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocînd că: - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - instanța de fond și instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate; a colaborat cu organele de urmărire penală; a dat declarații; se căiește sincer de cele comise; are la întreținere pe mama sa în vîrstă de 87 ani, care este invalid de gr. I și este fără sprijin; are la întreținere 2 copii minori; prejudiciul este recuperat. 2 - corectarea și reeducarea inculpatului Moroi (Darii) Vasilii poate fi posibilă și prin stabilirea unei pedepse mai blînde, sub formă de muncă nemunerată în folosul comunității. 5.1. În referința depusă de către procuror la recurs, s-a solicitat respingerea recursului ordinar declarat de inculpatul Moroi Vasilii, ca inadmisibil, pe motiv că motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod de procedură penală, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Verificînd argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil reieșind din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului, nu este aplicabil în speța dată din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Colegiul penal mai reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de prima instanță și de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică această hotărîre numai referitor la stabilirea pedepsei, care consideră că nu a fost individualizată corect. La acest capitol, Colegiul penal menționează că, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa sub formă de amendă pînă la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau închisoare pînă la 2 ani. Colegiul penal menționează, că instanțele judiciare inferioare la emiterea sentinței și deciziei just au ținut cont de faptul că inculpatul Moroi Vasilii fiind eliberat din penitenciar a comis o nouă infracțiune, de prezența recidivei. 3 De asemenea, Colegiul menționează faptul constatării de către instanțele de judecată a circumstanței atenuante – ,,recunoașterea vinovăției, căința sinceră”. Recurentul bazîndu-se pe aceste circumstanțe, invocă în recursul declarat, la fel ca și în apelul declarat, argumentul cu referire la ignorarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, însă Colegiul penal apreciază, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de apel, netemeinicia acestor argumente. La fel, Colegiul penal reține și faptul că, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, în raport cu dispozițiile art. 75 Cod penal, este necesară realizării funcțiilor sale de constrîngere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 61 Cod penal. De altfel, în ansamblul criteriilor indicate de art. 75 Cod penal, persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala față de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl reprezintă fapta acestuia, astfel, în opinia instanței de recurs nu este justificat argumentul părții apărării privind aplicarea pedepsei non privative de libertate. Rezumînd cele menționate, instanța de recurs constată că, instanța de apel întemeiat a menținut pedeapsa stabilită de instanța de fond, care a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 61, 75, 82 Cod penal, astfel, pedeapsa penală este aplicată în limitele prevăzute de lege, conform sancțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal. Art. 82 alin. (2) Cod penal obligă instanțele să aplice pedeapsa cea mai aspră prevăzută de Lege, în speța dată este închisoarea pedeapsa cea mai aspră. Reieșind din textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal remarcă, că argumentul indicat în recursul declarat, fiind invocat și în instanța de apel, a format obiect de discuție, cu expunerea întemeiată de către instanța de apel în hotărîrea sa a concluziilor motivate privind această chestiune. În recursul ordinar declarat, decizia recurată este criticată, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală, care nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs ordinar. Colegiul penal analizînd cazul de casare menționat, cu referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale, constată că acesta nu este incident în cauză. În urma celor supra indicate, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 4

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Moroi (Darii) Vasilii, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Moroi (Darii) Vasilii Gheorghii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 noiembrie 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 5