1ra-920/2015 — art. 166-1 al.1 CP

1ra-920/2015 — art. 166-1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-920/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de procuror și de avocatul Vladimir

Diaconov, împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 03 noiembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în privința

inculpatului

Coadă Vasile Gheorghe, născut la

18 noiembrie 1972, originar și locuitor al s. Pârjolteni,

r-nul Călărași, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 ianuarie – 03 noiembrie 2014,

în instanța de apel: 26 noiembrie 2014 – 09 aprilie 2015,

în instanța de recurs: 24 iunie – 23 septembrie 2015;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 166/1 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

MAI nr. 34ef din 07.03.2013, funcția de ofițer operativ superior de sector al

postului de poliție Pârjolteni al IP Călărași și fiind astfel, conform art. 123 alin. (2)

Cod penal, persoană publică, acționând cu titlu oficial și având gradul special de

locotenent de poliție, contrar art. 3 al Convenției Europene pentru Apărarea

1

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, art. 5, 14 din Legea privind modul de aplicare a forței fizice,

mijloacelor speciale și a armei de foc nr. 218 din 19.10.2012, pct. 16 lit. a) și b) din

Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 481 din 10.05.2006 și atribuțiilor funcționale stipulate în

fișa postului a funcției deținute, care-l obligau să-și desfășoare activitatea exclusiv

în baza și pentru executarea Legii, în interesul persoanei, al comunității și în

sprijinul instituțiilor Statului, pentru apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale și demnității umane, prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor

Omului, în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, în conformitate cu principiile legalității, respectării

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, imparțialității și nediscriminării,

să nu aplice, să nu încurajeze și să nu tolereze tortura, tratamentul inuman sau

degradant, să nu maltrateze pe nimeni fizic sau psihic, să nu aplice acțiuni sau

metode care creează pericol pentru viața și sănătatea omului, să aplice forța fizică

și mijloacele speciale doar în strictă conformitate cu Legea și în cazul în care

metodele non-violente nu asigură îndeplinirea atribuțiilor poliției, să apere viața,

integritatea corporală, sănătatea și libertatea persoanei, să aibă un comportament

demn și respectuos pentru persoane, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu

compromită, prin activitatea sa publică prestigiul funcției sau al autorității din care

face parte - în loc de aceasta, intenționat, a comis o infracțiune de aplicare a

tratamentului inuman și degradant în următoarele împrejurări.

Astfel, la 17.04.2013, orele 22:00, Coadă V., aflându-se în centrul s.

Pârjolteni, r-nul Călărași, în timp ce partea vătămată Chicu Sergiu se certa cu

Parapir Nicolae, acționând cu intenție, având scopul de intimidare și umilire a lui

Chicu S. în prezența mai multor persoane și scopul de a-l pedepsi pentru că a inițiat

o altercație cu Parapir N., s-a apropiat de ei și fără careva temei legal, l-a numit pe

Chicu S. cu cuvinte necenzurate și intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

față. Ultimul a căzut la pământ, după care inculpatul a continuat să-i aplice lovituri

cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului. Ca rezultat, părții vătămate Chicu S.

i-au fost provocate vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată (între 7 și 21 zile). La fel, acesta a suportat o traumă psihologică de

intensitatea ușoară, manifestată prin instabilitate emoțională, sentiment de

inferioritate, nesiguranță, anxietate și dereglări de somn.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că el doar a

încercat să-i despartă pe Chicu S. și Parapir N. Nu a observat cine l-a lovit pe

Chicu S., deoarece era jos la pământ. De unde au apărut leziunile corporale la

Chicu S. nu poate spune și nu cunoaște.

Totodată, vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este

dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Chicu S. a declarat că inculpatul a intervenit între ei,

l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu pumnul în nas. De la lovitura

primită a început să-i curgă sânge din nas și și-a pierdut echilibrul, iar ca să nu

cadă s-a apucat de scurta inculpatului, care s-a rupt. L-a apucat de scurtă din fața,

2

iar când a auzit că se rupe, i-a dat drumul și a căzut jos. A căzut în genunchi și apoi

pe burtă. Inculpatul, văzând că i s-a rupt haina, a început a-l lovi și mai tare.

Martorul Chicu Ion a relatat că inculpatul l-a lovit pe Chicu S. cu pumnul în

față, iar acesta l-a apucat pe inculpat de haină. Chicu S. a căzut jos. Inculpatul

stătea deasupra lui și îl lovea. Aplicarea loviturilor a durat aproximativ vre-o 5

minute.

Martorul Chicu Alexei a declarat că inculpatul l-a lovit pe Chicu S. cu

pumnul, de la care ultimul a căzu jos. În timp ce cădea, s-a apucat de haina

inculpatului, care s-a rupt prin părți. După ce Chicu S. a căzut jos, inculpatul i-a

mai aplicat acestuia câteva lovituri cu pumnii și picioarele. Chicu S. a căzut pe

spate și fiind așa culcat se apăra de loviturile inculpatului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 109D din 06.08.2013, lui

Chicu S. i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, sub formă de echimoză cu edem a țesuturilor moi în regiunea

nasului, fractura osului nazal și excoriații pe coate și genunchi.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică nr. 679a-2013 din 04.10.2013, în

rezultatul acțiunilor de pretinsă tortură expertizatul Chicu S. a suportat traumă

psihologică de intensitate ușoară.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza 1661 alin. (1) Cod penal, ca

cauzarea intenționată a unei dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă

tratament inuman și degradant, de către o persoană publică.

Ca circumstanțe atenuante instanța de judecată atribuie prezența la

întreținere a unui copil minor.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că infracțiunea comisă este una

gravă, că inculpatul la locul de muncă este caracterizat pozitiv, întreține un copil

minor, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, că intervenția inculpatului în

conflictul dintre Parapir N. și partea vătămată Chicu S. a fost dictată de însăși

comportamentul acestora, care fiind în loc public se certau și vorbeau cu voce

ridicată.

Din caracteristica dată inculpatului, rezultă că acesta nu a avut anterior un

comportament predispus spre abateri de la normele legale, iar cele întâmplate la

17.04.2013 au fost doar un incident nefericit în activitatea sa.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

166/1 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că inculpatul nu și-a recunoscut vina, că instanța a

ignorat prevederile art. 75 Cod penal și legislația europeană a drepturilor omului

împotriva torturii și viziuni critice permanente din ultimii ani expuse de diverși

experți internaționali privitor la pedepsele prea blânde și formale aplicate de unele

instanțe judiciare din R. Moldova funcționarilor de stat ce aplică forța fizică față de

simpli cetățeni.

3

Deci, în cazul dat Legea penală nu și-a atins scopul, deoarece potrivit art. 2

Cod penal, legea apără împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile

acesteia, etc.

3.1. Avocatul Vladimir Diaconov la fel a declarat apel, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie achitat, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Apelantul a indicat că în acea seară inculpatul a ieșit în sat după cumpărături

ca o persoană simplă, dar nu ca o persoană care își îndeplinește careva atribuții de

serviciu, astfel nefiind posibil de a-i incrimina tratamentul inuman sau degradant

exprimat prin înjosirea sau cauzarea unei dureri sau suferințe fizice ori psihice,

săvârșite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. În acest sens, acțiunea a avut

loc la orele 22.00, în afara orelor de serviciu.

Mai mult, inculpatul nu era îmbrăcat în forma de serviciu, dar era în haine

civile, fapt demonstrat și prin depozițiile martorilor Parapir N., Ghilan I. și chiar a

părții vătămate Chicu S., care a indicat că inculpatul era îmbrăcat deasupra cu o

scurtă civilă.

De asemenea inculpatul nu a avut careva scop de a-l tortura sau de a-l

supune pe Chicu S. unui tratament inuman sau degradant, dar s-a implicat în

conflictul deja existent pentru a ameliora situația și a evita apariția unor urmări

grave.

Pentru ca să-i fie incriminată inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 166/1 Cod penal, ar trebui să existe legătura cauzală între situația sa de

serviciu, adică îndeplinirea cărorva atribuții ce ar fi putut să acționeze sau să

influențeze asupra onoarei sau demnității lui Chicu S., ca fiind o persoană din

custodia statului adică ar fi trebuit să aibă un statut de bănuit sau învinuit sau

martor, etc. Lucrul dat însă nu a avut loc.

În toate situațiile victima trebuie să fie în custodia statului, iar făptașul

trebuie să acționeze în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în scopul de a

influența victima.

2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că situația de fapt reținută de instanța de fond

corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, instanța încadrând just

acțiunile inculpatului în baza art. baza 166/1 alin. (1) Cod penal

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Astfel, inculpatul a comis o infracțiune gravă, în lipsa circumstanțelor care

ar agrava răspunderea penală, ultimul se caracterizează pozitiv la locul de muncă,

totodată inculpatului nu i s-a reproșat faptul că prin acțiunile sale acesta ar fi

urmărit careva foloase materiale sau personale, beneficii sau promovări pe linie de

serviciu.

4

Reieșind din caracteristica inculpatului și circumstanțele comiterii

infracțiunii, instanța de fond a conchis în mod corect că acesta nu a avut anterior

un comportament predispus spre abateri de la normele legale, motiv pentru care a

ajuns în mod justificat la concluzia că corectarea și reeducarea acestuia este

posibilă prin aplicarea unei pedepse în formă închisoare în limita minimă stabilit la

art. 166/1 alin. (1) Cod penal și fără izolarea acestuia societate.

Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa și a stabilit o sancțiune

echitabilă în raport cu infracțiunea comisă de către inculpat, care este în

concordanță cu Partea generală a Codului penal și în strictă conformitate cu Partea

specială a Codului penal și nu există nici un temei pentru a-i aplica o pedeapsă mai

dură.

Or, pedeapsa stabilită de către instanța de fond este una echitabilă, care își va

atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane

acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, cu excluderea prevederilor art. 90

Cod penal față de inculpat.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a luat în considerație cerințele

expuse în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în cauzele de

tortură, care conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 10 din 16.04.2010 (MO

58-60/9 din 23.04.2010), în pct. 7 se statuează că „în Republica Moldova dreptul

intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în

categoria actelor normative se includ și normele internaționale la care R. Moldova

este parte. Având în vedere că prin interpretarea prevederilor Convenție Europene,

jurisprudența CEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law) ea devine parte a dreptului intern”. Astfel, în speța dată, instanța de apel a

ignorat jurisprudența CEDO cu referire la pedeapsă în cauze analogice.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

5.1. La 22 iunie 2015, avocatul Vladimir Diaconov la fel a declarat recurs

ordinar, în care solicită repunerea în termen a recursului ordinar, casarea

hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurentul a indicat că în toate situațiile victima trebuie să fie în custodia

statului, iar făptașul trebuie să acționeze în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu

în scopul de a influența victima - circumstanțe ignorate de instanțe.

La pronunțarea deciziei din data de 07.05.2015 nu a fost prezent motivat, iar

decizia redactată a primit-o la 18.05.2015, prin intermediul poștei și cererea de

recurs este depusă în termenul de 30 zile.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

5

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3)

Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul

Vladimir Diaconov (pct. 5.1 din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 09 aprilie

2015, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 07 mai 2015, fapt realizat

la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în prezența inculpatului

și a avocatului Vladimir Diaconov (f.d. 204).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 07 mai 2015, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 08 iunie 2015.

Totodată, potrivit datei și ștampilei de pe recursul avocatului Vladimir

Diaconov, acesta a fost semnat la 17 iunie 2015, depus și înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție la 22 iunie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d.230,

pct. 5.1 din decizie).

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi repus, prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este

absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurentului de a repune în termen recursul declarat este

lipsită de orice suport legal.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul avocatului Vladimir Diaconov este depus peste

termen, el urmează a fi declarat inadmisibil.

6

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul acuzării (pct.

5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar

definite în aspectul vizat, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2 și 4 din decizie).

Mai mult, recursul procurorului este fondat pe dezacordul cu modul în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor judecătorești privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de procuror, că s-

7

au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale și că

recursul ordinar vizat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar al procurorului este vădit neîntemeiat,

el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vladimir Diaconov

împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 03 noiembrie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în privința

inculpatului Coadă Vasile Gheorghe, deoarece este declarat peste termen.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Călărași din 03 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în privința inculpatului Coadă Vasile

Gheorghe, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8