1ra-885/15 — Art. 186 alin. 2 lit. b, d, 208 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 iulie 2014, Babălungă V. și Babălungă S. au fost achitați de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpați. Prin aceiași sentință, Băbălungă V. a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (2) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența infracțiunii.

De către organul de urmărire penală, inculpații Babălungă V. și minorul Babălungă S. au fost învinuiți de faptul că, în perioada de timp 25.03.2012 - 02.04.2012, acționînd împreună, prin înțelegere prealabilă, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în interes material, cu ajutorul automobilului de model „Hyundai H-100” cu n/î C KR 036, au sustras pe ascuns de pe intervalul de cale ferată „Revaca-Parc Revaca” kilometrul 7-8, 43 plăcuțe din metal de model D-50, 198 fixatoare, 57 cuie din metal și 11 plăcuțe duble, pricinuind astfel ÎS ,,Calea 1 Ferată din Moldova” o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 9 421,21 lei. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi: Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Totodată, Babălungă V. a fost învinuit de faptul că, în perioada sus- menționată, știind cu certitudine că feciorul său Babălungă S. este minor, l-a atras pe ultimul la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Babălungă V. în baza art. 208 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi: Atragerea minorilor la activitate criminală, săvîrșită de părinți.

Nefiind de acord cu sentința a declarat apel acuzatorul de stat, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Babălungă S. să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, iar Babălungă V. să fie recunoscut culpabil de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) și art. 208 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepselor: - în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, 2 ani închisoare; - în baza art. 208 alin. (2) Cod penal, 3 ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită lui Babălungă V. pedeapsa de 4 ani închisoare. Potrivit art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să fie adăugată partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 12.01.2012 și să-i fie stabilită pedeapsă definitivă, 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor administrate la dosar, ceea ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și nefondate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror în privința lui Babălungă V., cu menținerea sentinței fără modificări. A fost admis apelul declarat de procuror în privința lui Babălungă S., s-a casat sentința în această parte și s-a pronunțat o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Babălungă S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, în rest sentința fiind menținută. 2 4.1. Instanța de apel a constatat că, inculpatul minor Babălungă S., în perioada de timp 25.03.2012 - 02.04.2012, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în interes material, folosindu-se de faptul că nu este văzut de careva persoane străine, a sustras de pe intervalul de cale ferată „Revaca-Parc Revaca”, kilometrul 7-8, 43 plăcuțe din metal de model D-50; 198 fixatoare; 57 cuie din metal; 11 plăcuțe duble, pricinuind astfel ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 9 421,21 lei. Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Babălungă S. în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu indicii furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de apel a reținut probele ce confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și anume: declarațiile reprezentantului părții civile ÎS ,,CFM”, Buțu V. (f.d. 152, vol. II); martorilor: Carapunarlî V. (f.d. 164, vol. II); Ganu I. (f.d. 172-173, vol. II); Selezniov M. (f.d. 153-155, vol. II); Vasiliu M. (f.d. 156-157, vol. II); Mironov A. (f.d. 160, vol. II); Grecov V. (f.d. 158-158, vol. II); Baciu I. (f.d. 161-163 vol. II); Petrenco Ev. (f.d. 165-166 vol. II); Leancă A. (f.d. 176-177, vol. II); Vasilenco V. (f.d. 174-175, vol. II); Dabija I. (f.d. 179, vol. II); Scrob S. (f.d. 178, vol. II), apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenței, utilității și veridicității, iar ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Babălungă S. în comiterea infracțiunii imputate a fost pe deplin dovedită și de următoarele probe: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.04.2012, prin care s-a examinat locul depistării plăcuțelor, fixatoarelor și cuielor sustrase, (f.d. 10-15, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.04.2012, prin care s-a cercetat locul comiterii sustragerii și anume sectorul de cale ferată ,,Revaca-Revaca Parc”(f.d. 26-33, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.05.2012 prin care s-au examinat 50 plăci de model D-50, 218 fixatoare, 537 cuie metalice, 11 plăci duble și o placă de model KE, (f.d. 16, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012 prin care s-au examinat descifrările convorbirilor telefonice a nr. 069057569, ce aparține lui Babălungă V. (f.d. 52, vol. I); - procesul-verbal de percheziție din 11.05.2012 prin care s-a efectuat percheziția la domiciliul lui Babălungă V., în cadrul căreia au fost ridicate un baros, un ciocan, o rangă din metal, automobilul de model ,, Hyundai H-100” cu nr./î. C KR 036, 3 fixatoare, o placă metalică și două cuie (f.d. 85-90 vol. I); 3 - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.05.2012, prin care s-a examinat locul indicat de către minorul Babălungă S. unde s-a presupus că a strîns obiectele (plăcuțele, cuiele fixatoarele) de la calea ferată și anume a fost examinată porțiunea de cale ferată Căinări-Zloți, potrivit căruia au fost depistate 3 plăci metalice, 7 fixatoare și 21 cuie metalice (f.d. 94-97, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012 prin care s-a examinat o placă de model D-50 depistată și ridicată în cadrul percheziției din 11.05.2012 la domiciliul lui Babălungă V., trei fixatoare și trei plăci de model D-65 depistate în cadrul cercetării la fața locului din 11.05.2012 (f.d. 98-100, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012 prin care s-a examinat barosul, un ciocan și o rangă depistate și ridicate în cadrul percheziției din 11.05.2012 la domiciliul lui Babălungă V.; - Ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 18.05.2012 (f.d. 103-107, vol. I); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 21.05.2012, în cadrul căreia martorul Vasilenco V. a recunoscut a doua persoană cu care a venit Babălungă V. la punctul de colectare a metalului (f.d. 110-111, vol. I); - raportul de expertiză nr. 62 din 11.06.2012, prin care s-a constatat că, pe suprafața a trei plăcuțe de model D-50, prezentate la examinare sunt depistate urme create în urma loviturilor. Urmele depistate pe suprafața plăcuțelor de model D-50, puteau fi create și cu ajutorul instrumentelor prezentate spre examinare (barosul, ciocanul, ranga) (f.d. 129-130, vol. I). Instanța de apel a conchis că probele cercetate sunt veridice, pertinente și utile, coroborează cu întregul sistem de probe analizat și apreciat, prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală și demonstrează cu certitudine faptul că inculpatul Babălungă S. a comis furtul de unul singur și nu împreună și prin înțelegere prealabilă cu Babălungă V. Mai mult ca atât, din declarațiile martorilor Carapunarlî V. și Ganu I. instanța de apel a constatat cu certitudine că anume inculpatul minor Babălungă S., de unul singur a sustras detaliile metalice de pe segmentul de Calea ferată sus-indicat. Faptul că Babălungă V. cunoștea despre faptul că fiul său a adus acasă detalii metalice, nu echivalează cu recunoașterea lui în calitate de vinovat în comiterea infracțiunilor imputate. Instanța de apel a conchis că Babălungă V. nu poate fi tras la răspunderea penală nici conform prevederilor art. 323 Cod penal, or, conform prevederilor art. 323 al. (2) Cod penal, nu sînt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracțiunii soțul (soția) și rudele apropiate ale persoanei care a săvîrșit infracțiunea, astfel, Babălungă V., fiind tatăl inculpatului minor Babălungă S., nu poate purta răspundere penală pentru favorizarea infracțiunii comise de către ultimul. 4 De asemenea, concluziile primei instanțe expuse în sentința de achitare vin în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece, reieșind din declarațiile martorului Carapunarlî V. rezultă că dînsul l-a observat pe Babălungă S. că s-a oprit și a încărcat plăci de pe linia de tren, era singur nu a ținut discuții cu el. Din tufari a luat plăcile de metal și le-a aruncat în motocicletă și a plecat mai departe, iar potrivit declaraților martorului Ganu I. rezultă că dînsul discutînd cu Babălungă V. la poartă, venise fiul acestuia S. cu motocicleta și din ataș începuse să arunce niște fier. Astfel, instanța de apel a constatat și considerat că instanța de fond, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, incorect a conchis nevinovăția lui Babălungă S. de comiterea furtului și a concluzionat necesitatea casării sentinței și condamnării lui în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. La aprecierea categoriei și măsurii pedepsei, instanța de apel ținînd cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului Babălungă S. poate avea loc prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse non-privative de libertate prevăzute de art. 186 alin.(2), lit. d) Cod penal, sub formă de amendă, sub nivelul minim prevăzut de lege pentru această infracțiune, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, reținînd ca circumstanță excepțională comiterea infracțiunii în timpul minoratului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către procuror, inculpatul Babălungă Sergiu și avocatul acestuia Scrob Mihail: - procurorul care invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, argumentînd că instanțele de judecată nu au apreciat la justa valoare probele prezentate de către acuzare și incorect l-au achitat pe Babălungă V. de comiterea infracțiunilor incriminate, precum și neîntemeiat a exclus din învinuirea lui Babălungă S. semnul calificativ ,,de două sau mai multe persoane”. Instanța de apel, în cauza dată, nu a îndeplinit cu strictețe prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al hotărîrii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”. - avocatul Scrob Mihail în numele inculpatului Babălungă S., invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 9), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, argumentînd că: - decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece apelul procurorului a fost greșit admis în partea recunoașterii vinovăției lui Babălungă S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal; - faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită; - fapta reținută în sarcina inculpatului Babălungă S. de către instanța de apel este bazată doar pe presupuneri; 5 - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și anume a fost condamnat pentru colectarea fierului uzat; - plăcuțele și cuiele din metal au fost găsite de Babălungă S. în pădurea de lîngă s. Zloți, r-nul Cimișlia, unde aceste piese din metal au fost aruncate după demontarea porțiunii de cale ferată Căinari-Zloți; - de către partea acuzării nu a fost stabilită data și ora concretă a sustragerii pieselor de pe intervalul de cale ferată „Revaca - Parc Revaca”, în ordonanța privind pornirea urmăririi penală din 13.04.2012, fiind indicată doar perioada; - prin decizia instanței de apel, inculpatului Babălungă S. i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 24 Codul de procedură penală și art. 6 CoEDO. - inculpatul Babălungă S., invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, argumentînd că: - instanța de apel, nu a dat apreciere corectă declarațiilor martorilor acuzării; - de către instanța de apel nu este argumentată cu careva probe procesul- verbal de cercetare la fața locului din 20.04.2012, prin care s-a examinat locul comiterii sustragerii și anume sectorul de cale ferată ,,Revaca-Parc-Revac”; - procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui Babălungă V. unde s-a ridicat ranga, barosul și un ciocan, nu au nimic comun cu sustragerea de metal la calea ferată; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 25.05.2012, este lipsit de temei, deoarece aceste acțiuni s-au petrecut în lipsa apărătorului și a reprezentantului legal al bănuitului minor, unde în mod flagrant s-au încălcat drepturile minorului la apărare; - piesele colectate de către inculpatul Babălungă S. sunt bunuri fără stăpîn, iar potrivit art. 323 Cod civil, posesorul unui bun imobil fără stăpîn devine proprietarul acestuia, prin ocupațiune, de la data intrării în posesiune în condițiile legii - (Decizia CSJ din 26.09.2006, nr. lra-767 / 2006). 5.1. Reprezentatul ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate, considerînd că este întemeiat recursul ordinar declarat de procuror și urmează a fi admis, iar recursurile inculpatului și avocatului acestuia urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs 6 examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din textul recursurilor declarate, se constată că recurenții invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6), 8), 9), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care: pct. 6 - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; pct. 8 - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; pct. 9 - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 12 - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În esență, recurenții critică aprecierea probelor de către instanța de apel, însă acest argument nu poate fi reținut deoarece, conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Astfel, în probarea argumentelor invocate, recurenții au expus în conținutul recursurilor un șir de probe, care în opinia lor nu au fost apreciate de instanța de apel la justa valoare sau au fost apreciate unilateral. Verificînd argumentele recursurilor, în raport cu actele cauzei, Colegiul constată că, instanța și-a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la admiterea apelului declarat de procuror. Așadar, conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar. Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința în privința achitării lui Babălungă V. urmează a fi menținută. Prin urmare, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia că probele cercetate, coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care evident se dovedește vinovăția lui Babălungă S. de 7 comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și nevinovăția lui Babălungă V. prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) și art. 208 alin. (2) Cod penal. Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a probelor dată de instanța de apel, invocată de recurenți în cererile de recurs, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și apel. Prin urmare, conform jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Babălungă S. în săvîrșirea infracțiunii imputate. Instanța de recurs respinge argumentele apărării, precum că nu a fost dovedită vinovăția lui Babălungă S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, totodată, respingînd și argumentele procurorului precum că a fost dovedită vina lui Babălungă V. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) și art. 208 alin. (2) Cod penal, deoarece instanța de apel, a descris amănunțit în decizia adoptată cumulul de probe, dîndu-i o apreciere cuvenită și just a considerat că există suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția lui Babălungă S. și nevinovăția lui Babălungă V. de comiterea infracțiunilor incriminate, cum este descrisă în pct. 4.1. a prezentei decizii, și anume: declarațiile reprezentantului părții civile ÎS ,,CFM”, Buțu V. (f.d. 152, vol. II); martorilor Selezniov M. (f.d. 153-155, vol. II); Vasiliu M. (f.d. 156-157, vol. II); Mironov A. (f.d. 160, vol. II); Grecov V. (f.d. 158-158, vol. II); Baciu I. (f.d. 161-163 vol. II); Petrenco Ev. (f.d. 165-166 vol. II); Leanca A. (f.d. 176- 177, vol. II); Vasilenco V. (f.d. 174-175, vol. II); Dabija I. (f.d. 179, vol. II); Scrob S. (f.d. 178, vol. II), apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, care coroborează cu declarațiile martorilor Carapunarlî V. (f.d. 164, vol. II) și Ganu I. (f.d. 172-173, vol. II) și în ansamblul lor demonstrează faptul că Babălungă S. a comis furtul de unul singur dar nu împreună și prin înțelegere prealabilă cu Babălungă V. 8 Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel, că vina inculpatului Babălungă S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, se dovedește pe deplin și de următoarele probe: - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.04.2012, prin care s-a examinat locul depistării plăcuților, fixatoarelor și cuielor sustrase, (f.d. 10-15, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.04.2012, prin care s-a cercetat locul comiterii sustragerii și anume sectorul de cale ferată ,,Revaca-Revaca Parc”(f.d. 26-33, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.05.2012, prin care s-a examinat 50 plăci de model D-50, 218 fixatoare, 537 cuie metalice, 11 plăci duble și o placă de model KE, potrivit căruia pe o parte a plăcilor se depistează inscripția ”80” și pe locul instalării șinei de cale ferată sunt șlefuite și strălucesc (f.d. 16, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012, prin care s-a examinat descifrările convorbirilor la nr. 069057569 ce aparține lui Babălungă V. (f.d. 52, vol. I); - procesul-verbal de percheziție din 11.05.2012, prin care s-a efectuat percheziție la domiciliul lui Babălungă V., în cadrul căreia au fost ridicate un baros, un ciocan, o rangă din metal, automobilul de model ,, Hyundai H-100” cu nr./î. C KR 036, 3 fixatoare, o placă metalică și două cuie (f.d. 85-90 vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 11.05.2012, prin care s-a examinat locul indicat de către minorul Babălungă S. unde se presupune că a strîns obiectele (plăcuțele, cuiele fixatoarele) de la calea ferată și anume a fost examinat porțiunea de cale ferată Căinări-Zloți, potrivit căruia au fost depistate 3 plăci metalice, 7 fixatoare și 21 cuie metalice (f.d. 94-97, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012, prin care s-a examinat o placă de model D-50 depistată și ridicată în cadrul percheziției din 11.05.2012 la domiciliul lui Babălungă V., trei fixatoare și trei plăci de model D-65 depistate în cadrul cercetării la fața locului din 11.05.2012 și anume locul indicat de către minorul Babălungă S. unde se presupune că a strîns obiectele (plăcuțile, cuiele și fixatoarele) de la calea ferată (f.d. 98-100, vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.05.2012, prin care s-a examinat barosul, un ciocan și o rangă depistate și ridicate în cadrul percheziției din 11.05.2012 la domiciliul lui Babălungă V.; Ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 18.05.2012 (f.d. 103-107, vol. I); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 21.05.2012, în cadrul cărui martorul Vasilenco V. a recunoscut a doua persoană cu care a venit Babălungă V. la punctul de colectare a metalului (f.d. 110-111, vol. I); 9 - raportul de expertiză nr. 62 din 11.06.2012, prin care s-a constatat că, pe suprafața a trei plăcuțe de model D-50, prezentate la examinare sunt depistate urme create în urma loviturilor. Urmele depistate pe suprafața plăcuțelor de model D-50, puteau fi create și cu ajutorul instrumentelor prezentate spre examinare (barosul, ciocanul, ranga) (f.d. 129-130, vol. I). Cît privește argumentul procurorului că instanța de apel neîntemeiat a exclus semnul calificativ ,,de două sau mai multe persoane”, Colegiul relevă că această concluzie este corectă și argumentată, or, instanța de apel examinînd cauza a conchis că Babălungă S. a comis furtul de unul singur. Astfel, Colegiul penal conchide, că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de recurenți este neîntemeiat și declarativ, fiind lipsit de suport probatoriu. 6.1. Pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunii). Colegiul penal reține, că instanța de apel judecînd cauza și verificînd probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia justă cu privire la vinovăția inculpatului Babălungă S. în comiterea infracțiunii imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii. Astfel, Colegiul precizează că instanța de apel la judecarea cauzei corect a ajuns la concluzia de casare a sentinței și a pus la baza soluției sale de vinovăție a inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate probele administrate și anume declarațiile martorilor, precum și materialele cauzei. Instanța de recurs relevă că, argumentele avocatului Scrob Mihail invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatului Babălungă S., au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora ultima s-a expus în decizia adoptată. Mai mult ca atît, motivele aduse de recurent precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală. 10 Prin urmare, argumentele avocatului, precum că inculpatul nu a comis infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. 6.2. În recurs, avocatul mai invocă ca temei de casare a hotărîrii judecătorești și pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - faptelor săvîrșite li s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că temeiul dat nu persistă în cauză, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către Babălungă S. decît cea în baza căreia aceasta a fost pusă sub învinuire. La fel, nu sunt elocvente nici prevederile invocate de recurent în pct. 9) al normei sus menționate precum că - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece fapta imputată lui Babălungă S. este prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și anume - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Lecturînd textul deciziei atacate în coraport cu circumstanțele prezentei cauze, Colegiul apreciază că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea unei soluții corecte. Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului Babălungă S. în comiterea infracțiunilor imputate și a nevinovăției lui Babălungă V., iar temei pentru casarea hotărîrii judecătorești recurate lipsește. Avînd în vedere cele expuse, Colegiul penal, atestă că nu a fost constatată prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de recurenți nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate. 11

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Ciobanu Sergiu, avocatul Scrob Mihail în numele inculpatului Babălungă Sergiu și de inculpatul Babălungă Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, în cauza penală în privința lui Babălungă Vasile Procopie și Babălungă Sergiu Vasile, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 12