1ra-1097/15 — art, 188 alin.2 CP

1ra-1097/15 — art, 188 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1097/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat,prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 mai 2015, în cauza penală în privința lui:

Caisîn Iuri Isidor, născut la 12.06.1969,

originar și domiciliat în r-nul Ștefan-Vodă, s.

Talmaz, str. Gorkii 48.

Termenii de examinare a cauzei:

Instanța de fond:07.03.2013 – 19.12.2014;

Instanța de apel: 03.02.2015-06.05.2015;

Instanța de recurs: 21.07.2015-14.10.2015;

C O N S T A T Ă:

Caisîn Iuri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b)

Cod penal la 6 (șase) ani 4 (patru) luni închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

împreună cu Cobac Alexandru, prin înțelegere prealabilă și de comun acord, la

16.01.2012, aproximativ la ora 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu -

se pe bancheta din față în automobilul taxi „14444" de model „Toyota Camry" cu

număr de înmatriculare al autoproclamate regiuni transnistrene „A 250 BA",

condus de Ciornîi Alexandr, în apropierea casei nr. 44 din str. 27 aprilie, satul

Varnița, raionul Anenii Noi, în scopul sustragerii de la acesta a bunurilor, l-au

atacat cu aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătatea lui, manifestată

prin strangularea gîtului cu mîinile din partea persoanei care se afla pe bancheta

din spate și lovituri cu pumnul în regiunea trunchiului din partea lui, cauzîndu-i

părții vătămate o daună neconsiderabilă în sumă de 50 lei.

Acțiunile lui Caisîn Iurii au fost încadrate de instanța de judecată în

dispoziția art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal.

1

Iuri, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri, cu remiterea

cauzei spre reexaminare în Judecătoria Bender, deoarece în luna ianuarie 2012 el a

fost maltratat de martori și de către părțile vătămate, fiind transportat la spital cu

fractură la picior și comoție cerebrală. Pe parcursul investigărilor cauzei el a fost

eliberat de către Colegiul penal al Curții de Apel Bender pe motiv de sănătate,

cauza fiind remisă spre reexaminare în Judecătoria Bender. Prima instanță și

procurorul sunt persoane cointeresate și procesul a avut loc în lipsa părții vătămate

și a martorilor care l-au maltratat pe el, iar martorul principal care a chemat

ambulanța a fost intimidat de către procuror. Instanța de judecată a emis sentința

nominalizată, încălcînd prevederile art. 16, 18, 20, 21, 25 Cod procedură penală și

prevederile art. 106, 108, 109, 111, 114 Cod penal.

2015 a fost a fost respins apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției, instanța de apel respingînd apelul inculpatului a

menționat că vinovăția inculpatului este dovedită prin următoarele probe cercetate

de instanța de fond și verificate în instanța de apel:

- declarațiile inculpatului Caisîn Iuri (f.d.63-64, v.3);

- declarațiile părții vătămate Ciornîi Alexandr (f.d.127-128, v.2);

- declarațiile martorilor Draganov Boris (f.d.135,v.2), Cojocari Galina

(f.d.136, v.2),Maximciuc Alexei (f.d.161, v.2), Calmațui Anatolii (f.d.32, v.3),

Vîlegjanin Evghenii (f.d.33-34, v.3), Cobac Alexandru (f.d.227-228, v.2);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.01.2012, potrivit căruia

la locul faptei a fost depistat o pereche de ochelari și o pereche de mănuși (f.d. 11-

17, vol.1);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.01.2012 (automobil),

potrivit căruia în automobilul părții vătămate de model „Tayota Camry" cu număr

de înmatriculare „A 250 BA", pe bancheta din spate a fost depistată o căciulă de

culoarea neagră (f.d. 19-25, vol. 1);

- procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

20.01.2012, potrivit căruia partea vătămată Ciornîi Alexandru în fotografia nr. 2

1-a recunoscut pe Caisîn Iurii ca persoana care, în seara de 16.01.2012, fiind

pasager, 1-a atacat, lovindu-1 cu pumnii în regiunea trunchiului (f.d.55-56,vol. 1);

- procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

23.01.2012, potrivit căruia martorul Iușnicov Andrei în fotografia nr. 5 1-a

recunoscut pe Caisîn Iurii ca persoana care, în seara de 16.01.2012, s-a aflat în

automobilul serviciului de taxi a lui Ciornîi Alexandru (f.d. 102, vol. 1);

- procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

23.01.2012, potrivit căruia partea vătămată Ciornîi Alexandru în fotografia nr. 2

1-a recunoscut pe Cobac Alexandr ca persoana care, în seara de 16.01.2012, fiind

2

pasager, 1-a atacat, strîngîndu-1 cu ambele mîni de gît, acționînd din spate (f.d.

116,vol. 1);

- raportul de expertiză nr. 31d din 27.01.2012, potrivit căruia la examinarea

lui Ciornîi Alexandru au fost depistate trei excoriații pe suprafața de sus a gîtului,

care s-au format în urma frecării de un obiect aspru, posibil de părțile hainei în

condițiile apăsării gîtului cu mîna și se califică ca leziuni corporale fară cauzarea

prejudiciului sănătății (f.d,160,vol. I);

Analizînd probele cercetate prin prisma prevederilor art. 101 alin. (1) Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța

de apel a constatat că vina inculpatului Caisîn Iuri de comiterea infracțiunii

incriminate s-a confirmat pe deplin și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza

art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal - tîlhăria, atacul săvîrșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru sănătatea

persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe,

săvîrșit de două sau mai multe persoane.

Instanța de judecată a apreciat critic declarațiile martorului Cobac Alexandr,

care de fapt nici nu este martor, ci coparticipant la comiterea infracțiunii în cauză,

el fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Bender din 10.05.2012, adoptată pe

cauza penală disjunsă și examinată în procedură acordului de recunoaștere a

vinovăției în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal,

în care Cobac Alexandru, fiind în calitate de învinuit/bănuit, declară că "…

deoarece nu aveam bani să orpim un taxi și să mergem cu el pe strada 27 aprilie

din sat. Varnița, r-nul Anenii Noi pînă la secția de pașapoarte din acest sat, Caisîn

Iurii mi-a propus să luăm un taxi și să-1 jefuim pe taxist. Deasemenea, el mi-a

comunicat că se va așeza în față, iar eu din urmă în taxi și la un moment dat va

comunica taximetristului că îi este rău, după ce taximetristul va opri el va deschide

ușa, chipurile să vomite, iar eu în acest timp să apuc taximetristul și să-1 țin din

spate, iar el va lua banii de la taximetrist. Eu am fost de acord."

Anume aceste declarații instanța de apel le-a considerat veridice, ele fiind

puse la baza sentinței menționate anterior, adoptate în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției, aceasta avînd calitatea lucrului judecat. Tot din acest

motiv instanța de apel nu a reținut argumentul martorului A. Cobac chipurile la

darea acestor declarații nu a avut apărător și nu i s-a fost explicat ce înseamnă

acord de recunoaștere a vinovăției, or, anticipat acceptării acordului de

recunoaștere a vinovăției de către instanță, aceasta îl chestionează pe inculpat

asupra chestiunilor date și răspunsurile se consemnează în procesul verbal al

ședinței de judecată. Ca urmare, sentința adoptată de către instanță nu a fost

contestată de către apărător sau inculpat, din care considerente, datele confirmate

în actul judecătoresc irevocabil nu necesită verificare la capitolul veridicității dacă

nu va fi dovedit vreun viciu procesual.

3

Prin prisma acestor declarații, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile

inculpatului Caisîn Iurii, calificîndu-le drept o metodă de apărare aleasă de către el

în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă și această

versiune nu coroborează cu celelalte probe.

Colegiul a menționat că declarațiile inculpatului se combat și cu celelalte

probe cercetate de instanță, reținînd declarațiile părții vătămate Ciornîi Alexandr,

(f.d. 127-128, voi. II.), precum și declarațiile martorilor Maximciuc Alexei (f.d.

161, voi. II) și Calmațui Anatolii(f.d. 32, voi. III) cu privire la faptul că în mașină

se observau urme de dezordine. De asemenea, a fost respins ca neîntemeiat

argumentul părții apărării precum că din mașină nu a dispărut nimic, deoarece

partea vătămată a declarat că păstra banii în buzunarul scurtei și careva lucruri de

preț în mașină nu erau.

Instanța de apel a reiterat că infracțiunea art.188 Cod penal, este o

componență de infracțiune formală care nu impune survenirea consecințelor -

adică sustragerea bunurilor, caracteristic este aplicarea violenței periculoase în

cadrul sustragerii averii. Atacul asupra persoanei - victimei, în scopul sustragerii

averii este una din formele însușirii acesteia. Tîlhăria se consideră consumată din

momentul atacului, însoțit de aplicarea sau amenințarea a violenței periculoase

pentru ciața sau sănătatea victimei, indiferent de faptul dacă a fost sau nu însușită

averea proprietarului.

În acest sens, Colegiul reținînd că, declarațiile parții vătămate care a

menționat că, în timpul cînd a oprit automobilul, mai întîi 1-a strîns de gît

persoana care se afla pe bancheta din spate - adică Cobac Alexandr, după care și

inculpatul Caisîn Iuri a început să-i aplice lovituri. Totuși, în urma incidentului,

părții vătămate i-a dispărut chipiul din automobil, adică i-a fost cauzat și un

prejudiciu.

Astfel, se concluzionează că, inculpatul a acționat cu intenție directă la

comiterea tîlhăriei, chiar el a fost inițiatorul, propunîndu-i lui Cobac comiterea

faptei, adică dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevăzînd

urmările, chiar dorindu-le.

Instanța de apel a respins și argumentul inculpatului precum că acesta a fost

lovit de către martori și de fapt în cauza dată el ar fi trebuit să aibă calitate

procesuală ca „parte vătămată", din motiv că, din declarațiile martorilor și a părții

vătămate, ultimul a chemat ajutor după ce a fost agresat, la care au venit ceilalți

colegi ai săi și l-au pedepsit pe Caisîn Iuri, aplîcăndu-i careva lovituri pe diferite

părți ale corpului. Mai mult, martorii i-au aplicat careva lovituri inculpatului

Caisîn Iurii după ce acesta a fost reținut după atacul taximetristului, în scop de a-și

răzbuna colegul. În acest caz, inculpatul urma să depună o plîngere la procuratură,

pentru a-i fi cercetat cazul maltratării și cauzării leziunilor corporale.

În opinia instanței de apel, instanța de fond la aprecierea modului și a

măsurii de pedeapsă a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

4

acesteia, de persoana celui vinovat care, se caracterizează negativ ca persoană ce

întreține legături cu lumea interlopă, nu este angajat în cîmpul muncii, deși are viză

de domiciliu în raionul Ștefan Vodă, satul Talmaza, dar de facto se află în satul

Varnița, raionul Anenii Noi, unde nu are un loc de trai stabil, nu se află șa evidența

medicului narcolog, însă face abuz de băuturi spirtoase, anterior a fost condamnat

de mai multe ori pentru sustrageri, iar anterior comiterii infracțiunii din speță cu

două săptămîni, s-a eliberat după ispășirea pedepsei aplicate de către organele

neconstituționale ale autoproclamatei regiuni transnistrene, la fel pentru sustragere.

Caisîn Iurii care neinvocînd nici un temei din prevederile art. 427 Cod de

procedură penală solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, deoarece cauza a fost fabricată de judecători și procurori.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei,

iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de

instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile normei menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de

drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind

ilegale.

5

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.

429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, declarat de Caisîn Iuri, în propria cauză

penală, pe motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art.

430 Cod de procedură penală.

Decizie este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 28 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

7