1 ra-405/2013 — 287 alin. 3

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2011, Fediuș Igor Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, fiind condamnat la 3 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani. 1

Potrivit sentinței s-a stabilit că Fediuș Igor la 20.06.2011, aproximativ pe la orele 21:00, în s. Rădenii-Vechi, r. Ungheni, reacționând neadecvat la comportamentul cet. Bulbaș Vasile, care i-a cerut lui și cet. Rotaru Dumitru să înceteze pomparea apei din fântâna situată lângă gospodăria sa, în prezența mai multor vecini, care se aflau la fața locului, s-a adresat la acesta cu diferite cuvinte necenzurate și înjositoare, 1-a apucat forțat cu mâinile de piept și intenționat i-a aplicat o lovitură cu capul în regiunea ochiului drept, provocându-i dureri fizice. În acțiunile sale a intervenit cet. Căruntu Dumitru care l-a ferit într-o parte de la Bulbaș Vasile, iar ultimul s-a retras în ogradă. Tot el, în circumstanțele respective, continuându-și acțiunile sale huliganice, a intrat în gospodăria sa de unde a luat o bâtă de lemn pasibilă de a provoca leziuni corporale și urmărind scopul să-1 bată pe cet. Bulbaș Vasile s-a repezit spre gospodăria acestuia, însă a fost oprit de către Căruntu Dumitru, care i-a cerut să înceteze acțiunile sale, iar el continuat să injure și să amenințe în adresa lui Bulbaș Vasile. Aceste acțiuni au durat circa 15 minute și au încetat datorită intervenției cet. Căruntu Dumitru.

Sentința a fost atacată de inculpatul Fediuș Igor, care în motivarea apelului său a indicat că instanța de judecată incorect a apreciat probele acuzării, a ignorat probele apărării, neîntemeiat a respins cererile lui referitor la prezentarea probelor în instanța de judecată și astfel i-a încălcat dreptul la apărare. Totodată în faza urmăririi penale au fost comise mai multe încălcări și anume: i-a fost adusă la cunoștință cu întîrziere ordonanța de punere sub învinuire, nu i-au fost comunicate drepturile și obligațiile pe care le avea în calitate de învinuit și în genere a fost pus sub învinuire de către o persoană care nu avea dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală dată. În așa mod sentința instanței de fond a fost afectată de un viciu fundamental în cadrul procedurii anterioare.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 decembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a invocat faptul că argumentele inculpatului în apel sunt lipsite de temei și nu corespund stării de fapt pe caz. De asemenea s-a constatat că în ședința din 20.12.2011, inculpatul a solicitat să fie audiați în calitate de martori Căldăruș Violeta și Țîcu Eugen. Prin încheiere protocolară a instanței de fond demersul a fost respins pe motiv că persoanele în cauză nu au relevanță la cazul dat. În afară de demersul menționat, în cadrul examinării cauzei de către instanța de fond, inculpatul nu a solicitat oferirea lui a posibilității de a prezenta suplimentar oarecare alte probe, a exprimat părerea despre posibilitatea finisării cercetărilor judecătorești în baza probelor existente în materialele cauzei și examinate în cadrul cercetării judecătorești. 2 În cadrul rejudecării cauzei în instanța de apel, inculpatul la fel nu a solicitat examinarea oricăror probe suplimentare în afară de cele prezente în materialele cauzei și rejudecate în instanța de apel. În astfel de circumstanțe instanța de apel a apreciat faptul că argumentul inculpatului precum că ar fi fost încălcate drepturile lui la apărare și prezentarea probelor care ar fi demonstrat nevinovăția lui, este lipsit de temei. Vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate e dovedită pe deplin de probele administrate, care au fost examinate sub toate aspectele în cadrul cercetărilor judecătorești de către instanța de fond și rejudecate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel și anume: depozițiile părții vătămate Bulbaș Vasile, ale martorilor Țîcu Maria și Ion, Rotaru Dumitru, Căruntu Nadejda și Dumitru, procesele-verbale de verificare la locul infracțiunii a declarațiilor părții vătămate Bulbaș V., a martorilor Bulbaș M., Țîcu M. și Țîcu I., procesele-verbale de confruntare între Fediuș I., partea vătămată Bulbaș V. și martorul Bulbaș M.; partea vătămată Bulbaș V. și martorul Căruntu D. și raportul de expertiză medico- legală nr. 141 din 28.06.2011. Probele sus indicate formează un ansamblu probatoriu asupra vinovăției inculpatului și combat totalmente argumentele aduse de el, prin care nu recunoaște vinovăția în cele incriminate. Totodată, cu referire la presupusele încălcări comise la faza urmăririi penale, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, pronunțîndu-se asupra legalității acestor acțiuni procesuale.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către inculpatul Fediuș Igor și avocatul Andrei Grițco în numele inculpatului. În motivarea recursului său inculpatul a reiterat motivele invocate în apel, expunîndu-și suplimentar dezacordul cu probele cercetate și administrate în cadrul ședințelor de judecată anterioare. Totodată acesta nu a indicat concret temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, pe care își întemeiază recursul și doar în conținutul cererii de recurs a invocat faptul că deciziile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în temeiurile indicate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și 10) Cod de procedură penală, fără însă a argumenta necesitatea casării deciziei anume în baza temeiurilor invocate. Reieșind din argumentele expuse mai sus, inculpatul a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri, privind dispunerea achitării inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către acesta. 3 Avocatul și-a întemeiat recursul declarat, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală și anume din motiv că nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei precum și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. În motivarea temeiniciei recursului depus precum și a motivelor declarate, acesta a invocat faptul că inculpatul a fost pus sub învinuire de către o persoană care nu avea dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală. În așa mod sentința instanței de fond a fost afectată de un viciu fundamental în cadrul procedurii anterioare. Totodată a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu încetarea procesului penal în privința inculpatului.

Judecînd recursurile declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi respinse din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Drept temei pentru recurs, inculpatul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Avocatul în numele inculpatului a invocat drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală – nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei și instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței. Aceste temeiuri, însă, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate. 7.1 În motivarea poziției sale inculpatul s-a limitat doar la expunerea temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fără însă a argumenta aplicabilitatea normelor invocate la speța în cauză. De asemenea inculpatul și-a exprimat dezacordul cu aprecierea probatoriului pe cauza dată de către instanțele inferioare, cît și a invocat comiterea unor erori procesuale în cadrul urmăririi penale, care duc la nulitatea actelor procesuale întocmite cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală. În motivarea recursului său avocatul a reiterat argumentele inculpatului referitor la încălcările comise în faza urmăririi penale. 7.2 Referitor la dezacordul inculpatului expus în privința aprecierii probelor de către instanțele inferioare, Colegiul penal concluzionează că acesta este lipsit de temei, urmînd a fi respins. Astfel, potrivit art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală: „ ... judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în 4 urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege”. Astfel Colegiul penal reține că instanțele de fond și apel au verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și au dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor respectînd prevederile art. 101 Cod de procedură penală și corect au ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate. Totodată, judecarea cauzei în procedura de apel a avut loc cu respectarea principiului contradictorialității, expunîndu-se clar asupra tuturor motivelor invocate în apel. În același context Colegiul penal reține ca întemeiată concluzia instanței de apel privind respectarea drepturilor oferite inculpatului în partea ce ține de exercitarea dreptului la apărare. În așa mod s-a constatat că de către prima instanță inculpatului i-a fost refuzat, prin încheiere protocolară, demersul privind solicitarea audierii unor martori, motivîndu-se că informațiile deținute de aceștia nu au relevanță pe cazul examinat. Ulterior, în instanța de apel, atît inculpatul, cît și avocatul său nu au mai înaintat careva demersuri privind prezentarea de noi probe. La fel, urmează a fi menținută concluzia instanței de apel referitor la netemeinicia argumentelor inculpatului și avocatului privind încălcările comise la faza urmăririi penale, care presupus condiționează încetarea procesului penal sau chiar achitarea inculpatului. În așa mod s-a constatat, că la 05.08.2011 inculpatul a fost pus sub învinuire, iar la 08.08.2011, acestuia i-a fost înaintată acuzarea, în momentul cînd acesta s-a prezentat împreună cu avocatul său, fiind astfel respectate prevederile art. 282 alin. (1) Cod de procedură penală. Totodată, potrivit acestei ordonanțe, învinuitului i-a fost înmînat copia ordonanței cu explicarea conținutului, i s-au explicat drepturile și obligațiile prevăzute de art. 66 Cod de procedură penală, fiind înmînată și informația în scris privind drepturile și obligațiile lui, fapt confirmat prin semnăturile avocatului de care el a fost asistat. Refuzul inculpatului de a consemna și a confirma acțiunile menționate a procurorului nicidecum nu presupune nererspectarea prevederilor art. 282 Cod de procedură penală. Colegiul penal mai statuează și asupra netemeiniciei argumentelor inculpatului și avocatului privind punerea primului sub învinuire de către o persoană neîmputernicită. Astfel s-a constatat că de fapt există ordonanța procurorului ierarhic superior din data de 29 iulie 2011 privind retragerea cauzei penale de la procurorul în Procuratura r-lui Ungheni, I. Steclari (procurorul care inițial conducea urmărirea penală) și transmiterea acesteia pentru conducerea urmăririi penale în continuare procurorului în Procuratura r-lui Ungheni, A. Fetcu. La fel este corectă concluzia instanței de apel potrivit căreia anexarea la cauza penală a unei ordonanțe de retragere a altei cauzei penale este doar o greșeală mecanică, fapt ce se confirmă prin acțiunile ulterioare a procurorului A. Fetcu, care 5 a terminat urmărirea penală pe prezenta cauză și a reprezentat acuzarea de stat în instanța de fond. 7.3 Față de considerentele expuse supra, Colegiul penal constată că hotărîrile instanțelor de fond se bazează pe cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată. În consecință, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de pct. pct. 1), 6), 8), 9), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434-435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE Respinge recursurile ordinare declarate de inculpatul Fediuș Igor și avocatul Andrei Grițco în numele inculpatului Fediuș Igor, ca fiind inadmisibile, menținînd fără modificări decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 decembrie 2012. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 28 mai 2013 Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă Elena Covalenco Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător Petru Ursache 6