1ra-872/2015 — art.155, 287 alin.1 CP

1ra-872/2015 — art.155, 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 872/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Timofti Vladimir

Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare, declarate

de inculpatul Fediuș Igor Dumitru și de avocatul Catană Eugeniu în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din

27 septembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11

martie 2015, în cauza penală în privința lui

Fediuș Igor Dumitru, născut la 12.08.1976,

originar din sat. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Igor Dumitru a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal pe ambele episoade, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost încetat procesul penal de învinuirea lui Fediuș Igor Dumitru de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.(3) lit. b) Cod penal, din

motiv că fapta sa constituie o contravenție.

Fediuș Igor Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional, cu încetarea

procesului contravențional din motivul expirării termenului de prescripție

pentru tragerea la răspundere contravențională.

Prin aceiași sentință, Fediuș Igor Dumitru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

1

 art. 155 Cod penal la 2 (doi) ani închisoare;

 art. 287 alin.(1) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Fediuș Igor Dumitru i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Ungheni din 20.12.2011, și definitiv i-a fost stabilită lui Fediuș

Igor Dumitru pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

organul de urmărire penală în aceia, că la data de 25.04.2012, aproximativ pe

la orele 16:00, a pătruns ilegal pe terenul privat, ce aparține cet. Țîcu Nina,

din s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni și la cerințele acesteia de a părăsi terenul

dat, el a aplicat violența fizică, lovind-o cu piciorul în regiunea abdomenului,

după care i-a mai aplicat două lovituri cu pumnul în regiunea capului, fiindu-i

incriminată săvîrșirea infracțiunii prevăzută la art. 179 alin. (2) Cod penal.

La fel, este învinuit de către organul de urmărire penală în faptul, că la

data de 12.09.2012, aproximativ pe la orele 18:00, a pătruns ilegal pe terenul

privat, ce aparține cet. Țîcu Nina, din s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni și la

cerințele acesteia de a părăsi terenul dat, el a aplicat violența fizică, a înfipt-o

pe ultima cu coarnele unei furci în mîină și i-a aplicat lovituri cu coada furcii

peste corp. La intervenția cet. Bulbaș Vasile și Maria nu a reacționat, dar

continua să o lovească pe Țîcu Nina, după care a părăsit grădina, ce aparținea

ultimei. Astfel, i-a fost incriminată săvîrșirea infracțiunii prevăzută la art.179

alin.(2) Cod penal.

Tot el, Fediuș Igor, la data de 23.05.2012, aproximativ pe la orele 19:20,

exercitînd un drept presupus în mod arbitrar, s-a deplasat cu un automobil la

domiciliul cet. Chicu Florentin din s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni și

chemîndu-l pe ultimul în drum l-a amenințat cu omorul, demonstrîndu-i

concomitent un pistol cu gaze de model „POWERLINE 008 DUAL AMMO”, și a

cerut de la el să-i confecționeze și să-i transmită gratis scoluri pentru podele

sau bani în sumă de 500 lei, invocînd faptul, că îi este dator cu o sumă de bani

de mai mulți ani.

Tot el, la data de 03.05.2012 în perioada cuprinsă între orele 09:30 -

12:00, în timp ce funcționarii Primăriei s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni, în

conformitate cu Dispoziția nr.28 din data de 02.05.2012, efectuau măsurări

pentru stabilirea hotarului între terenurile cet. Țîcu Nina și Fediuș Igor, în

privința membrilor comisiei și a altor persoane prezente, Fediuș Igor, din

intenții huliganice, a manifestat un comportament agresiv, i-a amenințat cu

aplicarea violenței fizice pe cei prezenți, i-a înjurat, le-a adresat expresii

2

indecente, în mod verbal le-a înjosit onoarea și demnitatea, a manifestat o

vădită lipsă de respect față de regulile sociale și morale de conviețuire,

încălcîndu-le în mod grosolan și demonstrativ, fiind o încălcare a ordinii

publice de lungă durată, o încălcare insistentă și demonstrativă a regulilor

morale.

La data de 07.05.2012 aproximativ la ora 10:30, Fediuș Igor, aflîndu-se

în incinta Primăriei s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni, în timp ce funcționarii

Primăriei își exercitau atribuțiile de serviciu, din intenții huliganice, ignorînd

prezența altor persoane, care erau în audiență în primărie și alte

circumstanțe cu caracter public, s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa

funcționarilor primăriei, în același timp strigînd la acestea, înjosindu-le

onoarea și demnitatea, solicita în mod insistent ca aceștia să părăsească locul

de muncă, astfel fiind suspendată temporar activitatea normală a Primăriei s.

Rădenii Vechi, r-nul Ungheni.

Tot el, la data de 12.09.2012, avînd în mînă o furcă a amenințat-o pe Țîcu

Nina cu omorul, totodată, aplicînd forța fizică în privința dînsei, cu aplicarea

loviturilor cu furca peste tot corpul și înfingînd furca în mîina stîngă a părții

vătămate, i-a provocat vătămări corporale ușoare.

Fediuș I. și de avocatul Grițco A. în numele inculpatului.

3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat următoarele argumente:

 instanța de fond ilegal l-a achitat pe inculpatul Fediuș I. de sub

învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal,

deoarece în mod eronat a neglijat o prevedere din norma procesual penală în

beneficiul unei norme aplicabile noțiunii civile;

 instanța de fond incorect a încetat procesul penal de învinuirea lui

Fediuș I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.(3) lit. b) Cod

penal, fiind recunoscut vinovat de săvîrșirea contravenției prevăzute de art.

335 Cod contravențional, deoarece eronat a interpretat prevederile legislației

în vigoare în ce privește definiția de samavolnicie;

 a considerat neîntemeiată interpretarea instanței privind prezența

unor relații de peste 12 ani în urmă, dintre prestatorul de servicii Chicu F. și

consumator (părinții inculpatului), a căror reprezentant fără procură este

Fediuș I., care nu poate sta la baza încetării procesului penal, deoarece

această versiune de apărare a inculpatului este doar cu scopul de a se

sustrage de la răspunderea penală prin prisma normelor Legii privind

protecția consumatorului și nicidecum nu poate forma obiectul contravenției

prevăzute de art. 335 Cod Contravențional.

A solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul

Fediuș Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza:

3

 art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare;

 art. 179 alin.(2) Cod penal la 2 ani închisoare;

 art. 189 alin.(3) lit. b) Cod penal la 7 ani închisoare cu amendă în

mărime de 1500 unități convenționale;

 art. 287 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită lui Fediuș Igor pedeapsa

definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare cu amendă în mărime de 1500 unități

convenționale.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, să-i fie

stabilită lui Fediuș Igor pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare cu amendă în

mărime de 1500 unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

3.2. În motivarea apelului inculpatul Fediuș I. a invocat următoarele

argumente:

 nu se consideră vinovat de săvîrșirea infracțiunilor imputate lui,

deoarece nu a comis aceste fapte, iar toate capetele de acuzare nu au careva

suport juridic, menționînd că sunt fabricate la comandă, și astfel, el a devenit

victima unor interese politice de răzbunare a reprezentanților puterii de stat

și a persoanelor aflate în relații de prietenie cu aceștea;

 de către organele de drept i-au fost încălcate drepturile sale

prevăzute de art.6 pct. l CEDO, art.4, 7, 8, 16, 20, 21, 23, 25, 26, 32, 34, 53 din

Constituția RM și drepturile prevăzute de Cod de procedură penală al RM;

 declarațiile martorilor audiați pe caz nu corespund adevărului,

deoarece sunt persoane cointeresate de a da mărturii împotriva lui, fiindcă se

află în relații ostile;

 nu a fost informat despre învinuirea imputată, astfel, încălcîndu-i

dreptul la apărare.

A solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare pe toate capetele de învinuire, pe motiv că nu a comis

faptele incriminate lui și nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

3.3. În motivarea apelului avocatul Grițco A. în numele inculpatului a

invocat următoarele argumente:

 nu este de acord parțial cu hotărîrea atacată în ce privește săvîrșirea

de către Fediuș I. a infracțiunilor prevăzute de art. 155 și art. 287 alin.(1)

(ambele episoade) Cod penal;

 instanța de judecată nu a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

juridică greșită din punct de vedere al coroborării lor, ajungînd incorect la

concluzia de vinovăție a inculpatului Fediuș I., deoarece pe tot parcursul

4

cercetării judecătorești nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal;

 instanța de fond nu a dat o apreciere justă probelor și pe episodul de

huliganism (art. 287 alin.(l) Cod penal), deoarece nu a elucidat toate

circumstanțele care de fapt au avut loc la acel moment;

 a considerat că declarațiile martorilor din partea acuzării urmau să

fie apreciate în favoarea inculpatului, deoarece acestea poartă în sine

contradicții esențiale și sunt bazate pe presupuneri;

 instanța de fond nu s-a expus asupra faptului, că dosarele penale

intentate în privința lui Fediuș I. sunt o răfuială politică;

 instanța de fond a dat o apreciere unilaterală probelor, punînd la baza

sentinței depozițiile părții vătămate și selectiv depozițiile martorilor, fără a

aprecia toate probele prezentate de apărare, inclusiv și declarațiile

inculpatului Fediuș I.

A solicitat, casarea parțială a sentinței în partea ce ține de condamnarea

lui Fediuș I. pe art. 155 și art. 287 alin.(1) Cod penal (pe ambele episoade) și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 și 287 alin.(1)

Cod penal.

au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror, de inculpatul

Fediuș Igor și de avocatul Grițco Andrei în numele inculpatului, cu

menținerea hotărîrii atacate.

prevederile art. 414 alin.(1) și alin.(2), art. 415 alin.(21) Cod de procedură

penală, a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției

inculpatului Fediuș Igor de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 Cod

penal – „amenințarea cu omor în condiții în care există pericolul realizării

acestei amenințări” și art. 287 alin.(1) Cod penal – „huliganismul, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței”.

Potrivit deciziei instanței de apel vinovăția inculpatului este dovedită

prin declarațiile părților vătămate Bulbaș S. (date în ședința de judecată în

instanța de fond și verificate în instanța de apel), Țîcu N. și Chicu F. (date și în

ședința de judecată în instanța de apel), martorilor Bulbaș M., Căruntu N.,

Bujor P., Căruntu D., Bîrcă L., Nanu V., Novac S. (verificate în instanța de apel),

precum și prin probele materiale administrate în cadrul urmăririi penale,

5

examinate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței

de apel, cum ar fi:

 procesul - verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru

săvîrșirea infracțiunii din 18.09.2012, prin care Țîcu N. solicită organelor de

drept să fie luate măsuri conform legislației cu cet. Fediuș I., care la data de

12.09.2012 aproximativ la orele 18:00 a pătruns, fără consimțămînt, în

grădina acesteia, înfingînd-o cu coarnele unei furci (f. d. 4 vol. I);

 raportul de examinare medico-legală nr.166 din 13.09.2012, potrivit

căruia la cet. Țîcu N. au fost depistate echimoze și plăgi înțepate, care au

putut fi pricinuite în timpul indicat și în circumstanțele indicate și se referă la

categoria leziunilor corporale ușoare; plăgile au putut fi pricinuite prin

acțiunea unui corp tăietor-înțepător, posibil cu furca (f.d. 8, vol. I);

 raportul de expertiză medico-legală nr.158 D din 18.09.2012,

potrivit căruia la cet. Țîcu N. au fost depistate echimoze și plăgi înțepate care

au putut fi pricinuite în timpul indicat și în circumstanțele indicate și se

referă la categoria leziunilor corporale ușoare; plăgile au putut fi pricinuite

prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător, posibil prin lovire cu furca (f.d. 13,

vol. I);

 procesul - verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto din

14.09.2012, în urma cercetării s-a constatat că careva gard care ar delimita

gospodăria cet. Fediuș I. de cea a cet. Țîcu N. lipsește, hotarele sunt delimitate

prin pari de lemn, care sunt situați la distanțe diferite, precum și faptul, că

locul unde s-a petrecut conflictul este bine văzut din gospodăria cet. Bulbaș

M. (f.d. 16-18, vol. I);

 procesul - verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii și

tabelul foto din 19.09.2012, prin care Țîcu N. a arătat hotarul dintre

gospodăria cet. Fediuș I. și a lotului ei de pămînt, locul unde a fost lovită de

către Fediuș I., urmele lăsate în urma conflictului (f.d. 25-27, vol. I);

 procesul - verbal de ridicare și examinare a obiectelor din

25.09.2012, conform căruia de la Fediuș I. s-a ridicat un harag cu lungimea de

1,53 cm de culoare sură (f.d. 42 vol. I);

 raportul de expertiză medico-legală nr.245 din 25.09.2012, conform

căruia la cet. Țîcu N. au fost depistate plăgi înțepate din regiunea brațului

stîng care au putut fi pricinuite de acțiunea unui obiect înțepător, posibil cu

coarnele furcii; echimozele au putut fi produse prin loviri cu sau de corpuri

dure contondente; după culoarea echimozelor și morfologia vindecării

plăgilor, leziunile prezente nu au putut fi pricinuite pînă la 12.09.2012. Prin

cădere și lovire de haragi așa leziuni nu au putut fi produse. Echimozele de pe

corp au putut fi pricinuite prin lovituri cu haragul prezentat (f.d. 53, vol. I);

 procesul - verbal de percheziție din 27.09.2012, prin care s-a

constatat că cet. Fediuș I. a predat o furcă cu trei coarne, lungimea coarnelor

6

de 19-12 cm, care sunt ruginite, coada furcii fiind de 1,50 cm neregulată

(f.d. 59-60, vol. I);

 procesul - verbal de recunoaștere a obiectului și tabelul foto din

27.09.2012, prin care Țîcu N. a recunoscut furca cu nr.3, ca fiind acea cu care

a fost înfiptă, culoarea cozii fiind galben deschisă (f.d. 66-67, vol. I);

 referința nr. 86 din 27.09.2012, eliberată de către primarul s. Rădenii

Vechi, Bulbaș S., prin care Fediuș I. se caracterizează ca o persoană cu un

comportament neadecvat în societate, o persoană agresivă, deseori intră în

conflict cu cetățenii din sat, în urma cărora au parvenit plîngeri în adresa lui

(f.d. 69, vol. I);

 caracteristica din 13.07.2012, eliberată de șeful laboratorului

Ecobioindicație și Radioecologie a Institutului de Ecologie și Geografie, locul

de muncă a lui Fediuș I., prin care acesta este caracterizat ca o persoană care

se consideră corect numai pe sine, manifestă iresponsabilitate față de

obligațiunile de serviciu și este incorect în relații cu colegii și administrația

institutului (f.d. 77, vol. I).

Suplimentar la probele enunțate, instanța de apel a ținut să menționeze

și înregistrările video și audio efectuate de Fediuș Igor la 03.05.2012 și

07.05.2012, care au fost vizionate la insistența inculpatului în ședința

instanței de apel, deși nu pot fi admise ca probe, fiind efectuate cu derogare

de la normele procedurale și cu întreruperi intenționate în momentele

comiterii de către inculpat a acțiunilor infracționale, acestea la fel

demonstrează comportamentul obraznic și arogant al inculpatului în

perioada săvîrșirii faptelor prejudiciabile comise de acesta.

De asemenea instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a

ajuns la concluzia privind: 1) achitarea inculpatului Fediuș I. de sub

învinuirea formulată pe art. 179 alin. (2) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii; 2) de încetare a procesului penal de

învinuire a lui Fediuș I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin.(3) lit. b) Cod penal pe motiv, că fapta sa constituie o contravenție,

recunoscîndu-l vinovat în baza art. 335 Cod Contravențional, cu încetarea

procesului contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție

pentru tragerea la răspundere contravențională.

În motivarea concluziilor sale și referitor la argumentele apelanților

indicate în susținerea solicitărilor lor, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate și a menționat :

 probele prezentate de partea acuzării, cercetate atît în instanța de

fond, cît și cea de apel demonstrează în exclusivitate, că partea vătămată Țîcu

N. prelucrează o porțiune de pămînt arabil în vecinătate cu domiciliul

inculpatului Fediuș I., noțiunea respectivului teren nu poate fi interpretat

extensiv ca domiciliu, în sensul prevăzut de art. 179 Cod penal, deoarece ea

7

nu-și desfășoară viața sa privată pe terenul respectiv și nu-și are locuința

statornică sau principală acolo.

 instanța de apel a reținut că nici partea vătămată Țîcu N. și nici

inculpatul Fediuș I., atît în instanța de fond, cît și în cea de apel nu au

demonstrat prin probe, că dețin dreptul de proprietate, pe care îl pretind că îl

au asupra terenului pe care a avut loc conflictul;

 potrivit întregului ansamblu probatoriu prezentat în instanța de

fond și în instanța de apel, referitor la presupusa violare de domiciliu

incriminată lui Fediuș I. confirmă că, între inculpat și presupusa parte

vătămată Țîcu N. a apărut un litigiu referitor la bornele de hotar, care la

adresarea acestora, urma a fi soluționată de comisia primăriei, care a ieșit la

fața locului;

 prima instanță just a concluzionat, că din circumstanțele cauzei și

probele administrate pe dosar rezultă, că nu a fost constatată existența faptei

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod penal (pe ambele episoade) în

săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul Fediuș I.;

 instanța a reținut în calitate de probă: dispoziția nr.28 din

02.05.2012, prin care s-a instituit comisia de stabilire a hotarelor terenului

între Țîcu N. și Fediuș I. (f.d.73, vol. III); procesul-verbal de cercetare la fața

locului și foto tabelul din 26.04.2012, prin care s-a constatat, că la fața locului

nu au fost depistate urme sau obiecte rămase în urma conflictului din

25.04.2012 dintre Fediuș I. și Țîcu N. (f.d.100-103, vol. III); adeverința nr.523

din 14.05.2012, prin care se confirmă că Țîcu N. prelucrează și achită

impozitul funciar din anul 1996 pe lotul de pămînt cu suprafața de 0,16 ha ce

aparținea mamei sale Fediuș E., care este în vecinătate cu lotul ce aparținea

cet. Fediuș D. - tatăl lui Fediuș I., care prelucrează în prezent lotul respectiv (f.

d. 111 vol. III); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii și tabelul foto din 16.05.2012, prin care Țîcu N. a indicat locul

unde se afla cînd a fost lovită de Fediuș I., locul unde era agățată ața de către

Fediuș I., parul de delimitare a hotarelor instalat de Fediuș I. (f.d. 118-120

vol. III);

 în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și

apreciate de către prima instanță și suplimentar apreciate de către instanța

de apel printr-o verificare multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor

cauzei și a sentinței adoptate pe caz, instanța de apel a concluzionat, că prima

instanță în baza art. 391 alin.(2) Cod de procedură penală, legal și întemeiat a

dispus pe caz încetarea procesului penal în privința lui Fediuș I. învinuit de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin.(3) lit. b) Cod penal, pe motiv

că fapta sa constituie o contravenției prevăzută de art. 335 Cod

contravențional exprimată prin - samavolnicie, adică exercitarea în mod

8

arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de

legislație, fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei;

 prima instanță justificat a ajuns la concluzia, că probele aduse de

partea acuzării în susținerea învinuirii lui Fediuș I. de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. b) Cod penal, poartă un caracter de

presupuneri și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, reținînd

faptul că unul din elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj este

scopul de profit, care nu a fost regăsit în acțiunile inculpatului, fiindcă acesta

prin acțiunile sale își realiza un drept presupus arbitrar, dar nu solicita

transmiterea bunurilor care aparțineau cet. Chicu F., fapt confirmat și prin

declarațiile părții vătămate Chicu F. și martorului Chicu N.;

 instanța de fond corect a stabilit în acțiunile inculpatului lipsa

scopului de profit caracteristic infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(3) lit. b)

Cod penal;

 afirmațiile inculpatului Fediuș I. expuse în instanța de apel privind

negarea totală a vinovăției, au fost apreciate ca o metodă de apărare pentru a

evita răspunderea penală.

Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat

că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunilor săvîrșite, care potrivit art. 16 alin.(2) și alin.(3) Cod

penal, fac parte din categoria infracțiunilor ușoare (la momentul săvîrșirii

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, pînă la modificările din

21.06.2013), și respectiv, mai puțin grave, urmările prejudiciabile, motivul

săvîrșirii infracțiunilor, persoana inculpatului, care anterior a fost judecat

pentru comiterea unei infracțiuni similare, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă

sub formă de închisoare cu aplicarea prevederilor art. 84 și art. 85 Cod penal.

inculpat și de avocatul Catană E. în numele inculpatului.

6.1. În motivarea recursului inculpatul invocă următoarele temeiuri de

drept:

 instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței (art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală);

 nu au fost întrunite elementele infracțiunii (art.427 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală);

 faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (art. 427 alin.(1)

pct.12) Cod de procedură penală).

În susținerea motivelor invocate recurentul indică următoarele

argumente:

9

 nu recunoaște vina în săvîrșirea infracțiunilor imputate lui, deoarece

nu le-a comis, iar hotărîrile de condamnare adoptate în privința lui sunt

ilegale și nefondate;

 instanța de fond și instanța de apel au purces intenționat la

examinarea unor dosare fabricate la comandă împotriva lui, fiind o

răzbunare politică, tergiversînd intenționat procedura de examinare în

instanța de fond de la 25.06.2012 pînă la 27.09.2013, în instanța de apel de la

29.10.2013 pînă la 08.04.2015;

 în conținutul deciziei instanței de apel nu este indicat timpul care se

include în termenul pedepsei stabilite inculpatului, ceea ce contravine

prevederilor art. 417 alin.(2) Cod de procedură penală;

 instanța de apel nu a respectat prevederile art. 100, 101, 251 Cod de

procedură penală, a denaturat probele prezentate de apelant, a încălcat

prevederile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, fapt ce

atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poat fi înlăturată decît prin

anularea acelui act;

 declarațiile contradictorii și mincinoase ale participanților la proces,

urmează a fi interpretate în favoarea lui;

 interpretarea eronată de către instanța de apel a normei procesual

penale și materiale;

 atît sentința instanței de fond cît și decizia instanței de apel sunt

afectate de un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care

potrivit art. 6 alin. 44) Cod de procedură penală, constituie încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale;

 încheierile emise pe parcursul examinării cauzei de către instanța de

apel le consideră ilegale și le contestă cu fondul cauzei, prin care se confirmă

faptul încălcării dreptului său la un proces echitabil.

Solicită casarea deciziei, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

dispusă achitarea inculpatului Fediuș I. condamnat în baza art. 155 și 287

alin.(1) Cod penal.

6.2. În motivarea recursului avocatul Catană E. în numele inculpatului

invocă următoarele temeiuri de drept:

 instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței (art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală);

10

 nu au fost întrunite elementele infracțiunii (art.427 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală);

 persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act

de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea

părților în cazul prevăzut de lege (art.427 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală).

În susținerea motivelor invocate recurentul a indicat următoarele

argumente:

 declarațiile contradictorii ale părților vătămate și martorilor, nu pot

fi puse la baza unei sentințe de condamnare;

 toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate urmează

a fi interpretate în favoarea inculpatului, potrivit prevederilor art. 8 Cod de

procedură penală;

 instanța de apel eronat s-a expus privitor la înregistrările audio și

video efectuate de Fediuș I. în procesul efectuării măsurărilor terenurilor

dintre acesta și Țîcu N. din 03.05.2012 și a conflictului din 07.05.2012 ce a

avut loc la Primăria s.Rădenii Vechi, concluzionînd că nu pot fi considerate ca

probe în cauza dată, deoarece au fost efectuate cu derogare de la normele

procesuale;

 menționează că înregistrările audio și video, efectuate de Fediuș I.,

au fost recunoscute ca corp delict și anexate la materialele cauzei penale;

 instanța de apel urma să aplice prevederile art. 60 Cod penal, în cazul

în care a considerat că Fediuș I. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 155

Cod penal, deoarece sentința instanței de fond a întrat în vigoare la data

adoptării deciziei instanței de apel;

 contrar prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, în

dispozitivul hotărîrilor adoptate nu se indică începerea calculării termenului

executării pedepsei.

Solicită, casarea sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel,

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului

Fediuș I. de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 și

287 alin.(1) Cod penal din lipsa în acțiunile acestuia a componentelor de

infracțiune imputate.

procedură penală, partea vătămată Țîcu N. a depus referință, prin care și-a

expus opinia sa asupra recursurilor declarate de inculpat și de apărătorul

acestuia, solicitînd respingerea lor, cu menținerea hotărîrii atacate.

11

concluzionează că, acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează parțial

hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Recurenții invocă în recursurile sale temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

pct. 11) - persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau

aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de

amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților

în cazul prevăzut de lege și pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

8.1. Referitor la temeiurile indicate de către recurenți, prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit se va

expune doar în privința temeiului prevăzut de pct. 8) al normei citate,

deoarece din conținutul recursurilor reiese că se solicită achitarea

inculpatului Fediuș I., pe motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunilor

prevăzute de art. 155 și 287 alin.(1) Cod penal, iar indicînd pct.12) inculpatul

recurent nu a expus careva motive în acest sens.

Instanța de recurs menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1)

art. 427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței

infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile, cînd nu a fost

stabilită fapta, care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

12

mijloacele de probă, prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele, care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Fediuș I. a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art.

155 Cod penal - „amenințarea cu omor în condiții în care există pericolul

realizării acestei amenințări” și art. 287 alin.(1) Cod penal – „huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței”.

Colegiul lărgit consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut

hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra

vinovăției inculpatului Fediuș I. de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.

155 și 287 alin.(1) Cod penal, motivîndu-și soluția în acest sens (pct.5 din

prezenta decizie).

Instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către

recurenți, precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare

la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora

instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.

Totodată Colegiul subliniază, că instanța de recurs la etapa judecării

recursurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît

cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atribuțiile

exclusive ale instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs reiterează, că cumulul de probe administrate de către

organul de urmărire penală, cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în

instanța de fond, și verificate în instanța de apel, confirmă cu certitudine că în

acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.

155 și 287 alin.(1) Cod penal.

Astfel, analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate

de către recurenți, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate de către inculpatul Fediuș I. și de avocatul Grițco A. în numele

inculpatului, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

13

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează că, potrivit

normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

8.2. Cu referire la argumentul invocat de către avocatul recurent,

precum că instanța de apel urma să aplice prevederile art. 60 Cod penal, în

cazul în care a considerat că Fediuș I. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.

155 Cod penal, Colegiul penal constată că acesta este întemeiat, și în acest

sens se menționează că potrivit art. 60 alin.(1) lit. b) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală, dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii mai puțin

grave a expirat 5 ani.

Astfel, reieșind din sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal (pînă la modificările introduse prin Legea nr. 119 din 23.05.2013), și

anume, „ se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 400 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare pînă la 2 ani” și ținînd cont de prevederile art.

16 alin.(3) Cod penal, această infracțiune se califică ca infracțiune ușoară,

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen de pînă la 2 ani inclusiv.

Alin.(2) al normei citate, specifică faptul că prescripția curge din ziua

săvîrșirii infracțiunii și pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanței

de judecată.

Din materialele cauzei, Colegiul penal constată că la adoptarea deciziei

de către instanța de apel – 11 martie 2015, deja expirase mai mult de doi ani

de la ziua săvîrșirii infracțiunii - 12.09.2012, adică 2 ani 5 luni și 27 zile.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că procesul

penal de învinuirea lui Fediuș Igor Dumitru în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.155 Cod penal, urmează a fi încetat, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod penal.

8.3. Referitor la temeiul invocat de către inculpatul Fediuș I., în ce

privește tergiversarea intenționată a procedurii de examinare a cauzei

penale în instanța de fond de la 25.06.2012 pînă la 27.09.2013 și în instanța

de apel de la 29.10.2013 pînă la 08.04.2015, Colegiul penal îl consideră

nefondat, deoarece, analizînd materialele cauzei, se constată că pe parcursul

14

examinării cauzei în instanța de fond de nenumărate ori inculpatul a înaintat

cereri de recuzare, atît judecătorului Stratan M., cît și procurorului Brigoi N.,

care au fost examinate în modul stabilit de legislația procesual penală și

respinse ca neîntemeiate (f.d. 79, 116-117, 145-146, 157-158, 196-197, 217-

218, vol. II).

Instanța de recurs reține și faptul, că aceste cereri de recuzare au fost

apreciate de către instanța de fond ca abuzive, avînd scopul tergiversării

examinării cauzei, deoarece conțineau aceleași temeiuri.

Colegiul penal de asemenea menționează că pentru neprezentarea în

ședința de judecată a instanței de fond din 15.10.2012, inculpatului Fediuș I.

i-a fost înlocuită măsura preventivă din declarația de a nu părăsi localitatea

în arest preventiv pe un termen de 30 zile, prin încheierea din 15.10.2012,

fiind indicat că „ …la moment se eschivează de a se prezenta în fața instanței

de judecată, locul aflării nu este cunoscut” și eliberat mandat de arestare din

aceiași zi (f.d. 266-267, 268, vol. III).

Ulterior, la data de 17.07.2013, ședința de judecată a fost amînată

pentru data de 18.09.2013, din motivul neprezentării inculpatului la ședința

de judecată în baza cererii ultimului (f.d.48, vol. IV), iar la 18.09.2013 a fost

emisă încheierea de aducere silită a acestuia pentru data de 26.09.2013,

deoarece fiind legal citat, nu s-a prezentat la ședința de judecată, nu a

comunicat motivele neprezentării (f.d. 56-57, vol. IV).

La data de 29.05.2013 a înaintat cerere de amînare a ședinței

preconizate pentru 29.05.2015 ora 14:15, pe motiv de imposibilitate a

participării sale, și totodată și a insuficienții de timp de a se prezenta la

judecată, deoarece se afla în or. Chișinău, fiind programat la medic specialist

(f.d. 222, vol. II). Această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată și continuată

examinarea cauzei, însă ulterior a fost reluată cercetarea judecătorească

pentru audierea inculpatului, care insista de a fi audiat, și cu admiterea

acestuia în ședința de judecată, deoarece anterior de nenumărate ori a fost

înlăturat din ședințele de judecată, în legătură cu comportamentul agresiv,

încălcarea disciplinei și neconformării indicațiilor președintelui de ședință

(f.d. 107, 248-249, vol. II).

La fel, examinarea cauzei penale a fost amînată și din cauza avocaților

acestuia, precum neprezentarea acestora pe motiv de imposibilitate și

imposibilitatea de a se prezenta la ședințele de judecată propuse de instanță

(f.d. 219,220, 254, vol. III).

Totodată, Colegiul penal menționează, că avocatul inculpatului Stratan A.

a înaintat demers de a fi numită expertiza psihiatrică în privința inculpatului

Fediuș I., care nu se află la evidența medicului psihiatru (f.d. 221, vol. II),

aceasta fiind respinsă ca fiind declarativă și bazată pe presupuneri

neîntemeiate (f.d.236-237, vol. II).

15

În ce privește tergiversarea examinării cauzei în instanța de apel,

Colegiul lărgit reține că prin încheierea din 24 decembrie 2014 a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea înaintată de avocatul inculpatului, Catană

E., privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei penale de învinuirea

lui Fediuș I., motivîndu-și soluția sa (f.d. 67-68, vol. V).

8.3. Referitor la contestarea încheierilor adoptate de instanța de apel,

prin care, în opinia inculpatului se confirmă faptul încălcării dreptului la un

proces echitabil, Colegiul lărgit menționează că prin aceste încheieri au fost

respinse demersurile inculpatului și avocaților acestuia privind înlocuirea

măsurii preventive – arestul preventiv, cu una mai blîndă, precum și

eliberarea de sub arest preventiv (f.d.190;210;230, vol. IV; 7-8, 54-5583-84,

vol. V), motivîndu-și soluția prin faptul că inculpatul Fediuș I. se deține în

stare de arest în temeiul sentinței de condamnare și nu este posibilă

înlocuirea acestei măsuri.

În aceste sens, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 389 alin. (4) pct.

1) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei care urmează a fi executată, și nici de cum aplicarea măsurii

preventive.

8.4. În ce privește alegațiile apărătorului recurent privitor la

înregistrările audio și video, efectuate de Fediuș I., Colegiul penal

menționează faptul că acestea nu au fost recunoscute ca corp delict, ci doar

anexate la materialele cauzei, așa cum s-a solicitat de către inculpat în

ședința de judecată din 05.07.2013 (f.d. 45, vol. IV).

Mai mult ca atît, în sentință instanța de fond a indicat că „…. acestea

conțin doar cîteva minute din unele episoade, și prin urmare nu pot fi puse la

baza sentinței, deoarece acestea nu redau situația în întregime care a avut loc,

precum și nu sînt clare ale cui sunt vocile care se aud” (f.d. 95, vol. IV).

Astfel că, instanța de apel corect s-a expus privitor la înregistrările video

și audio efectuate de Fediuș I. la 03.05.2012 și 07.05.2012, că nu pot fi

considerate ca probe (f.d. 133, vol. V).

8.5. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată nu s-au

comis careva încălcări ale normelor procesual penale, care ar atrage nulitatea

actelor procedurale, în sensul prevederilor art. 251 Cod de procedură penală,

care stipulează că încălcarea prevederilor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în

cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate

fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la

sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de

judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența

16

interpretului, traducătorului, dacă sînt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural.

Conform alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală încălcarea oricărei

alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă,

sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Din materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că nu au fost

depuse careva cereri sau demersuri din partea inculpatului și apărătorului

acestuia, referitor la comiterea unor încălcări ale normelor procesuale pe

parcursul efectuării urmăririi penale, iar cele invocate pe parcursul

dezbaterilor judiciare au fost examinate în corespundere cu legislația

procesual penală.

8.6. În ce privește faptul că în conținutul deciziei instanței de apel nu

este indicat timpul care se include în termenul pedepsei stabilite

inculpatului, Colegiul lărgit consideră că această chestiune urmează a fi

soluționată potrivit prevederilor art. 469 – 470 Cod de procedură penală, iar

aceasta nu poate servi ca temei pentru casarea deciziei atacate.

8.7. Astfel, din cele expuse mai sus și reieșind din faptul că, instanța de

recurs menține soluția primei instanțe privind condamnarea inculpatului

Fediuș Igor în baza art. 287 alin.(1) Cod penal, iar în privința infracțiunii

prevăzute de art.155 Cod penal, se dispune încetarea procesului penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod

penal, Colegiul lărgit va stabili pedeapsa definitivă în corespundere cu

prevederile art. 85 Cod penal, ținînd cont de pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Ungheni din 20.12.2011.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, temeiul invocat

de apărător, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,

și-a găsit confirmare la judecarea recursurilor, prin urmare, recursurile

urmează a fi admise cu casarea parțială a sentinței instanței de fond și a

deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri în ce privește latura penală, precum și în partea stabilirii pedepsei lui

Fediuș Igor.

procedură penală, Colegiul lărgit,

17

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare, declarate de inculpatul Fediuș Igor

Dumitru și de avocatul Catană Eugeniu în numele inculpatului.

Se casează parțial sentința Judecătoriei Ungheni din 27 septembrie 2013

și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie 2015, se

rejudecă cauza și se pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează:

Se încetează procesul penal de învinuirea lui Fediuș Igor Dumitru în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție, prevăzut de art. 60 Cod penal.

Fediuș Igor Dumitru se consideră condamnat în baza art.287 alin.(1)

Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată se adăugă partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Ungheni din 20.12.2011, și se stabilește pedeapsa definitivă lui

Fediuș Igor Dumitru de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte: Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Moraru Petru

18