1ra-966/2015 — art. 201-1 alin. 3 lit. a, 163 alin. 1 CP

1ra-966/2015 — art. 201-1 alin. 3 lit. a, 163 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-966/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Camincean Constantin, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Hîncești din 11 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Camincean Constantin Valerii, născut la 26 aprilie 1990,

originar r-l Criuleni s. Ișnovăț, domiciliat r-l Hîncești s.

Cărpineni.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Constantin Valerii a fost condamnat în baza:

- art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 10 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis.

- art. 163 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul de pedepse lui Camincean C.,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

conviețuire din anul 2011 cu concubina sa Ciubotaru Anastasia, având la întreținere

doi copii minori, primul copil fiind din relația anterioară a acesteia, iar al doilea copil

fiind din relația lor comună, având domiciliul în s. Cărpineni r-l Hîncești, din anul

2012 a acționat în mod sistematic intenționat, sub influența alcoolului, agresînd-o

fizic și psihic pe concubină și aplicîndu-i lovituri cu diferite obiecte peste tot corpul,

cauzându-i dureri fizice, amenințînd-o cu răfuială fizică și cu moartea, a izolat-o în

locuință, aceasta fiind nevoită să fugă de acasă cînd era bătută, a lipsit-o pe ea și pe

cei doi copii de mijloace de existență primară, deteriorînd intenționat bunurile

comune, iar ca rezultat al acțiunilor violente viața lui Ciubotaru A. a devenit un

calvar, fiind în permanență provocată stărilor de suferințe fizice și psihice.

1

Astfel, Camincean C. în anul 2012, înaintea sărbătorilor de paști, aflîndu-se la

domiciliu, în stare de ebrietate alcoolică, i-a cerut lui Ciubotaru A. bani ca să restituie

o datorie la magazin, însă când victima l-a întrebat ce a procurat de la magazin,

inculpatul a agresat-o cu un cuțit de bucătărie intenționând să o taie în regiunea

inimii. Acțiunile acestuia nu au fost duse până la capăt, deoarece victima a respins

atacul, tăindu-se cu cuțitul în palmă.

Tot el, Camincean C., în una din zilele lunii septembrie 2013, când Ciubotaru A.

s-a întors acasă de la maternitate cu fiul mai mic, a agresat-o fizic, lovind-o cu capul

de ciment, fiind bănuită de acesta că ar fi ascuns banii trimiși de mama victimei.

De asemenea, Camincean C., în luna iulie 2014, când Ciubotaru A. se afla

internată în spital cu fiul cel mai mic, sistematic o contacta telefonic și o înjura, iar la

întoarcerea ei acasă, a bătut-o cu un lanț metalic peste tot corpul, cauzîndu-i

suferințe fizice și psihice.

La fel, la data de 01 august 2014, în timpul zilei, la domiciliu, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, Camincean C. a amenințat-o pe Ciubotaru A. cu moartea,

demonstrându-i acesteia un cuțit, comunicându-i că l-a procurat în special pentru ea,

achitînd suma de 285 lei și îi va aplica 285 de lovituri. În aceiași zi, în jurul orei 13.00,

i-a legat părții vătămate cu o funie de pat picioarele desfăcute, spunîndu-i că-i va

introduce în vagin cartofi fierbinți și o sticlă stricată. Acțiunile inculpatului nu au

fost realizate pînă la capăt, din cauza plînsului și strigătelor părții vătămate în urma

căruia s-a trezit din somn copilul cel mai mic care plîngea.

Ulterior, inculpatul Camincean C. urmîndu-și acțiunile sale agresive, în noaptea

de 01 spre 02 august 2014 în jurul orei 01.00, a trezit-o din somn pe Ciubotaru A. și a

lovit-o cu pumnul peste față, cerîndu-i să alunge din curtea casei vecinii Luță A.,

Marcu I. și Vrabie M., cu care el a consumat alcool pe parcursul serii. După plecarea

vecinilor, acționând cu intenție, i-a aplicat lui Ciubotaru A. o lovitură cu cuțitul în

regiunea abdomenului, cauzându-i vătămări corporale grave ce constituie pericol

pentru viață.

În continuare, Camincean C., văzînd că prin rana cauzată părții vătămate i-a

ieșit un intestin, acționînd cu intenție, a introdus intestinul înapoi în rană, apoi a

introdus și o bucată de pîine muiată în apă, lipind pe rană fîșii de bandă adezivă, i-a

ordonat lui Cibotaru A. să se culce că-i va trece, creîndu-i astfel, situația reală

periculoasă pentru viață și sănătatea ei. Camincean C., conștientizând, că i-a cauzat

concubinei Ciubotaru A. vătămări corporale, ce se pot solda cu urmări grave,

inclusiv cu decesul acesteia, a lăsat-o fără ajutor, de asemenea interzicîndu-i să

apeleze la ajutor medical calificat, prin ce i-a pus în pericol viața și sănătatea.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Camincean C. a fost calificată de drept în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal și anume –violența în familie adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra a mai multor membri ai familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, suferință

psihică, prejudiciu material și moral, precum și în baza art. 163 alin. (1) Cod penal –

lăsarea cu bună știință fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru

viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza neputinței, persoană pe care el

2

însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, știind despre primejdie și avînd

posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea apelului declarat a invocat că i-a fost stabilită o pedeapsă prea

aspră, instanța nu a luat în considerație că a recunoscut vina, regretă și se căiește de

cele comise. De asemenea are la întreținere doi copii minori pe care trebuie să-i

crească și să-i educe.

fost respins apelul inculpatului ca nefondat și menținută sentința.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a conchis săvârșirea

infracțiunilor imputate de către inculpat, reieșind din totalitatea probelor acumulate

la prezenta cauză, ce au fost apreciate cu respectarea prevederilor art. art. 100 alin.

(4), 101 Cod de procedură penală.

La capitolul stabilirii pedepsei, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a aplicat prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale, ținînd cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a constatat că, circumstanțe ce atenuează vinovăția inculpatului

nu au fost stabilite, iar circumstanțe agravante au fost stabilite săvîrșirea infracțiunii

de către o persoană în stare de ebrietate, prin acte de o deosebită cruzime și prin

batjocorirea victimei, săvîrșirea infracțiunii cu folosirea armei.

În viziunea instanței de apel, la stabilirea pedepsei prima instanță a ținut cont

de faptul că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, anterior a fost

condamnat, deși antecedentele penale sînt stinse, inculpatul concluzii nu și-a făcut și

nu a dat dovadă de corectare, iar la locul de trai se caracterizează negativ.

Instanța de apel a menționat că, avînd în vedere art. art. 4, 61 alin. (2) Cod

penal, prima instanță corect i-a aplicat inculpatului pedeapsa prevăzută de art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal, închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, în temeiul art. 163 alin. (1) Cod penal, închisoare pe termen

de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 84 alin. (4)

Cod penal, pedeapsă definitivă - 11 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

închis. La fel, a considerat că o astfel de pedeapsă va fi una corectă, echitabilă și

legală și corespunzînd întocmai faptelor săvârșite de inculpat, iar corectarea

ultimului nu este posibilă fără a fi supus pedepsei cu închisoarea.

ordinar de către inculpat, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă. În

3

motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele indicate în

apel.

Ulterior, inculpatul Camincean C. a depus un recurs ordinar suplimentar, prin

care a solicitat să-i fie recalificate acțiunile de la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la

art. 146 alin. (1) Cod penal sau să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă conform art. 79

Cod penal. În motivarea recursului ordinar suplimentar, a invocat că a recunoscut

vina pe deplin, a acordat ajutor persoanei care a primit vătămări corporale grave din

partea sa. De asemenea, a menționat că s-a purtat agresiv datorita faptului că la

sosirea acasă de la muncă a găsit în gospodărie mizerie, soția în stare de ebrietate, iar

copiii murdari și flămînzi.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, prin care

autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea din punct de vedere a

problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru

jurisprudență.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Deși inculpatul a declarat un recurs ordinar suplimentar prin care își exprimă

comportamentul său agresiv, instanța de recurs îl va considera ca un recurs unic și se

va expune și asupra argumentelor invocate în acest supliment al recursului declarat.

Cu toate că inculpatul în recursul său nu a făcut trimitere la un careva temei

concret prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului

Colegiul penal întrevede că acesta semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct.

10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind însă din textul recursului, Colegiul atestă, că inculpatul la

argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, invocă dezacordul cu încadrarea juridică a acțiunilor imputate în

baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, considerând că acțiunile sale urmează a fi

încadrate în baza art. 146 alin. (1) Cod penal și anume omorul săvîrșit în stare de afect.

Însă, din studiul apelului declarat se constată că acest argument nu a fost invocat ca

motiv al apelului, în care a fost solicitată doar aplicarea unei pedepse mai blînde.

4

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, care stipulează că temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs, doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel,

Colegiul penal statuează că argumentul menționat mai sus nu poate constitui obiect

de discuție în instanța de recurs și îl respinge ca neîntemeiat, deoarece chestiunea

reîncadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art. 146 alin. (1) Cod penal nu a

fost invocată ca obiect de studiu în instanța de apel, unde a fost dezbătută doar

chestiunea privind pedeapsa aplicată inculpatului așa cum a și fost invocat, nu și

reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza altor norme ale Părții Speciale ale

Codului penal.

De asemenea, instanța de recurs menționează că în urma comiterii infracțiunii

de către inculpatul Camincean C. prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

părții vătămate i-a fost cauzată vătămare gravă a integrității corporale, care nu s-a

soldat cu decesul victimei, pe cînd infracțiunea prevăzută la art. 146 alin. (1) Cod

penal, în baza căreia inculpatul solicită recalificarea acțiunilor sale, prevede

pedeapsa pentru - omor săvîrșit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte

de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. Astfel,

Colegiul penal concluzionează că nu poate fi recalificată o infracțiune săvîrșită cu

cauzarea de leziuni corporale grave victimei într-o infracțiune soldată cu decesul

victimei, deoarece acest fapt nu a avut loc.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de către inculpat și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea, iar aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blînde

conform art. 79 Cod penal, în circumstanțele expuse, precum, recunoașterea vinei,

acordarea ajutorului părții vătămate și prezența copiilor minori la întreținere, nu pot

fi considerate ca circumstanțe excepționale. Prin urmare, Colegiul penal

menționează că astfel de împrejurări nu pot fi reținute în cazul inculpatului,

deoarece nu sunt circumstanțe ce ar constitui o excepție a comportamentului și

personalității ultimului, ce ar permite aplicarea în privința sa a dispozițiilor art. 79

Cod penal, fapt menționat și în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM

nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”, în care este stipulat că, aplicarea art. 79 Cod penal este admisibilă,

doar în cazul în care există, ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională,

ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări,

particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea

obișnuită a lor, ori a personalității inculpatului, împrejurările obișnuite fiind cele

care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor, ele nefiind considerate

drept excepționale. În acest sens Colegiul penal remarcă că, în prezenta speță nu au

fost stabilite careva împrejurări ce micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate -I, II (persoana cu dezabilitați severe și accentuate), merite deosebite față

de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

Totodată, Colegiul consideră că în cazul supus examinării pedeapsa stabilită de

către instanțele de fond este în limitele legii, luând în considerație criteriile generale

5

de individualizare prevăzute în art. 75 Cod penal, nefiind constatate careva încălcări

ale drepturilor inculpatului, căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar

termenul pedepsei stabilite va duce la corectarea și reeducarea acestuia, luînd în

considerație scopul pedepsei penale prevăzut în art. 61 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs statuează că prima instanță și instanța de apel,

întemeiat a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă de inculpat este deosebit de

gravă, anterior fiind condamnat, deși antecedentele penale sunt stinse inculpatul nu

a dat dovadă de corectare, iar la locul de trai se caracterizează negativ. La fel,

Colegiul penal consideră că instanțele de fond just au reținut în calitate de

circumstanțe agravante, săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate, prin acte de o deosebită cruzime și prin batjocorirea victimei, comiterea

infracțiunii cu folosirea armei, iar circumstanțe atenuante nu au fost stabilite.

Așadar, instanța de recurs consideră justă hotărîrea primei instanțe de a stabili

inculpatului pedeapsa definitivă, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, 11 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal, statuează că pedeapsa

individualizată de prima instanță, menținută și de cea de apel, răspunde atît

principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Camincean C., ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Camincean

Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Camincean Constantin Valerii, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 28 octombrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6