1ra-957/2015 — art. 361 al.1, 27,190 al.5, 190 al.4 CP

1ra-957/2015 — art. 361 al.1, 27,190 al.5, 190 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-957/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, declarate de avocații Violeta Gașițoi, Inga

Scurtu și Olga Lozovanu, în numele inculpatului

Majar Vladislav Valeri, născut la

25 august 1985 în s. Maximeni, r-nul Cimișlia, locuitor al

mun. Chișinău, com. Dobrogea, str. Ion Creangă 1/1, ap.

8, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 noiembrie 2010 – 07 septembrie 2012,

în instanța de apel: 04 octombrie 2012 – 17 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 11 martie – 04 iunie 2014;

în instanța de apel: 14 iulie 2014 – 09 aprilie 2015,

în instanța de recurs: 02 iulie – 07 octombrie 2015;

C O N S T A T Ă :

2012, Majar Vladislav a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, întrucât fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Procesul penal în privința lui Majar Vladislav pe art. 27, 190 alin. (5) a fost

încetat, cu atragerea lui la răspundere contravențională în baza art. 106 Cod

contravențional și încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Majar Vladislav a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii.

1

2009, având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul

înșelării persoanelor, prezentându-se drept director financiar al societății

comerciale „HORUS” SA, funcție care în realitate n-o deținea, prin înșelăciune,

sub pretextul încheierii contractului de investiție în construcția complexului locativ

amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, a întocmit un contract fals nr.

08/05 datat cu 28.05.2009, și anume ștampila rotundă a SC ,,HORUS” SA fiind

aplicată cu ajutorul tehnicii de multiplicare, precum și a efectuat personal

semnătura din numele directorului SA ,,HORUS” - Balan V. Ulterior, știind cu

certitudine că contractul indicat este fals, l-a deținut o perioadă nedeterminată de

timp, după care l-a folosit în scopul dobândirii ilicite a automobilului ,,Toyota

Avensis”, n.î. C MY 364, a.p. 2006, în valoare de 11.000 euro, de la Albouz Basel.

Faptele sunt încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, ca deținerea și

folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi.

Instanța a reținut că în cadrul probatoriului s-a constatat incontestabil, că

contractul nr. 08/05 de investiție în construcția complexului locativ este falsificat,

și că acesta a fost falsificat de către inculpat, care a recunoscut acest fapt.

În același timp, nu și-a găsit confirmare faptul că acest contract a fost deținut

și folosit de către inculpat, acordându-i acestuia careva drepturi, nici faptul că

acesta este document oficial, ori instanței de judecată nu i-au fost prezentate careva

probe că acest „document privat” a fost înregistrat de careva organ sau persoană

oficială, convertindu-l în așa mod în „document oficial”.

Majar Vladislav mai este învinuit că pe parcursul lunii mai 2009, având

intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării

persoanelor, prezentându-se drept director financiar al societății comerciale

„HORUS” SA, funcție care în realitate n-o deținea, prin înșelăciune, sub pretextul

încheierii contractului de investiție în construcția complexului locativ amplasat pe

str. Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, a întocmit cu Albouz Basel contractul nr.

08/05 fals, în baza căruia a încercat să dobândească ilegal de la investitor

automobilul ,,Toyota Avensis”, n.î. C MY 364, a.p. 2006, în valoare de 11.000

euro (la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului oficial stabilit de BNM,

constituia 68.185,6 lei), ceia ce constituie proporții mari, însă din cauze

independente de voința acestuia, intențiile sale criminale nu au fost duse până la

capăt.

Aceste fapte au fost încadrate în baza art. 27, 190 alin.(5) Cod penal, ca

tentativă de escrocherie, adică tentativă de dobândire ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că acțiunile inculpatului n-au fost îndreptate la dobândirea

automobilului părții vătămate Albouz Basel, prețul căruia nici n-a fost stabilit de

către organul de urmărire penală, că prin acțiunile sale primul i-a cauzat ultimului

daune materiale (venit ratat) prin înșelăciune, asupra restituirii cărora a insistat

acesta din urmă la adresarea către organele de poliție, astfel că acest capăt de

învinuire nu și-a găsit confirmare în cadrul probatoriului.

2

Totodată, inculpatul a comis contravenția continuă prevăzută de art. 106 Cod

contravențional - cauzarea de daune materiale prin înșelăciune, în cazul în care

fapta nu reprezintă o sustragere și nu întrunește elementele unei infracțiuni.

Procesul contravențional pe art. 106 Cod contravențional, urmând a fi încetat

din motivul expirării prescripției răspunderii contravenționale.

Majar Vladislav mai este învinuit că la sfârșitul lunii iunie 2009, având

intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării

persoanelor, prezentându-se drept director financiar al SC „HORUS”, funcție care

în realitate n-o deținea, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii contractului de

investiție în construcția complexului locativ amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun.

Chișinău, aflându-se pe adresa bd. Traian, 1/1, mun. Chișinău, a dobândit ilegal de

la investitorul Sochircă Sergiu, în calitate de avans, suma de 1500 euro (ce la

momentul comiterii infracțiunii, conform cursului oficial stabilit de BNM,

constituia 23.462,7 lei), pentru îndeplinirea lucrărilor de construcție a complexului

locativ nominalizat, bani pe care i-a însușit, cauzându-i un prejudiciu material în

valoare de 23.462,7 lei.

Tot el, mai este învinuit că la începutul lunii iunie 2009, având intenția de a

dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor,

prezentându-se drept director financiar al SC „HORUS” SA, funcție care în

realitate n-o deținea, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii contractului de

investiție în construcția complexului locativ amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun.

Chișinău, a dobândit ilegal de la investitorul Gamurari Anatolie, în calitate de

avans, suma de 2000 euro (ce la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului

oficial stabilit de BNM, constituia 31.470 lei), pentru îndeplinirea lucrărilor de

construcție a complexului locativ indicat, bani pe care i-a însușit, cauzându-i un

prejudiciu considerabil, în valoare de 31.470 lei.

Aceste fapte au fost încadrate în baza art. 190 alin.(4) Cod penal, ca

escrocherie, adică dobândirea ilicită al bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu

cauzarea de daune în proporții mari.

Instanța a indicat că învinuirea adusă inculpatului se raportează la un litigiu,

care decurge din obligațiunile contractuale civile și deci, urma a fi soluționat

conform prevederilor legislației civile.

Existența relațiilor civile contractuale dintre inculpat, pe de o parte, și partea

vătămată Gamurari Anatoli, precum și martorul Sochircă Sergiu, pe de altă parte,

ce reiese și din conținutul recipiselor.

Prin urmare, având în vedere că de către organul de urmărire penală n-a fost

constatată comiterea de către inculpat a careva fapte ilegale prevăzute de art. 190

alin. (4) Cod penal, instanța de judecată a concluzionat că pe acest capăt de

învinuire el urmează a fi achitat, întrucât nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

361 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art. 27, 190 alin. (5) Cod penal

la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu răspundere

3

materială pe un termen de 5 ani, și în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu răspundere materială pe un

termen de 5 ani

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 10

ani închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organizații

comerciale și funcții cu răspundere materială pe un termen de 5 ani.

Apelantul a indicat că documentele particulare, trebuie considerate

documente oficiale atunci când asemenea documente sunt adoptate oficial de

persoana juridică de drept public, după care se află la dispoziția acestei persoane în

legătură cu soluționarea problemei. Astfel, contractul fals nr. 08/05 din 28.05.2009,

a fost întocmit de către inculpat, care era reprezentantul oficial al uneia din părți -

SA „HORUS”, pe care a fost imprimată ștampila persoanei juridice (la fel

falsificată), iar ulterior chiar a dat naștere la drepturi și obligații civile față de

partea vătămată Albouz Basel, care s-a obligat să transmită prima tranșă

investițională în construcția apartamentului nr. 22, de la etajul 5, blocul 2, scara 2,

în casa nr. 82/8 din str. Albișoara, mun. Chișinău - bani în sumă de 11.500 euro,

obligație pe care și o executase prin transmiterea inculpatului a automobilului

„Toyota Avensis”, n.î. C MY 364, a.p. 2006.

La fel nejustificată este și motivarea instanței precum că neînregistrarea

documentului privat (contractul fals nr. 08/05 din 28.05.2009) de careva organ sau

persoană oficială, acesta nu obține calitatea de document oficial, deoarece

inculpatul a prezentat părții vătămate Albouz Basel acest contract ca fiind unul

oficial, fiind întocmit pe o imprimată tipizată, cu aplicarea pe el a ștampilei

persoanei juridice SA „HORUS” pe care o reprezenta oficial.

Argumentarea instanței că prin probele prezentate nu s-a dovedit latura

obiectivă a infracțiunii și anume faptul deținerii și folosirii documentului oficial

fals nu are suport faptic, deoarece însăși instanța a considerat dovedit faptul

falsificării de către inculpat a contractului nr. 08/05 din 28.05.2009, și respectiv

deținerii acestui contract din momentul confecționării și până la transmiterea

acestuia părții vătămate Albouz Basel, iar l-a folosit la primirea în folosință a

automobilului „Toyota Avensis”, n.î. C MY 364, fapt care la fel nu poate fi

contestat deoarece a fost confirmat în ședința de judecată de către partea vătămată

și însăși inculpat.

În fapta incriminată, inculpatul a obținut bunul spre care erau îndreptate

acțiunile sale - automobilul „Toyota Avensis”, n.î. CMY 364, însă nu l-a putut

însuși deoarece acesta a fost ridicat de către partea vătămată de la persoanele terțe

unde bunul era lăsat ca gaj pentru o careva datorie a inculpatului.

Inculpatul, pentru a-l determina pe Albouz Basel să-i transmită bunul, l-a

convins să învestească în construcția complexului locativ amplasat pe str.

Albișoara 82/8, mun. Chișinău, întocmind în acest sens contractul nr. 08/05 fals, în

baza căruia a încercat să dobândească ilegal de la investitor automobilul „Toyota

Avensis”, n.î. C MY 364, în valoare de 11.500 euro.

4

Astfel, intențiile criminale ale inculpatului se confirmă prin confecționarea

de către acesta a contractului de investiție în construcția complexului locativ, fals și

includerea în pct. 6 al contractului a clauzei prin care partea vătămată Albouz

Basel se obligă să achite prima tranșă investițională pentru construcția

apartamentului - în sumă de 11.500 euro, ceea ce reprezenta valoarea

automobilului.

Ce ține de episodul pe art. 190 alin. (4) Cod penal, la determinarea părților

vătămate pentru transmiterea avansului, inculpatul i-a înșelat și le-a relatat date

false precum că este directorul SA „HORUS”, și are puterea de a decide

posibilitatea păstrării unui apartament contra unui avans. Mai mult, dacă să

presupunem că inculpatul a acționat cinstit, acesta a avut posibilitatea reală de a

încasa banii primiți ca avans în casa întreprinderii pe care o reprezenta. Acest fapt

nu l-a făcut, însușind banii primiți de la părțile vătămate, iar imediat după aceasta

s-a eschivat de la părțile vătămate, precum și a abandonat locul de muncă fără

respectarea procedurii de concediere, fapt ce demonstrează criminalitatea acțiunilor

sale.

Inculpatul a restituit părților vătămate banii primiți deja când cauza penală

de învinuire a lui se afla pe rol în instanța de judecată, și acest fapt reprezintă doar

încercarea inculpatului de a-și ușura situația.

decembrie 2013, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre.

Majar Vladislav a fost condamnat în baza art. 190 alin. (4), 79 Cod penal la

4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a

bunurilor materiale pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că concluzia instanței de fond privind achitarea

inculpatului pe art. 361 alin. (1) Cod penal este una corectă, bazată pe ansamblul

de probe administrate de acuzare și cercetate de instanța de fond sub toate

aspectele, complet și obiectiv, iar argumentele acuzării în acest sens neavând

suport juridic.

Cât privește capătul de acuzare a inculpatului pe art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, instanța de fond corect a conchis că Majar Vladislav a comis contravenția

continuă prevăzută de art. 106 Cod contravențional.

Instanța de apel a constatat că la începutul lunii iunie 2009, Majar Vladislav,

având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării

persoanelor, prezentându-se drept director financiar al SC „HORUS” SA, funcție

care în realitate n-o deținea, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii contractului

de investiție în construcția complexului locativ amplasat pe str. Albișoara, 82/8,

mun. Chișinău, a dobândit ilegal de la investitorul Gamurari Anatolie, în calitate de

avans, suma de 2000 euro (ce la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului

oficial stabilit de BNM, constituia 31.470 lei), pentru îndeplinirea lucrărilor de

5

construcție a complexului locativ indicat, bani pe care i-a însușit, cauzându-i un

prejudiciu considerabil, în valoare de 31.470 lei.

Tot el, la sfârșitul lunii iunie 2009, având intenția de a dobândi ilicit bunurile

altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor, prezentându-se drept director

financiar al SC „HORUS”, funcție care în realitate n-o deținea, prin înșelăciune,

sub pretextul încheierii contractului investiție în construcția complexului locativ

amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, aflându-se pe adresa bd. Traian,

1/1, mun. Chișinău, a dobândit ilegal de la investitorul Sochircă Sergiu, în calitate

de avans, suma de 1500 euro (ce la momentul comiterii infracțiunii, conform

cursului oficial stabilit de BNM, constituia 23.462,7 lei), pentru îndeplinirea

lucrărilor de construcție a complexului locativ nominalizat, bani pe care i-a însușit,

cauzându-i o daună în valoare de 23.462,7 lei.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (4) Cod penal,

ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune

sau abuz de încredere în proporții mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii comise, care este una gravă, de personalitatea

inculpatului, că anterior nu a fost condamnat, a recuperat paguba pricinuită părții

vătămate, la locul de trai se caracterizează pozitiv, dispunând aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art.

190 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de fond neîntemeiat l-a achitat pe inculpat

pe art. 361 alin. (1) Cod penal.

Contractul fals nr. 08/05 din 28.05.2009 a fost întocmit de către inculpat,

care era reprezentantul oficial al uncia din părți și anume SA ,,HORUS”, pe care a

fost imprimată ștampila persoanei juridice (la fel falsificată), iar ulterior a dat

naștere la drepturi și obligații civile față de partea vătămată Albouz Basel.

Pe episodul în baza art. 27.190 alin. (5) Cod penal, este incorectă

interpretarea instanței de judecată referitor la cauzarea părții vătămate Albouz

Basel a prejudiciului în mărime de 3000 euro, ca venit ratat.

Intențiile criminale ale inculpatului se confirmă prin confecționarea de către

acesta a contractului de investiție în construcția complexului locativ, fals și

includerea în pct. 6 al contractului a clauzei prin care partea vătămată Albouz

Basel se obligă să achite prima tranșă investițională pentru construcția

apartamentului - în sumă de 11.500 euro, ceea ce reprezenta valoarea

automobilului.

Circumstanțele date demonstrează că în acțiunile inculpatului este

componența de infracțiune prevăzută de art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, și anume

tentativa de însușire de la partea vătămată Albouz Basel a automobilul ,,Toyota

Avensis”, pe care el l-a primit în folosință cu condiția transmiterii și dreptului de

proprietate după înregistrarea contractului nr. 08/05 din 28.05.2009 la OCT.

6

Ulterior, însă, intenția inculpatului nu a fost dusă până la capăt din cauze

independente de voința sa, deoarece, faptul falsificării contractului de investiție a

fost depistat de către partea vătămată, care și-a ridicat automobilul de la persoana

terță la care acesta se afla.

Totodată, instanța de apel condamnându-l pe inculpat pe art. 190 alin.(4)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal nu a stabilit careva

circumstanțe excepționale care ar fi plauzibile în acest caz.

Mai mult, s-a stabilit cu certitudine că pe parcursul perioadei restrânse de

activitate a inculpatului la SA ,,HORUS”, acesta și-a transformat activitatea într-o

îndeletnicire infracțională.

04 iunie 2014, recursul a fost admis, casată decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentului invocat de către procuror precum că sunt circumstanțe ce

demonstrează că în acțiunile inculpatului componența de infracțiune prevăzută la

art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, și anume tentativa de însușire de la partea vătămată

Albouz Basel a automobilului ,,Toyota Avensis”, pe care el l-a primit în folosință

cu condiția transmiterii și dreptului de proprietate după înregistrarea contractului

nr. 08/05 din 28.05.2009 la organul cadastral teritorial. Ulterior, însă, intenția

inculpatului nu a fost dusă până la capăt din cauze independente de voința sa,

deoarece, faptul falsificării contractului de investiție a fost depistat de către partea

vătămată, care și-a ridicat automobilul de la persoana terță la care acesta se afla.

În partea motivatorie a aplicării prevederilor art. 79 Cod penal în privința

inculpatului, la stabilirea vinovăției pe art. 190 alin. (4) Cod penal, instanța de apel

a reținut asemenea circumstanțe precum: gravitatea infracțiunii comise, lipsa

antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă la locul de trai, recuperarea pagubei

cauzate, lipsa circumstanțelor agravante și atenuante.

Circumstanțele reținute de instanța de apel sunt împrejurări obișnuite, deloc

ieșite din comun, care predomină și caracterizează o persoană, iar asemenea

circumstanțe urmau a fi reținute drept circumstanțe atenuante la individualizarea

pedepsei. Or, prin aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, se

ignoră natura și ambianța comiterii infracțiunii incriminate inculpatului, dat fiind

faptul că acesta, pe parcursul activității sale în calitate de manager al „HORUS”

SA, a transformat activitatea sa într-o îndeletnicire infracțională.

Deși instanța de apel a depistat tactica isteață a inculpatului, în vederea

înlăturării cu bună-credință a prejudiciului cauzat părților vătămate abia după

conștientizarea tragerii lui la răspundere penală, totuși, această circumstanță –

recuperarea pagubei cauzate, a fost reținută în calitate de circumstanță

excepțională.

2015, apelul a fost a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre.

7

Procesul penal în privința lui Majar Vladislav pe art. 361 alin. (1) Cod penal

a fost încetat, din motivul expirării termenului de prescripție tragerii la răspundere

penală, cu liberarea de răspundere penală conform art. 60 Cod penal.

Majar Vladislav a fost condamnat în baza art. 27, 190 alin. (5) Cod penal la

8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita anumite

activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 4 ani, și în

baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau a exercita anumite activități legate de administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita anumite

activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis, de la reținere, deducându-se durata arestului

preventiv de la 27 martie 2010 până la 06 iulie 2010 și de la 27 octombrie 2011

până la 24 februarie 2012.

Instanța de apel a constatat că Majar Vladislav, prin acțiunile sale

intenționate a comis fapte exprimate prin deținerea și folosirea documentului

oficial fals care acordă drepturi, infracțiune prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod

penal, în următoarele circumstanțe:

Astfel, Majar Vladislav în luna mai 2009, având intenția de a dobândi ilicit

bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor, prezentându-se drept

director financiar al societății comerciale „HORUS” SA, funcție care în realitate n-

o deținea, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul încheierii

contractului de investiție în construcția complexului locativ amplasat pe str.

Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, a întocmit un contract fals nr. 08/05 datat cu

28.05.2009, a aplicat o ștampila rotundă a SC „HORUS” SA cu ajutorul tehnicii de

multiplicare, precum și a efectuat personal semnătura din numele directorului SA

„HORUS” - Balan V., ulterior știind cu certitudine că contractul indicat este fals, l-

a deținut o perioadă nedeterminată de timp, după care, l-a folosit în scopul

dobândirii ilicite a automobilului ,,Toyota Avensis”, n.î. C MY 364, a.p. 2006, în

valoare de 11.000 euro de la Albouz Basel.

Tot el, prin acțiunile sale intenționate a comis tentativă de escrocherie, adică

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 27,

190 alin.(5) Cod penal, în următoarele circumstanțe:

Astfel, Majar Vladislav pe parcursul lunii mai 2009, având intenția de a

dobândi ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor,

prezentându-se drept director financiar al societății comerciale „HORUS” SA,

funcție care în realitate n-o deținea, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii

contractului de investiție în construcția complexului locativ amplasat pe str.

Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, a întocmit cu Albouz Basel contractul nr. 08/05

fals, în baza căruia a încercat să dobândească ilegal de la investitor automobilul de

model ,,Toyota Avensis”, n.î. C MY 364, a.p. 2006, în valoare de 11.000 euro (la

8

momentul comiterii infracțiunii constituia, conform cursului oficial stabilit de

BNM - 168 185,6 lei), ceea ce constituie proporții mari, a primit automobilul, nu a

investit careva sume din contul bunului primit pentru realizarea condițiilor

contractuale, a folosit automobilul în scopuri personale pe care ulterior la pus în

gaj contra unor datorii față de terțe persoane, care a fost revendicat de proprietar de

la terțe persoane în momentul în care devenise clar că a fost înșelat, deci Majar V.

nu și-a dus până la capăt intențiile criminale din cauze independente de voința sa.

Tot el, prin acțiunile sale intenționate a comis escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții

mari în sumă totală de 54.932 lei și 70 bani, infracțiune prevăzută de art. 190 alin.

(4) Cod penal, în următoarele circumstanțe:

Majar Vladislav, la sfârșitul lunii iunie 2009, având intenția de a dobândi

ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor, prezentându-se

drept director financiar al SC „HORUS”, funcție care în realitate n-o deținea, prin

înșelăciune, sub pretextul încheierii contractului de investiție în construcția

complexului locativ amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, aflându-se pe

adresa bd. Traian, 1/1, mun. Chișinău, a dobândit ilegal de la investitorul Sochircă

Sergiu, în calitate de avans, suma de 1500 euro (ce la momentul comiterii

infracțiunii, conform cursului oficial stabilit de BNM, constituia 23.462,7 lei),

pentru îndeplinirea lucrărilor de construcție a complexului locativ nominalizat,

bani pe care i-a însușit, cauzându-i un prejudiciu material în valoare de 23.462,7

lei.

Majar Vladislav la începutul lunii iunie 2009, având intenția de a dobândi

ilicit bunurile altei persoane, în rezultatul înșelării persoanelor, prezentându-se

drept director financiar al SC „HORUS” SA, funcție care în realitate n-o deținea,

prin înșelăciune, sub pretextul încheierii contractului de investiție în construcția

complexului locativ amplasat pe str. Albișoara, 82/8, mun. Chișinău, a dobândit

ilegal de la investitorul Gamurari Anatolie, în calitate de avans, suma de 2000 euro

(e la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului oficial stabilit de BNM,

constituia 31.470 lei), pentru îndeplinirea lucrărilor de construcție a complexului

locativ indicat, bani pe care i-a însușit, cauzându-i o daună considerabilă, în

valoare de 31.470 lei.

Instanța a indicat că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că

recunoaște faptul falsificării contractului nr. 08/05 din 28.05.2009, dar nu este de

acord cu scopul incriminat de către organul de urmărire penală.

Totodată, vinovăția lui în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1)

Cod penal se demonstrează prin următoarele probe:

declarațiile martorului Gadjamova Elmira, că în perioada 09 aprilie 2009 -

07 mai 2009 a fost angajat în calitate de manager pe vânzări la ÎM ,,Eurorealtcon”

SRL, unde ea era administrator. La angajarea în funcție i-a făcut cunoștință

inculpatului cu ordinul de angajare. Tot atunci ultimul a semnat contractul

individual de muncă, precum și fișa de post. În obligațiile managerului este de a

găsi clientul, de a perfecta contractul, coordonându-l cu ea și juristul, iar după ce se

semnează de client în biroul managerului, contractul se prezintă secretarei

9

directorului general, care-l prezintă ultimului pentru semnare, după ce se

înregistrează atribuindu-i număr și dată, iar ea aplică ștampila SA „HORUS” pe

acest contract. Semnarea contractelor are loc în conformitate cu Regulamentul

elaborat la SA „HORUS”. Banii pentru achitarea apartamentului se transmit la casa

centrală a SA „HORUS” cu eliberarea dispoziției de încasare și a facturii fiscale,

managerului pe vânzări, fiindu-i interzisă primirea a careva sume în contul vinderii

parlamentului;

contractul nr. 08/05 de investiție în complexul locativ din 28.05.2009, din

care se vede că Majar V. a încheiat contract din numele SA „HORUS” cu Basel A.;

raportul de expertiză, nr. 137 din 21.09.2009, potrivit căruia impresiunile

ștampilei rotunde a SA „HORUS” în contractul prezentat nr. 08/05 din 28.05.2009,

sunt efectuate cu ajutorul tehnicii de multiplicare (imprimantă cu jet color);

raportul de expertiză nr. 147 din 08.10.2009, potrivit cărui semnătura din

rubrica „Executantul”, în contractul prezentat nr. 08/05 din 28.05.2009, sunt

efectuate, probabil de către Majar Vladislav.

Deși contractul cu nr. 08/05 din 28.05.2009 nu a fost înregistrat la anumite

organe după cum menționează instanța de fond, acest act are caracter juridic oficial

prin prisma prevederilor art. 210, 321, 680, 946 Cod civil, ori perfectarea lui în

formă scrisă impusă de lege în modul acceptat de părți în formă scrisă, impune

anumite obligațiuni și transmite anumite drepturi, astfel fiind anume un document

și după natura sa indiscutabil cu calitate de document oficial, ori putea fi opozabil

atât în relațiile dintre părțile contractuale cât și față de terți.

Astfel, conform DEX-ui cuvântului „oficial” are și sens de „act care se

conformă legilor”, „act care respectă formalitățile”, altfel spus deși în Codul penal

al R. Moldova nu este explicația termenului „document oficial” trebuie de înțeles

că contractul încheiat cu respectarea prevederilor art. 210, 321 Cod Civil are

calitate de document oficial.

Pe acest epizod instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 361 alin.

(1) Cod penal, ca deținerea și folosirea documentului oficial fals contract de

investiții cu nr. 08/05 din 28.05.2009 care acordă anumite drepturi încheiat din

numele SA „HORUS” cu beneficiarul Basel A. în vederea investiților în imobilul

de la adresa mun. Chișinău, str. Albișoara 82/8.

Totodată, având în vedere că de la comiterea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal au trecut mai mult de 2 ani, instanța a conchis ca procesul

penal să fie încetat în legătură cu expirarea termenelor de prescripție prevăzut de

art. 60 Cod penal.

Pe capătul de acuzare în baza art. 27, 190 alin.(5) Cod penal, vinovăția

inculpatului este dovedită prin probele administrate după cum urmează:

declarațiile părții vătămate Albouz Basel, că când a făcut cunoștință cu

inculpatul, ultimul s-a prezentat ca director al SA „HORUS”. Inculpatul i-a propus

ca în contul procurării unui apartament de la SA „HORUS”, în calitate de prima

rată să fie costul automobilului de model „Toyota Avensis”, apreciat de către el la

suma de 11.000 euro și acceptată de către primul. Peste o perioadă de timp a fost

invitat de către inculpat la sediul SA „HORUS”, unde acesta i-a dat un contract

10

semnat și ștampilat, convingându-se că acest contract este veritabil. Inculpatul l-a

convins să înmatriculeze automobilul după el, dar n-a făcut acest lucru, întrucât

avocata lui i-a spus să înmatriculeze automobilul pe numele acestuia, după ce

contractul pe apartament va fi înregistrat la OCT Chișinău. La sediul SA

„HORUS”, doamna menționată i-a spus, că contractul este fals. Acest lucru i l-a

spus și directorul SA „HORUS”, Balan Valentin, motivând că nu-i aparține nici

semnătura, nici ștampila. După aceasta, la sfârșitul lunii august 2009, împreună cu

inculpatul și cu un prieten Sochircă Sergiu au plecat în or. Nisporeni. Acolo a luat

automobilul și a venit în mun. Chișinău;

contractul nr. 08/05 de investiție în complexul locativ din 28.05.2009,

încheiat dintre Basel A. și Majar V. din numele SA ,,HORUS”, semnat din numele

Balan V. de către Majar V., din care se vede că investitorul se obligă a contribui cu

6200 euro la construcția complexului locativ din str. Albișoara 82/8, cu prima

tranșă de 11.500 euro la momentul semnării contractului;

raportul de expertiză nr. 137 din 21.09.2009, potrivit căruia impresiunile

ștampilei rotunde a SA „HORUS”, în contractul prezentat nr. 08/05 din

28.05.2009, sunt efectuate cu ajutorul tehnicii de multiplicare (imprimantă cu jet

color);

raportul de expertiză nr. 147 din 08.10.2009, potrivit căruia semnătura din

rubrica „Executantul”, în contractul prezentat nr. 08/05 din 28.05.2009, sunt

efectuate, probabil de către Majar Vladislav;

proces-verbal de confruntare între partea vătămată Albouz Basel și inculpat

din 14.04.2010.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(4) Cod penal este dovedită prin următoarele probe administrate:

declarațiile părții vătămate Gamurari Anatolie, că în scopul bronării

apartamentului a transmis 1000 euro la 05.06.2009 și 1000 euro la 10.06.2009,

pentru ce inculpatul i-a eliberat recipise. Suma de 2000 euro a fost restituită de

către inculpat când cauza era deja pe rol în instanța de fond;

declarațiile martorului Sochircă Sergiu, că pentru bronarea apartamentului,

la propunerea inculpatului, i-a transmis contra recipise suma de 1500 euro în două

tranșe - mai întâi 1000 euro, apoi încă 500 euro;

declarațiile martorului Gadjamova Elmira, că nu a primit careva sume

bănești de la inculpat și nici nu trebuia să primească. Inculpatul n-a rugat-o să

negocieze cu directorul general al SA „HORUS” condițiile contractuale cu

Sochircă Sergiu, Gamurari Anatolie și alții;

recipisele eliberate de inculpat părții vătămate Gamurari A. la 05.06.2009 și

10.06.2009 pentru suma de 2000 euro;

recipisele eliberate de inculpat lui Sochircă S. la 25.05.2009 și la 01.06.2009

pentru suma de 1500 euro;

recipisă întocmită de către partea vătămată Gamurari A. la 16.02.2012

pentru primirea de la inculpat a sumei de 2000 euro.

Prin acțiunile sale intenționate inculpatul a urmărit un singur scop, de a

dobândi bunurile altor persoane prin înșelăciune, el profitând de posibilitatea de a

11

deține modele de contracte de la SA „HORUS” la care de fapt nici nu avea intenția

de a lucra, la scurt timp abandonând serviciul la societatea dată, înțelegând perfect

că poate utiliza în interes meschin procedurile de perfectarea a actelor ce țin de

investiții în construcții de locuințe, fără înregistrarea notarială și trecerea bunurilor

prin registrul cadastral și respectiv perceperea de sume bănești fără a elibera bonuri

de încasare, fără a introduce banii în contul societății pentru a fi îndreptați în

realizarea construcțiilor, astfel abuzând de buna credință a părților vătămate, s-a

pricopsit cu anumite sume de bani în mod ilicit. Faptul recuperării de către Basel

A. în luna august 2009 a automobilului ,,Toyota Avensis” de la terțe persoane.

Respectiv, returnarea banilor către Gamurari A. și Sochircă S. în perioada anului

2012 nu demonstrează lipsa de vinovăție inculpatului, ba din contra demonstrează

intențiile sale criminale și doar mușamalizarea acțiunilor sale doar după ce a fost

intentat dosar penal utilizând posibilitatea de a fugi de pedeapsa meritată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că în mare parte prejudiciul a fost recuperat, inculpatul anterior nu a fost

judecat, concluzionând că reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin

aplicarea pedepsei cu închisoare.

acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat pe toate capetele de învinuire.

Recurenta a invocat că în instanța de apel s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, adică dreptul la examinarea probelor acuzării și

apărării.

Instanța incorect a indicat în decizie poziția apărării și a inculpatului.

Inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că refuză de toate declarațiile

făcute anterior, de asemenea el a declarat că nu a falsificat nici un contract.

Decizia instanței de apel este nemotivată și arbitrară.

Instanța a pus la baza condamnării probele cu martori care nici nu au fost

cercetate în instanța de apel.

Procedura penală desfășurată în instanța de apel a fost una arbitrară, adică

fără examinarea directă a probelor. Instanța nu a cercetat nici o probă a acuzării sau

apărării.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

8.1. Avocata Inga Scurtu la fel a declarat recurs ordinar, în numele

inculpatului, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a indicat că instanța nu a adus motive suficiente pentru

condamnarea inculpatului în baza art. 190 alin. (4) și art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, nu au respectat cerințele cu privire la echitate, după cum o cere art. 6 al

Convenției. Inculpatul nu s-a bucurat de un proces echitabil. Nu au fost alte probe

care ar putea pune la îndoială decât declarațiile făcute la ancheta preliminară de

către inculpat, cu încălcarea gravă a drepturilor acestora la un proces

contradictoriu, iar în judecată după cum rezultă din hotărârea atacată, a fost doar o

12

reproducere a procesului anchetei preliminare și atât, dar nu o judecare justa a

cauzei.

Instanța de fond a motivat just acțiunile nelegitime ale organului de urmărire

penală și achitarea inculpatului. Potrivit art. 394 Cod de procedură penală, nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare, decât probele administrate și verificate

prin procedee probatorii prevăzute de cod, cu respectarea drepturilor inculpatului

protejate de art. 6 CEDO, care a avut loc în cadrul judecării cauzei instanței de apel

care nu a ținut cont la pronunțarea deciziei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

8.2. La 04 august 2015, a declarat recurs ordinar și avocata Olga Lozovanu,

în numele inculpatului, în care solicită casarea deciziei adoptate și menținerea

sentinței.

Recurenta a invocat că concluzia despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate, în condițiile Codului de procedură penală, se interpretează

în favoarea inculpatului.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul avocatului Violeta Gașițoi, în pofida prevederilor enunțate,

nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept

și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 8 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3)

Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

13

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 09 aprilie 2015,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 07 mai 2015, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces - verbal, în prezența inculpatului și

a avocatului Violeta Gașițoi (v. III, f.d. 189-195).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 07 mai 2015, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 08 iunie 2014.

Totodată, potrivit ștampilei de pe recursul ordinar ,,suplimentar” al

avocatului Olga Lozovanu, acesta a fost depus și înregistrat la Curtea Supremă de

Justiție la 04 august 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. IV, f.d. 41 - 50,

pct. 8.2 din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi

repus, prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar suplimentar al avocatului Olga Lozovanu

este declarat peste termen, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport circumstanțele invocate în recursurile ordinare ale

avocaților Violeta Gașițoi și Inga Scurtu, în care nici nu se conțin referiri la

concrete și clar definite erori de drept (pct. 8 și 8.1 din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 7 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

14

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părților vătămate Albouz Basel și Gamurari Anatolie,

martorilor Gadjamova Elmira și Sochircă Sergiu, contractul de investiții nr. 08/05

din 28.05.2009, raportul de expertiză nr. 137 din 21.09.2009, raportul de expertiză

nr. 147 din 08.10.2009, procesul-verbal de confruntare între partea vătămată

Albouz Basel și inculpat, recipisele eliberate de inculpat lui Sochircă Sergiu din

05.05.2009 și 01.06.2009 pentru suma de 1500 euro, recipisele eliberate de

inculpat lui Gamurari Anatolie din 05.06.2009 și 10.06.2009 pentru suma de 2000

euro, recipisa eliberată de Gamurari Anatolie din 16.02.2012 pentru primirea de la

inculpat a sumei de 2000 euro, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, citite și

consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată (vol. 3, f.d. 189, 198, pct. 7 din

decizie). Asupra acestor procese-verbale nu au fost aduse obiecții, în conformitate

cu prescripțiilor din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile inserate în aceste acte procedurale sunt prezumate a fi veridice.

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport

legal (pct. 8, 8.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de avocații Violeta Gașițoi și

Inga Scurtu, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele

infracțiunii, și că recursurile ordinare ale avocaților Violeta Gașițoi și Inga Scurtu

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile ordinare ale avocaților Violeta Gașițoi și

Inga Scurtu sunt vădit neîntemeiate, ele la fel urmează a fi declarate inadmisibile.

15

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Violeta Gașițoi și

Inga Scurtu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

aprilie 2015, în privința inculpatului Majar Vladislav Valeri, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Olga Lozovanu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015,

în privința inculpatului Majar Vladislav Valeri, deoarece este declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

16