1ra-747-2015 — art.287 alin.2 lit.b -188 alin.2 lit.b, f CP

1ra-747-2015 — art.287 alin.2 lit.b -188 alin.2 lit.b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-747/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, de avocatul Anatolii

Vahnovan în numele inculpatului Lebedev Serghe și inculpatul Melnic Igor, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014 și a

sentinței Judecătoriei Strășeni din 06 octombrie 2014 în cauza penală în privința lui

Lebedev Serghei Alexandru, născut la 06 mai

1973, originar din or.Gorikii, F.Rusă, domiciliat în

mun.Chișinău, str.Armenească 12, ap.11/A

și

Melnic Igor Mihail, născut la 20 aprilie 1976,

originar și domiciliat în s.Mîndra, r-nul Călărași.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

- Lebedev Serghei în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza

art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 8 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- Melnic Igor în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare și în baza

art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 9 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunînd-se încasarea de la Lebedev Serghei și

Melnic Igor în beneficiul lui Sofroni Chiril a prejudiciului material în sumă de 724,98 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 20000 lei.

17.30, Melnic Igor împreună cu Lebedev Serghei, aflîndu-se în or.Strășeni, la intersecția

străzilor Ion Creangă și Ion Soltîs, avînd intenția comiterii unui act de huliganism, după o

înțelegere prealabilă și de comun acord, încălcînd grosolan ordinea publică, manifestînd o

obrăznicie deosebită și lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv, într-un mod

grosolan și demonstrativ, au inițiat un conflict cu Sofroni Chiril, în urma căruia i-au aplicat

1

acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

vătămări corporale.

Tot ei, la aceiași dată, aflîndu-se în același loc și avînd scopul comiterii unui atac

tîlhăresc, după o înțelegere prealabilă și de comun acord, l-au atacat pe Sofroni Chiril,

aplicîndu-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

vătămări corporale medii sub formă de fractura coastelor 8-10 pe dreapta, fractura coastei 10

pe stînga cu deplasare, edem excoriații pe față, și în mod deschis i-au sustras telefonul mobil de

model „LG”, cu prețul de 700 lei, după care cu bunul sustras au părăsit locul infracțiunii,

cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciul material în sumă de 700 lei.

Ig.Melnic și avocatul A.Hotineanu în numele inculpatului S.Lebedev, care au solicitat:

- avocatul D.Hedea, casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare a inculpatului Ig.Melnic pe învinuirea adusă în baza art.188 alin.(2) lit.b), f)

Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate; instanța eronat a calificat acțiunile inculpatului în baza acestei norme penale,

deoarece partea acuzării nu a demonstrat scopul de cupiditate, că între inculpați ar fi fost o

înțelegere prealabilă cu scop tîlhăresc, întru sustragerea telefonului mobil; instanța nu a dat

apreciere obiectivă declarațiilor părții vătămate din care rezultă că în timpul aplicării loviturilor

de către inculpați dînsul nu a fost amenințat și nu i s-au înaintat careva cerințe de predare a

telefonului mobil; instanța nu a reținut că nu poate fie încadrată fapta în baza art.188 Cod

penal, dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenței, iar aplicarea

vătămărilor corporale părții vătămate a avut loc ca urmare a unei acostări verbale reciproce

dintre acesta și inculpat, acțiune care a generat în bătaie, ca urmare a căreia telefonul mobil a

fost luat în scopul împiedicării de a nu se chema ajutor; instanța neîntemeiat a admis parțial

acțiunea civilă a părții vătămate, dispunînd încasarea de la inculpați a prejudiciului moral în

sumă de 20000 lei, care este unul exagerat, reieșind din faptul că partea vătămată a fost

generatorul conflictului și inițial prin propria cerere a scris că careva pretenții de ordin material

sau moral nu are, iar prejudiciul material nu este justificat prin probe ce ar dovedi suma

încasată;

- avocatul A.Hotineanu, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri

de achitare pe ambele capete de acuzare, invocînd că probele prezentate de partea acuzării nu

demonstrează vina inculpatului S.Lebedev în săvîrșirea acestor infracțiuni, iar instanța incorect

a pus la baza soluției de condamnare declarațiile părții vătămate, care urmau a fi apreciate

critic, din motiv că acesta relatează diferit evenimentele din acea seară, și anume cu privire la

persoanele care l-au agresat; declarațiile martorilor Gh.Pleșca, T.Sîrbu, O.Sclifos nu pot servi

mijloc de probă, ce ar dovedi vina inculpatului S.Lebedev în comiterea infracțiunilor de tîlhărie

sau huliganism agravant, iar probele scrise - raportul de expertiză medico-legală, descifrările de

convorbiri, apelurile efectuate de pe telefonul sustras, indică doar asupra implicării lui

Ig.Melnic în bătaie, fapt ce nu este negat de ultimul; instanța a lăsat fără apreciere declarațiile

inculpatului S.Lebedev, care a relatat că nu a participat la comiterea atacului tîlhăresc și

huliganismului, nu a inițiat careva conflicte cu Ch.Sofroni, nu l-a agresat și nu i-a aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele, nu a participat la sustragerea telefonului, nu a folosit acest

telefon, nu l-a păstrat și nu l-a posedat, astfel că nu a beneficiat sub nici o formă de însușirea

lui, fapt ce rezultă și din declarațiile lui Ig.Melnic, care a indicat că telefonul părții vătămate l-a

luat spontan, fără premeditate și fără înțelegere prealabilă cu S.Lebedev, și nu i-a comunicat

ultimului despre telefonul însușit, nu i-a propus careva beneficii de pe urma comercializării sau

folosirii acestuia; instanța neîntemeiat a dispus încasarea în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, care este unul exagerat, deoarece nu a fost

2

demonstrat caracterul și gravitatea suferințelor psihice pe care le-a avut de suportat partea

vătămată în urma pretinselor acțiuni comise în privința sa.

fost admise parțial apelurile avocaților în numele inculpaților, casată parțial sentința, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Melnic Igor și Lebedev Serghei au fost achitați de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele

infracțiunii. În rest, sentința a fost menținută.

Pentru pronunțarea hotărîrii date, instanța de apel a constatat că de către organul de

urmărire penală, Melnic Igor și Lebedev Serghei, sînt învinuiți de faptul că la 04 noiembrie

2013, aproximativ pe la ora 17.00-17.30, aflîndu-se în or.Strășeni, la intersecția străzilor Ion

Creangă și Ion Soltîs, avînd intenția comiterii unui act de huliganism, după o înțelegere

prealabilă și de comun acord, încălcînd grosolan ordinea publică, manifestînd o obrăznicie

deosebită și lipsa de respect față de societate, fără nici un motiv, într-un mod grosolan și

demonstrativ, au inițiat un conflict cu Sofroni Chiril, în urma căruia i-au aplicat acestuia mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări

corporale.

Instanța de apel a reținut că, în urma verificării probelor administrate și cercetate de

prima instanță, cît și de instanța de apel, care au fost apreciate prin prisma art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării acestora, și anume: declarațiile inculpaților, a părții vătămate Ch.Sofroni, a

martorilor Gh.Pleșca, S.Ilieș, T.Sîrbu, O.Sclifos, M.Caminschi, procesele-verbale de cercetare

la fața locului din 04.11.2013, de ridicare, examinare și recunoaștere a obiectului din

24.02.2014 și 25.02.2014, a telefonului mobil, de recunoaștere a persoanei după fotografie din

25.02.2014, raportul de constatare medico-legală nr.19 din 02.02.2014, fișa de solicitare a

asistenței medicale de urgență din 04.11.2013, extras din foia de observație nr.6797 din

11.11.2013, descifrările convorbirilor telefonice și procesul-verbal de examinare a acestora din

20.02.2014, a conchis că acțiunile lui Ig.Melnic și S.Lebedev nu întrunesc elementele

infracțiunii de huliganism, prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, deoarece din probele

enumerate mau sus nu s-a confirmat faptul încălcării ordinii publice, manifestată prin elemente

constitutive ale infracțiunii de huliganism, ci doar caracterul clar și direct al infracțiunii de

tîlhărie, fiindcă nici partea vătămată și nici martorii audiați nu au declarat că inculpații s-ar fi

adresat în adresa părții vătămate cu cuvinte necenzurate.

La fel, instanța de apel a indicat că, faptul că martorul Gh.Pleșca a auzit careva gălăgie

unde se aflau inculpații și partea vătămată, nu poate fi considerat drept confirmare a

elementului constitutiv al infracțiunii de huliganism, reieșind din faptul că ordinea publică

înseamnă o totalitate de relații sociale, ce asigură o ambianță liniștită de convețuire în societate,

de inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, care nu a fost admisă de către

Ig.Melnic și S.Lebedev, acțiunile cărora au avut drept scop doar cauzarea vătămărilor corporale

părții vătămate și atentarea la bunurile materiale ale acestuia.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, încălcarea grosolană a ordinii publice și

manifestarea unei obrăznicii deosebite față de societate, presupune prin sine anumite acțiuni

care ar atenta la valorile ocrotite de societate, sau careva acțiuni ce ar perturba ordinea publică,

ceia ce în realitate nu s-a petrecut, acțiunea nemijlocită a avut loc doar în prezența a

inculpaților și părții vătămate, astfel că învinuirea formulată în acest sens este una declarativă.

Reținînd probele administrate la caz, instanța de apel a conchis că inculpații nu au

realizat latura subiectivă a infracțiunii de huliganism, adică intenția, fiindcă de la bun început

intenția lor nu era îndreptată spre a încălca grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate, dar în urma înțelegerii prealabile, era precedată de aplicarea

3

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei și nemijlocit sustragerea bunului părții

vătămate, adică a telefonului mobil, astfel realizînd latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

de tîlhărie, de care au fost găsiți vinoveți.

Referitor la motivele avocaților, care au solicitat achitarea inculpaților în baza art.188

alin.(2) lit.b), f) Cod penal, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe în partea dată

este una legală și întemeiată, nefiind afectată de careva erori de fapt și de drept.

Instanța de apel a respins afirmațiile avocaților, precum că nu a fost demonstrată

înțelegerea prealabilă dintre cei doi inculpați, avînd în vedere că acțiunile acestora au fost

coordinate, după cum rezultă din declarațiile părții vătămate, care a declarat că în cabina

buldozerului primul a urcat S.Lebedev, care a început să-i aplice lovituri în diferite regiuni ale

corpului, ulterior în cabină a urcat Ig.Melnic, care i-a smuls telefonul din mînă, ambii inculpați

continuînd să-i aplice lovituri, și ale martorului Gh.Pleșca, care a declarat că inițial a auzit

gălăgie și a văzut trei persoane care se certau, ulterior doi din ei au început să-l lovească pe al

treilea, astfel rezultă că între inculpați a existat înțelegerea prealabilă, aceasta a fost realizată

prin acțiunea de fapt, și anume inculpatul S.Lebedev primul a început să-l lovească pe pătimit,

după care întru atingerea scopului criminal a intervenit și inculpatul Ig.Melnic, acțiuni ce nu au

fost negate nici de către inculpați.

Instanța de apel, a respins versiunea inculpaților, precum că Ig.Melnic ar fi sustras

telefonul de la partea vătămată cu scopul de a-1 împiedica să cheme în ajutor, considerînd că

aceasta constituie însuși metoda folosită de inculpați pentru realizarea înțelegerii prealabile

formulate dintre aceștia, fiind inventată în scop de apărare, fiindcă în cazul în care Ig.Melnic nu

ar fi avut scopul sustragerii bunurilor părții vătămate, acțiunea nemijlocită nu s-ar fi consumat,

adică ultimul ar fi restituit telefonul părții vătămate imediat după epuizarea conflictului, fapt ce

nu a avut loc, telefonul sustras a fost ridicat ulterior de la martorul L.Parapir, ce se confirmă

prin procesul-verbal de ridicare din 24.02.2014.

În concluzie, instanța de apel a considerat realizată infracțiunea de tîlhărie, imediat

precedării acțiunii de vătămare corporală cauzată părții vătămate, fiindcă inițial a început un

conflict verbal, care ulterior a degenerat în aplicarea de lovituri părții vătămate, după care

inculpatul Ig.Melnic a sustras telefonul mobil, după care atît S.Lebedev cît și Ig.Melnic au

continuat aplicarea loviturilor părții vătămate, cauzîndu-i vătămări corporale medii și

sustrăgîndu-i bunurile acestuia, fiind realizată atît latura subiectivă cît și cea obiectivă a

tîlhăriei, astfel că argumentele expuse de către apelanți în partea dezacordului cu condamnarea

inculpaților pentru infracțiunea de tîlhărie, sînt lipsite de suport probatoriu de fapt și de drept.

Cît privește dezacordul apelanților cu acțiunea civilă, în partea prejudiciului moral

dispus spre încasare în folosul părții vătămate de la inculpați, instanța de apel a reținut că

acesta este unul echitabil, la care prima instanță a reieșit din circumstanțele constatate pe

parcursul judecării cauzei, caracterul vătămărilor corporale suportate de către partea vătămată,

de tratamentul pe care le-a avut de suportat, de toate necesitățile premergătoare examinării

dosarului penal, cît și suferințele psihice suportate, luînd în considerație și posibilitățile reale

materiale ale inculpaților.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită inculpaților în baza art.188 alin.(2)

Cod penal este una echitabilă, la care prima instanță a ținut cont de prevederilor art.61, 75-77

Cod penal, de principiile de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana acestora, că anterior Ig.Melnic a fost condamnat de trei ori pentru

infracțiuni cu intenție, de circumstanțele cauzei, precum și de condițiile de viață ale acestora,

astfel că pedeapsa stabilită sub formă de închisoare, în condițiile izolării lor de societate va

duce la corijarea și reeducarea lor.

A.Vahnovan în numele inculpatului S.Lebedev și inculpatul Ig.Melnic, care au solicitat:

4

- procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel

dispunînd achitarea inculpaților pe învinuirea adusă în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal,

eronat a apreciat probele administrate de către acuzare, cît și situația de fapt în care au acționat

inculpații; constatînd că inculpații, partea vătămată și martorii nu au declarat că Ig.Melnic și

S.Lebedev s-ar fi adresat cu cuvinte obscene în adresa lui Ch.Sofroni și astfel nu a fost

încălcată ordinea publică, ca unul din elementele constitutive ale componenței de infracțiune de

huliganism, de rînd ce dispoziția art.287 Cod penal, presupune în toate formele ei - aplicarea

violenței asupra persoanelor și nu condiționează în mod obligatoriu adresarea cuvintelor

obscene în adresa victimei; instanța de apel incorect a conchis că de către inculpați nu a fost

încălcată ordinea publică din considerentul că fapta a avut loc doar în prezența acestora și a

părții vătămate, lăsînd fără apreciere dispozițiile art.131 lit.a) Cod penal, care explică ce

înseamnă fapta comisă în loc public, cît și explicațiile din pct.3 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.4 din 19.06.2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism, în care este expres indicat că acțiunile de huliganism se pot înfăptui și în

locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice, declarațiile martorului

Gh.Pleșca, care a auzit cearta între trei persoane și a văzut cum doi din ei îl băteau pe al treilea;

instanța de apel corect a reținut că încadrarea juridică a infracțiunii de huliganism depinde în

mare parte de declarațiile părții vătămate, însă analizînd declarațiile părții vătămate care a

confirmat că anterior dînsul nu-i cunoaștea pe inculpați și nu a avut careva relație cu ei și că a

fost lovit de ambii inculpați, fără careva motiv, se constată că acțiunile inculpaților au fost

îndreptate spre încălcarea ordinii publice, astfel fiind dovedit la caz obiectul juridic ce

constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică; instanța de apel delimitînd acțiunile

inculpaților și constatînd că acestea au avut drept scop doar cauzarea vătămărilor corporale

părții vătămate și atentarea la bunurile materiale ale acestuia, nu a ținut cont de prevederile

art.114 Cod penal, cît și de normele materiale, din care reiese că dacă în timpul comiterii

actului de huliganism sînt sustrase bunuri și este dovedit scopul de cupiditate, sîntem în

prezența unui concurs de infracțiuni, deoarece scopul de cupiditate excede componența

infracțiunii de huliganism, astfel că intenția de a săvîrși huliganismul la inculpați s-a

transformat în intenția de a săvîrși tîlhăria, ceea ce necesită calificare distinctă.

Reieșind din cele relatate, recurentul consideră că prima instanță corect a constatat

dovedit faptul că infracțiunile incriminate de art.287 și 188 Cod penal au fost comise de către

ambii inculpați, de comun acord și avînd un scop unic, pe cînd instanța de apel incorect a

dispus achitarea lor de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal;

- avocatul A.Vahnovan care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului

S.Lebedev în baza art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, deoarece nu au fost administrate probe ce ar fi dovedit vinovăția lui la

comiterea atacului tîlhăresc asupra părții vătămate cu scopul de a însuși careva avere din

proprietatea ultimului; instanța a lăsat fără apreciere declarațiile părții vătămate, din care

rezultă că inculpatul doar i-a aplicat careva lovituri, dar nu și faptul că i-ar fi sustras telefonul

mobil; declarațiile părții vătămate referitor la sustragerea telefonului urmau a fi apreciate critic,

din motiv că sînt contradictorii și că nici un martor din cei audiați nu a indicat la S.Lebedev, ca

persoană ce ar fi participat la atacul tîlhăresc;

- inculpatul Ig.Melnic care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece atît prima

instanță, cît și instanța de apel incorect au apreciat probele cauzei, din care motiv eronat au

ajuns la concluzia că dînsul a avut intenția de a comite atacul tîlhăresc, pe cînd așa intenție nu a

avut, telefonul a fost smuls din mînă părții vătămate nu cu scop de acaparare, dar cu scopul de

5

a nu-i permite să telefoneze și să cheme în ajutor, astfel că nu a avut nici o înțelegere prealabilă

cu inculpatul S.Lebedev la comiterea atacului tîlhăresc, ori să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blîndă, sub limita prevăzută de sancțiunea normei penale de care a fost găsit vinovat, conform

prevederilor art.79 Cod penal.

Colegiul penal consideră că recursurile declarate de avocatul A.Vahnovan în numele

inculpatului S.Lebedev și a inculpatului Ig.Melnic urmează a fi respinse, ca inadmisibile, iar a

procurorului urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind în drept să dea o nouă apreciere

probelor din dosar.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță

și care prin apel se transmit instanței de apel sînt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și împrejurările în care s-a comis, dacă

probele administrate în cauză corect au fost apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și

dacă hotărîrea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate.

După cum s-a menționat mai sus, prima instanță, cercetînd și apreciind în ansamblu

probele administrate în cauză, a conchis că vinovăția inculpaților Melnic Igor și Lebedev

Serghei este dovedită, încadrînd acțiunile acestora în prevederile art.287 alin.(2) lit.b) și 188

alin.(2) lit.b), f) Cod penal.

Instanța de apel, concluzionînd că intenția inculpaților nu a fost îndreptată spre a încălca

grosolan ordinea publică, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, adică nu a fost

realizată latura subiectivă a infracțiunii de huliganism, dar în urma înțelegerii prealabile,

intenția lor era precedată de aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei

și nemijlocit sustragerea bunului părții vătămate, adică a telefonului mobil, semnele laturii

obiective și subiective a infracțiunii de tîlhărie, a considerat că acțiunile inculpaților corect

urmează a fi încadrate doar în baza art.188 alin.(2) b), f) Cod penal, din care motiv a casat

parțial sentința primei instanțe privind condamnarea lui Ig.Melnic și S.Lebedev în baza art.287

alin.(2) lit.b) Cod penal, pronunțînd în această parte o hotărîre de achitare, pe motiv că fapta lor

nu întruneșete elementele infracțiunii date.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel la capitolul achitării inculpaților în

baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

achitare a lui Ig.Melnic și S.Lebedev pentru infracțiunea de huliganism din următoarele

considerente.

Prima instanță verificînd și cercetînd probele prezentate de partea acuzării, și anume:

- declarațiile părții vătămate Ch.Sofroni, care a relatat că după ce a terminat lucrul,

dorind să se îmbrace în haine calde, s-a urcat în cabina greiderului, iar din urma lui s-a urcat și

S.Lebedev, care a început să-i aplice lovituri în față și cap, ulterior în cabină a urcat și

Ig.Melnic, care i-a smuls telefonul din mînă, după care ambii au continuat să-i aplice lovituri.

Dorind să scape de aceștia a deschis ușa din partea dreaptă a greiderului și a coborît jos, însă

inculpații l-au dat jos, continuînd să-i aplice lovituri cu picioarele, de la care și-a pierdut

cunoștința, revenindu-și abia la spital;

6

- declarațiile martorului Gh.Pleșca, care a explicat că, la 04.11.2013, pe la ora 17.30,

îndreptîndu-se spre serviciu, peste rîpa din apropiere se auzea gălăgie, uitîndu-se în direcția

dată a văzut siluetele la trei bărbați care se certau, doi dintre care au început să-l bată pe al

treilea, care le-a spus ca să urce în tractor, ce a avut loc mai departe nu a văzut, deoarece se

grăbea la serviciu;

- declarațiile martorului S.Ilieș, care a declarat că, la 04.11.2013, ora 17.00, s-au finisat

lucrările de drum din or.Strășeni, la care au lucrat de vreo 4-3 zile și Ig.Melnic cu S.Lebedev.

La sfîrșitul lucrului el l-a informat pe Ch.Sofroni că după ce inculpații își schimbă hainele să

plece acasă. Pe drum spre Chișinău a fost telefonat de cineva din inculpați, comunicîndu-i că i-

au tras cîteva palme lui Ch.Sofroni, ulterior a fost telefonat de paznic, care i-a comunicat că

Ch.Sofroni a fost bătut și luat de ambulanță;

- declarațiile martorului T.Sîrbu, care a relatat că mergînd spre casă pe str.I.Creangă, a

observat un bărbat rezemat de roata unui camion, care era însîngerat, dînsa de pe telefonul său

mobil a chemat ambulanța;

- declarațiile martorului O.Sclifos, care a explicat că în anul 2013 a procurat de la

Ig.Melnic un telefon mobil, de ce model precis nu cunoaște, deoarece telefonul se deconecta de

sine stătător, s-a adresat repetat la Ig.Melnic, care i l-a schimbat pe alt telefon de model

„Nokia”;

- declarațiile martorului M.Caminschi, care a lămurit că la 04.11.2013, pe la ora 17.30,

l-a telefonat pe concubinul său S.Lebedev să vadă dacă s-a pornit spre casă, însă acesta i-a

comunicat că doi băieți s-au luat l-a bătut. Cînd acesta a venit acasă i-a povestit că între

tractorist, care nu i-a permis lui Ig.Melnic să ia hainele din tractor, s-a iscat o ceartă și că

tractoristul s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa acestuia;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică unde a fost comisă

infracțiunea din 04.11.2014;

- raportul de constatare medico-legală nr.2662 din 30.11.2013 și raportul de expertiză

medico-legală nr.19 din 07.02.2014, din care rezultă că lui Ch.Sofroni i-au fost cauzate

vătămări corporale medii;

- fișa de solicitare a asistenței medicale urgență din 04.11.2013, prin care se confirmă că

Ch.Sofroni a fost internat de către echipa de urgență la spitalul din or.Strășeni, care au indicat

că pacientul a fost găsit în stradă bătut, acuză dureri lombare, în cutia toracică, dispune cefalee,

hemoragia feței, capului;

- extras din foia de observație nr.6797 din 11.11.2013, din care rezultă că în perioada

cuprinsă din 04.11.2013-11.11.2013, Ch.Sofroni a fost internat în spital cu diagnosticul

traumatism asociat, TCCÎ, comoție cerebrală, fractura coastelor VIII-X pe dreapta și fractura

coastei X pe stînga;

- procesul-verbal de ridicare și examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice, din

care rezultă că telefonul mobil cu numărul de imei 35506903118311 sustras de la Ch.Sofroni,

ulterior a fost folosit cu cartela SIM nr.069549796 de către concubina inculpatului Ig.Melnic;

- procesul-verbal de ridicare a obiectului, prin care se confirmă că telefonul mobil de

model „LG” a fost ridicat de la L.Parapir;

- procesul-verbal de recunoaștere a obiectului, de unde reiese că partea vătămată

Ch.Sofroni a recunoscut telefonul mobil de model „LG” ce i-a fost sustras.

Astfel, toate probele sînt pertinente, concludente și veridice, se completează unele pe

altele, iar în ansamblu coroborează între ele, nu trezesc nici o îndoială și în cumul cu toate

circumstanțele cauzei dovedesc vinovăția lui Ig.Lebedev și Ig.Melnic în săvîrșirea

huliganismului, adică acțiuni intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvîrșită de două persoane și, respectiv de tîhărie, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în

7

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătatea

persoanei, comisă de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cuprinse

de art.287 alin.(2) lit.b) și 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal.

Țînînd seama de cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră incorectă concluzia

instanței de apel că în acțiunile inculpaților lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

de huliganism, adică că prin acțiunile sale inculpații nu ar fi încălcat ordinea publică și ar fi

manifestat o obrăznice deosebită față de societate, ci doar săvîrșirea infracțiunii de tîlhărie.

La acest capitol, Colegiul atestă că, delimitarea infracțiunii de huliganism, care

presupune că bunurile au fost luate ilegal și gratuit din motive huliganice și nu pentru a le trece

în stăpînirea definitivă a făptuitorului (fără scop de a le acapara), calificarea se face doar

conform srt.287 Cod penal, deoarece lipsește scopul de cupiditate. Însă, dacă în timpul

comiterii actului de huliganism făptuitorul a urmărit scopul egoist de acaparare, calificarea

urmează a fi făcută conform regulilor stabilite la art.114 Cod penal – în baza art.287 și 188 Cod

penal, deoarece scopul de cupiditate excende componența infracțiunii de huliganism, fiind în

prezența unui concurs de infracțiuni, infracțiunea de huliganism și infracțiunea săvîrșită prin

tîlhărie, deci două infracțiuni ce necesită calificare separată, distinctă.

Prin urmare, reieșind din declarațiile descrise mai sus ale părții vătămate, ale martorilor,

probele scrise, cît și din însăși declarațiile inculpaților, care au indicat că între dînșii și

Ch.Sofroni s-a iscat o ceartă, care a generat în bătaie, după care a fost sustras telefonul părții

vătămate, ulterior ambii inculpați continuînd să-i aplice lovituri părții vătămate cu picioarele în

regiunea corpului, cauzîndu-i vătămări corporale medii, demonstrează acțiunile huliganice ale

inculpaților, care încalcă ordinea publică, printr-o obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea

violenței, și intenția acestora de a comite actul tîlhăresc.

S-a constatat că Ig.Melnic a sustras telefonul de la partea vătămată în timpul cînd acesta

era lovit de către S.Lebedev, adică pînă la aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea părții vătămate, fapt ce denotă prezența intenției de sustragere pînă la comiterea

atacului tîlhăresc, de unde rezultă că atacul a fost comis în vederea realizării pînă la capăt a

intenției lor de sustragere.

Potrivit art.44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvîrșită cu participație simplă dacă

la săvîrșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane,

fiecare realizînd latura obiectivă a infracțiunii.

Astfel, reieșind din probele sus menționate, Colegiul penal constată că, inculpatul

Ig.Melnic de comun acord și împreună cu S.Lebedev, au acționat cu intenție unică, atît la

comiterea infracțiunii de huliganism, cît și la atacul tîlhăresc.

Tot în sensul celor reținute, Colegiul penal consideră greșită concluzia instanței de apel,

precum că inculpații nu au admis încălcarea grosolană a ordinei publice și manifestarea unei

obrăznicii față de societate, motivînd că atît partea vătămată, cît și martorii nu au confirmat

faptul că inculpații s-ar fi adresat în adresa lui Ch.Sofroni cu cuvinte necenzurate și că acțiunea

s-a petrecut doar în prezența a trei persoane.

În sensul dat, Colegiul ține să menționeze că, într-adevăr latura obiectivă a infracțiunii

de huliganism constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică (săvîrșită în public), acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, dar comiterea infracțiunii într-un loc public nu este o caracteristică

obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public, adică actele huliganice urmează

a fi săvîrșite în prezența unor persoane, ori rezultatul actelor huliganice devin inevitabil

cunoscute altor persoane.

Conform art.131 lit.a) Cod penal, fapta se consideră săvîrșită în public și atunci cînd este

comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului,

8

chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar

făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Astfel, la caz, nu se poate deduce că infracțiunea săvîrșită de inculpați nu a fost comisă

în loc public, de rînd ce acțiunile lor huliganice au avut loc la intersecția străzilor I.Creangă și

I.Soltîs, care este un loc public, și care au fost auzite și văzute de către martorul Gh.Pleșca. Mai

mult, acționînd în stradă – loc accesibil publicului, inculpații își dădeau seama că fapta lor

poate ajunge la cunoștința altor persoane.

La fel, prin obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii

publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, adică violență soldată fie cu vătămarea

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie cu leziuni corporale care nu presupun nici

dereglarea de scrută durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de

muncă. În speță, s-a constatat că pînă a fi sustras bunul părții vătămate, Ig.Melnic și S.Lebedev

au aplicat față de Ch.Sofroni acte de violență, manifestate prin aplicarea loviturilor, care nu

condiționează în mod obligatoriu adresarea cuvintelor obscene în adresa victimei, într-un final

un conflict ce a avut loc în public, la care nu s-a ținut cont de opinia și atitudinea celor din jur.

În concluzie, Colegiul penal consideră incorectă concluzia instanței de apel, precum că

acțiunile inculpaților au avut drept scop doar cauzarea vătămărilor corporale părții vătămate și

atentarea la bunurile materiale ale acestuia, deoarece, cumulul de probe menționate mai sus,

care au constituit obiectul cercetării judecătorești, dovedesc incontestabil vina ambilor

inculpați în săvîrșirea atît a atacului tîlhăresc, cît și a infracțiunii de huliganism.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că, prima instanță, a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă faptelor săvîrșite de către Ig.Melnic și S.Lebedev, just

calificînd acțiunile acestora în baza art.287 alin.(2) lit.b) și 188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal,

măsura de pedeapsă fiindu-le stabilită în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora au

fost declarați vinovați, cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de

gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana vinovaților, de consecințele survenite, de

toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, iar apelurile avocaților

în numele inculpaților greșit au fost admise.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța

de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii

primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Temeiurile invocate în recurs de avocatul A.Vahnovan în numele inculpatului

S.Lebedev, precum că în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de

tîlhărie, deoarece dînsul nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu Ig.Melnic de a-l ataca pe

Ch.Sofroni pentru a-l deposeda de avere, nu a sustras telefonul și nu a tras nici un folos de pe

urma realizării acestuia, nu pot fi reținute, deoarece inculpatul S.Lebedev în coautorat cu

Ig.Melnic a participat la sustragerea bunului părții vătămate, unde dînsul a aplicat violență față

de partea vătămată, după care a fost realizată sustragerea bunului acestuia de către Ig.Melnic.

Sustragerea se consideră săvîrșită de două persoane, atît în cazul participației simple, cît și în

cazul acelei participații complexe, care presupune realizarea laturii obiective a sustragerii de

doi sau mai mulți autori, astfel că existența sau lipsa înțelegerii prealabile între coautori nu are

nici un impact asupra califcării faptei de tîlhărie săvîrșită de două sau mai multe persoane,

acest fapt se ia în considerație la individulizarea pedepsei, iar faptul că nu S.Lebedev a sustras

telefonul și nu a tras nici un folos, la fel nu poate fi reținut, fiindcă inculpatul a întreprins

acțiuni cu carcater agresiv tocmai în vederea atingerii acestui scop, împreună cu Ig.Melnic.

Afirmațiile inculpatului Ig.Melnic, precum că în acțiunile lui lipsește latura subiectivă a

infracțiunii de tîlhărie, deoarece dînsul a smuls din mîna părții vătămate telefonul nu cu intenția

de a-l sustrage, dar cu scopul de a nu-i permite să sune și să cheme în ajutor, la fel nu pot fi

reținute, de rînd ce din probele administrate rezultă că acesta a acționat intenționat cu scopul

9

însușirii bunului părții vătămate, în caz contrar dînsul ar fi întors bunul părții vătămate și nu l-

ar fi realizat lui O.Sclifos, care din motive tehnice i l-a restituit înapoi, iar ulterior să fie folosit

de către L.Parapir, de la care a și fost ridicat, fapt confirmat prin procesul-verbal de ridicare din

24.02.2014.

Colegiul penal constată că sentința în privința lui Ig.Melnic și S.Lebedev privind

condamnarea lor pentru săvîrșirea infracțiunilor imputate este legală și întemeiată, motiv pentru

care se apreciază că apelurile avocaților în numele acestora au fost greșit admise și, astfel,

decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Vahnovan Anatolii

în numele inculpatului Lebedev Serghei și de inculpatul Melnic Igor.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 decembrie 2014 în cauza penală în privința lui Melnic Igor și Lebedev Serghei, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni din 06 octombrie 2014.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

10