1ra-782/2015 — art. 303 alin.3 CP

1ra-782/2015 — art. 303 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-782/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit, în următoarea componență:

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru Moraru

Judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Mălai

Sergiu și de avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului Mălai Sergiu, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2015, în cauza penală privindu-l pe

Mălai Sergiu Andrian, născut la 10.06.1968,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Plaiului, 64.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 10.05.2012 – 10.10.2014;

Instanța de apel: 03.11.2014 – 31.03.2015;

Instanța de recurs: 03.06.2015 – 08.12.2015

A C O N S T A T A T :

Mălai Sergiu Andrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 303 alin.(3)

Cod penal la amendă în mărime de 400 (patru sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 8000 (opt mii) lei, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități

în domeniul avocaturii pe un termen de 1 (un) an.

pe parcursul lunii august 2011, aflîndu-se în mun. Chișinău și acționînd de comun

acord și împreună cu o persoană, dosarul în privința căruia este disjungat, urmărind

scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă și obiectivă a cauzei penale, a

comis amestecul în activitatea organelor de urmărire penală la efectuarea urmării

penale pe cauza penală nr. 2011515173 (pornită în baza prevederilor art. 206

alin.(2) lit. a) Cod Penal, în privința cet. Rupa Ion, Rupa Ion și Rupa Ana pe faptul

traficării minorei Franțuz Valentina în Federația Rusă, pe care Mălai Sergiu participă

în calitate de apărător a drepturilor și intereselor învinuiților Rupa Ion și Rupa Ana),

1

prin întreprinderea unor acțiuni de influiențare a părții vătămate minore Franțuz

Valentina și a reprezentantului ei legal Saburova Valentina în vederea retragerii, de

către acestea, de la organul de urmărire penală a cererii prealabile, precum și

schimbarea declarațiilor date anterior în cadrul urmăririi penale, declarații care îi

incriminează pe Rupa Ion, Rupa Ion și Rupa Ana.

La 11 august 2011, Mălai Sergiu, urmărind scopul realizării intențiilor sale

infracționale, s-a întîlnit cu Rupa Valentin, precum și cu minora Franțuz Valentina,

recunoscută parte vătămată în cauza penală nr. 2011515173 și reprezentantul ei

legal Saburova Valentina, în apropierea Biroului Asociat de Avocați Centru de pe str.

Armenească, mun. Chișinău, unde în cadrul întîlnirii, le-a instigat pe ultimele la

prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase pe prezenta cauză penală în

favoarea învinuiților, în cadrul ulterioarelor audieri la organul de urmărire penală.

În aceste circumstanțe, Rupa Valentin, care acționa de comun acord cu Mălai Sergiu,

a amenințat-o pe Franțuz Valentina, că în cazul dacă aceasta nu-și va schimba

declarațiile pe cauza penală nr. 2011515173 pe învinuirea cet. Rupa Ana, Rupa Ion,

Rupa Ion în comiterea infracțiunii incriminate, îl vor denunța calomnios la poliție pe

fratele acesteia Franțuz Alexei și ultimul va fi tras la răspundere penală.

În aceste circumstanțe, tot la 11 august 2011, Mălai Sergiu, exercitînd profesia

de avocat și folosindu-se de calitatea sa (situația de serviciu) de apărător a

drepturilor și intereselor învinuiților Rupa Ion, Rupa Ion și Rupa Ana în cauza

penală nr. 2011515173 și urmărind scopul de a împiedica cercetarea rapidă,

completă și obiectivă a prezentei cauze penale, l-a telefonat pe avocatul Biroului

Asociat de Avocați Centru, Răcilă Vladimir și în cadrul discuțiilor telefonice i-a

solicitat acestuia, fără a-i expune intențiile infracționale, sub pretextul acordării

asistenței juridice cet. Franțuz Valentina, întocmirea unei cereri din numele ultimei

către Procuratura Generală, conținutul căreia a fost dictat avocatului Răcilă Vladimir

de către Mălai Sergiu, prin care minora Franțuz Valentina urma să-și schimbe

declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale privind incriminarea

învinuiților Rupa Ana și Rupa Ion, și anume să solicite încetarea urmăririi penale în

privința acestora, pe motiv, că minora Franțuz Valentina nu a fost traficată în

Federația Rusă de către învinuiții Rupa Ana, Rupa Ion și Rupa Ion.

În continuare, tot în aceiași zi la 11 august 2011, minora Franțuz Valentina și

reprezentantul ei legal Saburova Valentina, acționînd la indicațiile lui Rupa Valentin,

care acționa la rîndul său de comun acord și împreună cu Mălai Sergiu, fiind însoțite

de Rupa Valentin, s-au deplasat la Biroul Asociat de Avocați Centru, mun. Chișinău,

unde avocatul Răcilă Vladimir, necunoscînd despre intențiile infracționale ale cet.

Mălai Sergiu și acționînd la rugămintea acestuia, a semnat un contract de asistență

juridică cu minora Franțuz Valentina și reprezentantul ei legal Saburova Valentina,

după care le-a citit în glas și le-a dat spre semnare cererea pregătită și

dactilografiată din timp de către acesta din numele ultimei, conținutul căreia a fost

2

dictat avocatului Răcilă Vladimir de către Mălai Sergiu, prin care minora Franțuz

Valentina și-a schimbat declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale privind

incriminarea învinuiților Rupa Ana și Rupa Ion, și anume a solicitat încetarea

urmăririi penale în privința acestora, pe motiv, că minora Franțuz Valentina nu a

fost traficată în Federația Rusă de către învinuiții Rupa Ana, Rupa Ion și Rupa Ion.

Ulterior, tot la 11.08.2011, prezenta cerere a fost depusă pentru examinare de către

avocatul Răcilă Vladimir din numele cet. Franțuz Valentina în cancelaria

Procuraturii Generale.

inculpatul Mălai Sergiu și avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului, solicitînd

casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Mălai Sergiu să fie achitat

conform art. 390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, pe motivul, că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii și conform art. 390 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală, pe motivul, că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, cu reabilitarea inculpatului.

- aprecierea critică, dată de instanța de fond, declarațiilor inculpatului privind

pornirea cauzei penale în privința sa pe motiv de răzbunare din partea ofițerului de

urmărire penală, necătînd la faptul prezentării în ședința de judecată a ordonanței

procurorului din 25.10.2011 prin care, la cererea clientului inculpatului, Rupa Ion, a

fost pornită cauza penală în privința ofițerului de urmărire penală Chiosa V., cu

înlăturarea sa de la desfășurarea urmării penale în privința lui Rupa Ion;

- interpretarea eronată a declarațiilor martorului Saburova Valentina, potrivit

căreia ea și Franțuz Valentina, cu participarea lui Rupa Valentin au beneficiat de

serviciile juridice ale avocatului Răcilă Vladimir la întocmirea și depunerea la

procuratură a cererii privind dezvinovățirea lui Rupa Ion, acțiuni la care nu a

participat inculpatul Mălai S.;

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece obiectul juridic special al

infracțiunii prevăzute de art. 303 alin.(3) Cod penal îl reprezintă relațiile sociale cu

privire la neadmiterea îmixtiunii în activitatea organelor de urmărire penală, astfel,

că victime ale infracțiunii pot fi doar ofițerii de urmărire penală și procurorii, ceea

ce nu se atestă în cauza examinată, lipsind victima infracțiunii;

- inculpatul, în calitate de avocat ce acționa în interesele lui Rupa Ion și Rupa

Ana a activat legal, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, a

Codului deontologic al avocatului, a Legii cu privire la avocatură, lipsind sesizări sau

hotărîri asupra cazului a Comisiei de etică și disciplină a Uniunii Avocaților;

- cauza penală urma a fi încetată în temeiul art. 391 pct. 6) Cod de procedură

penală, pe motivul existenței circumstanței care exclude atragerea la răspundere

penală a inculpatului, și anume procesul-verbal privind autosesizarea în comiterea

3

infracțiunii, care a stat la baza pornirii urmării penale, a fost întocmit la 23.08.2011,

pe cînd ordonanța de începere a urmării penale a fost emisă la 22.08.2011.

fost respins, ca nefondat, apelul comun al inculpatului Mălai S. și al avocatului

Dlujanschi E. în numele inculpatului, declarat împotriva sentinței primei instanțe,

sentință care a fost menținută fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra

vinovăției inculpatului Mălai S. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 303

alin.(3) Cod penal.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii în opinia instanței de apel a fost

dovedită prin:

- declarațiile: inculpatului Mălai Sergiu, martorului Saburova Valentina,

martorului Răcilă Vladimir, martorului Scutelnic Valeriu, martorului Tatomirov

Valeriu, precum și prin probele materiale ale dosarului penal:

- procesul-verbal de confruntare din 03.03.2012, prin care s-a stabilit, că

martorul Răcilă V. a susținut, că din conținutul nemijlocit al cererii scrise din numele

lui Franțuz V. și Saburova V., reiese, că acestea au încheiat contract privind

acordarea asistenței juridice, în baza căruia a fost eliberat mandat și pentru care

ultima a achitat în avans suma de 1000 lei (f.d.104-110, vol.1);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.11.2011, prin care au fost

examinate actele ridicate de la Răcilă Vladimir și s-a stabilit, că la data de

11.08.2011, Răcilă V. și Saburova V. au încheiat contract privind acordarea asistenței

juridice, în baza căruia a fost eliberat mandat și pentru care ultima a achitat în avans

suma de 1000 lei (f.d. 33, vol.1);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.11.2011, prin care au fost

examinate descifrările convorbirilor telefonice și prin care s-a stabilit apelurile

telefonice efectuate de către inculpatul Mălai S. martorului Răcilă V. la data de

10.08.2011 și 11.08.2011 (f.d.66, vol.1);

- ordonanța, procesul-verbal de ridicare și de examinare a actelor ridicate din

cauza penală nr. 2011515173, prin care s-a stabilit inclusiv, că minora Franțuz V. și-

a schimbat declarațiile date OUP în cauza penală la învinuirea lui Rupa Ion de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(2) lit.a) Cod penal la data de

11.08.2011 (f.d.134-146, vol.I).

Instanța de apel a concluzionat, că au fost întrunite elementele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 303 alin.(3) Cod penal, inclusiv, corect a fost reținut, de

către prima instanță, semnul calificativ – „cu folosirea situației de serviciu”, reieșind

din calitatea de avocat al inculpatului, deținută de Mălai S. în dosarul penal.

4

Instanța de apel în decizia atacată a menționat, că obiectul juridic special al

infracțiunii incriminate îl formează relațiile sociale cu privire la neadmiterea

imixtiunii în activitatea organului de urmărire penală, astfel, că acțiunile

inculpatului îndreptate spre a influența partea vătămată de a-și schimba declarațiile

a fost calificată ca atentat direct la obiectul juridic special al infracțiunii incriminate,

chiar și în lipsa obiectului material, victimei. Latura obiectivă a infracțiunii s-a

materializat prin fapta prejudiciabilă, concretizată prin acțiuni efectuate cu intenție

de exercitare a amestecului, sub orice formă în activitatea organelor de urmărire

penală, fiind considerată a fi consumată din momentul exercitării amestecului.

Instanța de apel a mai indicat că latura subiectivă a infracțiunii reprezintă

intenția directă a inculpatului de atentare la obiectul juridic special. Calitatea de

avocat și posibilitatea de acces la înscrisurile din dosarul penal ale inculpatului

Mălai S. au confirmat prezența semnului calificativ - „cu folosirea situației de

serviciu”.

De asemenea, în opinia instanței de apel, a fost corectă și soluția primei

instanțe privind stabilirea pedepsei principale și a celei complimentare, acestea

fiind individualizate în conformitate cu prevederile legale.

Argumentul apelanților privind intentarea dosarului penal, ca metodă de

răzbunare, a fost considerat de către instanța de apel declarativ, fiind lipsit de

suport probator.

A fost respins, de către instanța de apel, și argumentul apelanților privind

aprecierea eronată a declarațiilor martorului Saburova V., instanța constatînd

caracterul veridic, pertinent al acestora, dar și faptul că acestea sunt consecvente și

corespund celor făcute în cadrul urmăririi penale.

Lipsit de relevanță a fost considerat, de către instanța de apel, argumentul

apelanților privind lipsa în privința inculpatului a sesizărilor sau hotărîrilor

Colegiului de etică și disciplină a Uniunii Avocaților și a lipsei încălcării Codului

deontologic al avocatului, Legii cu privire la avocatură, Codului de procedură penală.

Instanța de apel a considerat a fi neîntemeiate și argumentele invocate de

apelanți privind necesitatea încetării cauzei penale în lipsa circumstanțelor care ar

exclude atragerea la răspundere penală a inculpatului, precum și obiecțiile privind

emiterea ordonanței de începere a urmării penale în baza procesului-verbal de

autosesizare, fiind apreciat, că prima instanță nu a comis careva omisiuni, erori sau

viciu fundamental, precum și a stabilit pedeapsa ținînd cont de toate circumstanțele

cauzei și a aplicat o pedeapsă echitabilă.

numele inculpatului, au declarat recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015 și pronunțarea unei noi hotărîri

de achitare a inculpatului pe învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

303 alin.(3) Cod penal.

5

art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, recurenții indică următoarele

argumente:

- instanțele ierarhic inferioare au admis eroare gravă de fapt, manifestată prin

lipsa de apreciere a declarațiilor complete a martorului Saburova Valentina cu

privire la circumstanțele cauzei, și anume că Mălai S. nu s-a implicat în acțiunile lui

Saburova V. și Franțuz V., declarații oferite în ședința de judecată, care diferă de cele

care au stat la baza sentinței de condamnare;

- a fost admisă o eroare gravă de fapt la aprecierea declarațiilor martorilor

Scutelnic Valeriu și Tatomirov Valeriu referitor la acordarea asistenței juridice de

către avocatul Răcilă V. către Saburova V. și Franțuz V. în oficiul de avocați, pînă la

depunerea cererii către procuratură, declarații care au relevanță la cauză;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art. 303 alin.(3) Cod

penal, și anume nu a fost exercitată imixtiunea, imputată inculpatului, în activitatea

organelor de urmărire penală și anume asupra victimelor: ofițerul de urmărire

penală sau procuror;

- instanțele ierarhic inferioare au admis erori grave de fapt, reieșind din

argumentul prezentării ordonanței procurorului din 25.10.2011 prin care ofițerul

de urmărire penală Chiosa Vlad a fost înlăturat de la exercitarea urmării penale la

cererea inculpatului Rupa Ion, a cărui interese erau apărate de Mălai Sergiu în

legătură cu pornirea urmării penale față de Chiosa Vlad. Astfel, intentarea dosarului

penal pe învinuirea lui Mălai S. în comiterea faptei prevăzute de art. 303 alin.(3) Cod

penal, a fost o răzbunare din partea lui Chiosa Vlad;

- a fost admisă eroare gravă de fapt din considerentul existenței temeiului de

încetare a urmăririi penale în baza art. 391 pct.6) Cod de procedură penală, în

legătură cu faptul, că procesul-verbal privind autosesizarea în comiterea infracțiunii

a fost întocmit la 23.08.2011, deși ordonanța privind începerea urmării penale a fost

emisă la 22.08.2011.

penală, procurorul N.Suvac, prin referința depusă, a solicitat respingerea recursului

ordinar, pe motivul, că argumentele invocate nu au suport legal, iar instanțele de

fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, prin prisma cumulului

de probe administrate la dosar.

concluzionează, că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a sentinței primei

instanțe și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare în privința lui Mălai S., din următoarele considerente.

6

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanța

de apel, inclusiv și în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Potrivit art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii

atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

inculpatului, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către instanța de

recurs la etapa judecării acestuia.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci cînd se constată comiterea

unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Analizînd motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată

de către prima instanță și instanța de apel, precum și actele cauzei, instanța de

recurs conchide că în speță se constată erori de drept, care sunt cuprinse în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 1 al. (2) Cod de procedură penală procesul penal are

ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea

persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în

activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau săvîrșite, astfel ca

orice persoană care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și

nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată.

Al. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și instanțele

judecătorești în cursul procesului sînt obligate să activeze în așa mod încît nici o

persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și ca nici o

persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale

de constrîngere.

În cauza Prince Hans-Adam II de Liechttenstein c. Allemagne din 12.07.2001,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat, că statele semnatare și-au

asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie

concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest

scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație

de rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a

mijloacelor necesare realizării acestei obligații.

7

La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) p.1)-4) Cod de

procedură penală instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni

în următoarea consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat;

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea;

4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.

Totodată articolul 390 alin.(1) p. 1) Cod de procedură penală prevede că

sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Colegiul lărgit, în urma analizei complexe a cauzei, conchide că temeiul de

achitare indicat supra este constatat cu certitudine în speță și, prin urmare, se

impune necesitatea casării deciziei pronunțate de către instanța de apel, deoarece

instanța a comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de recurs, cu

admiterea recursului, casarea totală a sentinței primei instanțe și a deciziei instanței

de apel cu dispunerea achitării inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal menționează că conform art. 414 alin.(1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel

sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima

instanță.

Art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanța

să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționînd apelul, poate să caseze (desființeze)

sentința primei instanțe și să pronunțe o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, adoptînd una din soluțiile pe care le poate pronunța prima

instanță, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunînd, după

caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul

că instanța de apel, după desființarea hotărîrii atacate, procedează ea însăși, ca

instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu ca

primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom,

care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit sau

nelegal soluționate.

8

În consecință, la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 415

alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul “rejudecare” nu

desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități procesuale ce este

îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte procesuale care nu au

fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost efectuate de prima

instanță.

Al. (5) art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar al. (6) al aceluiași articol

stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au

fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Verificând argumentele invocate în recursul depus de către inculpatul Mălai S.

și avocatul inculpatului Dlujanschi E., în raport cu materialele cauzei, Colegiul

constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept, pronunțînd

soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CEDO, precum și a

practicii judiciare stabilite

După cum s-a indicat supra, potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile

atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează, că argumentele invocate de

către inculpatul Mălai S. și avocatul inculpatului Dlujanschi E și-au găsit confirmare

și se atestă că, instanța de apel nu a constatat și nu a apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu

9

prevederile normelor de procedură penală și de drept material, de aceea decizia

instanței de apel urmează a fi casată și dispusă achitarea inculpatului.

Colegiul penal lărgit reține că în cadrul examinării cauzei a fost constatat

temeiul inclus în prevederile art. 390 al.(1) pct. 1) și anume că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că potrivit rechizitoriului, Mălai Sergiu a

fost învinuit de faptul că pe parcursul lunii august 2011, aflîndu-se în mun. Chișinău

și acționînd de comun acord și împreună cu o persoană, dosarul în privința căruia

este disjungat, urmărind scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă și

obiectivă a cauzei penale, a comis amestecul în activitatea organelor de urmărire

penală la efectuarea urmării penale pe cauza penală nr. 2011515173 (pornită în

baza prevederilor art. 206 alin.(2) lit. a) Cod Penal, în privința cet. Rupa Ion, Rupa

Ion și Rupa Ana pe faptul traficării minorei Franțuz Valentina în Federația Rusă, pe

care Mălai Sergiu participă în calitate de apărător a drepturilor și intereselor

învinuiților Rupa Ion și Rupa Ana), prin întreprinderea unor acțiuni de influiențare a

părții vătămate minore Franțuz Valentina și a reprezentantului ei legal Saburova

Valentina în vederea retragerii, de către acestea, de la organul de urmărire penală a

cererii prealabile, precum și schimbarea declarațiilor date anterior în cadrul

urmăririi penale, declarații care îi incriminează pe Rupa Ion, Rupa Ion și Rupa Ana.

La 11 august 2011, Mălai Sergiu, urmărind scopul realizării intențiilor sale

infracționale, s-a întîlnit cu Rupa Valentin, precum și cu minora Franțuz Valentina,

recunoscută parte vătămată în cauza penală nr. 2011515173 și reprezentantul ei

legal Saburova Valentina, în apropierea Biroului Asociat de Avocați Centru de pe str.

Armenească, mun. Chișinău, unde în cadrul întîlnirii, le-a instigat pe ultimele la

prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase pe prezenta cauză penală în

favoarea învinuiților, în cadrul ulterioarelor audieri la organul de urmărire penală.

În aceste circumstanțe, Rupa Valentin, care acționa de comun acord cu Mălai Sergiu,

a amenințat-o pe Franțuz Valentina, că în cazul dacă aceasta nu-și va schimba

declarațiile pe cauza penală nr. 2011515173 pe învinuirea cet. Rupa Ana, Rupa Ion,

Rupa Ion în comiterea infracțiunii incriminate, îl vor denunța calomnios la poliție pe

fratele acesteia Franțuz Alexei și ultimul va fi tras la răspundere penală.

În aceste circumstanțe, tot la 11 august 2011, Mălai Sergiu, exercitînd profesia

de avocat și folosindu-se de calitatea sa (situația de serviciu) de apărător a

drepturilor și intereselor învinuiților Rupa Ion, Rupa Ion și Rupa Ana în cauza

penală nr. 2011515173 și urmărind scopul de a împiedica cercetarea rapidă,

completă și obiectivă a prezentei cauze penale, l-a telefonat pe avocatul Biroului

Asociat de Avocați Centru, Răcilă Vladimir și în cadrul discuțiilor telefonice i-a

solicitat acestuia, fără a-i expune intențiile infracționale, sub pretextul acordării

asistenței juridice cet. Franțuz Valentina, întocmirea unei cereri din numele ultimei

către Procuratura Generală, conținutul căreia a fost dictat avocatului Răcilă Vladimir

10

de către Mălai Sergiu, prin care minora Franțuz Valentina urma să-și schimbe

declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale privind incriminarea

învinuiților Rupa Ana și Rupa Ion, și anume să solicite încetarea urmăririi penale în

privința acestora, pe motiv, că minora Franțuz Valentina nu a fost traficată în

Federația Rusă de către învinuiții Rupa Ana, Rupa Ion și Rupa Ion.

În continuare, tot în aceiași zi la 11 august 2011, minora Franțuz Valentina și

reprezentantul ei legal Saburova Valentina, acționînd la indicațiile lui Rupa Valentin,

care acționa la rîndul său de comun acord și împreună cu Mălai Sergiu, fiind însoțite

de Rupa Valentin, s-au deplasat la Biroul Asociat de Avocați Centru, mun. Chișinău,

unde avocatul Răcilă Vladimir, necunoscînd despre intențiile infracționale ale cet.

Mălai Sergiu și acționînd la rugămintea acestuia, a semnat un contract de asistență

juridică cu minora Franțuz Valentina și reprezentantul ei legal Saburova Valentina,

după care le-a citit în glas și le-a dat spre semnare cererea pregătită și

dactilografiată din timp de către acesta din numele ultimei, conținutul căreia a fost

dictat avocatului Răcilă Vladimir de către Mălai Sergiu, prin care minora Franțuz

Valentina și-a schimbat declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale privind

incriminarea învinuiților Rupa Ana și Rupa Ion, și anume a solicitat încetarea

urmăririi penale în privința acestora, pe motiv, că minora Franțuz Valentina nu a

fost traficată în Federația Rusă de către învinuiții Rupa Ana, Rupa Ion și Rupa Ion.

Ulterior, tot la 11.08.2011, prezenta cerere a fost depusă pentru examinare de către

avocatul Răcilă Vladimir din numele cet. Franțuz Valentina în cancelaria

Procuraturii Generale.

Acțiunile indicate ale inculpatului au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 303 alin.(3) Cod penal, adică amestecul, sub orice

formă, în activitatea organelor de urmărire penală, cu scopul de a împiedica

cercetarea rapidă, completă și obiectivă a cauzei penale, acțiuni săvîrșite cu

folosirea situației de serviciu.

Soluția dată de calificare a acțiunilor inculpatului a fost susținută de către

instanțele judecătorești (sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10

octombrie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2015), care l-au recunoscut vinovat și l-au condamnat pe Mălai Sergiu în baza art.

303 alin.(3) Cod penal.

Analizînd conținutul deciziei instanței de apel supuse recursului, cu raportare

la componența de infracțiune prevăzută la art. 303 alin. (3) Cod penal și

circumstanțele cauzei, instanța de recurs constată, că instanța de apel corect a

indicat în decizia sa, că obiectul juridic special al infracțiunii incriminate

inculpatului îl formează relațiile sociale cu privire la neadmiterea imixtiunii în

activitatea organului de urmărire penală.

Totodată, instanța de recurs consideră a fi contrară practicii judiciare stabilite

concluzia expusă în decizie, potrivit căreia „acțiunile inculpatului Mălai Sergiu

11

îndreptate spre a influența partea vătămată de a-și schimba depozițiile date anterior

în cadrul organului de urmărire penală în favoarea persoanei căruia ultimul îi acorda

asistență juridică este calificată drept atentat direct la obiectul juridic special al

infracțiunii incriminate”.

Pentru stabilirea stării de fapt și de drept în speță, aprecierea acțiunilor

inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii imputate, se impune analiza probelor

acumulate la cauza penală, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că:

- din conținutul declarațiilor inculpatului Mălai S., audiat în ședințele de

judecată a primei instanțe și a instanței de apel, rezultă, că începînd cu data de 29

iulie 2011, activînd în calitate de avocat, inculpatul a acordat asistență juridică

bănuiților Rupa Ion și Rupa Ana, în baza contractelor de asistență juridică încheiate

cu Rupa Irodia. În august 2011 a refuzat solicitarea rudelor lui Rupa I. și Rupa A. de

a acorda asistență juridică părții vătămate pe același dosar, recomandînd

consultarea colegului avocat Răcilă Vladimir. În lipsa de experiență a ultimului,

inculpatul l-a ajutat pe Răcilă V. în formularea unei cereri. Ulterior a aflat, că partea

vătămată Franțuz V. și reprezentantul său legal Saburova V. au încheiat contract de

asistență juridică cu avocatul Răcilă V., care le-a întocmit o cerere, depusă la

Procuratura Generală;

- din conținutul declarațiilor părții vătămate Saburova Valentina, rezultă, că a

fost tutorele minorei Franțuz Valentina, care era parte vătămată pe dosar penal

privind infracțiunea de trafic de copii de care era învinuit Rupa Ion. În anul 2011, la

propunerea lui Rupa Valentin, fără a fi amenințată, a fost convinsă de către

inculpatul Mălai S. și de către o persoană al cărei nume nu își amintește, să schimbe

declarațiile date anterior organului de urmărire penală, prin care l-ar fi iertat pe

Rupa Ion, fiindu-i propusă, în schimb, suma de aproximativ 2000 dolari SUA. La

invitația lui Rupa Valentin, în cadrul Biroului de avocați, unde se aflau mai mulți

avocați, Mălai S. i-a prezentat o cerere dactilografiată de o altă persoană, pe care i-a

citit-o și pe care a semnat-o pe loc Saburova V. și nepoata sa Franțuz V., din

conținutul căreia a înțeles, că și-a schimbat declarațiile date anterior pe cauza

penală. Totodată, a menționat partea vătămată că nu poate citi, spre deosebire de

nepoata Franțuz V.. Partea vătămată a încheiat cu Mălai S. contract de asistență

juridică, pentru care a achitat suma de 2000 lei, primită de la Rupa V.. Cererea

întocmită și semnată, partea vătămată a depus-o la procuratură, precum i-a indicat

Mălai S. și Rupa V., nefiind însoțită de către cineva (f.d.4-5, vol.II);

- din conținutul declarațiilor martorului Răcilă Vladimir, rezultă, că fiind

avocat, colegi de serviciu cu inculpatul Mălai S., în anul 2011, la îndrumarea

ultimului, de martor s-a apropiat o persoană de etnie romă pe nume Bîrsa Lucheria

12

în vederea acordării asistenței juridice în materie de drept civil, căreia i-a fost

explicată tehnica și poziția procesuală, după care aceasta i-a comunicat că e

analfabetă și va contacta o altă rudă. În luna august 2011, Mălai S. i-a comunicat prin

telefon martorului, că urmau a se prezenta două persoane pentru acordarea

asistenței juridice. Anterior, Mălai S. din proprie inițiativă i-a dictat martorului

conținutul unei cereri, apreciate de martor ca consultație, privind dezacordul unor

persoane cu date depuse la organul de urmărire penală. Prezentîndu-se la birou

persoanele: Saburova V. și Franțuz V., martorul le-a citit conținutul cererii întocmite

din numele acestora, potrivit căreia negau faptul traficării minorei Franțuz V. în

Federația Rusă în scopul cerșetoritului, pe care ambele au semnat-o benevol. De

asemenea, Saburova V. a încheiat contract de asistență juridică cu martorul Răcilă V.

și a achitat în casă suma de 1000 lei după momentul întocmirii cererii. Nu și-a

reamintit dacă în ziua menționată inculpatul era la sediul biroului, însă în momentul

acordării asistenței juridice lui Saburova V. și Franțuz V. inculpatul nu se afla în

birou. În aceeași zi martorul a depus personal cererea întocmită la Procuratură

(f.d.12-14, vol.II);

- din conținutul declarațiilor martorului Scutelnic Valeriu, rezultă, că cu

inculpatul Mălai S. și martorul Răcilă V. sunt colegi de serviciu. În una din zilele

anului 2011 a fost martorul discuției dintre Răcilă V. și cîteva persoane de etnie

romă, în sediul biroului de avocați, în cadrul căreia a înțeles, că i se solicita lui Răcilă

V. să meargă la o altă persoană de etnie romă în vederea întocmirii unor cereri.

După părăsirea biroului de către numitele persoane, martorul l-a sfătuit pe Răcilă V.

să nu meargă la destinația propusă, fiind contrar practicii avocațiale. În timpul

discuției nu era prezent Mălai S., însă nu și-a adus aminte dacă inculpatul era la

serviciu în ziua menționată. Ulterior a aflat, că vizitatorii de etnie romă sunt

implicate în dosar penal cu privire la învinuirea lui Mălai S. (f.d.69-70, vol.II);

- din conținutul declarațiilor martorului Tatomirov Valeriu, rezultă, că este

coleg de serviciu cu inculpatul Mălai S. și martorul Răcilă V.. La sfîrșitul lunii iulie-

începutul lunii august 2011, la serviciu – BAA Centru, situat pe str. Armenească, 61A,

s-a prezentat o persoană de etnie romă, pe nume Bîrsa, de la care a aflat, că îl are

angajat pe Mălai S. în calitate de avocat, însă mai are nevoie de un avocat pentru

partea vătămată. Martorul a refuzat și a îndreptat-o la alt coleg din biroul vecin.

Ulterior a mai văzut persoana în cauză (f.d.71, vol.II);

- potrivit procesului-verbal de confruntare din 03.03.2012, martorul Răcilă V. a

susținut conținutul nemijlocit al cererii scrise din numele lui Franțuz V. și Saburova

V., care i-a fost dictat de către inculpatul Mălai S. (f.d.104-110, vol.I);

- potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 16.11.2011, au fost

examinate actele ridicate de la Răcilă V., fiind stabilit, că la 11.08.2011 între Răcilă V.

și Saburova V. a fost încheiat contract privind acordarea asistenței juridice în baza

13

căruia a fost eliberat mandat și pentru care ultima a achitat suma de 1000 lei (f.d.33,

vol.I);

- potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 07.11.2011, au fost

examinate descifrările convorbirilor telefonice, prin care s-au stabilit apelurile

telefonice efectuate de către inculpatul Mălai S. și martorul Răcilă V. la data de

10.08.2011 și 11.08.2011 (f.d.66, vol.I);

- potrivit ordonanței, procesului-verbal de ridicare și de examinare a actelor

ridicate din cauza penală nr. 2011515173, reiese, că inclusiv partea vătămată

minoră Franțuz V. și-a schimbat declarațiile date către organul de urmărire penală

în cauza penală pe învinuirea lui Rupa Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

206 alin.(2) lit.a) Cod penal la data de 11.08.2011 (f.d.134-146, vol.I).

Analizînd probele prin coroborare, Colegiul penal lărgit constată, că la data de

11 august 2011 a avut loc fapta de influențare manifestată de către inculpatul Mălai

S. față de părțile vătămate Saburova V. și Franțuz V. în sensul schimbării

declarațiilor în cauza penală pe învinuirea lui Rupa Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 206 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Această concluzie se deduce din declarațiile părții vătămate Saburova V., care

a indicat direct asupra faptului de influențare a sa și a minorei Franțuz V., aflată în

tutela acesteia, în sensul schimbării declarațiilor, cu prezentarea unei cereri

întocmite în acest sens.

Aceeași concluzie este dedusă și din declarațiile martorului Răcilă Vladimir,

care nefiind cunoscut cu părțile vătămate, neaflîndu-se în relații de acordare a

asistenței juridice cu acestea, la inițiativa și sub dictarea lui Mălai S. a întocmit în

numele lui Saburova V. și Franțuz V. cererea adresată organului de urmărire penală,

conținutul căreia schimba efectiv declarațiile depuse anterior de către părțile

vătămate în fața organului de urmărire penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează faptul, că după cum rezultă din

declarațiile părții vătămate Saburova V., influențarea manifestată asupra sa în

sensul schimbării declarațiilor nu a purtat caracter de amenințare sau de aplicare a

oricărei alte forme de presiune. Mai mult, fiindu-i adus la cunoștință conținutul

cererii prin care avea loc schimbarea declarațiilor adresate organului de urmărire

penală, atît Saburova V., cît și Franțuz V. au semnat benevol cererea și după cum

rezultă din declarațiile lui Saburova V., în lipsa altor persoane străine, personal s-a

deplasat și a depus cererea în cancelaria Procuraturii. Aceasta denotă faptul, că

decizia finală de schimbare a declarațiilor i-a aparținut anume părții vătămate.

Colegiul penal lărgit consideră a fi lipsite de relevanță, în speță, declarațiile

martorilor Tatomirov V. și Scutelnic V., din motiv, că circumstanțele descrise de

către acești martori nu prezintă informații cu privire la starea nemijlocită de fapt

care constituie obiectul examinării.

14

Reieșind din cele constatate, analizînd acțiunile comise de inculpatul Mălai S.,

cu raportare la fapta prejudiciabilă din cadrul laturii obiective a componenței

infracțiunii prevăzute de art. 303 alin.(3) Cod penal, Colegiul nu identifică în speță

existența faptei infracțiunii, deoarece influența manifestată de către inculpat a fost

exercitată asupra părților vătămate și nu asupra organului de urmărire penală.

În acest sens Colegiul penal lărgit subliniază, că latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute la alin.(3) art. 303 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de exercitare a amestecului, sub orice formă, în activitatea organelor de

urmărire penală, acțiune care decurge din atribuțiile de serviciu ale făptuitorului și

care este în limitele competenței lui de serviciu. Fiind o infracțiune formală, aceasta

se consideră consumată din momentul exercitării amestecului, sub orice formă, în

activitatea organelor de urmărire penală, cu folosirea situației de serviciu, în lipsa

cărorva urmări prejudiciabile.

Reieșind din scopul special al infracțiunii, imixtiunea în cauză, trebuie să fie

de așa natură încît să influiențeze asupra cercetării rapide, complete și obiective a

cauzei penale, activitate a organului de urmărire penală. Astfel, nu pot fi reținute alte

aspecte ale exercitării amestecului asupra organului de urmărire penală, precum:

activitatea de menținere a ordinii publice, activitatea de control sau de exercitare a

activității operative de investigații, relația ofițerului de urmărire penală cu

colectivul de muncă, activitățile didactice sau științifice, etc.

Privitor la categoria de victimă a infracțiunii imputate inculpatului Mălai

Sergiu, Colegiul penal menționează, că potrivit alin.(2) art. 253 Cod de procedură

penală, organele de urmărire penală sunt reprezentate de ofițeri de urmărire penală

anume desemnați în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal sau

Centrului Național Anticorupție și subordonați organizațional instituției respective.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de

urmărire penală, ofițerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului și

în limitele competenței sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale și

exercită alte activități prevăzute expres de lege.

De asemenea, procurorul, care este reprezentantul organelor de drept,

abilitat cu dreptul de a exercita urmărirea penală, în temeiul art. 270 Cod de

procedură penală, iar prin coroborare cu prevederile art. 8 din Legea nr. 294 din

25.12.2008 cu privire la procuratură, procurorul exercită urmărirea penală în

numele statului în privința infracțiunilor atribuite în competență, iar în caz de

necesitate poate exercita sau poate prelua urmărirea penală privind orice categorie

de infracțiuni, în condițiile Codului de procedură penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale și funcționale ale legislației în vigoare la

data comiterii faptei examinate în speță, au fost stabiliți expres subiecții care

exercită nemijlocit activitatea de urmărire penală, iar din moment ce obiectul juridic

special al infracțiunii imputate inculpatului Mălai S., prevăzute la alin.(3) art. 303

15

Cod penal îl formează relațiile sociale cu privire la neadmiterea imixtiunii în

activitatea organelor de urmărire penală, rezultă, că victime ale infracțiunii vizate

pot fi doar: ofițerii de urmărire penală și procurorii.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că instanțele ierarhic inferioare

neîntemeiat și eronat au extins calitatea victimei prevăzute la alin.(2) art. 303 Cod

penal, fiind astfel denaturat scopul urmărit de legiuitor și intenția acestuia de a

ocroti penal activitatea organelor de drept care desfășoară nemijlocit activitatea de

urmărire penală.

În consecință, Colegiul penal lărgit constată, că la caz, a avut loc admiterea

unei erori de drept, comise de instanțele de fond și de apel, iar inculpatul urmează a

fi achitat pe motiv, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Mălai Sergiu și de avocatul

Dlujanschi Elic în numele inculpatului Mălai Sergiu, casează total sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 octombrie 2014 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2015 și dispune achitarea lui Mălai

Sergiu Andrian de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 303

alin.(3) Cod penal, pe motiv, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 ianuarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

16