1ra-692/2014 — art. 328 al. 2 CP

Instanța de recurs de la 02 aprilie 2013 pînă la 11 iunie 2013;

Instanța de apel de la 15 iulie 2013 pînă la 05 decembrie 2013;

Instanța de recurs de la 03 martie 2014 pînă la 09 aprilie 2014. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Militare, mun. Chișinău din 07 decembrie 2012, Ceban Victor a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele de drept pe un termen de 3 ani. În conformitate cu art. 66 Cod penal, lui Ceban Victor i s-a retras gradul special locotenent major de justiție. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Ceban Victor, deținînd funcția specialist al serviciului de securitate al Penitenciarului nr. 13, cu gradul de locotenent major de justiție, la 09 aprilie 2012, aflîndu-se în Penitenciarul nr.13, în blocul cu regim pentru femei nr. 3, din mun. Chișinău, str. Bernardazzi, nr. 3, fără careva necesitate a apucat-o pe condamnata Cristina Gîrnu cu mîna de antebrațul mîinii stîngi și i-a răsucit-o brusc în afară. În rezultatul acțiunilor violente ale lui Ceban Victor a fost știrbită imaginea colaboratorului sistemului penitenciar, iar părții vătămate Cristina Gîrnu, care se afla în custodia statului, i-au fost provocate leziuni corporale neînsemnate, fapt ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice. Ceban Victor, prin acțiunile sale a încălcat grav cerințele art. 3 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04 ianuarie 1950; art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii 1 Moldova adoptată la 29 iulie 1994; art. 9 alin. (1) pct.10) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 „cu privire la sistemul penitenciar”, pct. 46) al Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului de către efectivul de trupă și corpul de comandă din sistemul penitenciar al Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 14 octombrie 1997; pct. 1), pct. 2) al Statutului disciplinar al colaboratorilor sistemului penitenciar al Ministerului Justiției aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 308 din 19 martie 1998, prin care inculpatul era obligat să nu supună pe nimeni la torturi, să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte al legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, să aplice forța fizică și mijloacele speciale doar în cazurile și în modul stabilite de lege; să-și ridice permanent nivelul de măiestrie profesională și de cultură la serviciu, să respecte normele eticii profesionale, să aibă o atitudine umană față de condamnați și deținuți, să fie amabil cu aceștia, să nu le atingă demnitatea personală, să le îndeplinească cerințele legitime; să manifeste inițiativă și ingeniozitate în rezolvarea sarcinilor de serviciu, să țină la autoritatea de colaborator al sistemului penitenciar, să respecte ordinea de statut, să întărească disciplina, să servească ca exemplu în respectarea ordinii publice, normelor morale și de comportare exemplară; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să întărească ordinea de drept în locurile de recluziune, combinând exigența înaltă cu atitudinea binevoitoare față de fiecare condamnat, să nu intre în careva relații ne legate de interesele de serviciu cu condamnații, să respecte normele eticii profesionale, să aibă o atitudine umană față de condamnați și deținuți. 3. Sentinței a fost contestată cu apeluri de către: - procuror, solicitînd casarea parțială acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ceban Victor să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de natura celeia de care s-a folosit la comiterea infracțiunii pe un termen de 3 ani, iar în conformitate cu art. 66 Cod penal, lui Ceban Victor să-i fie retras gradul special de locotenent major de justiție. În motivarea cererii de apel procurorul a invocat, că instanța de fond neîntemeiat a aplicat față de inculpat prevederile art. 79 Cod penal și eronat a apreciat circumstanțele atenuante ale cauzei drept circumstanțe excepționale. La fel, a menționat că pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul, deoarece inculpatul vina nu a recunoscut și nu s-a căit de cele comise. - inculpatul Ceban Victor și avocatul acestuia Bulbuc Boris, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, motivînd, că nu există fapta infracțiunii. În argumentarea cererilor de apel înaintate au invocat, că la pronunțarea sentinței instanța de fond s-a bazat doar pe presupuneri contrar prevederilor art. 8 pct. 3) Cod de procedură penală, nu a dat o apreciere corectă probelor și nu a dat nici o apreciere contradicțiilor apărute în declarațiile martorilor. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2013, au fost admise din alte motive, inclusiv din oficiu, apelurile declarate de acuzatorul de stat, de inculpatul Ceban Victor și avocatul acestuia Bulbuc Boris, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care: Ceban Victor a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele de drept pe un termen de 3 ani. 2 În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. Pentru a-și motiva soluția, instanța de apel a reținut, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că inculpatul Ceban Victor a săvîrșit infracțiunea incriminată lui, împrejurări care au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, instanța de apel a constatat necesitatea de a recalifica acțiunile inculpatului Ceban Victor din prevederile art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal în cele ale art. 1661 alin. (1) Cod penal, în legătură cu modificările din 21 decembrie 2012, operate în Codul penal. Instanța de apel a constatat, că atît la urmărirea penală, cît și în cadrul ședinței instanței de fond, atît partea vătămată Cristina Gîrnu, cît și martorii acuzării au dat declarații clare și consecvente, care confirmă poziția procurorului pe marginea învinuirii înaintate lui Ceban Victor. Totodată, a considerat că motivele invocate de apelanți referitor la nevinovăția lui Ceban Victor în comiterea infracțiunii incriminate, sunt neîntemeiate și sunt apreciate ca o poziție de apărare, declarațiile inculpatului fiind făcute cu scopul evitării răspunderii penale pentru infracțiunea comisă, care este apreciată critic. 5. Inculpatul Ceban Victor, invocînd ca temeiuri de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate, solicitînd casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd următoarele: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și anume instanțele au apreciat critic declarațiile sale din care rezultă că dînsul nu se face vinovat în infracțiunea incriminată, nu a avut nici un motiv de a-i răsuci părții vătămate mîna și nu a aplicat forța fizică față de ea; - instanța de apel nu s-a expus asupra contradicțiilor esențiale dintre declarațiile martorilor învinuirii și anume: Maria Cîrlig, Tatiana Canțer, Angela Ungureanu care vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate Cristina Gîrnu și cu secvențele video de la camera de supraveghere, unde se vede clar că partea vătămată nu plîngea, nu se ținea de mînă și nu avea isterie; - nu a dat o apreciere fiecărei probe în parte prezentate atît de partea învinuii, cît și de partea apărării; - nu s-a vizionat secvențele video, ridicate din penitenciar referitor la cazul din 09 aprilie 2012 și nu s-a dat apreciere acesteia; - au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece martorii au fost deținuți în aceiași celulă cu partea vătămată; - instanța de apel a refuzat în interogarea martorului Angela Ungureanu prin ce i-a încălcat inculpatului Ceban Victor dreptul la apărare - egalitatea armelor în proces; - probele administrate confirmă nevinovăția lui, iar dubiile apărute urmează a fi interpretate în favoarea lui; 3 - nu s-a dat aprecierea corespunzătoare raportului de expertiză nr.1023/D din 26 aprilie 2012 și declarațiilor expertului, potrivit cărora crearea leziunilor depistate pot avea loc și în urma automutilării, faptul căruia a fost declarat și de martorul ocular Daria Pascovscaia. Inculpatul a considerat, că dosarul penal intentat în privința sa a fost drept o cursă, provocare și o fabricare așa cum a fost amenințat de către șeful adjunct al Direcției Securitate Regim și Supraveghere al DIP.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2013 a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Ceban Victor, casată decizia instanței de apel în privința acestuia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Pentru a pronunța decizia Colegiul penal a reținut, că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și anume că au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia, ,,Martorii chemați în aceeași cauză sunt audiați fiecare separat, fără prezența altor martori. Persoana care efectuează urmărirea penală trebuie să ia măsuri ca martorii chemați în aceeași cauză să nu poată comunica între ei”. Potrivit materialelor cauzei, toți martorii audiați pe cauza penală nominalizată erau deținute într-o celulă cu partea vătămată Cristina Gîrnu, fapt ce constituie o încălcare gravă. Mai mult ca atît, martorul Daria Pașcovscaia, de nenumărate ori s-a adresat cu cereri către instanța de fond, precum și în alte instanțe abilitate solicitînd protecție de stat, unde în cererile adresate a menționat, că în cadrul urmăririi penale a fost nevoită să depună declarații convenabile (acceptabile) pentru administrația Penitenciarului- 13, precum și a fost influențată de către partea vătămată Cristina Gîrnu (f.d.177, vol.II), desfășurînd detaliat cum victima și-a automutilat mîna, declarații care au fost susținute și în cadrul audierii suplimentare în instanța de apel (f.d.68, vol. III), însă pe parcurs din motive neclare și necercetate au fost modificate. Astfel, instanța de apel pripit a conchis, că ,,Martorii acuzării exclud automutilarea lui Cristina Gîrnu, iar martorul D. Pașcovscaia, pe parcursul cercetării judecătorești a dat declarații contradictorii, în final revenind la cele care confirmă învinuirea, declarațiile ei inițiale nu trezesc îndoieli la instanță, acestea combinîndu-se cu alte probe acumulate” - această probă urma a fi apreciată sub toate aspectele, după care să fie pusă la baza unei decizii de condamnare. Totodată, instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor martorilor acuzării, date în cadrul ședinței instanței de fond și anume: - declarațiile martorului Cîrlig M., care a declarat că nu a auzit strigăte, dar plînsul unei femei (f.d.75,vol. III), - declarațiile martorului Canțer T., care a comunicat că a auzit țipete. Nu a auzit să strige pe cineva pe nume, dar a văzut cum a venit doamna de serviciu (f.d.76-79, vol.III); - declarațiile martorului Ungureanu A., care a declarat că, ,, a auzit un strigăt și a apreciat că este vocea lui Gîrnu C.” (f.d.72, vol. II), declarații ce vin în contradicții cu cele ale părții vătămate Gîrnu C. că ea a chemat-o pe supraveghetoarea Mariana, prin pronunțarea numelui acesteia (f.d.69, vol. II), precum și cu secvențele video de la camera de supraveghere de la post, deoarece victima a declarat, că isteria s-a început cînd inculpatul Ceban V. a deschis ușa la celulă, însă potrivit imaginelor video se observă că victima nu plîngea, nu se ținea de mînă și nu avea isterie, 4 declarații ce nu sunt pertinente și concludente, deoarece vin în contradicție una cu alta. La fel, nu au fost date aprecierii concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 1023/D din 26 aprilie 2012 și declarațiilor expertului legist Scurtu Iurie, potrivit cărora ,,leziunile depistate la Gîrnu Cristina sunt accesibile pentru mîina proprie ... nu se exclude automutilarea cu un creion sau prin lovirea de perete cu mîina” (f.d.169, vol.I, 108-111, vol.II). Cele menționate, denotă divergențe esențiale în depozițiile martorilor și probelor, precum și la aprecierea lor, urma să se țină cont de aceste circumstanțe.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013 a fost respins ca nefondat apelul procurorului și au fost admise apelurile inculpatului Ceban Victor și avocatului Boris Bulbuc, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care: Ceban Victor, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost achitat din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. Prin cumulul de probe administrate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de apel rezultă, că învinuirea adusă lui Ceban Victor nu și-a găsit confirmare și dînsul urmează a fi achitat din motivul, că lipsește vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate. Instanța de apel a conchis, că declarațiile părții vătămate a martorilor nici într-un mod nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Instanța a apreciat critic declarațiile părții vătămate și ale martorilor acuzării, considerînd veridice declarațiile inculpatului și ale martorilor apărării.

Procurorul făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar în care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Ceban Victor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 3 ani, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită de suspendat condiționat pe un termen de probă de 2 ani. Indică recurentul, că hotărîrea instanței de apel este neîntemeiată, ilegală bazată pe interpretarea greșită a probelor, faptelor și urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și condamnat la închisoare cu suspendare, luînd în considerație limitele rejudecării. Recurentul invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, conform cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, toate fiind valabile în prezenta cauză penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul 5 când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței - temei care nu își găsește reflectare în decizia contestată. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Aceste prevederi ale legii procesuale au fost respectate întocmai la judecarea apelului și, ca urmare, instanța de apel, corect a casat sentința de condamnare a instanței de fond și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care Ceban Victor, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost achitat din motiv că fapta nu a fost săvârșită de el. Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile punctului 22.2. din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, care stipulează că: ,, … în decizie se expune concluzia generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului”. În acest context, instanța de apel pronunțînd decizia de achitare, a ținut cont în plină măsură de prevederile art.101 Cod de procedură penală, a cercetat probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și întemeiat a ajuns la concluzia privind achitarea lui Ceban Victor de sub învinuirea, adusă în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal. Respectînd prevederile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, argumentînd detaliat respingerea probelor, ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpatului. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză. Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor, nu au suport legal. Recursul procurorului conține argumente declarative, fără a face trimitere la careva temeiuri concrete de ilegalitate a deciziei, ce ar confirma vinovăția lui Ceban Victor în săvîrșirea infracțiunii imputate. Instanța de apel just a notat, că în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal, reglementat de art. 24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă 6 în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Funcția acuzării este pusă pe seama procurorului care intentează cauza penală, înaintează învinuirea, susține acuzarea în instanțele de judecată. Fiind audiat în ședința instanței de apel, Ceban Victor n-a recunoscut vinovăția. Argumentul procurorului, precum că vinovăția lui Ceban Victor se dovedește prin declarațiile părții vătămate Gîrnu Cristina și ale martorilor D. Pașcovscaia, T. Zezic, I. Gagiu, M. Cîrlig, M. Malic, O. Vudvud – Munteanu, T. Canțer, E. Gheorghiță, A. Puiu, nu poate fi reținut de către instanța de recurs, deoarece se combat cu declarațiile martorilor R. Kiriaeva, A. Ungureanu, T. Dabdaev, M. Boneva, precum și: raportul de expertiză medico-legală nr. 1023/D din 26 aprilie 2012, conform căruia la partea vătămată Gîrnu Cristina s-a constatat edem, echimoză la nivelul treimii inferioare a antebrațului stîng proveniența căreia nu se exclude prin automutilare, faptul căruia a fost declarat și de martorul ocular D. Pascovscaia și R. Kiriaeva (f. d. 169, vol. I); înregistrarea video din 09 aprilie 2012 de la postul nr. 12 al Penitenciarului nr. 13, care atestă faptul că la 09 aprilie 2012, în jurul orelor 13:06 deținuta Gîrnu Cristina este escortată la discuție cu Ceban Victor, după care la ora 13:09 este condusă deja de învinuit în celula 112, fără ca partea vătămată să fie tumultuoasă (f.d. 179-180, vol. I). Astfel, raportînd starea de fapt la norma de drept, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că la materialele cauzei nu există nici o probă concludentă, utilă și veridică ce ar dovedi vinovăția lui Ceban Victor. Instanța de apel just a conchis, că înregistrarea video din 09.04.2012 anexată la dosarul penal (f.d. 179-180) invocă situația reală ce s-a petrecut în acel moment fiind o probă importantă și decisivă în proces. Deși aceste imagini au fost examinate în ședința de judecată a instanței de fond și s-a observat, că declarațiile părții vătămate Cristina Gîrnu și a supraveghetorului Mariana Malic conțin date denaturate, iar instanța de fond nu le-a dat apreciere. Astfel, pe imagine se vede că Cristina Gîrnu ieșind din celulă avea mîinele acoperite, fiind îmbrăcată cu o scurtă de iarnă - toamnă și la întoarcere în celulă nu se ținea de mănă, nu plîngea, era calmă și nu acuza vreo durere. Conform aceleiași înregistrări video Mariana Malic s-a întors spre celula 112 în acel moment cînd ușa se încuia și nu putea vedea cine-i înăuntru. Din imagine se vede cum Mariana Malic se îndrepta rapid către ușa celulei 112, dar în momentul cînd Ceban Victor a închis ușa, ea s-a întors înapoi. A lăsat suspecții faptul că ea dorea să fie martor și a declarat în judecată, că a văzut cine era în cameră, cu toate că conform înregistrării video ea nu putea să vadă ce se petrecea în celulă. Tot ea, a relatat că anterior nu 1-a agreat pe Ceban Victor, explicînd și de ce. Instanța de recurs menționează și faptul, că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală Colegiul remarcă faptul, că în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textul deciziei. Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanței de apel nu s-au stabilit. În recurs procurorul supune analizei probele administrate, însă le apreciază conform propriei opinii pe care le interpretează din punctul lui de vedere. 7 Or, solicitarea procurorului din recurs nu constituie temei pentru reexaminarea cazului în aspectul reaprecierii circumstanțelor de fapt și de drept deja stabilite. Ținînd cont de faptul, că instanța de apel a adoptat o hotărîre legală și întemeiată, avînd în vedere ca argumentele recursului se combat prin cele expuse mai sus, și că lipsesc temeiuri pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl va aprecia ca inadmisibil. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Ceban Victor Pavel, ca vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2014, ora 930. Președinte /semnătura/ Petru Ursache Judecători /semnătura/ Ion Guzun /semnătura/ Iurie Diaconu 8