1ra-17/2017 — art. art. 328 alin. 3 lit. d, 309/1 alin. 3 lit. e, 42 alin. 4, 311 alin. 2 lit. a CP

1ra-17/2017 — art. art. 328 alin. 3 lit. d, 309/1 alin. 3 lit. e, 42 alin. 4, 311 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-17/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Constantin

Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și de avocatul Ina

Pucas în numele părții vătămate Viorel Conica, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui

Ceban Victor Xxxx, xxxx xx xx xxxxxxxx

xxxx, xxxxxx xxxx x. Xxxxx Xxxxx, x-xxx

Xxxxxx, xxxxxxx x. Xxxxxx, x-xxx Xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.01.2013 - 23.08.2013;

Instanța de apel: 13.09.2013 - 25.03.2015;

Instanța de recurs: 26.06.2015 - 13.10.2015;

Instanța de apel: 02.12.2015 - 16.06.2016;

Instanța de recurs: 27.07.2016 - 07.02.2017.

A C O N S T A T A T:

condamnat în baza art. art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pentru termenul de probă de 3 ani.

Victor Ceban a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 3091 alin. (3) lit. e), 328 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv

că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor.

Acțiunea civilă înaintată de Viorel Conica a fost respinsă.

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, până la 06 martie 2012, dorind a se răzbuna pe

acțiunile lui Vitalie Munteanu, care executa funcția de șef al Penitenciarului nr. 13 -

Chișinău, l-a convins pe deținutul Viorel Conica de a depune (plângere) denunț, cu

bună știință fals, în privința lui Vitalie Munteanu, cu informație falsă, legată de

învinuirea ultimului în săvârșirea infracțiunii grave, precum că a fost maltratat, iar

pentru confirmarea faptului maltratării va fi necesară cauzarea unor leziuni

corporale.

Urmând scopul prestabilit și având acordul deținutului Viorel Conica de a

întreprinde cele menționate, la 06 martie 2012, între orele 13.40 - 14.30, cunoscând

că în celula condamnatului Viorel Conica, nr. 129, a fost șeful instituției Vitalie

Munteanu, Victor Ceban a intrat în celulă și, în scopul creării de probe false, i-a

aplicat deținutului Viorel Conica multiple lovituri cu un obiect neidentificat, posibil

1

baston din cauciuc, precum și cu mâinile și picioarele pe spate, membre și în

regiunea abdomenului.

În aceeași zi, respectând înțelegerea, Viorel Conica a scris și a expediat

plângere în adresa Procuraturii Generale a R. Moldova, în care a indicat date false

privind maltratarea sa de către Vitalie Munteanu.

La 13 martie 2012 plângerea a ajuns la Procuratura Generală a R. Moldova.

De către organul de urmărire penală, Victor Ceban, a fost învinuit că, în

perioada 23 noiembrie 2011 - 27 aprilie 2012, a îndeplinit funcția de specialist al

Serviciului Securitate al Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, în grad special,

locotenent major de justiție.

În perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012, Victor Ceban, fiind

persoană publică cu funcție de răspundere, investită cu anumite drepturi și obligații

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, a încălcat grav cerințele art. 22

alin. (2) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 „Cu privire la sistemul

penitenciar”, prevederile pct. 81 al Statutului executării pedepsei de către

condamnați aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, pct. 1, 2

al Statutului Disciplinar al Colaboratorului Sistemului Penitenciar aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 308 din 19 martie 1998, art. 9 lit. b), c) Codul etic al

colaboratorului sistemului penitenciar, pct. 2, 7 al fișei postului, a săvârșit acțiuni

care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

acestea au fost soldate cu urmări grave, în următoarele împrejurări.

Astfel, în perioada lunilor decembrie 2011 - februarie 2012, Victor Ceban,

fiind în serviciu și îndeplinind obligațiile sale funcționale, aflându-se în incinta

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, amplasat pe adresa str. Bernardazzi 3,

mun. Chișinău, depășind în mod vădit limitele atribuțiilor de serviciu, urmărind

scopul denigrării imaginii conducerii Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, sistematic

l-a amenințat pe condamnatul Viorel Conica cu crearea de probleme în penitenciar,

transferul în altă celulă, răspândirea unor zvonuri defăimătoare și prelucrarea

operativă, încercând a-l convinge să-l ajute la înfăptuirea unor activități ce s-ar

solda cu demiterea din funcție a șefului instituției în cauză, locotenentului-colonel

de justiție Vitalie Munteanu, iar în cazul în care va accepta colaborarea, atunci îi va

facilita încadrarea în detașamentul de deservire a penitenciarului cu scopul ca

ultimul să acumuleze zile privilegiate de muncă și să fie liberat înainte de termen de

executarea pedepsei. Fiind asuprit în mod psihic și conștientizând pericolul care

poate urma pentru viața și sănătatea sa, Viorel Conica a acceptat să-l susțină pe

Victor Ceban.

Aproximativ la începutul lunii martie 2012, Victor Ceban l-a scos la o

convorbire pe condamnatul Viorel Conica, căruia i-a spus că în zilele următoare,

dacă va fi vizitat de către cineva din șefii instituției, el, adică Victor Ceban, după

aceasta îi va aplica lovituri. Tot atunci, Victor Ceban i-a spus lui Viorel Conica că

acesta va trebui să declare că anume acea persoană din conducerea penitenciarului

l-a maltratat.

La 06 martie 2012, între orele 13:55 – 14:15, Victor Ceban, cunoscând că în

celula condamnatului Viorel Conica a fost șeful instituției, Vitalie Munteanu, a

intrat în celula 129 a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, unde i-a aplicat deținutului

Viorel Conica multiple lovituri cu un obiect neidentificat, posibil baston din

cauciuc, precum și cu mâinile și picioarele pe spate, membre și în regiunea

2

abdomenului.

În continuare, Victor Ceban i-a indicat lui Viorel Conica să depună o

plângere pe numele Procurorului General al R. Moldova, precum că a fost maltratat

de către șeful Penitenciarului nr. 13 – Chișinău, Vitalie Munteanu, fapt care Viorel

Conica l-a făcut. În baza plângerii deținutului Viorel Conica, la 15 iunie 2012 s-a

dispus pornirea urmăririi penale conform elementelor componenței de infracțiune

prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, suspectul fiind Vitalie Munteanu.

În rezultatul acestor acțiuni infracționale ale lui Victor Ceban, au fost cauzate

urmări grave intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice și juridice, exprimate prin instigarea condamnatului Viorel

Conica la denunțare falsă, soldată cu suspectarea lui Vitalie Munteanu în săvârșirea

unei infracțiuni grave, ce se putea finaliza cu tragerea la răspundere penală a unei

persoane nevinovate, aplicarea actelor de tortură asupra condamnatului Viorel

Conica, fapte care în cumul aduc atingere credibilității sistemului judiciar.

Tot el, la 06 martie 2012, fiind persoană publică și îndeplinind obligațiile sale

funcționale, a încălcat grav cerințele art. 3 a Convenției europene pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 alin. (2) din Constituție,

art. art. 9 pct. 10), 22 alin. (2), 35 al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 ,,Cu

privire la sistemul penitenciar”; pct. 216 al Statutului executării pedepsei de către

condamnați aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, fișa

postului al specialistului serviciului securitate a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău,

fiind persoană publică cu funcție de răspundere și acționând cu titlu oficial ca

persoană ce reprezintă Departamentul Instituțiilor Penitenciare, intenționat a

săvârșit acte de tortură asupra deținutului Viorel Conica, în următoarele

împrejurări.

La 06 martie 2012, între orele 13:55 – 14:15, Victor Ceban a intrat în celula

nr. 129 a Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, amplasat pe adresa str. Bernardazzi, 3

mun. Chișinău, unde se afla doar deținutul Viorel Conica și urmărind scopul de a

obține de la ultimul mărturisiri de acuzare a șefului Penitenciarului nr. 13 -

Chișinău, locotenentului-colonel de justiție Vitalie Munteanu, precum că ultimul i-a

aplicat lovituri deținutului Viorel Conica, a aplicat față de deținutul Viorel Conica

acte de tortură.

Astfel, Victor Ceban, fiind în celula nr. 129, a scos din mâneca scurtei de

iarnă un obiect neidentificat, posibil baston din cauciuc, special adaptat în scop de

tortură, cu care i-a aplicat lui Viorel Conica aproximativ 10-12 lovituri pe spate și

mâini, după care i-a aplicat 3-4 lovituri cu pumnii la ambii umeri și câte 5 lovituri

cu piciorul la ambele picioare, în regiunea coastelor și pieptului.

În rezultatul acțiunilor violente ale lui Victor Ceban a fost știrbită imaginea

colaboratorului sistemului penitenciar, iar părții vătămate Viorel Conica i-au fost

cauzate vătămări corporale neînsemnate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Victor Ceban să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții similare celei de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii pe

termen de 4 ani;

3

- art. 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții similare celei de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii pe

termen de 4 ani;

- art. art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 8 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții similare celei de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii pe termen de 5 ani.

Conform art. 66 Cod penal, lui Victor Ceban să-i fie retras gradul special de

locotenent major de justiție.

Apelantul a invocat că, neținând cont de propriile constatări expuse în

sentință, instanța l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3) lit. e) Cod

penal, dar l-a recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42

alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, admițând faptul că inculpatul a intrat în

relații, contrar intereselor de serviciu, cu deținutul Viorel Conica în perioada lunilor

decembrie 2011 - februarie 2012 și l-a instigat pe ultimul să depună denunțul

intenționat fals împotriva lui Vitalie Munteanu privind maltratarea sa.

3.1. Inculpatul, a contestat sentința cu apel solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare pe toate capetele de acuzare.

În motivare a invocat că, declarațiile martorilor acuzării nu dovedesc că el,

între orele 13:30 - 14:00 nu a fost la percheziția care a avut loc la blocul de regim

nr. 2, care se află în altă parte de blocul nr. 3 de regim, în care era deținut Viorel

Conica, care a pretins că în decurs de 15 minute după ce l-a vizitat Vitalie

Munteanu, a intrat la acesta în celulă.

Prima instanță nu a stabilit când și cum putea inculpatul afla că Vitalie

Munteanu s-a deplasat la blocul de regim nr. 3 și a intrat l-a Viorel Conica în celulă

la ora 13:37, el aflându-se în acel moment în blocul de regim nr. 2 la efectuarea

percheziției în altă celulă.

Instanța nu a dat apreciere faptului că inculpatul nu a avut baston din cauciuc

în dotare, fapt demonstrat prin fișa de post, registrul privitor la eliberarea

mijloacelor speciale etc., instanța axându-se doar pe presupuneri, fapt ce contravine

normelor procesuale penale.

Martorul Nichita Ipati, care în acea perioadă era deținut împreună cu Viorel

Conica într-o celulă, a declarat ferm că la 06 martie 2012, a intrat în celulă la ora

13:55, întorcându-se de la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, afirmând că acest

fapt poate fi confirmat și de către înregistrările video efectuate de camerele de

supraveghere instalate în coridor unde se află celula nr. 129 în care era deținut

împreună cu Viorel Conica, pe când Viorel Conica a declarat că Nichita Ipati s-a

întors în celulă la ora 17:00.

A indicat apelantul că, nu au fost administrate probe care ar confirma

concluziile primei instanțe referitor la faptul că la 06 martie 2012, inculpatul a

intrat în blocul de regim nr. 3 sau în celula nr. 129 între orele 13:40 - 14:30.

Înregistrările video din 06 martie 2012 au fost distruse de către administrația

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, responsabilă pentru păstrarea acestora, prezentând

în judecată doar secvența când Vitalie Munteanu a intrat în celula lui Viorel

Conica, dar nu toate înregistrările de la camera de supraveghere video de la

4

coridorul celulei nr. 129 unde se deținea Viorel Conica și Nichita Ipati.

În cauza Ipate c. Moldova, hotărârea din 21 iunie 2011, la § 61, CEDO s-a

expus deja cu referire la înregistrările video care au fost distruse și omisiunea

procurorului de a acționa prompt pentru a administra astfel de probe esențiale

pentru soluționarea cauzei, privând în mod efectiv instanța de judecată de

posibilitatea de a aprecia probele care ar fi confirmat sau infirmat în mod obiectiv

pretențiile reclamantului.

A specificat inculpatul că, martorul Albert Puiu a declarat că, la 10 martie

2012, el personal a vizionat înregistrările video de la camera de supraveghere de pe

coridorul unde se deținea Viorel Conica, de la orele 13:00 până la orele 15:00 și a

indicat că a văzut cum Vitalie Munteanu a intrat în celula lui Viorel Conica, după

ce Vitalie Munteanu a ieșit la ora 13:55, a intrat Nichita Ipati, alte persoane nu au

intrat sau ieșit.

Aceste declarații nu au fost combătute cu probe, iar participanții la proces nu

și-au exprimat dezacordul cu declarațiile acestui martor.

A indicat apelantul că, prima instanță neîntemeiat a respins ca inadmisibile

înregistrările video care infirmă declarațiile lui Viorel Conica, precum că el s-a

adresat la medic a doua zi dimineața, or faptul că Viorel Conica nu s-a adresat la

medic este confirmat pe deplin de către înregistrările video, materialele cauzei

penale și informațiile prezentate de lucrătorii medicali ai Penitenciarului nr. 13 -

Chișinău.

Potrivit ordonanței procurorului din 12 noiembrie 2012, în privința

deținutului Viorel Conica a fost refuzată începerea urmăririi penale și clasat

procesul penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, procurorul

conducându-se de art. art. 52 alin. (1) pct. 1), 255, 275 pct. 3) Cod de procedură

penală, art. 14 alin. (2) Cod penal.

Totodată din învinuire rezultă că, inculpatul l-a instigat pe Viorel Conica,

prin aplicarea actelor de tortură în privința acestuia, fapt care nu și-a găsit

confirmare, deoarece acțiunile lui Viorel Conica nu au fost apreciate prin prisma

art. 39 Cod penal (constrîngerea fizică sau psihică) și art. 38 Cod penal (starea de

extremă necesitate).

Astfel, în lipsa unei aprecieri a acțiunilor lui Viorel Conica prin prisma

art. art. 38, 39 Cod penal, s-a stabilit că el nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 311 Cod penal, rezultă că, conform prevederilor art. 42 alin. (4) Cod penal,

devine nulă aprecierea și condamnarea lui Victor Ceban ca instigator la săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 311 Cod penal.

3.2. Avocatul Aliona Tufan în numele părții vătămate Viorel Conica, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia în latura civilă, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea civilă.

Apelantul a indicat că, prin probele administrate, cu certitudine s-a stabilit că

de către inculpat i-au fost cauzate lui Viorel Conica leziuni corporale, iar prima

instanță prin respingerea acțiunii civile, i-a încălcat grav părții vătămate drepturile

garantate de art. 20 din Constituție, art. 19 Cod de procedură penală și art. 6

CțEDO, din motiv că Viorel Conica nu va fi în drept să înainteze acțiunea civilă în

ordinea procedurii civile.

2015, apelul inculpatului Victor Ceban a fost respins, ca nefondat, apelurile

5

procurorului și avocatului Aliona Tufan în numele părții vătămate, au fost admise,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Victor Ceban a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 328 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe termen de 3 ani;

- art. 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe termen de 3 ani;

- art. art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 6 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile penitenciare pe termen de 3

ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 66 Cod penal, lui Victor Ceban i-a fost retras gradul special de

locotenent major de justiție.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Viorel

Conica, prejudiciul moral în sumă de 2000 lei.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță a reținut

corect starea de fapt însă, eronat a conchis asupra achitării inculpatului de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091

alin. (3) lit. e) Cod penal, or, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin probele

administrate, cercetate și verificate de instanța de apel, și anume: declarațiile

inculpatului, martorilor Ion Sorocean, Nicolae Petcu, Leonid Grecu, Iurie Popa, Ion

Lupu, Andrian Crețu, Albert Puiu, Andrei Sărăcuța, Nichita Ipate, Grigore

Grăjdieru, expertului medic-legist Marin Buga; plângerea lui Viorel Conica;

procesele-verbale de ridicare din 04 aprilie 2012 și 26 decembrie 2012; raportul de

constatare medico-legală nr. 1153 din 13 martie 2012, cu planșă fotografică;

raportul de expertiză medico-legală nr. 1863/D din 31 iulie 2012; procesul-verbal

de confruntare din 03 octombrie 2012, între Victor Ceban și partea vătămată Viorel

Conica; ordinul nr. 066 din 06 martie 2012 al șefului Penitenciarului nr. 13 –

Chișinău; procesul-verbal din 16 noiembrie 2012 de verificare a declarațiilor părții

vătămate Viorel Conica la locul infracțiunii, cu tabel fotografic; ordinul nr. 178ef

din 04 iulie 2011 a Directorului General interimar DIP; extrasul din ordinul

nr. 255ef din 26 septembrie 2011 a Directorului General interimar DIP; extrasul din

ordinul nr. 344ef din 23 noiembrie 2011 a Directorului General interimar DIP.

Instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, însă învinuirea

adusă inculpatului în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, este nefondată,

deoarece nu a fost probată existența urmărilor grave ale acțiunilor inculpatului.

hotărârile, solicitând casarea acestora cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a menționat că, instanța de apel a transcris declarațiile martorilor

acuzării precum și ale apărării fără a le aprecia ca probe relevante, concludente,

pertinente și utile, încălcând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 Cod de

procedură penală, selectiv, fără a se baza pe prevederile legislației în vigoare a

anulat probele apărării, fără a argumenta excluderea lor.

În cadrul ședințelor de judecată, martorii acuzării s-au contrazis în declarații

6

și acestea nu au fost înlăturate de instanța de apel, fapt ce constituie o încălcare

gravă a prevederilor art. 6 CțEDO, art. art. 8, 389 alin. (2) Cod de procedură penală.

13 octombrie 2015, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției, instanța de recurs a indicat că, potrivit descriptivului

sentinței, prima instanță, în mod divergent și absolut neclar, mai întâi a constatat că

inculpatul este învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (4), 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, apoi a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit această

infracțiune, dar nu în circumstanțele indicate în rechizitoriu, invocând împrejurări

considerate a fi nedovedite în cazul celorlalte două infracțiuni prevăzute de

art. art. 3091 alin. (3) lit. e), 328 alin. (3) lit. b) Cod penal, ultimul fiind achitat din

motiv că faptele nu întrunesc elementele acestor infracțiuni.

Instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept prevăzute de art. art. 413

alin. (3), (4), 414 alin. (2), (3), (5), (6), 415 alin. (21), 417 alin. (1) pct. 8), 419, 325

alin. (1), 394 alin. (1) pct. 1), 2), 101 alin. (1), (4) Cod de procedură penală,

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în prima instanță, potrivit descriptivului deciziei contestate și a procesului-verbal al

ședinței judiciare:

a) a concluzionat divergent și neclar că: prima instanță a stabilit corect starea

de fapt, însă greșit a conchis asupra achitării inculpatului…, că inculpatul nu a

recunoscut vina… dar aceasta este dovedită prin declarațiile inculpatului…, că

acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (1) Cod penal, însă învinuirea adusă inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal este nefondată…;

b) nu a descris faptele criminale, considerate ca fiind dovedite, în raport cu

circumstanțele invocate în rechizitoriu pe fiecare episod în parte, cu indicarea

locului, timpului și modului săvârșirii lor.

Indicând doar că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. art. 328

alin. (1), 3091 alin. (3) lit. e), 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de

apel nu a efectuat și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului conform

elementelor infracțiunilor nominalizate;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal și judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, a pronunțat o hotărâre de condamnare fără audierea

martorilor acuzării, declarațiile căror constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă

să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării;

e) nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele pentru care instanța a respins

probele și versiunile apărării, inclusiv circumstanța că inculpatul se afla în perioada

indicată în rechizitoriu, în alt loc decât cel incriminat, absolut neîntemeiat a respins

demersurile apărării privind audierea suplimentară a martorilor chestionați în prima

instanță și a unor martori noi, neaudiați în prima instanță.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de avocatul Aliona

7

Tufan în numele părții vătămate, admis apelul declarat de inculpat, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Victor Ceban a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3) lit. e), 42 alin. (4), 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptelor

infracțiunilor și fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Pentru a se pronunța instanța de apel a constatat că, concluzia primei instanțe

privind confirmarea vinovăției inculpatului Victor Ceban în săvârșirea infracțiunii

de instigare la denunț calomnios, este pripită, deoarece probele administrate nu au

confirmat cu certitudine și fără dubiu rezonabil că, Victor Ceban a urmărit scopul

de a obține de la deținutul Viorel Conica mărturisiri de acuzare a șefului

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, locotenent-colonel de justiție Vitalie Munteanu,

precum că ultimul i-a aplicat lovituri deținutului Viorel Conica.

Instanța a indicat că, apelul declarat de procuror este neîntemeiat, fiind bazat

pe presupuneri neargumentate, fără a avea suport juridic probant.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca întemeiate argumentele invocate

de către inculpat în apelul declarat și anume faptul că, la cauză este omisiunea

procurorului de a acționa prompt, a ridica și a verifica înregistrările video din

06 martie 2012, mai ales de la camerele de supraveghere video de la coridorul în

care era deținut Viorel Conica, ceea ce a privat în mod efectiv instanța de judecată

de posibilitatea de a aprecia această probă video, care ar fi confirmat sau infirmat

în mod obiectiv declarațiile inculpatului, ale lui Viorel Conica și ale martorului

Nichita Ipati.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță a emis o sentință de

condamnare neîntemeiată în baza art. art. 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal

și neîntemeiat l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, din motiv

că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni,

fiindcă motivul legal al achitării de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 42 alin. (4), art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, este că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar pe art. 3091 alin. (3)

lit. e) Cod penal, că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, conform ordonanței de refuz în

începerea urmăririi penale și clasarea procesului penal din 12 noiembrie 2012

(f.d.11 vol.I), s-a constatat că în cadrul urmăririi penale la 05 iunie 2012, Viorel

Conica fiind audiat în calitate de martor pe cauza penală și preîntâmpinat despre

răspunderea penală pentru declarații mincinoase conform art. 312 Cod penal, a

declarat că cele expuse în plângere nu corespund adevărului, în realitate el a fost

maltratat de către colaboratorul Penitenciarului nr. 13 – Chișinău, locotenent major

de justiție Victor Ceban, care l-a amenințat pe Viorel Conica, că dacă nu v-a

declara că Vitalie Munteanu l-a lovit va avea probleme în timpul deținerii în

penitenciar, iar pentru faptul că o să-l acuze pe Vitalie Munteanu pentru aplicarea

loviturilor, ultimul va fi demis din funcție.

Totodată, rezultă că în acțiunile deținutului Viorel Conica nu sunt întrunite

elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, deoarece Viorel Conica a înscenat maltratarea de către Vitalie Munteanu, iar

în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3) s-a dispus refuzarea în începerea urmăririi

8

penale în privința lui Viorel Conica în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal,

deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

La emiterea sentinței de condamnare, prima instanță s-a bazat pe plângerea

părții vătămate Viorel Conica însă nu a ținut cont de faptul că anume prin

ordonanța din 12 noiembrie 2012, este invocat că cele expuse în plângere nu

corespund adevărului, iar în situația dată, instanța trebuia să aprecieze critic

declarațiile acesteia, deoarece aceasta urmărea scopul de a duce instanța în eroare.

Instanța de apel a indicat că, doar plângerea părții vătămate nu poate fi

suficientă pentru a convinge un observator obiectiv că bănuiala este rezonabilă, iar

pentru a susține o bănuială rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune este

necesar de probe convingătoare, însă la materialele cauzei nu există probe care ar

confirma concluziile procurorului și primei instanțe precum că, la 06 martie 2012,

Victor Ceban a intrat în blocul de regim nr. 3, celula nr. 129 între orele

13:40 - 14:30.

Or, conform declarațiilor părții vătămate Vitalie Munteanu (f.d.28 vol.I)

acesta a invocat că, la 06 martie 2012, aproximativ la ora 13:20, la postul nr. 13 al

penitenciarului a fost anunțată alarma, deplasându-se acolo pentru a verifica

situația de post, în celula nr. 129, Viorel Conica era singur în celulă și i-a făcut

observație acestuia să seteze muzica la volum accesibil, după care a depistat un

telefon mobil pe care l-a ridicat, rugând colaboratorii de poliție să iasă din celulă

pentru a căpăta informația de la deținut cu referire la modalitatea pătrunderii

obiectului interzis la dânsul, iar ultimul nu a răspuns amenințându-l verbal că îi va

crea probleme, astfel tot ce s-a petrecut în celula nr. 129, la 06 martie 2012, a

decurs în timp de o minută și treizeci de secunde, ce se confirmă prin înregistrarea

video de la camera de supraveghere instalată la postul respectiv, în liniște și fără

acțiuni de violență.

Tot el, Vitalie Munteanu prin declarațiile sale suplimentare (f.d.67 vol.I) a

invocat că, conform înregistrărilor video de la camerele de supraveghere amplasate

la posturi, este clar vizibil că colaboratorii care erau la post la 06 martie 2012 nu au

nici o reacție de violență și acest fapt confirmă că în celula nr. 129 nu se petrecea

ceva deosebit, iar reieșind din secvențele video, explicațiile deținutului Viorel

Conica referitor la aplicarea acțiunilor violente din partea lui Vitalie Munteanu

sunt lipsite de suport din motiv că intervalul de timp în care acesta s-a aflat în

celulă este prea mic, neavând posibilitatea reală de a recurge la asemenea acțiuni.

Referitor la argumentele invocate de către inculpatul Victor Ceban, instanța

de apel a reținut că, prima instanță neîntemeiat a respins ca inadmisibile

înregistrările video care infirmă declarațiile lui Viorel Conica, precum că el s-a

adresat la medic a doua zi dimineața, care au fost ridicate de procuror, fără a se

expune asupra declarațiilor lui Viorel Conica care sunt vădit false.

Faptul că, Viorel Conica nu s-a adresat la medic este confirmat pe deplin de

către înregistrările video și materialele cauzei penale, informațiile prezentate de

lucrătorii medicali ai Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, care în unanimitate au

declarat că Viorel Conica nu s-a adresat la medic de la 06 martie 2012 până la

10 martie 2012, cu toate că avea și îi era asigurată astfel de posibilitate.

Mai mult, prin declarațiile părții vătămate Vitalie Munteanu se confirmă

faptul că, în timpul apelului de dimineață sunt prezenți colaboratorii serviciului

medical care reacționează la solicitările deținuților, iar în cazul când deținutul nu

9

iese din celulă, colaboratorii verifică starea sănătății.

Totodată, la apelul de seară și pe parcursul serviciului diurn, colaboratorul

serviciului medical la solicitarea deținuților, conform obligațiunilor de serviciu,

efectuează vizite. Astfel, deținutul Viorel Conica nu a solicitat asistență medicală,

fapt confirmat prin înregistrarea video de la camera de supraveghere instalată la

postul respectiv de la 06 martie 2012 până la 10 martie 2012.

O altă probă pusă la baza sentinței de condamnare a inculpatului Victor

Ceban sunt declarațiile martorilor Ion Soroceanu, Nicolae Petcu, Leonid Grecu,

Ion Lupu, care erau repartizați pentru efectuarea perchezițiilor în grupul în care era

repartizat și Victor Ceban și care au declarat că nu l-au văzut pe ultimul nici după

finisarea percheziției nici în biroul 17, unde au fost perfectate procesele-verbale,

iar despre declarațiile martorului Andrian Crețu instanța a conchis că acesta a

încercat să amelioreze situația, însă, instanța de apel a reținut că, anume declarațiile

martorilor Andrei Voloșin, Ion Soroceanu, Leonid Grecu, Iurie Popa, Ion Lupu,

Andrian Crețu, Andrei Sărăcuța, Nichita Ipate, Grigore Grăjdieru, Tudor Bragoi și

Eugen Crăciun, stabilesc nevinovăția lui Victor Ceban și coroborează cu

declarațiile acestuia.

La fel, în confirmarea nevinovăției inculpatului Victor Ceban, instanța de

apel a reținut declarațiile martorului Albert Puiu, care coroborează cu declarațiile

martorului Nichita Ipati.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, conform declarațiilor

expertului medic-legist, Marin Buga, date în cadrul ședinței de judecată din

22 iulie 2013, a relatat că, nu este posibil de indicat concret dacă la 5, 6 sau 7

martie 2012 au fost create leziunile corporale la Viorel Conica, stabilite prin

raportul de constatare medico-legală nr. 1153 din 13 martie 2012 (f.d.43-47 vol.I),

la fel a comunicat că leziunile corporale de pe spate puteau fi create cu nunchakuri.

Tot aici, instanța de apel a reținut că, la 15 februarie 2016 prin încheierea

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost admis demersul avocatului

inculpatului privind numirea unei expertize în comisie, iar potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 56, experții au ajuns la concluzia că leziunile depistate

la Viorel Conica puteau fi cauzate inclusiv la 07 martie 2012 sau 08 martie 2012 și

puteau fi cauzate cu nunchakuri în timpul antrenamentelor.

Mai mult, în explicațiile suplimentare a părții vătămate Viorel Conica din

14 iunie 2012, acesta a menționat că, nu a fost lovit cu bastonul din cauciuc și în

cameră s-a aflat numai Vitalie Munteanu și Viorel Conica și nu a văzut atât la

Vitalie Munteanu sau la ceilalți lucrători ai penitenciarului, în acel moment, să aibă

asupra lor bastoane în dotare.

În combaterea argumentelor invocate de către acuzare, referitor la faptul că,

prima instanță nu a luat în considerație că specialistul serviciului securitate a

Penitenciarului nr. 13 - Chișinău, Victor Ceban, a încălcat obligațiile din fișa

postului, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Albert Puiu care a invocat

că, la 06 martie 2012 în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, s-au petrecut un șir de

măsuri, astfel la ora 13:00 reprezentanții DIP au venit cu inițiativa de a efectua

percheziții în penitenciar, fiind adunat efectivul de o zi a penitenciarului

aproximativ la ora 13:05, care a fost repartizat în mai multe grupe.

Astfel, acesta a invocat că, aproximativ la orele 14:00 - 14:10 când se

întorceau toți de la percheziții, a ieșit din birou unde l-a văzut pe Victor Ceban, l-a

10

chemat în birou și i-a dat indicații ultimului să facă copii din dosarele personale ale

deținuților, cu ce și a fost ocupat până târziu în biroul 24.

La fel, martorul a accesat sistemul video și a vizionat secvența video din

06 martie 2012, în regim grăbit, și a observat că în celula în care se deținea Viorel

Conica, nu a intrat nimeni nici până a intra Vitalie Munteanu și nici după ce a ieșit

acesta. Aproximativ până la ora 14:00 a fost adus al doilea deținut de către un

colaborator din regim. A vizionat aproximativ de la ora 13:00 până la ora 15:00, a

văzut că în celulă a intrat doar Vitalie Munteanu.

A mai menționat martorul că, Viorel Conica este o persoană problematică

deoarece scria des diverse plângeri.

Faptul că la Viorel Conica în celulă a fost depistat și ridicat un telefon mobil

model ,,Nokia” a fost demonstrat și prin procesul-verbal de percheziție și ridicare

din 06 martie 2012.

Instanța de apel a stabilit că nu și-a găsit confirmare acuzația că, la

săvârșirea acțiunilor de tortură de către Victor Ceban în privința părții vătămate

Viorel Conica, primul a folosit un baston din cauciuc, deoarece nu au fost

prezentate probe ce ar justifica acuzația dată, or, de către inculpat nu au fost

încălcate obligațiile din fișa postului și anume de a nu supune pe nimeni la torturi,

nici la pedepse sau tratamente inumane ori degradante, să respecte normele eticii

profesionale, să aibă o atitudine umană față de deținuți, etc.

Nici argumentul invocat de acuzare precum că, prima instanță eronat a

calificat acțiunile lui Victor Ceban de intimidare și asuprire psihică, precum și

aplicarea loviturilor cu consimțământul lui Viorel Conica ca nefiind depășire a

atribuțiilor de serviciu, nu a fost reținut de către instanța de apel, invocând în acest

sens că, la materialele dosarului nu au fost administrate probe pertinente și

concludente ce ar confirma cu desăvârșire vinovăția lui Victor Ceban.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, prin explicația anexată la

materialele cauzei de Viorel Conica (f.d.65 vol.I), ultimul a solicitat încetarea

examinării plângerii depuse de dânsul în privința lui Vitalie Munteanu, motivele nu

a dorit să le invoce, însă este legat de careva presiuni din partea lui Vitalie

Munteanu, a administrației Penitenciarului nr. 13 - Chișinău sau din partea

procurorului, nu a solicitat să fie transferat în alt penitenciar și nu consideră că

viața acestuia este în pericol.

Astfel, instanța de apel a conchis că, învinuirea adusă inculpatului este

nemotivată, neîntemeiată, bazată pe presupuneri și declarații vădit subiective, iar o

sentință de condamnare nu poate să fie adoptată pe astfel de probe, or acuzarea nu

a prezentat probe în susținerea învinuirilor aduse lui Victor Ceban prin rechizitoriu,

iar singura presupusă probă este plângerea părții vătămate Viorel Conica precum și

declarațiile acestuia pe care instanța de apel le-a apreciat critic, din motiv că nu

coroborează cu celelalte probe din dosar.

Mai mult, instanța de apel a reținut ca fiind veridice declarațiile lui Victor

Ceban, care au fost aceleași pe toată perioada cercetării judecătorești.

Referitor la argumentele invocate în apel de către avocatul Aliona Tufan în

numele părții vătămate Viorel Conica, instanța de apel a menționat că, în urma

analizei tuturor probelor administrate în ansamblu nu s-a stabilit că părții vătămate

anume Victor Ceban i-a cauzat leziuni corporale, fiind prezumat faptul că prima

instanță nu a încălcat părții vătămate Viorel Conica drepturile garantate de art. 20

11

din Constituție, art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 CțEDO.

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare a invocat că, vina inculpatului Victor Ceban în săvârșirea

infracțiunilor incriminate este demonstrată prin probele administrate de partea

acuzării, care au fost cercetate în conformitate cu legea procesuală penală, dar nu au

fost corect apreciate prin prisma coroborării lor, și anume: declarațiile părților

vătămate Viorel Conica și Vitalie Munteanu, martorilor Andrei Voloșin, Ion

Sorocean, Nicolae Petcu, Albert Puiu, Nichita Ipate, Tudor Bragoi, Eugen Crăciun,

expertului medic-legist Marin Buga; plângerea condamnatului Viorel Conica

adresată Procurorului General al R. Moldova (f.d.20-24 vol.I); proces-verbal de

ridicare din 04 iulie 2012; copia ordinului șefului Penitenciarului nr. 13 – Chișinău

nr. 121 din 21 mai 2012; procesul-verbal de nimicire a bunurilor, obiectelor și

substanțelor interzise spre păstrare din 21 mai 2012 și procesul-verbal de

percheziție a celulei nr. 129 din 06 martie 2012 (f.d.89 vol.I); raportul de constatare

medico-legală nr. 1153 din 13 martie 2012, cu planșă fotografică (f.d.43-47 vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 1836/D din 31 iulie 2012 (f.d.120-121

vol.I); procesul-verbal de confruntare din 03 octombrie 2012, între bănuitul Victor

Ceban și partea vătămată Viorel Conica (f.d.144-147 vol.I); ordinul nr. 066 din

06 martie 2012, a șefului Penitenciarului nr. 13 - Chișinău (f.d.170 vol.I);

procesul-verbal din 16 noiembrie 2012 de verificare a declarațiilor părții vătămate

Viorel Conica la locul infracțiunii, cu tabel fotografic (f.d.195-202 vol.I); ordinul

nr. 178ef din 07 iulie 2011 a Directorului General interimar DIP (f.d.206 vol.I);

extrasul din ordinul nr. 255ef din 26 septembrie 2011 a Directorului General

interimar DIP (f.d.207 vol.I); extrasul din ordinul nr. 344ef din 23 noiembrie 2011

a Directorului General interimar DIP (f.d.208 vol.I); procesul-verbal de ridicare din

26 decembrie 2012 (f.d.8 vol.II); procesul-verbal de examinare a documentelor din

26 decembrie 2012 (f.d.9 vol.II); declarațiile părții vătămate Vitalie Munteanu din

26 martie 2012; procesul-verbal de percheziție și ridicare din 06 martie 2012;

interpelarea adresată lui Vitalie Munteanu din 04 aprilie 2012; explicația părții

vătămate Viorel Conica prin care a solicitat încetarea examinării plângerii;

declarația suplimentară a părții vătămate Vitalie Munteanu din 14 iunie 2012;

raportul de expertiză medico-legală nr. 56 din 08 aprilie 2016 în comisie (f.d.69-79

vol.IV).

Susține recurentul că, din materialele cauzei rezultă și consecințele survenite

în urma acțiunilor de depășire a atribuțiilor de serviciu: tratamentul lui Vitalie

Munteanu la Spitalul MAI și instigarea condamnatului Viorel Conica la denunțare

falsă soldată cu suspectarea lui Vitalie Munteanu în săvârșirea unei infracțiuni

grave, cât și aplicarea actelor de tortură condamnatului, fapte care aduc atingere

credibilității sistemului judiciar.

Referitor la aplicarea torturii, recurentul a indicat că, Viorel Conica fiind

deținut în penitenciar, adică în custodia statului, iar Victor Ceban fiind colaborator

al Penitenciarului nr. 13 – Chișinău, avea statut de persoană publică, fiindu-i

încredințate anumite obligațiuni de serviciu printre care ,,prevenirea săvârșirii

infracțiunilor în penitenciar”, rezultând astfel că, partea vătămată se afla în

dependență față de făptuitor, iar scopul urmărit de inculpat era de a obține probe de

12

acuzare a unei terțe persoane.

Subsidiar recurentul a invocat că, din probele administrate la materialele

cauzei este cert dovedită vinovăția lui Victor Ceban în săvârșirea infracțiunilor

incriminate, iar instanța urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului care sunt

date cu scopul eschivării de la răspunderea penală.

8.1. Avocatul Ina Pucas în numele părții vătămate Viorel Conica, în

temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Victor Ceban să fie recunoscut vinovat și condamnat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3)

lit. e), 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În motivare a invocat că, vinovăția lui Victor Ceban în săvârșirea

infracțiunilor incriminate este pe deplin demonstrată prin probele prezentate

instanței de către acuzare și anume prin: declarațiile părților vătămate Viorel

Conica și Vitalie Munteanu, martorilor Andrei Voloșin, Ion Sorocean, Nicolae

Petcu, Leonid Grecu, Iurie Popa, Ion Lupu, Andrian Crețu, Andrei Sărăcuța,

Grigore Grăjdieru, expertului medic-legist Marin Buga; plângerea părții vătămate

Viorel Conica; procesele-verbale de ridicare din 04 iulie 2012 și 26 decembrie

2012; raportul de constatare medico-legală nr. 1153 din 13 martie 2012, cu planșă

fotografică; raportul de expertiză medico-legală nr. 1863/D din 31 iulie 2012;

procesul-verbal de confruntare din 03 octombrie 2012, între Victor Ceban și partea

vătămată Viorel Conica; ordinul nr. 066 din 06 martie 2012 al șefului

Penitenciarului nr. 13 – Chișinău; procesul-verbal din 16 noiembrie 2012 de

verificare a declarațiilor părții vătămate Viorel Conica la locul infracțiunii, cu tabel

fotografic; ordinul nr. 178ef din 04 iulie 2011 a Directorului General interimar DIP;

extrasul din ordinul nr. 255ef din 26 septembrie 2011 a Directorului General

interimar DIP; extrasul din ordinul nr. 344ef din 23 noiembrie 2011 a Directorului

General interimar DIP; procesul-verbal de examinare a documentelor din

26 decembrie 2012.

Consideră recurentul că, instanța de apel în mod eronat a respins declarațiile

părții vătămate Viorel Conica, care nu au fost combătute prin probele cercetate de

instanță, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că în

privința lui Viorel Conica, în timpul și modul indicat de acesta, a fost aplicată

violența fizică - tortura, fiindu-i cauzate leziuni corporale, calificate ca

neînsemnate, iar cauzarea acestora în rezultatul automutilării sau căderii de la

înălțimea propriului corp se exclude.

Partea vătămată Viorel Conica a fost plasat într-o celulă cu condamnatul

Nichita Ipate întru realizarea intenției inculpatului Victor Ceban de a se răzbuna pe

șeful Penitenciarului nr. 13 – Chișinău, Vitalie Munteanu.

În perioada de timp indicată de Viorel Conica inculpatul se afla pe teritoriul

penitenciarului și nu era prezent la locul efectuării perchezițiilor, cum indică însăși

inculpatul.

Indică recurentul că, instanța urmează să aprecieze critic declarațiile

martorilor Albert Puiu și Nichita Ipate, care sunt în relații apropiate cu inculpatul,

fapt invocat de Viorel Conica în declarațiile sale, iar declarațiile acestora sunt

contradictorii cu probele prezentate de acuzare.

Subsidiar a invocat recurentul că, instanța de apel nu a apreciat corect

13

probele cercetate prin prisma coroborării și a expus o soluție contradictorie

motivelor pe care se bazează decizia contestată.

pentru respingerea acestora ca inadmisibile, menționând că, recurenții în

argumentarea recursurilor nu indică care este eroarea de drept din cele specificate la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care a fost comisă la judecarea cauzei în

instanța de apel și în ce constă esența erorii respective.

Astfel, odată ce recurenții nu au invocat unul din cele 16 temeiuri prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, acestea se consideră necorespunzătoare după

conținut, deoarece nu îndeplinesc exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de

procedură penală.

Mai mult, din conținutul recursurilor rezultă că, recurenții invocă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă aprecierea probelor nu ține de starea de

fapt și nu este prevăzut ca temei pentru recurs, mai mult, conținutul probelor și

valoarea lor probatorie a fost analizată detaliat în textul deciziei instanței de apel.

Totodată, a indicat inculpatul că, recursul declarat de avocatul Ina Pucas în

numele părții vătămate Viorel Conica a fost depus peste termenul de 30 zile

prevăzut de legea procesuală penală.

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Colegiul penal lărgit reține că, recurenții invocă temeiul pentru recurs

stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În esență, recurenții critică decizia instanței de apel din motiv că aceasta nu a

dat apreciere corespunzătoare probelor cercetate, pe când în opinia lor ele

demonstrează indubitabil vinovăția lui Victor Ceban în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3) lit. e), 42 alin. (4), 311

alin. (2) lit. a) Cod penal.

14

Raportând materialele dosarului la criticele recurenților, Colegiul penal

lărgit conchide că eroarea semnalată nu este prezentă la caz și este invocată

neîntemeiat de titulari, iar pentru a statua astfel s-a rezultat din raționamentele ce

urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, or aceasta fiind sarcina primordială al acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

soluției de achitare adoptată în privința lui Victor Ceban pe toate capetele de

acuzare.

Totodată, se impune precizarea că în cadrul procesului penal aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum de

activitate depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce urmează a fi dată în urma acestei

activități.

În pofida acestui fapt, instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere

a probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la

etapa judecării cauzei în recurs.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit specifică că instanța de apel

corect a ajuns la concluzia respingerii apelurilor procurorului și avocatului Aliona

Tufan în numele părții vătămate Viorel Conica și admiterii apelului inculpatului,

casării sentinței și pronunțării unei hotărâri de achitare, respectând prevederile

legale și adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal lărgit

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelurile declarate, instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție corectă de casare a sentinței și dispunerea achitării lui Victor Ceban,

învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 42

alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptelor infracțiunilor și art. 3091 alin. (3) lit. e) Cod penal, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele

recurenților privitor la faptul că din probele cercetate de instanța de apel se

dovedește indubitabil vinovăția lui Victor Ceban de săvârșirea infracțiunilor

15

prevăzute de art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3) lit. e), 42 alin. (4), 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, odată ce acestea nu susțin învinuirea incriminată

ultimului prin rechizitoriu.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. art. 5-6 a Legii cu privire la Procuratură din

25 februarie 2016, de unde rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în instanța de

judecată, are un rol activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului

penal, precum și cele expres prevăzute în Codul de procedură penală la art. 53, din

care deducem că elementele procesului de tip advers indică la faptul că procurorul,

în calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice

îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de

sesizare, întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat

cu art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau

agravează răspunderea.

În cauza deferită judecății instanța de recurs constată că procurorul nu a

îndeplinit exact aceste atribuții funcționale și nu a prezentat probe suficiente care

ar contribui la aflarea adevărului.

Respectiv, instanța de apel corect a statuat cu trimitere la prevederile art. 8

alin. (3) Cod de procedură penală, că doar plângerea și declarațiile părții vătămate

nu pot fi suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că bănuiala este

rezonabilă, iar pentru a susține o bănuială rezonabilă că o persoană a săvârșit o

infracțiune este necesar de probe convingătoare, însă la materialele cauzei nu

există probe care ar confirma concluziile procurorului și primei instanțe precum că,

la 06 martie 2012, Victor Ceban a intrat în blocul de regim nr. 3, celula nr. 129

între orele 13:40 - 14:30.

Deși, recurenții au susținut că instanța de apel a ajuns la concluzia achitării

inculpatului prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul urmăririi

penale și cercetate de instanță, totuși considerăm oportun de a consemna că,

dimpotrivă, instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor

administrate pe parcursul procesului penal, ajungând la concluzia corectă că

acestea nu dovedesc vinovăția lui Victor Ceban în cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

16

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Totodată, art. 6 din CțEDO impune în sarcina instanței, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CțEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârile CEDO, pct. 80-81 Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În legea procesuală penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între

regulile de bază ale procesului penal, în art. 8 statuându-se că persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu

îi va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces judiciar public, în cadrul

căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale și nu va fi constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează

în favoarea inculpatului.

Astfel, având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția lui

Victor Ceban, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției pe

baza unor probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un

caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în

privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia

orice îndoială este apreciată în favoarea ultimului.

Regula in dubio pro reo presupune că, chiar dacă în speță au fost

administrate probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și

simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala

este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție și ca urmare inculpatul trebuie

achitat.

Concomitent, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a

conchis că învinuirea adusă lui Victor Ceban nu este bazată pe probe directe ce ar

confirma vinovăția acestuia.

Subsidiar, instanța de recurs consideră relevant de a face remarca despre

faptul că reieșind din analiza textuală a recursurilor ordinare declarate de procuror

și de avocatul Ina Pucas în numele părții vătămate Viorel Conica, se constată că

acestea sunt pur formale, întrucât titularii fac trimitere în cererile lor preponderent

la chestiunea de apreciere a probelor, ceea ce nu constituie obiect de cercetare și

verificare la etapa judecării cauzei penale în procedura de recurs, aceasta fiind

sarcina exclusivă a instanțelor de fond, despre care fapt recurenții cunosc.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit subliniază că

soluția instanței de apel privitor la achitarea lui Victor Ceban pe capetele de

acuzare incriminate acestuia în baza art. art. 328 alin. (3) lit. d), 3091 alin. (3)

lit. e), 42 alin. (4), 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult, instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate de apelanți, a apreciat just probatoriul

17

administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar criticele din

recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate.

Totodată, procurorul a invocat în cererea de recurs că, instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă Colegiul penal

ține să specifice că, potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

În sensul dat se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel că

nu există careva temeiuri pentru admiterea recursurilor ordinare declarate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și de avocatul

Ina Pucas în numele părții vătămate Viorel Conica, în cauza penală în privința lui

Ceban Victor Xxxxx, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2016.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

18