1ra-762/2015 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 290 alin. 1 CP

1ra-762/2015 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f, 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-762/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Lipencov Valentin și avocatul său Daniel Șontea, avocatul Ropot Veaceslav

în numele inculpatului Siuzev Alexandr, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015 și a sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05 mai 2014, în cauza penală privindu-i pe,

Lipencov Valentin Alexandr, născut la 11 octombrie 1987,

originar și domiciliat mun. Chișinău, or. Durlești, str. Gribov 61 A

și

Siuzev Alexandr Vitali, născut la 09 decembrie 1984, originar și

domiciliat mun. Chișinău str. Bulgară 1 ap.13.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat Siuzev Alexandr Vitali, în baza:

- art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 6 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

Prin aceiași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat Lipencov Valentin

Alexandr, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

22.25, aflîndu-se pe str. Albișoara, 18, mun. Chișinău, acționînd intenționat, urmărind

premeditat scopul însușirii deschise a bunurilor altei persoane, s-a apropiat de Apcel

Serghei și deschis i-a sustras din buzunarul stîng al scurtei, telefonul mobil de model

1

„LG" evaluat la prețul de 1000 lei, după care cu bunul sustras a părăsit locul faptei,

cauzînd părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile.

Tot el, Siuzev A. la data de 23 martie 2013 a adus la domiciliul în care locuia

temporar cu Miron Ana, amplasat pe bd. Grigore Vieru 25, ap.42, mun. Chișinău și

care aparține lui Salnicov Octavian, un pistol de culoare neagră și cîteva cartușe, fără a

avea permis de port armă eliberat de către organele competente, care, potrivit

raportului de expertiză nr. 2025 din 18.04.2013, două cartușe se referă la categoria

muniții, sînt cartușe de vînătoare calibru 12, cu lovitură centrală ambalate artizanal

prin încărcarea tuburilor de cartușe calibru 12, confecționate industrial, un cartuș de

marcă comercială „Nobel Sport” la întreprinderea „Dinamit” Germania și un cartuș

de marcă comercială „Record” la uzina „Красназаводский химический завод” din

Federația Rusă, încărcate cu alice cu diametrul de 4.1 și mitralii cu diametrul 5.3 mm -

cartușul militar cal. 5.45 (5.45*39 mm) cu lovitură centrală, confecționat în condiții

industriale la uzina din or. Barnaul Federația Rusă în anul 1982 destinat pentru

efectuarea tragerilor din pistoale - mitralieră de tipul AK-74, AKS-74, AKS-74U.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept faptele inculpatului Siuzev A., în baza art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal și anume – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 290 alin. (1) Cod penal și

anume – păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

De asemenea, la 26 martie 2013, în jurul orei 01.30, Siuzev A., împreună și de

comun acord cu Lipencov V., avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

afîndu-se în apartamentul 25 amplasat în casa nr. 11/1, de pe str. Trandafirilor, mun.

Chișinău, împărțindu-și rolurile între ei, și anume Siuzev A., aplicînd violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin ținerea forțată la

perete a lui Viștac Maria, de la care, Lipencov V., în mod deschis a sustras un laptop

de model „Acer Aspire”, în valoare de 4000 lei, și cu bunul sustras au părăsit locul

săvîrșirii infracțiunii, cauzînd părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept fapta inculpaților Siuzev A. și Lipencov V., în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și anume – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3.1 Avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Siuzev A., care a solicitat

casarea acesteia, cu recalificarea faptelor incriminate ultimului de la art. 187 alin. (2),

lit. b) Cod Penal la art. 187 alin. (1) Cod penal cu încetarea procesului penal în privința

acestuia, pe motivul împăcării inculpatului Siuzev A. cu părțile vătămate Apcel S. și

Viștac M. și achitarea lui Siuzev A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(1) Cod Penal, din motivul că nu există faptul infracțiunii, fie fapta nu a fost săvîrșită

de inculpat.

În motivarea apelului a invocat că:

- dispozitivul sentinței vine în contradicție cu motivarea acesteia și anume pe

capătul de acuzare privind jaful părții vătămate, Viștac M., instanța contrar

2

circumstanțelor declarate de către martori și partea vătămată, l-a condamnat pe

Siuzev A. pe acest episod. De asemenea, partea vătămată Viștac M. în cadrul

ședințelor judiciare a declarat că, la faza urmăririi penale a fost influențată de către

procuror de a-și schimba declarațiile;

- pe capătul de acuzare privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(1) Cod Penal, prima instanță nu s-a referit la declarațiile martorului Miron A. pe care

le consideră mincinoase, iar acuzarea nu a probat faptul apartenenței munițiilor lui

Siuzev A. și nu altor persoane;

- pe capătul de acuzare privind jaful bunului de la Apcel S., consideră că prima

instanță neîntemeiat a respins cererea de împăcare a părților și încetarea procesului

penal.

3.2 Avocatul Daniel Șontea în numele inculpatului Lipencov V. care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțrea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care ultimul să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost comisă de

inculpat.

În motivarea apelului a invocat că:

- niciuna din alegațiile indicate în rechizitoriu nu și-a găsit confirmare, ci din

contra, probele învinuirii examinate minuțios în instanța de judecată confirmă lipsa

faptelor prejudiciabile imputate inculpatului Lipencov V., iar probele la care face

referire prima instanță se referă doar la inculpatul Siuzev A.;

- prima instanță a respins probele apărării, fără a indica motivele, apreciind critic

declarațiile părții vătămate Viștac M., nemotivînd concluzia sa și nereferindu-se la

răspunderea penală a părții vătămate pentru darea de depoziții false;

- în urma cercetării judecătorești s-a constatat că, bunul a fost sustras de

inculpatul Siuzev A., iar partea vătămată careva pretenții de ordin moral sau material

nu are față de inculpatul Lipencov V.;

- inculpatul Lipencov V. a fost reținut ilegal, deoarece potrivit procesului-verbal,

reținerea de facto a bănuitului a avut loc la data 26.03.2013, ora 14.20 min., dar de fapt,

conform înscrisului privind evidența la locul de muncă a angajaților SA „Bucuria”,

depozițiile martorului Clocușnean (șeful pazei SA „Bucuria”) și Cebotari O., reținerea

a avut loc la data de 26.03.2013, ora 10.33 min., adică cu aproximativ patru ore mai

devreme decît a fost întocmit procesul-verbal de reținere a persoanei, de asemenea a

fost încălcat și dreptul inculpatului prevăzut la art. 173 Cod de procedură penală, de a

înștiința o persoană apropiată despre locul unde acesta este deținut;

- la unele acțiuni făcute pe parcursul urmăririi penale, nu a participat

translatorul, iar actele procedurale nu au fost traduse bănuitului, învinuitului

Lipencov V. în limba pe care o cunoaște.

3.3 Inculpatul Lipencov V., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțrea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat, din

motiv că fapta nu a fost comisă de el.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță l-a recunoscut vinovat în baza declarațiilor părții vătămate

Vîștac M. și a martorului Zorcov M., care au indicat în cadrul ședinței de judecată că

nu au văzut cine anume a sustras geanta împreună cu nootebook-ul și în ce mod l-a

3

sustras, astfel considerînd aceste probe indirecte și inadmisibile;

- faptul că la data de 26.03.2013 ora 05.00 se afla în ap. 42 str. G. Vieru 25 mun.

Chișinău, sect. Rîșcani se confirmă prin declarațiile martorilor Salinicov O., Salinicova

A. și Miron A.;

- prima instanță a motivat și întemeiat sentința în baza depozițiilor părții

vătămate, Vîștac M. și a martorului Zorcov M. date în cadrul urmăririi penale, ceea ce

contravine prevederilor art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală;

- asupra sa nu au fost găsite careva obiecte, iar pe corpurile delicte nu sunt

amprentele sale digitale.

2015, au fost admise parțial și din oficiu apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, a fost încetat

procesul penal în privința lui Siuzev A., în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, pe

episodul jafului părții vătămate, Apcel S., pe motivul împăcării părților. De asemenea

au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Siuzev A., în baza:

- art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, la 5 ani

închisoare fără amendă;

- art. 290 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui Siuzev

A., i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis;

Lipencov V., în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 4 ani 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Siuzev A. în privința părții vătămate Apcel S., se dovedește prin declarațiile ultimului,

a părții vătămate Apcel S., a martorilor Evtusenco A. și Cernat A., precum și prin

materialele și probele scrise: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.02.2013

(f.d.8-12 v.1); ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din 26.02.2013 (f.d.

13 v. 1).

Instanța de apel a considerat necesar a recalifica acțiunile inculpatului Siuzev A.

de la art. 187 alin. (2), lit. f) Codul Penal, la art. 187 alin. (1) Cod penal, cu excluderea

calificativului, „cauzarea de daune în proporții considerabile", deoarece paguba

pricinuită de către inculpat în mărime de 1.000 lei, pentru partea vătămată, Apcel S.,

incontestabil, nu poate fi considerată daună considerabilă. La fel, instanța de apel a

încetat procesului penal în privința lui Siuzev A. pe art. 187 alin. (1) Cod Penal, pe

episodul jafului părții vătămate, Apcel S., pe motivul împăcării părților.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, vina inculpatului Siuzev A. este

demonstrată integral și pe episodul privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.

290 alin. (1) Cod Penal, care se confirmă prin declarațiile martorilor Miron A.,

Salnicov O., Salnicova A., precum și materialele cauzei: procesele-verbale de

confruntare între Siuzev A. și martorii Salnicov O., Salnicov A. și Miron A. (f.d. 61-69,

v. 3); procesul-verbal de cercetare la fața locului în cadrul căruia a fost ridicată arma și

mai multe muniții/cartușe (f.d. 6 v. 2); raportul de expertiză nr.2025 din 18.04.2013

4

(f.d. 25-27 v. 3); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauza

penală (f.d. 28 v. 3).

La fel, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului precum că, nu-i

aparțin cartușele depistate în odaia în care dânsul locuia la gazdă, adică ap. nr. 42, str.

Gr. Vieru, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către ultimul cu

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală și sînt combătute de celelalte probe

analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală și care demonstrează vinovăția lui Siuzev A., în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod Penal.

Referitor la comiterea jafului asupra părții vătămate Viștac M., necătînd la

faptul că inculpatul Lipencov V., nu și-a recunoscut vina iar inculpatul Siuzev A. își

recunoaște parțial vina instanța de apel a stabilit că, vinovăția lor se demonstrează

prin declarațiile părții vătămate Viștac M. date în cadrul urmăririi penale cît și în

prima instanță, martorilor Zorcov M., Cebotari O. și Marlean A., precum și prin

materialele dosarului: plîngerea lui Viștac M. (f.d. 5 v. 2); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 26.03.2013 (f.d. 11-12 v. 2); planșa - ilustrativă; (f.d. 13, v. 2);

procesul verbal de percheziție corporală din 26.03.2013 (f.d. 24 v. 2); procesul verbal

de examinare a obiectelor (laptopul de model „Acer Aspire" cu

s/nNUSGAEU0032072D7EC7614) (f.d. 16 v. 1); ordonanța de recunoaștere drept corp

delict (f.d. 17 v.2); procesul verbal de recunoaștere a obiectului din 27.03.2013(f.d.36 v.

2); planșa ilustrativă (f.d. 37 v. 2); procesul verbal de confruntare din 22.04.2013

efectuat între partea vătămată Viștac M. și învinuitul Lipencov V. (f.d.110-112 v. 2);

procesul verbal de confruntare din 23.04.2013, efectuat între martorul Zorcov M. și

învinuitul Lipencov V. (f.d.113-114 v. 2).

În opinia instanței de apel, cu toate că declarațiile martorului Zorcov M.,

Cebotari O. și Marlean A. nu indică direct la inculpații Siuzev A. și Lipencov V. că au

comis infracțiunea imputată lor, acestea coroborează cu declarațiile părții vătămate

Viștac M. date în cadrul urmăririi penale și confirmă vina acestora în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat precum și declarațiile inculpaților referitor la faptul

că nu au acționat împreună și de comun acord, precum și nu au aplicat violența

nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei în scopul sustragerii în mod deschis

a bunului de la partea vătămată Viștac M., ci doar inculpatul Siuzev A. de unul

singur, că nu corespund adevărului și sunt date de către inculpați cu scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, și care se combat de întreaga

sistemă de probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală și astfel dovedindu-se vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat că, împăcarea părților pe episodul dat nu

este posibilă, deoarece prevederile art. 109 Cod penal sînt aplicabile numai în cazul

comiterii unor infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, anume Lipencov V. a sustras

laptopul din locuința părții vătămate, Viștac M., întrucît a avut suficient timp să-l

ascundă sub haină, în timp ce s-a aflat împreună cu Siuzev A. în odaia părții

5

vătămate, apoi la sosirea acesteia în odaie, a ieșit repede din apartament. Astfel,

inculpatul Siuzev A., nu a putut ascunde laptopul sub scurta sa, întru-cît se îmbrăca și

încheia scurta în văzul părții vătămate, care a confirmat că ultimul nu avea asupra sa

laptopul.

Poziția apelanților privind lipsa aplicării forței fizice și amenințărilor la

momentul sustragerii laptopului, instanța de apel a considerat-o nefondată deoarece,

se combate prin declarațiile părții vătămate Viștac M., care a declarat că „la momentul

cînd i-a zis lui Siuzev A. să-i întoarcă lucrurile, pe care el cu Lipencov V. i le-au sustras,

Alexandru s-a năpustit asupra ei, a strîns-o la perete, i-a răsucit mâinile și nu-i permitea să

iasă din odaie”.

Cu referire la argumentul apelanților, precum că, pe parcursul urmăririi penale

au avut loc unele încălcări procedurale din partea organului de urmărire penală, în

privința inculpatului Lipencov V. la reținerea acestuia și precum și la unele acțiuni nu

a participat translatorul, instanța de apel a menționat că, potrivit procesului-verbal de

prezentare a materialelor de urmărire penală nu a fost formulată nici o cerere de

recunoaștere a nulității acestor probe din motivele indicate în apeluri. Astfel, acestea

nu sînt relevante în cazul dat, deoarece la urmărirea penală inculpatul Lipencov V. a

fost asistat de apărătorul său Scripnic Roman, care a avut obiecții la materialele

cauzei, iar prin ordonanța procurorului Savca Serghei din 30.04.2013 a fost respins, ca

neîntemeiat demersul apărătorului Scripnic R. cu privire la dezacordul lui cu

învinuirea adusă lui Lipencov V. în baza art. 187 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a menționat și faptul că, prima instanță, condamnând inculpații

în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, n-a constatat fapta comisă de către aceștia,

indicând doar în ce sunt învinuiți inculpații, ceea ce contravine prevederilor art. 394

alin.(1), pct. 1) Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 75 Cod penal și anume că inculpatul Lipencov V. a săvîrșit o

infracțiune gravă, iar infracțiunile săvîrșite de Siuzev A. se atribuie la categoria celor

grave și mai puțin grave. De asemenea, în privința inculpaților a fost constatată

prezența circumstanței atenuante - lipsa pretențiilor față de inculpați din partea părții

vătămate, iar ca circumstanță agravantă - săvârșirea unei infracțiuni de către o

persoană, care anterior a mai săvârșit infracțiuni, astfel inculpații avînd antecedente

penale nestinse, fiind prezentă în cazul dat recidiva.

ordinare de către:

6.1 Avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Siuzev A., prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța

de apel în alt complet de judecată cu adoptarea unei noi hotărîri prin care inculpatul

să fie achitat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal și să fie

recalificată fapta de la art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal la art. 187 alin. (1) Cod

penal, iar conform art. 109 Cod penal să fie încetat procesul pe motivul împăcării

părților.

În motivarea recursului invocă:

6

- referitor la învinuirea adusă în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra faptului că, prima instanță nu a apreciat critic declarațiile

martorului Miron A., care în opinia sa sunt mincinoase, deoarece este imposibilă

introducerea cartușelor mai mari ca diametru într-un pistol cu țeava de diametru mai

mic și care suplimentar a negat faptul că de facto această armă sportivă nu are

încărcător și este destinată pentru trageri cu bile de fier;

- acuzarea nu a probat faptul că munițiile au aparținut anume lui Siuzev A. și nu

altor persoane;

- referitor la capătul de acuzare în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor părții vătămate Viștac M. și

martorului Zorcov M. care au declarat la faza de urmărire penală că au fost influențați

de către procuror de a-și schimba declarațiile, precizînd, în cadrul ședinței de judecată

că nu susțin declarațiile date la poliție, dar anume cele date în cadrul ședinței de

judecată;

- instanța de apel a lăsat fără motivare argumentul ce se referă la declarațiile

martorului Marlean A., colaborator de poliție, care a declarat că la imobilizarea lui

Siuzev A. față de acesta au aplicat cu Cebotari O. procedee stil „sambo”, fapt prin care

se confirmă că inculpatul Siuzev A. a fost bătut;

- instanța de apel nu s-a expus asupra excluderii calificativelor prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, deoarece ele nu sînt întrunite și probate de acuzare;

- instanțele de fond au încadrat juridic greșit acțiunile lui Siuzev A. în baza art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, urmînd a fi recalificate în baza art. 187 alin. (1) Cod

penal, deoarece acesta singur a sustras laptopul și în cazul în care și Lipencov V. ar fi

participat la jaful lui Viștac M. ar fi fost reținut fie în apartamentul acesteia, în taxiul

cu care se deplasa Siuzev A., în parcul unde a fost imobilizat Siuzev A. de către

colaboratorii de poliție. De asemenea, nu este un raport de expertiză medico-legală

prin care ar fi fost constatate leziunile părții vătămate Viștac M. și în final ultima a

declarat că laptopul nu prezintă pentru ea un prejudiciu imens;

- acuzarea nu a dovedit prin probe pertinente faptul că, inculpatul Siuzev A. ar fi

deținut cartușe ce se califică ca muniții în baza art.290 alin. (1) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Daniel Șontea în numele inculpatului Lipencov V., prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de către acesta.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel în motivarea deciziei a indicat că admite parțial apelul

inculpatului Lipencov V. și apelul apărătorului Șontea D. în numele inculpatului, însă

în partea dispozitivă pedeapsa aplicată de prima instanță a fost lăsată nemodificată;

- instanța de apel nu a indicat care probe confirmă vinovăția inculpatului

Lipencov V., în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, iar probele pe care le

menționează se referă doar la inculpatul Siuzev A.;

- probele părții apărării au fost respinse fără a fi indicat motivul;

7

- probele acuzării și apărării, cum sînt declarațiile părții vătămate Viștac M.,

martorilor Zorcov M., Salinicov O., Salinicova A., Miron A., Cebotari O. și Mîrlean A.

confirmă că Lipencov V. nu a participat la sustragerea bunului altei persoane în mod

deschis;

- în urma cercetării judecătorești s-a constatat că, bunul a fost sustras de

inculpatul Siuzev A., iar partea vătămată careva pretenții de ordin moral sau material

nu are față de inculpatul Lipencov V. De asemenea nevinovăția ultimului se confirmă

și prin faptul că partea vătămată, Viștac M. împreună cu inculpatul Siuzev A. au

depus în instanța de judecată o cerere prin care se confirmă că cei doi s-au împăcat pe

faptul comiterii sustragerii laptopului;

- instanța de apel nu a apreciat corect probele administrate și eronat a ajuns la

concluzia că inculpatul Lipencov V. a acționat împreună și de comun acord cu Siuzev

A. și au sustras în mod deschis un laptop de model „Acer Aspire” în valoare de 4.000

lei, ce-i aparține părții vătămate Viștac M.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10), 12) Cod de procedură penală.

6.3 Inculpatul Lipencov V. prin care solicită casarea acestora, cu emiterea unei

hotărîri de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către acesta.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- prima instanță și instanța de apel l-a recunoscut vinovat în baza declarațiilor

părții vătămate Vîștac M. și a martorului Zorcov M., care au indicat în cadrul ședinței

de judecată că nu au văzut cine anume a sustras geanta împreună cu notebook-ul și în

ce mod l-a sustras, astfel considerând aceste probe indirecte și inadmisibile în calitate

de dovezi;

- instanța de apel în motivarea deciziei a indicat că, admite parțial apelul

inculpatului Lipencov V. și apelul apărătorului Șontea D. în numele inculpatului, însă

în partea dispozitivă pedeapsa aplicată de prima instanță a fost lăsată nemodificată;

- faptul că la data de 26.03.2013 ora 05.00 se afla în ap. 42 str. G. Vieru 25 mun.

Chișinău, se confirmă prin declarațiile martorilor Salinicov O., Salinicova A. și Miron

A.;

- probele părții apărării au fost respinse fără a fi indicat motivul.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Ropot Veaceslav în numele

inculpatului Siuzev Alexandr.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

8

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul a invocat, referitor la învinuirea adusă lui Siuzev A.,

în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

declarațiilor martorului Miron A., apreciate critic de partea apărării, care le consideră

mincinoase, precum și asupra dezacordului că partea acuzării nu a probat faptul

apartenenței munițiilor anume lui Siuzev A. și nu altor persoane.

Însă, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel, a cercetat

toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea

condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul penal consideră că, declarațiile martorului Miron A. au fost

apreciate just de către instanța de apel, deoarece confirmă faptul că inculpatul Siuzev

A. păstra muniții în odaia în care locuia la gazdă și coroborează cu declarațiile

martorilor Salnicov O., Salnicova A. și raportul de expertiză nr. 2025 din 18.04.2013

care indică direct la faptul că inculpatul Siuzev A. a comis infracțiunea prevăzută de

art. 290 alin. (1) Cod penal și anume, păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare.

Ce ține de critica precum că, instanța de apel nu s-a expus asupra dovedirii

apartenenței munițiilor inculpatului Siuzev A. și nu altor persoane, Colegiul atestă că

au constituit obiect de studiu în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a

expus motivat în hotărîrea sa (f.d. 197 v. 6). Astfel, rezumând în ansamblu probele

administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii

privind vinovăția inculpatului, Siuzev A., în săvârșirea acțiunilor prevăzute de art.

290 alin. (1) Cod penal.

Argumentul avocatului pe capătul de învinuire a lui Siuzev A. privind săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, și anume că, instanța

de apel nu s-a expus referitor la declarațiile părții vătămate Viștac M. și martorului

Zorcov M., care în cadrul cercetării judecătorești au declarat că la faza de urmărire

penală au fost influențați de către procuror pentru a-și schimba declarațiile, în

viziunea instanței de recurs este nefondat, deoarece din textul deciziei instanței de

apel rezultă că acestor declarații le-a fost dată o apreciere întemeiată, reținînd

declarațiile acestora date în cadrul urmăririi penale pentru că coroborează între ele și

cu ale martorilor Cebotari O. și Marlean A., date în cadrul ședinței de judecată prin

care se confirmă vina inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate.

9

Referitor la argumentul invocat de către apărătorul inculpatului Siuzev A.,

precum că, instanța de apel nu s-a expus asupra alegațiilor ce țin de maltratarea

ultimului la momentul reținerii, Colegiul penal consideră, că deși instanța de apel nu

s-a expus asupra argumentului dat, aceasta nu poate răsturna soluția adoptată în

prezenta speță, dat fiind faptul că potrivit ordonanței din 22.04.2013 emisă de

Procuratura Botanica mun. Chișinău (f.d. 110-112 v. 5), a fost refuzat în pornirea

urmăririi penale sub aspectul vizat, din motiv că fapta colaboratorilor de poliție nu

întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunile polițiștilor au fost considerate ca legale

deoarece inculpatul Siuzev A. nu s-a supus cerințelor legitime ale acestora și a opus

rezistență la momentul reținerii, fapt menționat și în hotărîrea primei instanțe.

Ce ține de critica recurentului precum că, instanța de apel nu s-a expus referitor

la excluderea calificativelor prevăzute la lit. b), e) alin. (2) art. 187 Cod penal, deoarece

în opinia apărării ele nu sunt întrunite și probate de acuzare, Colegiul, o consideră

nefondată. Prin urmare asupra acestui argument, analizînd textual decizia instanței

de apel, la motivarea soluției adoptate în modul expus în textul deciziei, Colegiul

consideră că această instanță în urma analizei conglomeratului de probe administrate,

la caz, a respins motivat argumentele invocate în acest sens, astfel, în consecință

prezumîndu-se netemeinicia excluderii calificativelor prevăzute la lit. b), e) alin. (2)

art. 187 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs invocat de către apărătorul Ropot V. și prevăzut la

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în ce privește încadrarea juridică

greșită a acțiunilor inculpatului Siuzev A. în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod

penal.

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume - faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, instanța de recurs menționează că, este necesar să se țină

cont de fapta săvîrșită, cum a fost stabilită aceasta de către instanțele inferioare,

precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală

corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost

încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost

încadrată juridic greșit.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

În prezenta speță, inculpații au fost învinuiți de către organul de urmărire penală

și condamnați pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f)

Cod penal. Din conținutul deciziei instanței de apel, concluzia privind vinovăția

inculpaților în comiterea faptei imputate, rezultă din totalitatea probelor administrate

la caz și redate la pct. 5 al prezentei decizii, care au fost nemijlocit verificate

suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și, totodată au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

în baza cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpații, inclusiv și Siuzev A., au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și anume,

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două sau mai multe

10

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, așa precum a și fost indicat în rechizitoriu

prin care a fost sesizată instanța de judecată.

În opinia Colegiului, faptul că infracțiunea incriminată a fost comisă împreună și

de comun acord de către inculpații Siuzev A. și Lipencov V. se dovedește prin declarațiile

părții vătămate Viștac M., date în cadrul urmăririi penale și la audierea inițială în

cadrul ședinței de judecată, care a confirmat că, în timp ce se afla la bucătărie cu

Zorcov M., inculpații Lipencov V. și Siuzev A. erau în odaia unde se afla laptopul, iar

cînd partea vătămată a intrat în acea odaie, inculpații se aflau acolo și vorbeau ceva

între ei, totodată inculpatul Siuzev A. căuta printre lucrurile ei, iar cînd ea a întrebat

ce s-a întîmplat, inculpatul Lipencov V. repede a ieșit din odaie și a fugit. În același

timp partea vătămată a observat lipsa laptopului și i-a zis lui Zorcov M. să-l ajungă

din urmă pe inculpatul Lipencov V.

De asemenea, comiterea faptei cu calificativul „săvîrșită de două persoane” se

confirmă și prin faptul că la rugămintea părții vătămate de a-i întoarce laptopul,

inculpatul Siuzev A. i-a zis că "îl vor întoarce (la plural) înapoi atunci, cînd își v-a schimba

comportamentul". Totodată, partea vătămată a declarat, că în timp ce înculpatul Siuzev

A., ieșea din apartament, el a sunat pe cineva la telefon și a întrebat "dacă totul este în

regulă și dacă a ajuns". La fel, partea vătămată a concretizat că la momentul plecării

inculpatului Siuzev A., în timp ce își încheia scurta era vizibil că nu avea sub haină

careva obiecte.

Instanța de recurs consideră că, instanțele de fond just au conchis că inculpații au

săvîrșit împreună infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

învederînd și declarațiile martorului Zorcov M., din care rezultă că, după săvîrșirea

infracțiunii de către inculpați, pentru a conclucra cu poliția și a-i determina pe ambii

să iasă la legătură, acesta l-a sunat pe inculpatul Siuzev A. să vină la „Palermo", astfel

la locul înțelegerii au venit ambii inculpați cu o mașină de taxi. În timp ce se deplasa

spre taxi, a observat cum inculpatul Lipencov V. a ieșit din taxi și s-a deplasat în

direcția parcului. Intrînd în taxi și discutînd cu inculpatul Siuzev A., de ce au venit

așa tîrziu, acesta vorbea la plural, iar la sosirea poliției s-a depistat că ultimul avea

asupra sa laptopul sustras de la partea vătămată Viștac M.”, faptul dat fiind confirmat

și prin procesul verbal de percheziție corporală din 26.03.2013 (f.d. 24 v. 2). Mai mult

ca atât, potrivit procesului-verbal de confruntare din 22 aprilie 2013, dintre inculpatul

Lipencov V. și partea vătămată Viștac M. (f.d. 111 v. 2), însuși inculpatul a confirmat

că, dânsul se afla în taxi împreună cu Siuzev A. De asemenea, acest fapt rezultă și din

declarațiile martorului Cebotari O., care a declarat că, Siuzev A., aflându-se la

comisariat, a comunicat că Lipencov V. era cu el în taxi (f.d. 190 v. 4), cît și din

declarațiile martorilor Miron A. și Salnicova A., care au menționat că, dimineața cînd

a venit inculpatul Lipencov V. acesta a comunicat că Siuzev A. a fost reținut. Astfel,

analizînd aceste probe în cumul, în opinia Colegiului penal, întemeiat au permis

instanței de apel de a conchide că ambii inculpați au săvîrșit infracțiunea imputată.

Faptul că infracțiunea a fost săvîrșită cu calificativul „aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei”, Colegiul penal consideră că se

confirmă prin declarațiile părții vătămate date în cadrul urmăririi penale (f.d. 9-10 v.

11

2) care a declarat că după ce inculpatul Lipencov V. a ieșit din odaie și a fugit, dînsa i-

a zis inculpatului Siuzev A. să-i întoarcă lucrurile pe care ambii le-au sustras, în urma

căreia, s-a năpustit asupra ei, a strîns-o la perete, i-a răsucit mîinile și nu-i permitea să

iasă din odaie.

Cu referire la faptul că, partea vătămată ulterior în cadrul ședinței de judecată la

audierea suplimentară și-a schimbat declarațiile, precum că, nu a văzut momentul

sustragerii laptopului și inculpații nu au aplicat violență nepericuloasă pentru viața

ei, Colegiul penal apreciază ca juste concluziile instanței de apel privind aprecierea

critică a acestor declarații, considerînd că sunt date în scopul exonerării inculpaților

de la răspundere penală, pentru că sînt în contradicție cu celelalte probe.

Referitor la săvîrșirea infracțiunii cu calificativul „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, Colegiul penal statuează că, instanțele de fond întemeiat au reținut

faptul că, valoarea bunului sustras este de 4.000 lei, iar la momentul comiterii faptei

partea vătămată nu lucra și deoarece situația materială a acesteia era grea, dînsa

intenționa să vîndă laptopul, de unde rezultă că, prejudiciul adus părții vătămate în

urma săvîrșirii infracțiunii este considerabil.

Ce ține de argumentele recurentului precum că, partea vătămată a declarat în

ședința de judecată că, dispune de salariu pentru îngrijirea unei bătrîne în sumă de

3.000 lei, indemnizație în mărime de 700 lei și că valoarea laptopului nu prezintă

pentru ea un prejudiciu imens, dispunînd de alte bunuri care au o valoare mai mare,

instanța de recurs le apreciază critic din motiv că nu au fost probate și au fost făcute

pentru a fi indusă instanța pe o pistă greșită, întru recalificarea acțiunilor inculpatului

Siuzev A. de la art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la art. 187 alin. (1) Cod penal,

pentru a fi încetat procesului penal în temeiul împăcării părților.

Deci, luând în considerație circumstanțele cauzei, conținutul probelor supra

menționate și celelalte probe specificate în textul hotărârilor judecătorești atacate,

analizate prin prisma coroborării lor, Colegiul consideră juste concluziile instanței de

apel privind încadrarea acțiunilor inculpaților, inclusiv a lui Siuzev A., în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Respectiv, temeiul pentru recurs - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, în prezenta cauză supusă examinării în privința inculpatului, Siuzev A., nu și-

a găsit confirmarea.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în argumentarea căruia indică că, acuzarea nu a dovedit prin probe pertinente

faptul că, inculpatul Siuzev A. ar fi deținut cartușe ce se califică ca muniții în baza art.

290 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

12

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, care în ansamblul lor au

confirmat vinovăția inculpatului Siuzev A., în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

290 alin. (1) Cod penal, adică, păstrarea ilegală a munițiilor fără autorizația

corespunzătoare.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual cît în textul sentinței, atît și în textul deciziei instanței de apel.

Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece

ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît,

nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii cărorva probe pe parcursul

procesului penal.

Instanța de apel, în opinia Colegiului, întemeiat a considerat declarațiile

inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției, ca fiind combătute prin materialele

cauzei, și anume, declarațiile martorilor Miron A., Salnicov O. și Salnicova A., precum

și materialele cauzei: procesele-verbale de confruntare între Siuzev A. și martorii

Salnicov O., Salnicov A. și Miron A. (f.d. 61-69 v. 3); procesul-verbal de cercetare la

fața locului în cadrul căruia a fost ridicată arma și mai multe muniții/cartușe (f.d. 6 v.

2); raportul de expertiză nr. 2025 din 18.04.2013 (f.d. 25-27 v. 3); ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpului delict la cauza penală (f.d. 28 v. 3). În esență pe

parcursul procesului penal în cauză au fost administrate suficiente probe, care

dovedesc vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

stabilită de prima instanță și de apel în urma analizei coroborate a întregului

ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și

corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în

cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii

reținute în sarcina lui.

Astfel, analizînd argumentele invocate de către partea apărării în recurs,

„acuzarea nu a dovedit prin probe pertinente faptul că, inculpatul Siuzev A. ar fi deținut

cartușe ce se califică ca muniții în baza art. 290 alin. (1) Cod penal”, Colegiul constată că,

acestea au fost invocate și în cererea de apel, constituind obiect de discuție în instanța

de apel, care respectînd prevederile art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat

o hotărîre legală, întemeiată și motivată, de aceea, Colegiul își însușește argumentele

acestei instanțe, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în

hotărîrea instanței de apel, și apreciază că nu este necesară reluarea acestora,

constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu

conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal, consideră că este lipsit de relevanță

în speța supusă examinării, temeiul pentru recurs, prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrea instanței de apel conține o eroare

de drept, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel corect a menținut concluzia

primei instanțe privind încadrarea acțiunilor lui Siuzev A., în baza art. 290 alin. (1)

13

Cod penal. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii în acțiunile inculpatului.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Lipencov Valentin și avocatul

Daniel Șontea în numele inculpatului.

Avocatul Șontea D. își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

10), 12) Cod de procedură penală, însă în textul recursului invocă faptul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărîrii, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței,

precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Astfel, se atestă temeiurile pentru

recurs prevăzute la pct. 6 și 8 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, inculpatul Lipencov V. în recursul său nu a făcut trimitere la un careva

temei concret prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului

se constată că acesta semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) și 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Așadar, în argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, recurenții au menționat că, instanța de apel în motivarea

deciziei a indicat că admite parțial apelul inculpatului Lipencov V. și apelul apărătorului

Șontea D. în numele inculpatului, însă în partea dispozitivă pedeapsa aplicată de prima

instanță a fost lăsată nemodificată.

La acest capitol, Colegiul penal consideră argumentul în cauză nefondat,

deoarece instanța de apel în conformitate cu art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, este în drept să admită parțial apelurile și din oficiu conform art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, să caseze sentința primei instanțe, deoarece nu a fost

constatată fapta comisă de către inculpați, astfel fiind corectată eroarea admisă de

prima instanță. De asemenea, instanța de recurs conchide că, la pronunțarea deciziei

instanța de apel a respectat întocmai prevederile art. 410 Cod de procedură penală,

neagravînd situația inculpaților.

Criticile recurenților referitor la faptul că, instanța de apel nu a indicat care probe

confirmă vinovăția inculpatului Lipencov V. în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, iar probele menționate se referă doar la inculpatul Siuzev A. și probele părții

apărării au fost respinse fără a fi indicat motivul, instanța de recurs le consideră

neîntemeiate, deoarece în cuprinsul deciziei instanței de apel sînt indicate și descrise

detaliat probele care confirmă vina inculpatului Lipencov V. în comiterea jafului

împotriva părții vătămate Viștac M. și care sînt redate și în pct. 5 al prezentei decizii.

În viziunea Colegiului, instanța de apel a făcut o analiză amplă și detaliată a

probelor, inclusiv și la capătul înțelegerii prealabile a inculpaților de comiterea jafului,

care confirmă învinuirea adusă lui Lipencov V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal. Astfel, toate probele prezentate au primit o

apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de instanțele judiciare ierarhic

inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu situația factologică.

Din textul recursurilor declarate, Colegiul reține că, la baza acestora sînt invocate

argumente privind aprecierea critică a probelor administrate la caz și anume a

declarațiilor părții vătămate Viștac M., și a martorilor Zorcov M., Salinicov O.,

Salinicova A., Miron A., Cebotari O. și Mîrlean A., care confirmă că inculpatul

14

Lipencov V. nu a participat la sustragerea bunului altei persoane, ceea ce a dus la

admiterea unei erori grave de fapt și pronunțarea unei hotărîri greșite de condamnare

în privința inculpatului, Lipencov V., fapt ce în opinia apărătorului este incident

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul prevăzut de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și

anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Subsidiar, Colegiul precizează că, eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma criticii formulate, în

sensul că inculpatul Lipencov V. nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii de jaf,

săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile și că a

fost comisă o gravă eroare de fapt, Colegiul o apreciază ca neîntemeiată.

Astfel, Colegiul consideră că, instanța de apel corect a concluzionat că, deși,

inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptei imputate, vinovăția lui și-a găsit

pe deplin confirmare prin cumulul de probe administrate la caz, iar temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

În opinia instanței de recurs, declarațiile date de către partea vătămată Viștac M.,

și a martorilor Zorcov M., Salinicov O., Salinicova A., Miron A., Cebotari O. și Mîrlean

A., și-au găsit confirmarea prin coroborare între ele și cu alte probe cercetate în cadrul

ședințelor instanțelor de fond. După cum rezultă din textul hotărîrilor judecătorești,

instanțele au descris conținutul acestor probe în modul în care partea vătămată și

martorii sus menționați au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la faptul

jafului părții vătămate Viștac M., săvîrșit de către inculpați și le-au fost date o

apreciere obiectivă și corectă. Prin urmare, Colegiul statuează că, temeiul pentru

recurs invocat și prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este

incident în prezenta speță.

Precum a fost menționat supra, avocatul Șontea D., de asemenea, invocă drept

temei pentru recurs pct. 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă,

luînd în considerație că avocatul doar indică drept temei pentru recurs pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a aduce careva argumente, instanța de

15

recurs nu se va expune asupra acestui temei. Totodată din conținutul recursului

declarat, Colegiul atestă că, avocatul Șontea D. la fel ca și inculpatul Lipencov V.,

critică stabilirea vinovăției ultimului în săvîrșirea infracțiunii imputate și solicită

achitarea lui, deoarece în opinia sa, nu au fost apreciate corect probele administrate și

eronat s-a ajuns la concluzia condamnării inculpatului. Deci, în astfel de împrejurări,

instanța de recurs consideră că, de fapt apărătorul Șontea D., în recursul său ca și

inculpatul Lipencov V. semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii în

acțiunile inculpatului, Lipencov V.

Prin urmare, este alogică și invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs

stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, deoarece în asemenea abordare, se subînțelege că totuși inculpatul a

săvîrșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect.

Pe această linie de considerente, dat fiind faptul că inculpatul Lipencov V. nu

recunoaște săvîrșirea crimei imputate, Colegiul penal va examina recursurile prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Din textul recursurilor rezultă că, în viziunea recurenților instanța de apel nu a

apreciat corect probele administrate și eronat a ajuns la concluzia vinovăției

inculpatului, Lipencov V., în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal.

Prin urmare, argumentele recurenților precum că, probele administrate la caz,

confirmă că inculpatul Lipencov V. nu a participat la comiterea jafului, iar bunul a

fost sustras doar de inculpatul Siuzev A., instanța de recurs le apreciază ca

neîntemeiate, asupra cărora s-a expus la analiza recursului declarat de avocatul Ropot

V. în numele inculpatului Siuzev A. ce ține de argumentul privind încadrarea juridică

a faptei și care sânt valabile și în privința inculpatului Lipencov V.

În ce privește motivul precum că, inculpatul a fost recunoscut vinovat în baza

declarațiilor părții vătămate Vîștac M. și a martorului Zorcov M., care au indicat în

cadrul ședinței de judecată că nu au văzut cine anume a sustras geanta împreună cu

notebook-ul și în ce mod l-a sustras, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece

declarațiile au fost date în scopul exonerării inculpaților de la răspundere penală și

care sînt în contradicție cu celelalte probe ce au fost analizate și asupra cărora de

asemenea Colegiul s-a expus în prezenta decizie.

Subsidiar, referitor la critica recurenților, precum că declarațiile martorilor

Salinicov O., Salinicova A. și Miron A. confirmă că la data de 26.03.2013 ora 05.00 se

afla în ap. 42 str. G. Vieru 25 mun. Chișinău, Colegiul penal menționează că, instanțele

de fond corect au constatat probele și au reținut declarațiile martorilor Salinicov O. și

Salinicova A. din care rezultă că, în noaptea reținerii inculpatului Siuzev A., în jurul

orei 05.00 dimineața inculpatul Lipencov V. abia a intrat în ap. 42 din str. G. Vieru 25

mun. Chișinău și le-a comunicat că Siuzev A. a fost reținut (f.d. 208, 203 verso v.4). De

asemenea, martorul Miron A. a comunicat că, despre faptul că, inculpatul Siuzev A. a

fost reținut i-a spus inculpatul Lipencov V. dintîi la telefon, ulterior i-a relatat detaliat

16

la orele 05.00 dimineața cînd a intrat în apartament, de asemenea a menționat și

despre un laptop și din cele relatate a înțeles că cei doi au fost împreună (f.d.215 v.4).

Astfel, instanța de recurs conchide că, declarațiile martorilor Salinicov O.,

Salinicova A. și Miron A. colaborează cu declarațiile martorilor Zorcov M., Marlean

A., Cebotari O. și dovedesc că inculpatul Lipencov V. pînă a veni în ap. 42 din str. G.

Vieru 25, mun. Chișinău în jurul orei 05.00 dimineața, a văzut momentul reținerii

inculpatului Siuzev A., cu care acesta s-a deplasat în taxi și asupra căruia a fost

depistat laptopul sustras de la partea vătămată Viștac M.

Așadar, analizînd cumulul de probe administrat în prezenta cauză, se confirmă

cu certitudine vinovăția inculpatului Lipencov V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, precum și prezența elementelor acestei

infracțiuni, în acțiunile săvîrșite de către inculpat.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpaților Siuzev A. și Lipencov V., nefiind identificată de

instanța de recurs vreo eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a

hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate

criticile formulate de către recurenți în recursurile ordinare diferite spre examinare.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sânt vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi

declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Lipencov

Valentin și avocatul său Daniel Șontea, avocatul Ropot Veaceslav în numele

inculpatului Siuzev Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 februarie 2015 și a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

05 mai 2014, în cauza penală privindu-i pe Lipencov Valentin Alexandr și Siuzev

Alexandr Vitali, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 30 septembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

17