1ra-771/15 — art. 187 alin. 2 lit. d, 287 alin. 1 CP

1ra-771/15 — art. 187 alin. 2 lit. d, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-771/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 18 martie 2015,

în cauza penală privindu-l pe

Gaidarlî Vasili Afanasi, născut la 25 mai 1985,

originar din s. Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga,

locuitor al s. Corten, str. A. Pușkin 115,

r-nul Taraclia,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2013 - 04.03.2014;

Instanța de apel: 09.04.2014 - 18.03.2015;

Instanța de recurs: 02.06.2015 - 22.07.2015;

A C O N S T A T A T:

a fost achitat de sub învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat și de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din

motiv că lipsesc elementele infracțiuni.

la 27 ianuarie 2012, aproximativ la ora 21.00, intenționat, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns pe teritoriul brigăzii de

tractoare SRL „Duan-Tarla”, amplasată la o distanță de aproximativ 1200 m de la

extremitatea sudică a s. Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga, unde în continuarea intenției

sale criminale, a demontat de la tractorul model „MTZ-82” – starterul (demarorul) cu

2,8 kW putere, la prețul de 2.450 lei, după care, ignorînd cerințele paznicului brigăzii

de tractoare Uzun Vasili de a întoarce starterul, cu bunul sustras, a părăsit locul

săvîrșirii infracțiunii, prin ce a cauzat proprietarului un prejudiciu material în sumă

de 2.450 lei.

Tot Gaidarlî Vasile, a fost învinuit de faptul că, la mijlocul lunii martie

a. 2012, data exactă nu a fost stabilită, aproximativ la ora 12.00, aflîndu-se pe

teritoriul brigăzii de tractoare SRL „Duan-Tarla”, amplasată la o distanță de

aproximativ 1200 m de la extremitatea sudică a s. Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga, din

intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, dînd dovadă de o obrăznicie

deosebită, și utilizînd un motiv neînsemnat, în prezența altor persoane, a început să

se exprime cu cuvinte necenzurate în adresa lui Uzun Vasile, după care a aplicat

violență fizică în privința ultimului, aplicînd lovituri cu mîinile și picioarele, pe

diferite părți ale corpului, prin ce a cauzat lui Uzun Vasile dureri fizice.

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Gaidarlî Vasili să fie condamnat:

- în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu art. 84 Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate,

să-i fie stabilită lui Gaidarlî Vasili pedeapsa definitivă 4 ani închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să fie adăugată partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 17.03.2011 și să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a dat o apreciere incorectă

probelor administrate la dosar, ceea ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și

nefondate.

fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea achitării lui Gaidarlî Vasili de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

pronunțarea unei noi hotrărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care a fost încetat procesul penal în privința lui Gaidarlî Vasili, învinuit de săvîrșirea

infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie o

contravenție prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional și a fost încetat

procesul contravențional în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, în legătură cu

intervenirea termenului prescripției răspunderii contravenționale, în rest sentința a

fost menținută.

4.1. La pronunțarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima

instanța corect a ajuns la concluzia, că fapta prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d) Cod

penal, incriminată lui Gaidarlî Vasili, nu a fost săvîrșită de către acesta, și a emis pe

acest capăt o sentință corectă, echitabilă și legală de achitare.

Instanța de apel a menționat că, toate probele examinate de prima instanță au

fost verificate de către instanța de apel prin citirea lor în ședința de judecată și nu au

dat temei la stabilirea sigură a vinovăției lui Gaidarlî Vasili în săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

Unica probă ce a fost prezentată de către partea acuzării în susținerea învinuirii

lui Gaidarlî Vasili în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) Cod

penal, este martorul Uzun Vasile, declarațiile căruia au fost apreciate critic de

instanța de apel, deoarece după săvîrșirea infracțiunii de sustragere a starterului

tractorului, nu a comunicat imediat despre acest fapt conducătorului întreprinderii

SRL „Duan-Tarla”. Despre furtul în cauză, conducătorul întreprinderii

SRL „Duan-Taria”, Cheli Semion a aflat peste cîteva zile de la un alt paznic, și doar

după ce Uzun Vasile a fost informat despre faptul că va purta răspundere materială

pentru starterul sustras, a comunicat numele inculpatului Gaidarlî Vasili ca persoana

care ar fi sustras starterul în cauză.

De asemenea, instanța de apel a ținut cont și de declarațiile contradictorii

2

depuse de martorul Uzun Vasile în cadrul urmăririi penale precum și în instanțele de

judecată.

Astfel, în cadrul urmăririi penale Uzun Vasile a declarat că, a depus o cerere la

14 noiembrie 2012 în care a indicat expres că el nu poate spune cine este persoana

care a sustras starterul deoarece nu l-a văzut bine (f.d.32, vol.II); în cadrul judecării

cauzei în prima instanță Uzun Vasile, a dat declarații contradictorii, astfel, la

începutul interogării a declarat că a văzut doar spatele persoanei ce a sustras starterul,

iar ulterior a declarat precum că acesta este anume Gaidarlî Vasili.

Instanța de apel a mai menționat și faptul că, martorul Uzun Vasile în cadrul

judecării cauzei în instanța de apel, s-a prezentat cu declarațiile scrise (tipărite) de

către ofițerul de urmărire penală Iachimenco, declarații pe care martorul Uzun Vasile

urma să le repete la indicația ofițerului de urmărire penală, totodată, în privința

martorului Uzun Vasile este pornit și se află în procedura Inspectoratului de Poliție

Taraclia dosarul penal, intentat în baza art. 312 Cod penal, pentru darea de declarații

false pe marginea dosarului penal în privința lui Gaidarlî Vasili.

Apreciind declarațiile martorului Uzun Vasile, instanța de apel a ținut cont și

de declarațiile reprezentantului părții vătămate Cheli Semion, care l-a caracterizat pe

Uzun Vasile ca o persoană în care nu poți avea încredere, ce a fost concediată din

funcția de paznic după mai multe sustrageri ce au avut loc cînd acesta se afla în

serviciu.

Astfel, instanța de apel a reținut, că prima instanță just l-a achitat pe Gaidarlî

Vasili de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d)

Cod penal, deoarece martorii nu au relatat anumite date ce ar dovedi vinovăția

inculpatului în săvîrșirea faptei incriminate și respectiv nu a fost demonstrat în acest

sens că fapta a fost săvîrșită de către inculpat.

Cît privește art. 287 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a considerat că

loviturile aplicate lui Uzun Vasile de către Gaidarlî Vasili au fost o reacție la

învinuirile nejustificate în săvîrșirea unei infracțiuni grave parvenite din partea părții

vătămate Uzun Vasile.

Totodată, instanța de apel a reținut că, acțiunile lui Gaidarlî Vasili întrunesc

elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, maltratarea,

aplicarea de lovituri, alte acțiuni violente care au provocat dureri fizice, din care

motiv a dispus încetarea procesului penal intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal

în privința lui Gaidarlî Vasili, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală,

iar în baza art. 30 alin. (2) Cod contravențional, a dispus liberarea acestuia de

răspunderea contravențională, din motiv că a expirat termenul de prescripție privind

tragerea la răspundere contravențională.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare a invocat că, instanța de apel incorect a considerat că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. art. 187 alin. (2) lit. d), 287 alin. (1) Cod penal, care în procesul urmăririi penale

au fost constatate prin probatoriul acumulat, concluzie care contravine materialelor

dosarului penal, fiind prematură și neargumentată.

3

Consideră recurentul că, instanța de apel a dat o apreciere greșită și eronată

acțiunilor inculpatului, fiind dispusă achitarea de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal și recalificarea acțiunilor

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, contrar probelor administrate pe cauza

penală, făcând o apreciere greșită a probatoriului călăuzindu-se de art. 27 Cod de

procedură penală, declarațiile fiind administrate în ședința de judecată, însă acestea

nu au fost apreciate.

Totodată, concluzia instanței de apel contravine declarațiilor depuse în instanța

de apel de către inculpatul Gaidarlî Vasili și partea vătămată Uzun Vasile, care au

declarat că conflicte nu au avut și nu se aflau în relații ostile.

Faptul că inculpatul Gaidarlî Vasili a încălcat liniștea cetățenilor și ordinea

publică, manifestată prin exprimări de cuvinte necenzurate în adresa lui Uzun Vasile

a fost confirmat, în cadrul ședinței instanței de apel de către martorii Cheli Semion și

Cheli Piotr, mai mult, au fost date citirii declarațiilor acestor martori depuse în cadrul

urmăririi penale, declarațiile fiind confirmate de către martori, în instanța de apel,

asupra cărora instanța de apel nu s-a expus.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra acțiunilor premergătoare

săvîrșite de inculpat asupra părții vătămate manifestate prin expunerea expresiilor

înjositoare cu caracter umilitor, urmate de aplicarea violenței, caracterizată prin

aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele pe diverse regiuni ale corpului, cauzând

astfel, lui Uzun Vasile suferințe fizice.

Astfel, instanța de apel a neglijat probele acuzării, deoarece nu le-a verificat în

modul corespunzător, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită prin declarațiile

părții vătămate, martorilor Cheli Semion și Cheli Piotr, cât și prin celelalte materiale

ale cauzei penale.

Referitor la învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Procurorul a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului din

apelul procurorului precum că fapta inculpatului a fost săvârșită în public, accesibil

persoanelor fizice, în prezența a două persoane.

Învinuirea lui Gaidarlî Vasili a fost înaintată corect, fiind indicate data, locul,

mijloacele și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și consecințele acesteia,

caracterul vinei, motivele și semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei,

articolele și alineatele din Codul penal care prevăd răspunderea pentru infracțiunile

săvîrșite, în corespundere cu art. 281 și 296 Cod de procedură penală.

Totodată, în cauză este prezentă latura subiectivă a infracțiunii de huliganism,

care este caracterizată prin săvîrșirea cu intenție directă a infracțiunii, persoana

conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, cu cinism și o deosebită

obrăznicie, dorind acest fapt.

Sub acest aspect, în urma verificării probelor, acțiunile inculpatului Gaidarlî

Vasili întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Fapta prevăzută în art. 287 alin. (1) Cod penal, este dovedită prin probele

prezentate de acuzatorul de stat, anexate la materialele cauzei și descrise în apelul

declarat de procuror, care a ținut cont de circumstanțele cauzei și a solicitat

condamnarea lui Gaidarlî Vasili, la pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, însă instanța de apel nu s-a expus asupra

4

solicitării procurorului și a argumentului din apel.

Referitor la învinuirea adusă în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Invocă procurorul că, concluziile instanțelor de fond privind nevinovăția

inculpatului Gaidarlî Vasili de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. d) Cod penal, sunt neîntemeiate și contravin probatoriului administrat în cauză.

Astfel, instanțele de fond au pus la îndoială declarațiile părții vătămate

Uzun Vasile, pe motiv că acesta a depus declarații contradictorii la examinarea

cauzei în prima instanță cu cele de la urmărirea penală, însă instanța nu a luat în

considerație, că în procesul audierii ultimului, în ședința de judecată a instanței de

apel din 04 martie 2015, partea vătămată, fiind preîntâmpinată de răspunderea penală

conform art. 312 Cod penal, a declarat că ,,anume Gaidarlî Vasili, a fost persoana

care la 27 ianuarie 2012, aproximativ la ora 21.00, a pătruns pe teritoriul brigăzii

mecanizate de tractoare a SRL „Duan-Tarla”, situată în s. Cazaclia,

r-nul Ciadîr-Lunga, în timp ce exercita atribuțiile de paznic a teritoriului brigăzii și

care a sustras deschis starterul de la tractorul model „MTZ-82 ” și care i-a ignorat

cererile privind restituirea starterului. Totodată, la mijlocul lunii martie 2012,

aproximativ la ora 12.00, aflându-se pe teritoriul brigăzii mecanizate de tractoare a

SRL „Duan-Tarla”, situată în s. Cazaclia, r-nul Ciadîr-Lunga, în prezența altor

persoane, Gaidarlî Vasili a adresat lui Uzun Vasile expresii înjositoare și umilitoare,

iar ulterior l-a maltratat, cu aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele pe diverse

regiuni ale corpului, prin ce i-a cauzat suferințe fizice”.

Totodată, partea vătămată a declarat că ,,în prima instanță a depus declarații

mincinoase asupra circumstanțelor infracțiunilor săvîrșite de Gaidarlî Vasili

deoarece a fost influențat prin amenințări cu consecințe nefavorabile pentru sine de

către tatăl inculpatului, Gaidarlî Afanasii, care l-a impus sub amenințări să facă

declarații precum că nu a văzut cum inculpatul a sustras starterul de la tractor.

Totodată, Gaidarlî Afanasii la impus să scrie cererea sub dictarea sa, adresată

Procurorului r-lui Ciadîr-Lunga datată cu 14.11.2012, în care a indicat date ce nu

corespund realității și anume despre nevinovăția inculpatului”.

Recurentul a menționat că, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că,

declarațiile părții vătămate depuse în ședința de judecată a instanței de apel din

04 martie 2015, sunt conforme și similare celor depuse de Uzun Vasile la etapa

urmăririi penale în procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 16.10.2012,

procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată și bănuitului Gaidarlî Vasili

din 23.10.2012, procesul-verbal de audiere a martorului Uzun Vasile din 21.11.2012.

La fel, partea vătămată Uzun Vasile a invocat că, pentru a nu uita faptele ce țin

de sustragerea starterului de la tractor și maltratării sale de către Gaidarlî Vasili, din

cauza vârstei înaintate, stării sănătății care nu-i permit să rețină în memorie timp

îndelungat careva evenimente, la cererea sa personală, l-a rugat pe colaboratorul

Inspectoratului de Poliție Ciadîr-Lunga, Iachimenco să tipărească sub dictarea sa

datele despre cele întâmplate cu Gaidarlî Vasili.

Astfel, concluzia instanței de apel precum că, partea vătămată a fost

determinată de reprezentanții organului de urmărire penală de a da declarații în

favoarea inculpatului sunt neîntemeiate și bazate doar pe niște presupuneri nefondate

și subiective, opinie care este contrară cu probatoriul material al cauzei penale.

Partea vătămată Uzun Vasile a relatat instanței de apel că declarațiile depuse

5

de el la etapa urmăririi penale și în instanța de apel, sunt corecte și autentice.

Instanța de apel, deși conform procesului-verbal al ședinței de judecată, a

verificat și cercetat cumulul de probe, nu a argumentat din care motive au fost

respinse probele acuzării, astfel nu a fost efectuată o analiză și nu a fost dată

apreciere fiecărei probe din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar a tuturor probelor în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor.

În atare situație, instanța de apel, rejudecând cauza și pronunțând o hotărâre de

achitare, trebuia să verifice probele acuzării și să le respingă în mod argumentat, însă

a avut loc o încălcare esențială a legii procesual-penale cu elemente caracteristice ale

erorii grave de fapt, întrucât, din examinarea coroborată a materialului cauzei, rezultă

un viciu la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului procurorului cu dispunerea achitării inculpatului Gaidarlî Vasili de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal,

din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Subsidiar a menționat că, instanța de apel, respingând în parte apelul

procurorului, s-a limitat doar la motivarea că declarațiile părții vătămate nu poate fi

admisă ca probă, însă asupra celorlalte motive invocate apel instanța nu s-a

pronunțat, fapt ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

6.1. Referitor la învinuirea adusă în baza art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Colegiul reține că recursul este depus de procuror în defavoarea persoanei

achitate Gaidarlî Vasile și ca temei invocă pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată, că aceste temeiuri pe care s-a bazat autorul recursului,

nu și-au găsit confirmare în cauza dată întru casarea deciziei recurate, deoarece din

textul deciziei se observă, că instanța a analizat obiectiv probele administrate,

hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de achitare și conținutul

deciziei corespunde prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate în instanța de judecată.

Din textul recursului se evidențiază că recurentul critică aprecierea probelor,

însă, nu argumentează ilegalitatea hotărîrii judecătorești din punct de vedere al erorii

de drept comise la judecarea cauzei.

Astfel, se menționează că, la soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont

în plină măsură de prevederile art. art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat

6

probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificîndu-le și apreciindu-le just

prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, și, întemeiat a

reținut poziția primei instanțe care a dispus achitarea lui Gaidarlî Vasili de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) Cod penal,

din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Instanța de apel, examinînd cauza corect a stabilit că învinuirea nu a prezentat

probe pertinente și concludente, care ar confirma existența faptei infracționale și în

ansamblu ar dovedi vinovăția lui Gaidarlî Vasili în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de

apel a făcut o analiză amplă probelor care au fost administrate în suportul învinuirii

aduse lui Gaidarlî Vasili.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare,

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la

prezenta cauză.

Opinia procurorului expusă în recurs precum că instanța de apel nu a dat o

apreciere cuvenită depozițiilor martorului Uzun Vasile, este reținută ca neîntemeiată,

deoarece instanța de apel, în decizia sa a menționat că, declarațiile depuse de

martorul Uzun Vasile în cadrul urmăririi penale și în instanțele de judecată sunt

contradictorii, în privința acestuia a fost intentat dosar penal în baza art. 312 Cod

penal, pentru depunerea declarațiilor false pe cauza penală de învinuire a lui Gardarlî

Vasili, totodată la aprecierea acestora, s-a ținut cont și de depozițiile reprezentantului

părții vătămate, Cheli Semion, care l-a caracterizat pe martor ca persoană în care nu

poți avea încredere.

În același context, Colegiul penal reține că, în recursul ordinar procurorul

menționează că – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, însă în recursul respectiv, nu este specificat care ar fi acele motive asupra

cărora instanța de apel nu s-a expus, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

6.2. Referitor la învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal

Din conținutul recursului declarat de procuror se constată că, recurentul critică

decizia sub aspectul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, fiind de părerea că instanța de apel incorect a dispus

încetarea procesului penal intentat în privința lui Gaidarlî Vasili în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenție.

Însă, la judecarea cauzei, Colegiul reține că, nu a fost constatată prezența în

speță a erorii de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în

7

sensul casării deciziei contestate.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul înaintat de procuror, a verificat minuțios legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima

instanță, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată supra la pct. 4.1. din prezenta

decizie.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la admiterea apelului declarat de procuror și casată parțial sentința, precum și

motivele adoptării soluției.

În acest context, instanța de recurs, menționează că, din conținutul deciziei

instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a reținut că fapta incriminată

inculpatului Gaidarlî Vasili nu constituie o infracțiune, dar contravenție prevăzută de

art. 78 alin. (2) Cod contravențional, și întemeiat a încetat procesul penal.

Articolul 287 alin. (1) Cod penal, prevede huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității

patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice.

Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se

consideră săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare

cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și

insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară

a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului

obștesc etc.

Acțiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, spre public, spre reacția

publicului, implicînd jignirea demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii

publice. Acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri

nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, latura subiectivă a infracțiunii

de huliganism se caracterizează prin direcție, iar motivele acestei infracțiuni sunt

motive huliganice.

În acest context, instanța de apel corect a reținut că loviturile aplicate lui Uzun

Vasile de către Gaidarlî Vasili, au fost o reacție la învinuirile nejustificate în

săvîrșirea unei infracțiuni, înaintată de partea vătămată.

Potrivit art. 30 alin. (2) Cod contravențional, termenul general de prescripție a

răspunderii contravenționale este de 3 luni.

Deci, este reținută ca întemeiată soluția instanței de apel privind liberarea lui

Gaidarlî Vasili de răspunderea contravențională prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

8

contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrii adoptate în cauza penală în privința lui Gaidarlî Vasili și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 18 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Gaidarlî

Vasili Afanasi, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

9