1ra-934/2015 — art. 328 al.3 lit.d, 309-1 al.3 lit.e, 311 al.2 lit.a CP

1ra-934/2015 — art. 328 al.3 lit.d, 309-1 al.3 lit.e, 311 al.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-934/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun

judecând, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Militare din 23 august 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, declarat de

avocatul Boris Bulbuc, în numele inculpatului

Ceban Victor Pavel, născut la

07 septembrie 1986 în s. Valea Perjei, r-nul Taraclia,

locuitor al s. Temeleuți, r-nul Călărași, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 11 ianuarie – 23 august 2013,

în instanța de apel: 13 septembrie 2013 – 25 martie 2015,

în instanța de recurs: 26 iunie – 13 octombrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit.

e), 328 alin. (3) lit. b) Cod penal, pentru că fapta inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Ceban Victor a fost condamnat în baza art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a)

Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Conica Viorel a fost respinsă.

1

23 noiembrie 2011 - 27 aprilie 2012, a îndeplinit funcția de specialist al serviciului

securitate al Penitenciarului nr. 13 Chișinău, în grad special, locotenent major de

justiție.

În perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012, Ceban V., fiind

persoană cu funcție publică și având funcție de răspundere, investită cu anumite

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, a încălcat

grav cerințele art. 22 alin. (2) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 „cu

privire la sistemul penitenciar’, prevederile pct. 81 al „Statutului executării

pedepsei de către condamnați” aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din

2006, pct. 1, 2 al Statutului Disciplinar al Colaboratorului Sistemului Penitenciar

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 308 din 19.03.1998, art. 9 lit. b), c) al

Codului etic al colaboratorului sistemului penitenciar, pct. 2, 7 al fișei postului care

îl obligau: să respecte normele eticii profesionale, să întreprindă toate măsurile

posibile pentru prevenirea și curmarea infracțiunilor în instituțiile penitenciare și

pe teritoriile aferente, să nu intre cu deținuții în relații contrar intereselor de

serviciu, să nu admită tratamentul preconceput al deținuților, să intre cu aceștia în

relații, contrar intereselor de serviciu, să beneficieze de serviciile acestora, îi

interziceau să primească, să solicite, să accepte direct sau indirect pentru sine în

considerarea calității oficiale, cadouri, bani, orice alte valori sau servicii, să nu

stabilească relații de afaceri ori de altă natură cu persoanele private de libertate, să

prevină și să descopere infracțiunile ce se pregătesc sau se săvârșesc în penitenciar,

să combată violența în rândurile deținuților, să contracareze legăturile

neregulamentare ale personalului penitenciarului cu deținuții. În loc de aceasta,

Ceban V. a comis săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care

depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a

fost soldate cu urmări grave, în următoarele împrejurări.

Astfel, în perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012, Ceban V., fiind

în serviciu și îndeplinind obligațiile sale funcționale, aflându-se în incinta

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, depășind în

mod vădit limitele atribuțiilor de serviciu, urmărind scopul denigrării imaginii

conducerii Penitenciarului nr.13, sistematic l-a amenințat pe condamnatul Conica

Viorel cu crearea de probleme în penitenciar, transferul în altă celula, răspândirea

unor zvonuri defăimătoare și prelucrarea operativă, încercând să-l convingă să-l

ajute la înfăptuirea unor activități ce s-ar solda cu demiterea din funcție a șefului

instituției în cauză, locotenentului-colonel de justiție Munteanu Vitalie, iar în cazul

în care va accepta colaborarea, atunci îi va facilita încadrarea în detașamentul de

deservire a penitenciarului cu scopul ca ultimul să acumuleze zile privilegiate de

muncă și să fie eliberat înainte de termen de executarea pedepsei.

Fiind asuprit în mod psihic și conștientizând pericolul, care poate urma

pentru viața și sănătatea sa, Conica a acceptat să-l susțină pe Ceban.

Aproximativ la începutul lunii martie 2012, Ceban l-a scos la o convorbire

pe condamnatul Conica, căruia i-a spus că în zilele următoare, dacă va fi vizitat de

către cineva din șefii instituției, el, adică Ceban, după aceasta îi va aplica lovituri.

Tot atunci, Ceban i-a spus lui Conica că acesta va trebui să declare că anume

acea persoană din conducerea penitenciarului l-a maltratat.

2

La 06 martie 2012, între orele 13.55 - 14.15, Ceban V., cunoscând că în

celula condamnatului Conica a fost șeful instituției Munteanu V., a intrat în celula

129 a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, unde i-a aplicat deținutului Conica multiple

lovituri cu un obiect neidentificat, posibil baston de cauciuc, precum și cu mâinile

și picioarele peste spate, membre și în regiunea abdomenului.

În continuare, Ceban i-a indicat lui Conica să depună o plângere pe numele

Procurorului General al R. Moldova, precum că a fost maltratat de către șeful

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău Munteanu V., fapt care Conica l-a și făcut.

În baza plângerii deținutului Conica V., la 15 iunie 2012 s-a dispus pornirea

urmăririi penale conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.

309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal, suspectul fiind Munteanu V.

În rezultatul acestor acțiuni infracționale ale lui Ceban, au fost cauzate

urmări grave intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice și juridice, exprimate prin instigarea condamnatului Conica la

denunțare falsă, soldată cu suspectarea lui Munteanu V. în comiterea unei

infracțiuni grave, ce putea finaliza cu atragerea la răspundere penală a unei

persoane nevinovate, aplicarea actelor de tortură asupra condamnatului Conica,

fapte care în cumul aduc atingere credibilității sistemului judiciar.

Acțiunile lui Ceban V. au fost încadrate în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod

penal, ca depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană

publică a unor acțiuni, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

soldate cu urmări grave.

Pe lângă aceasta, la 06 martie 2012, fiind persoană publică și îndeplinind

obligațiile sale funcționale, Ceban V. a încălcat grav cerințele art. 3 a Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950; art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art. 9 pct. 10), 22 alin. (2), 35 al Legii nr. 1036

din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar; art. 1216 al Hotărârii

Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea

Statutului executării pedepsei de către condamnați, fișa postului al specialistului

serviciului securitate a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, care-l obliga să nu supună

pe nimeni la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante;

să respecte normele eticii profesionale, să aibă o atitudine umană față de deținuți,

să întreprindă toate măsurile posibile pentru prevenirea și curmarea infracțiunilor

în instituțiile penitenciare, să aplice forța fizică și mijloacele speciale doar în cazul

opunerii de rezistență colaboratorilor instituției penitenciare, neîndeplinirii

cerințelor legitime ale acestora, pentru respingerea atacului asupra personalului

penitenciar, deținuților și/sau altor persoane, în cazul participării deținuților la

încălcarea în grup a regimului de deținere și la dezordini în masă, pentru eliberarea

ostaticilor, clădirilor, construcțiilor, încăperilor și mijloacelor de transport

capturate, pentru reținerea deținuților care au evadat din penitenciar, pentru

prevenirea comiterii evadării sau a altor acțiuni ilegale care pot cauza prejudicii

celor din jur sau deținutului însuși, să prevină comiterea infracțiunilor ce se

pregătesc sau se săvârșesc în penitenciar, să asigure ordinea de drept în penitenciar.

3

În loc de aceasta, Ceban V., fiind persoană publică cu funcție de răspundere și

acționând cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, intenționat a comis acte de tortură asupra deținutului Conica Viorel,

în următoarele împrejurări.

La 06 martie 2012, între orele 13.55 - 14.15, Ceban V. a intrat în celula nr.

129 a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, str. Bernardazzi, 3 mun. Chișinău, unde se

afla doar deținutul Conica V. și urmărind scopul de a obține de la deținutul Conica

V. mărturisiri de acuzare a șefului Penitenciarului nr. 13 - Chișinău,

locotenentului-colonel de justiție Munteanu V., precum că ultimul i-a aplicat

lovituri deținutului Conica V., a aplicat față de deținutul Conica V. acte de tortură.

Astfel, Ceban V., fiind în celula nr. 129, a scos din mâneca scurtei de iarnă

un obiect neidentificat, posibil baston de cauciuc, special adaptat în scop de tortură,

cu care i-a aplicat lui Conica V. circa 10-12 lovituri peste spate și mâini, după care

i-a aplicat 3-4 lovituri cu pumnii la ambii umeri și câte 5 lovituri cu piciorul la

ambele picioare și în regiunea coastelor și pieptului.

În rezultatul acțiunilor violente ale lui Ceban V. a fost știrbită imaginea

colaboratorului Sistemului penitenciar, iar părții vătămate Conica Viorel i-au fost

cauzate leziuni corporale în formă de „echimoze multiple pe cutia toracică,

abdomen, membrele superioare și inferioare”, care se califică ca vătămări

corporale neînsemnate.

Acțiunile indicate ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 309/1 alin.

(3) lit. e) Cod penal, ca tortura, adică provocarea în mod intenționat, a unei dureri

și suferințe puternice fizice unor persoane, cu scopul de a obține de la această

persoană informații și mărturisiri, dacă o asemenea durere și suferință a fost

provocată de o persoană cu funcție publică sau orice altă persoană ce acționează cu

titlu oficial, cu folosirea unor obiecte adaptate în scop de tortură.

În afară de aceasta, procurorul consideră că Ceban Victor a mai comis

instigarea la denunțarea falsă legată de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni

grave în următoarele împrejurări.

În perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012, Ceban V., fiind în

serviciu și îndeplinind obligațiile sale funcționale, aflându-se în incinta

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, str. Bernardazzi, 3 mun. Chișinău, depășind în

mod vădit limitele atribuțiilor de serviciu, urmărind scopul denigrării imaginii

conducerii Penitenciarului nr. 13, sistematic l-a amenințat pe condamnatul Conica

V. cu crearea de probleme în penitenciar, transferul în altă celulă, răspândirea unor

zvonuri defăimătoare și prelucrarea operativă, încercând să-l convingă să-l ajute la

înfăptuirea unor activități ce s-ar solda cu demiterea din funcție a șefului instituției

în cauză, locotenentului-colonel de justiție Munteanu Vitalie, iar în cazul în care va

accepta colaborarea îi va facilita încadrarea în detașamentul de deservire a

penitenciarului cu scopul ca ultimul să acumuleze zile privilegiate de muncă și să

fie eliberat înainte de termen de executarea pedepsei.

La începutul lunii martie 2012, Ceban V. l-a scos la o convorbire pe

condamnatul Conica V., căruia i-a spus că dacă va fi vizitat de către cineva din

șefii instituției în zilele următoare, el, adică Ceban V., după aceasta îi va aplica

lovituri. Tot atunci, Ceban V. i-a spus lui Conica V. că acesta va trebui să declare,

că anume acea persoană din conducerea penitenciarului l-a maltratat.

4

La 06 martie 2012, între orele 13.55 - 14.15, cunoscând că în celula

condamnatului Conica a fost șeful instituției Munteanu V., Ceban V. a intrat în

celula 129 a Penitenciarului nr.13 - Chișinău, unde i-a aplicat deținutului Conica

multiple lovituri cu un obiect neidentificat, posibil baston de cauciuc, precum și cu

mâinile și picioarele peste spate, membre și în regiunea abdomenului.

În continuare, Ceban V. l-a instigat pe Conica V. la comiterea infracțiunii de

denunțare falsă, indicându-i să depună o plângere în adresa Procurorului General al

R. Moldova, precum că a fost maltratat de către șeful Penitenciarului nr.13 -

Chișinău Munteanu V., fapt care Conica l-a și făcut.

În baza plângerii deținutului Conica V., la 15 iunie 2012 s-a dispus pornirea

urmăririi penale conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.

309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal, suspect în comiterea acesteia fiind Munteanu V.,

fapt ce putea finaliza cu atragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate.

Procurorul consideră că prin acțiunile sale intenționate, Ceban V. a comis

instigarea la denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui pe cineva de

săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de

răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală, legată de învinuirea de

săvârșirea unei infracțiuni grave, adică infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (4),

311 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța a ajuns la concluzia că inculpatul Ceban V., fiind

colaborator a Penitenciarului nr. 13, până la 06.03.2012, dorind a se răzbuna pe

acțiunile lui Munteanu V., care executa funcțiile de șef a Penitenciarului nr. 13, l-a

convins pe deținutul Conica V. de a depune (plângere) denunț cu bună știință fals

în privința lui Munteanu V., cu informație falsă, legată de învinuirea ultimului în

comiterea infracțiunii grave, precum că a fost maltratat, iar pentru confirmarea

faptului maltratării va fi necesară cauzarea unor leziuni corporale. Urmând scopul

prestabilit și având acordul deținutului Conica V. de a întreprinde cele menționate,

la 06 martie 2012., între orele 13.40 - 14.30, cunoscând că în celula condamnatului

Conica V., nr. 129, a fost șeful instituției Munteanu V., Ceban V. a intrat în celulă

și, în scopul creării de probe false, i-a aplicat deținutului Conica V. multiple

lovituri cu un obiect neidentificat, posibil baston de cauciuc, precum și cu mâinile

și picioarele peste spate, membre și în regiunea abdomenului. În aceeași zi, urmând

înțelegerea, Conica V. a scris și a îndreptat o plângere în adresa Procuraturii

Generale, în care a indicat date false privind maltratarea sa de către Munteanu V.

La 13.03.2012 plângerea a ajuns la Procuratura Generală.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 42 alin. (4), art. 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, ca instigarea la denunțarea cu bună știință falsă, în scop

de a-l învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei

persoane cu funcție de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală,

legată de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ceban V. să fie condamnat în baza art.

328 alin. (3) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de natura celeia de care s-a folosit la comiterea crimei pe un termen de 4

ani, în baza art. 309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de natura celeia de care s-a folosit la comiterea crimei pe

5

un termen de 4 ani și în baza art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani

închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de natura celeia

de care s-a folosit la comiterea crimei pe un termen de 5 ani.

Conform art. 66 Cod penal, să-i fie retras lui Ceban V. gradul special de

locotenent major de justiție.

Apelantul a invocat că, neținând cont de propriile constatări expuse în

sentință, instanța l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 328 alin. (3) lit. d), 309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal.

Instanța eronat a apreciat probele și ilegal l-a achitat pe inculpat în comiterea

infracțiunilor menționate.

Astfel, instanța de judecată corect a calificat acțiunile inculpatului în baza

art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, recunoscându-1 vinovat de

săvârșirea acestei infracțiuni. De aici rezultă, că instanța a admis baza faptică, că

inculpatul a intrat în relații contrar intereselor de serviciu cu deținutul Conica V. în

perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012 și l-a instigat pe deținutul Conica

V. să depună denunțul intenționat fals împotriva lui Munteanu V. privind

maltratarea sa.

3.1. Inculpatul la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat integral.

Apelantul a invocat că declarațiile martorilor acuzării nu dovedesc că el,

între orele 13:30 și 14:00 nu a fost la percheziția care a avut loc la blocul de regim

nr. 2, care se află cu totul în altă parte de blocul nr. 3 de regim, în care se deținea

Conica V., care a pretins că în decurs de 15 minute după ce l-a vizitat Munteanu

V., a intrat la acesta în celulă, adică pe la orele 13:55.

Instanța de fond nu a stabilit (nici o probă, nici o declarație nu există la

materialele cauzei penale) când și cum putea el afla că Munteanu V. s-a deplasat la

blocul de regim nr. 3 și a intrat l-a Conica V. în celulă la ora 13:37, el aflându-se în

acel moment în blocul de regim nr. 2 la efectuarea percheziției în altă celulă.

Instanța nu a dat apreciere faptului că el nu a avut baston de cauciuc în

dotare, fapt demonstrat prin fișa de post, registrul privitor la eliberarea mijloacelor

speciale etc., și instanța s-a axat doar pe presupuneri, ceea ce contravine legii

procesual penale.

Martorul Ipati Nichita, care în acea perioadă era deținut împreună cu Conica

V. într-o celulă, a declarat ferm că pe data de 06.03.2012 a intrat în celulă la 13:55,

întorcându-se de la judecătoria Centru, mun. Chișinău, afirmând că acest fapt poate

fi confirmat și de către înregistrările video efectuate de camerele de supraveghere

video instalate pe coridor unde se află celula 129 în care era deținut împreună cu

Conica V.

Pe când Conica V. a declarat că Ipati N. s-a întors în celulă la ora 17:00 -

declarații vădit mincinoase ale presupusei victime Conica V.

Nu există nici o probă (video, audio, acte s-au declarații ale cărorva martori)

care ar confirma concluziile instanței de fond precum că pe data de 06.03.2012, el

6

a intrat în blocul de regim nr. 3, nemaivorbind de intrat în celula 129 între orele

13:40 - 14:30, după cum instanța de fond a conchis.

Mai mult, înregistrările video din 06.03.2012 au fost distruse de către

administrația Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, responsabilă pentru păstrarea

acestora, prezentând în judecată doar secvența când Munteanu V. a intrat în celula

lui Conica V., dar nu toate înregistrările de la camera de supraveghere video de la

coridorul celulei 129 unde se deținea Conica V. și Ipati N. Iar procurorul care a

instrumentat dosarul nu a efectuat nici o cercetare pe acest caz pentru a stabili

circumstanțele în care au dispărut aceste înregistrări și a pedepsi persoanele

vinovate.

În cauza Ipate c. Moldova, cererea nr. 23750/07, hotărârea din 21.06.2011, §

61, CtEDO s-a expus deja cu referire la înregistrările video, care la fel au fost

distruse, și omisiunea procurorului de a acționa prompt pentru a administra astfel

de probe esențiale pentru soluționarea cauzei, a privat în mod efectiv instanța de

judecată de posibilitatea de a aprecia probele care ar fi putut confirma sau infirma

în mod obiectiv pretențiile reclamantului.

În prezenta cauză, la fel avem omisiunea procurorului de a acționa prompt, a

ridica și a verifica înregistrările video din data de 06.03.2012, mai ales de la

camerele de supraveghere video de la coridorul în care era deținut Conica V., ceea

ce a privat în mod efectiv instanța de judecată de posibilitatea de a aprecia această

probă video, care ar fi putut confirma sau infirma în mod obiectiv declarațiile lui,

ale lui Conica V. și ale martorului Ipati N.

Martorul Puiu Albert (șeful-adjunct al P-13 Chișinău) a declarat că pe data

de 10.03.2012, el personal a vizionat înregistrările video de la camera de

supraveghere de pe coridorul unde se deținea Conica V., a vizionat de la orele

13:00 până la orele 15:00, și a indicat că a văzut cum Munteanu a intrat în celula

lui Conica V., după ce Munteanu a ieșit la orele 13:55, a intrat Ipati N. și mai mult

nimeni nu am mai intrat sau ieșit. Această declarație nu a fost combătută cu nici o

probă, nimeni nu și-a exprimat dezacordul nici procurorul, nici partea vătămată

Munteanu V. și nici un alt martor pe dosar.

Instanța de fond neîntemeiat a respins ca inadmisibile înregistrările video

care infirmă declarațiile pretinsei victime Conica V., precum că el s-a adresat la

medic a doua zi dimineața, necătând că au fost ridicate de către procuror, instanța

de fond nici nu s-a expus asupra acestor declarații ale lui Conica V. care sunt vădit

false. Faptul că Conica nu s-a adresat în genere la medic este confirmat pe deplin

de către înregistrările video și materialele cauzei penale, informațiile prezentate de

lucrătorii medicali ai P-13 Chișinău, care în unanimitate au declarat că Conica V.

nu s-a adresat la medic de pe 06.03.2012 până pe 10.03.2012, necătând că avea și îi

era asigurată astfel de posibilitate.

Ținând cont de personalitatea lui Conica V., că acesta este infractor care a

comis infracțiuni deosebit de grave, faptul că mai întâi îl acuza pe Munteanu V. de

maltratarea sa în martie 2012, iar apoi pe el în iulie 2012, schimbându-și

declarațiile sale de câteva ori, divergențele între declarațiile acestuia și ale

martorilor, instanța era obligată să aibă dubii la credibilitatea acestei persoane, și să

nu pună la baza sentinței doar declarațiile acestuia, înlăturându-le pe altele ca

neveridice în mod selectiv.

7

Din ordonanța procurorului din 12.11.2012 rezultă că în privința deținutului

Conica V. a fost refuzată începerea urmăririi penale și clasat procesul penal din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, procurorul conducându-se de

art. 52 alin. (1) pct. 1), 255, 275 pct. 3) Cod de procedură penală, art. 14 alin. (2)

Cod penal. Totodată din învinuire reiese că l-a instigat pe Conica V., prin aplicarea

actelor de tortură în privința acestuia, fapt care nu și-a găsit confirmare, deoarece

acțiunile lui Conica V. nu au fost apreciate prin prisma art. 39 Cod penal

(constrîngerea fizică sau psihică) și art. 38 Cod penal (starea de extremă

necesitate). În așa circumstanțe, în lipsa unei aprecieri a acțiunilor lui Conica V.

prin prisma art. 38, 39 Cod penal, s-a stabilit că el nu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 311 Cod penal. Astfel, reiese că conform prevederilor art. 42 alin.

(4) Cod penal, devine nulă aprecierea și condamnarea lui ca instigator la comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 311 Cod penal (cum poți fi instigator la o infracțiune

care nu a fost comisă de complice?)

La materialele cauzei penale este scrisoarea procurorului Ion Caracuian, cu

solicitarea de a conforma plângerea deținutului Conica V. conform prevederilor

art. 263 alin. (7) Cod de procedură penală, că persoanei care face denunț sau

plângere ce conține și denunț i se explică răspunderea pe care o poartă în caz dacă

denunțul este intenționat calomnios, fapt care se consemnează în procesul-verbal

sau după caz, în conținutul denunțului sau a plângerii și se confirmă prin semnătura

persoanei care a făcut denunțul sau plângerea. În rezultat, plângerea lui Conica V.

nu a fost conformată prevederilor art. 263 alin. (7) Cod de procedură penală, astfel

ea nu poate fi considerată denunț.

Alte acte de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 262

Cod de procedură penală, sunt în afara incriminării din art. 311 Cod penal, or art. 3

alin. (2) Cod penal interzice interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale.

Denunțul trebuie să cuprindă cerințele art. 263 Cod de procedură penală.

Numai în cazul în care acțiunea de denunțare cuprinde toate cerințele, ea poate

constitui element material al laturii obiective.

Deci, instanța de fond și-a bazat sentința exclusiv pe presupuneri.

3.2. A declarat apel și avocatul Aliona Tufan, în numele părții vătămate

Conica V., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea civilă.

Apelantul a indicat că, prin probele administrate, cu certitudine s-a stabilit că

de către inculpat i-au fost cauzate lui Conica V. leziuni corporale.

Instanța de fond, prin respingerea acțiunii civile, i-a încălcat grav părții

vătămate Conica V. drepturile garantate de art. 20 din Constituție, art. 19 Cod de

procedură penală, art. 6 CEDO - accesul liber la justiție și dreptul la un proces

echitabil, din motiv că ultima nu va fi în drept să înainteze acțiunea civilă în

ordinea procedurii civile.

inculpatului Ceban V. a fost respins, ca nefondat.

Apelurile procurorului și avocatului Aliona Tufan au fost admise, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Ceban V. a fost condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe

8

un termen de 3 ani, în baza art. 309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal la 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe un termen de

3 ani și în baza art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe

un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 66 Cod penal, lui Ceban V. i-a fost retras gradul special de

locotenent major de justiție.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Conica V. prejudiciul moral de

2000 lei.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt

însă, eronat a conchis asupra achitării inculpatului în partea învinuirii în baza

art. 328 alin. (3) lit. d), 309/1 alin. (3) lit. e) Cod penal.

Astfel, fiind audiat în cadrul ședinței instanței de apel, inculpatul a declarat

că susține declarațiile pe care le-a dat în cadrul urmăririi penale și instanței de

fond, declarând suplimentar că nu este de acord cu condamnarea sa. S-a expus în

cererea de apel. Nu a fost prezent fizic la locul infracțiunii. Era în alt bloc, la o

distanță de circa 100 metri. Nu a avut conflict cu partea vătămată Conica V.

Deși, inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate, cercetate și verificate de instanța de apel, și anume: declarațiile

inculpatului, martorilor Sorocean I., Petcu N., Grecu L., Popa I., Lupu I., Crețu A.,

Puiu A., Sărăcuța A., Ipate N., Grăjdieru G., expertului medic-legist Buga M.,

plângerea lui Conica V., procesele-verbale de ridicare din 04.07.2012 și

26.12.2012, raportul de constatare medico-legală nr. 1153 din 13.03.2012 cu anexe

fotografice, raportul de expertiză medico-legală nr. 1863/D, procesul-verbal de

confruntare din 03.10.2012, între Ceban V. și partea vătămată Conica V., ordinul

nr. 066 din 06.03.2012 al șefului Penitenciarului nr. 13, procesul-verbal din

16.11.2012 de verificare a declarațiilor părții vătămate Conica V. la locul

infracțiunii cu tabel foto, ordinul nr. 178-ef din 04.07.2011 a Directorului General

interimar DIP, extrasul din ordinul nr. 255-ef din 26.09.2011 a Directorului

General interimar DIP, extrasul din ordinul nr. 344-ef din 23.11.2011 a

Directorului General interimar DIP.

Instanța de apel a conchis că inculpatul a comis infracțiunile prevăzute de

art. 328 alin. (1), art. 309/1 alin. (3) lit. e) și art. 42 alin. (4), art. 311 alin. (2) lit.

a) Cod penal.

În speță, în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, învinuirea adusă

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod

penal, fiind una nefondată, deoarece nu a fost probată existența unor urmări

grave ale acțiunilor inculpatului.

Inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, în coroborare cu art. 42 alin. (4) Cod penal, or prin

acțiunile ultimului, l-a instigat pe Conica V. de a-l învinui prin denunțul

respectiv pe Munteanu V. de comiterea unei infracțiuni grave.

9

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a menționat că instanța de apel a copiat declarațiile martorilor

acuzării precum și ale apărării fără a le aprecia ca probe relevante, concludente,

pertinente și utile, încălcând prevederilor art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură

penală, selectiv, fără a se baza pe prevederile legislației în vigoare a anulat probele

apărării, fără a argumenta excluderea lor.

Înregistrările video au fost vizionate de Munteanu V., de colaboratorii DIP și

de persoane de la drepturile omului. În cazul în care ei depistau că după Munteanu

V. a intrat inculpatul, aveau să sesizeze organele de drept. Asemenea sesizări nu au

avut loc deoarece pe inculpat nu l-au văzut, l-au văzut numai pe Munteanu V.

La fel, dubioasă este situația cu deteriorarea CD-ului, care l-au ridicat

colaboratorii DIP. Acest CD se păstra în DIP, de colaboratorii responsabili, și

întâmplător s-a deteriorat.

Martorul Soroceanu nu a negat absența inculpatului, ba mai mult, ferm a

declarat instanței că inculpatul era în grupa de percheziție cu Popa, Petcu, Grecu,

Lupu și Duplavă. Astfel, incontestabil s-a stabilit că inculpatul era prezent cu restul

colaboratorilor.

Toți martorii acuzării nu țin minte nimic concret, țin minte că inculpatul a

fost în grupa de percheziție cu ei, însă nu țin minte nici unul cu ce anume se ocupa

inculpatul, ceia ce urmează să trezească dubii la credibilitatea acestor martori

deoarece sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Nevinovăția inculpatului a fost demonstrată prin declarațiile ultimului,

martorilor Voloșin, Sorocean, Grecu, Lupu, Popa, Sărăcuța, Crețu, Grăjdieru.

Puiu A. a indicat că a vizionat înregistrările video aproximativ de la orele

13:00 până la orele 15:00 și a văzut că în celulă a intrat doar Munteanu V.

Martorul Ipati N. a declarat că Conica V. a obținut leziunile la antrenament,

ei se antrenau cu karate împreună. Era imposibil ca cineva să vină în celulă și să

provoace careva leziuni. Ei aveau în celulă nunceacuri. A doua zi, pe 07.03.2012,

au mers împreună la antrenament, s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele.

Expertul medico-legist a declarat că nu este posibil de constatat exact dacă

pe 5, 6 sau 7 martie 2012 au fost create leziunile corporale depistate la Conica V.

În cadrul ședințelor de judecată, martori acuzării s-au contrazis în declarații

și acestea nu au fost înlăturate de instanța de apel, ceia ce constituie o încălcare

gravă a prevederilor art. 6 CEDO - justiție echitabilă, art. 8 Cod de procedură

penală - prezumția de nevinovăție și art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală -

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Conica V. a avut mai multe poziții pe parcursul urmăririi penale și anume de

învinuire a lui Munteanu V., apoi a solicitat întoarcerea plângerii și încetarea

procesului. După aproximativ 4 luni, deja l-a învinuit pe inculpat.

Inculpatul a prezentat o înregistrare audio cu stenogramă, unde clar se aude

cum ultimul este amenințat că dacă se va restabili la serviciu în Penitenciarul nr.13,

lui îi vor fi create diverse curse și provocări, exact ceea ce și s-a întîmplat.

Procurorul a refuzat verificarea acestei versiuni și respectiv a încălcat prevederile

art. 6 CEDO – dreptul la o justiție echitabilă.

10

În cauza Ruiz vs. Spania (hotărîre din 09.12.1994, § 29 și 30), Curtea a

constatat că omisiunea instanței judecătorești naționale de a examina argumentul

reclamantului, că acțiunea judiciară împotriva lui era prescrisă, a constituit o

violare a art. 6 al Convenției.

Instanța de apel nu a stabilit când și cum putea inculpatul afla că Munteanu

V. s-a deplasat la blocul de regim nr. 3 și a intrat l-a Conica V. în celulă la ora

13:37, aflându-se în acest moment la blocul de regim nr. 2 la efectuarea

percheziției. Când și cum inculpatul s-a deplasat de la blocul de regim nr. 2 la

blocul de regim nr. 3 și a intrat în celula 129 în care se deținea Conica V., după ce

a ieșit Munteanu V., care întâmplător a intrat în celula respectivă, motivul fiind că

în celulă era muzica la volum maxim. De unde inculpatul a luat obiectul contodent

dur, de formă cilindrică, pentru a produce leziunile corporale lui Conica?

Instanțele nu au dat apreciere situației că inculpatul nu a avut baston de

cauciuc în dotare, fapt demonstrat prin fișa de post, registrul privitor la eliberarea

mijloacelor speciale etc. Instanțele s-au axat pe presupuneri ceea ce contravine

legii procesual penale.

Mai mult, înregistrările video din 06.03.2012 au fost distruse de către

administrația penitenciarului nr. 13 - Chișinău, responsabilă pentru păstrarea

acestora, prezentând în judecată doar secvența când Munteanu V. a intrat în celula

lui Conica V., dar nu toate înregistrările de la camera de supraveghere video de la

coridorul celulei 129 unde se deținea Conica V. și Ipati N. Procurorul nu a efectuat

nici o cercetare pe acest caz, pentru a stabili circumstanțele în care au dispărut

aceste înregistrări și a pedepsi persoanele vinovate.

În cauza Ipate vs. Moldova (cerere nr. 23750/07, hotărâre din 21.06.2011, §

61), Curtea s-a expus deja cu referire la înregistrările video care la fel au fost

distruse și omisiunea procurorului de a acționa prompt pentru a administra astfel de

probe esențiale pentru soluționarea cauzei, a privat în mod efectiv instanța de

judecată de posibilitatea de a aprecia probele care ar fi putut confirma sau infirma

în mod obiectiv pretențiile reclamantului.

În cadrul ședințelor de judecată, apărarea a prezentat trei demersuri: de două

ori a fost înaintat un demers privind numirea unei expertize în comisie pentru a

concretiza și a da răspuns la un șir de întrebări noi și esențiale pe marginea creării

leziunilor corporale la Conica V., perioada de timp de formare a acestor leziuni,

datorită faptului că Conica a fost examinat peste aproximativ 5 zile de la crearea

leziunilor din declarațiile lui; un demers de a audia în cadrul ședinței de apel unicul

martor ocular al circumstanțelor și evenimentelor de după ieșirea lui Munteanu din

celula 129, a supraveghetorului de la coridorul unde se afla celula 129, Crăciun E.

Acest martor important a fost audiat doar în cadrul urmăririi penale și a declarat că

pe inculpat nu l-a văzut pe coridor în ziua de 06.03.2012; un demers de a audia

repetat a martorul Ipati N., care după audierea lui în instanța de judecată a avut o

discuție telefonică cu Conica V., discuție care a fost înregistrată audio. În cadrul

discuției Conica nu a negat faptul că inculpatul nu i-a creat leziuni corporale și că

această situație reprezintă o cursă. La fel apărarea a avut și alte întrebări

adăugătoare care urmau să fie apreciate de instanța de apel.

11

Însă, instanța neîntemeiat a respins aceste demersuri, încălcând astfel dreptul

inculpatului la apărare și dreptul la un proces echitabil garantate de Constituție și

CEDO.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În

corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond, în mod divergent și absolut neclar, mai întîi a constatat că inculpatul este

învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a)

Cod penal, apoi a ajuns la concluzia că inculpatul a comis această infracțiune, dar

nu în circumstanțele indicate în rechizitoriu, invocând împrejurări considerate a fi

nedovedite în cazul celorlalte 2 infracțiuni incriminate inculpatului, adică

prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. e) și 328 alin. (3) lit. b) Cod penal, ultimul fiind

achitat pe motiv fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale acestor

infracțiuni (pct. 1. și 2. din decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărâre în aspectul vizat care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 413 alin. (3) și (4), 414 alin. (2), (3), (5) și

(6), 415 alin. (2/1), 417 alin. (1) pct. 8), 419, 325 alin. (1), 394 alin. (1) pct. 1) și

2), 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, instanța de apel, la cererea părților,

poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță și poate

administra probe noi. În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe,

părțile trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi

12

administrate, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă

instanță. Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima

instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au

depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în

drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea martorilor acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile

lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Judecarea cauzei

în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe. Fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța

de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror

cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță, potrivit descriptivului deciziei contestate și a procesului verbal al

ședinței judiciare (pct. 4. din decizie):

a) a concluzionat divergent și neclar că: instanța de fond a stabilit corect

starea de fapt, însă eronat a conchis asupra achitării inculpatului…, că

inculpatul nu a recunoscut vina… dar aceasta este dovedită prin declarațiile

inculpatului…, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, dar învinuirea adusă

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod

penal este una nefondată…;

b) nu a descris faptele criminale, considerate ca fiind dovedite, în raport

cu circumstanțele invocate în rechizitoriu pe fiecare episod în parte, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii lor. Indicând doar că inculpatul a comis

infracțiunile prevăzute de art. 328 alin. (1), art. 309/1 alin. (3) lit. e) și art. 42

13

alin. (4), art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, nu a efectuat și încadrarea juridică a

axcțiunilor inculpatului conform elementelor infracțiunilor nominalizate;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

martorilor Voloșin A., Soroceanu I., Petcu N., Grecu L., Popa I., Lupu I., Crețu A.,

Puiu A., Sărăcuța A., Ipate N., Grăjdieru G., expertului medic-legist Buga M.,

plângerea lui Conica V., procesele-verbale de percheziție, ridicare și examinare din

06.03.2012, 04.07.2012 și 26.12.2012, copia ordinului din 21.05.2012, procesul-

verbal de nimicire a bunurilor din 21.05.2012, raportul de constatare medico-legală

nr. 1153 din 13.03.2012 cu anexe fotografice, raportul de expertiză medico-legală

nr. 1863/D, procesul-verbal de confruntare din 03.10.2012 între Ceban V. și partea

vătămată Conica V., ordinul nr. 066 din 06.03.2012 al șefului Penitenciarului nr.

13, procesul-verbal din 16.11.2012 de verificare a declarațiilor părții vătămate

Conica V. la locul infracțiunii cu tabel foto, ordinul nr. 178-ef din 04.07.2011 a

Directorului General interimar DIP, extrasul din ordinul nr. 255-ef din 26.09.2011

a Directorului General interimar DIP, extrasul din ordinul nr. 344-ef din

23.11.2011 a Directorului General interimar DIP, discul DVD-R. Judecând apelul

declarat împotriva sentinței de achitare, a pronunțat o hotărâre de condamnare fără

audierea martorilor acuzării, declarațiile căror constituie o mărturie acuzatorie,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1 din decizie;

e) nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele pentru care instanța a respins

probele și versiunile apărării, inclusiv circumstanța că inculpatul se afla în perioada

indicată în rechizitoriu în alt loc de cât cel incriminat, absolut neîntemeiat a respins

demersurile apărării privind audierea suplimentară a martorilor chestionați în prima

instanță și a unor martori noi, neaudiați în instanța de fond.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

14

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Boris Bulbuc, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 10

noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

15