1ra-911/20 — art. 361 al. 2 lit.b, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 al. 2 lit.b, CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 10 CP
1ra-911/20 — art. 361 al. 2 lit.b, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-911/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
către inculpat și de către avocatul acestuia Malai Tatiana, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2019, în cauza
penală privindu-l pe
Pașcan Sergiu xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 31.07.2019-24.09.2019
instanța de apel: 16.10.2019-04.12.2019
instanța de recurs: 31.01.2020 - 27.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni sediul Central din 24 septembrie 2019,
Pașcan Sergiu xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa cu amendă în mărime de
700 (șapte sute) unități convenționale, echivalentul a 35000 (treizeci și cinci mii) lei.
S-a explicat lui Pașcan Sergiu că, în temeiul art.64 alin.(31) Cod penal, este în
drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult trei zile
lucrătoare din momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se
consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.
În baza art.85, 87 Cod penal, pedepsele stabilite prin sentința Judecătoriei
Caușeni din 15 decembrie 2014, sub forma de închisoare pe un termen de 5 ani, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani, și cea aplicată
prin prezenta sentință sub formă de amendă în mărime de 700 (șapte sute) unități
convenționale, se vor executa separat.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Pașcan Sergiu xxxxx într-o perioadă
nedeterminată de timp, până la data de 17.05.2018, acționând împreună și de comun
acord cu o persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură
separată, precum și cu alte persoane neidentificate de către organul de urmărire
penală, intenționat, urmărind scopul deținerii documentelor oficiale false, a deținut
un formular de rețetă nr. 1, pentru prescrierea și eliberarea medicamentelor, aprobat
1
prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.960 din 01.10.2012, care constituie documente
oficiale și acordă dreptul la procurarea medicamentelor din farmacii.
Ulterior, la data de 17.05.2018, continuându-și acțiunile sale infracționale,
Pașcan Sergiu, intenționat, urmărind scopul folosirii documentelor oficiale false și
anume a formularelor de rețetă nr.1, pentru prescrierea și eliberarea
medicamentelor, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.960 din 01.10.2012,
s-a deplasat la farmacia ”Orient”, amplasată în or. Căușeni, str. Ana și Alexandru
1A, unde a prezentat farmacistului formularul de rețetă nr. 1, pentru prescrierea și
eliberarea medicamentelor, pe numele xxxxx, pe care a fost aplicată semnătura și
ștampila medicului V. Panfilov, în baza căreia au fost eliberate 20 de capsule-pastile
Tramadol.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-4513 din
24.01.2019, formularul de rețetă eliberat la data de 11.05.2018 pe numele xxxxx,
pentru Tramadol, este confecționată din hârtie simplă, cu folosirea aparatelor
computerizate multiplicative cu imprimantă Jet Cerneală la aplicarea liniaturilor
rubricilor și a textelor de tipar, nu la întreprinderea specializată în confecționarea
blanchetelor de documente autentice de acest tip.
Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Pașcan Sergiu potrivit
prevederilor art.361 alin.(2) lit. b) din Codul penal, cu semnele calificative-
confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, acțiuni
săvârșite de către două sau mai multe persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, din motivul blândeții
pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, recunoscându-l pe Pașcan Sergiu, culpabil de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu stabilirea pedepsei sub
formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 85 din Codul penal, dat
fiind faptul că Pașcan Sergiu, condamnat prin sentința din 15 decembrie 2014, pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) din Cod penal, fiindu-i stabilită o
pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 5 ani, iar prin art. 90 Cod penal,
de executare pedepsei a fost suspendată pe un termen de probă de 5 ani, la pedeapsa
stabilită urmează să fie adăugată parțial pedeapsa aplicată, stabilindu-i o pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 1 lună, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea cererii de apel, a invocat:
- deși instanța a calificat corect acțiunile inculpatului Pașcan Sergiu, consideră
sentința nefondată sub aspectul blândeții pedepsei, fiindcă instanța de judecată a
examinat în mod superficial circumstanțele cauzei ce țin de individualizarea
pedepsei prevăzute de art. 75 din Codul penal;
- instanța de judecată la aplicarea pedepsei, trebuia să țină cont de faptul că,
2
inculpatul a săvârșit o infracțiunea prevăzută la art. 361 alin. (2) lit. b) din Codul
penal în termenul de probă, or, conform revendicării /F 246/, ultimul prin sentința
din 15 decembrie 2014, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de
a 264 alin. (4) din Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub forma de închisoare
termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termei de 5
ani;
- instanța de fond menționează că infracțiunea comisă de inculpatul Pașcan
Sergiu xxxxx, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar infracțiunea
pentru care anterior a fost condamnat, a fost comisă din imprudență.
3.2 Apel suplimentar a declarat procurorul, prin care a solicitat casarea parțială
a sentinței, din motivul blândeții pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, recunoscându-l pe Pașcan Sergiu, culpabil de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) din Codul penal, cu
stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni
de închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînschis. În temeiul art.85 din
Codul penal, dat fiind faptul că Pașcan Sergiu a fost condamnat prin sentința din 15
decembrie 2014, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) din Codul
penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 5 ani,
iar prin art.90 din Codul penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen
de probă de 5 ani, la pedeapsa stabilită urmează să fie adăugată parțial pedeapsa
aplicată, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci)
ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu încasarea
din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2100
lei și 1820 lei suportate pentru efectuarea constatării tehnico-științifice nr.34/12/l-R-
4513 din 24.01.2019.
În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat:
- sentința instanței de fond a fost contestată cu apel în termenul prevăzut de
lege de către procuror, care a criticat-o doar sub aspectul individualizării greșite a
pedepsei penale stabilite lui Pașcan Sergiu;
- la data de 02 decembrie 2019, după prezentarea cauzei penale și a cererii de
apel subsemnatului, a constatat că procurorul apelant a omis să solicite instanței de
apel examinarea chestiunii privind punerea în sarcina inculpatului Pașcan Sergiu a
cheltuielilor judiciare suportate de către organul de urmărire penală pentru
efectuarea constatărilor tehnico-științifică;
- potrivit actelor cauzei penale, organul de urmărire penală a ordonat la data de
28.09.2019 efectuarea unei constatări în domeniul grafoscopiei și tehnică a
documentelor, (f.d.35-38). La data de 24.01.2019 de către Centrul Tehnico-
criminalistic și expertize judiciare al IGP MAI RM, a fost efectuată constatarea
tehnico- științifică nr.34/12/1- R-4513. Conform Hotărârii Guvernului nr.194 din
24.03.2017 constatările tehnico- științifice se efectuează contra plată;
- potrivit notei prezentate de către instituția indicată supra, în urma
3
examinărilor tehnice complexe (tehnice a documentelor și grafoscopice) în cadrul
raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-4513 din 24.01.2019 au fost
suportate cheltuieli în sumă de 2100 lei și 1820 lei;
- obligația inculpatului condamnat de a suporta cheltuielile judiciare este
principială de vreme ce săvârșirea infracțiunii atrage în mod inevitabil desfășurarea
urmăririi penale și a judecării cauzei, inclusiv pentru a i se aplica infractorului
pedeapsa de a suporta cheltuielile judiciare îi revine acestuia în principal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie
2019, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului Căușeni,
Petru Leu, și apelul suplimentar declarat de către procurorul delegat în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, fiind casată parțial sentința, în partea
individualizării pedepsei și a cheltuielilor de judecată și în această parte a fost
pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță după
cum urmează: lui Pașcan Sergiu xxxxx recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, de numit pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Conform art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de
sentințe, la pedeapsa aplicată se adăugă parțial partea neexecutată a pedepsei
stabilite prin sentința Judecătoriei Militare din 15 decembrie 2014, fiindu-i stabilită
pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 (una) lună închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. A fost încasat de la Pașcan Sergiu xxxxx cheltuielile
judiciare în sumă de 3920 lei în contul statului. În rest dispozițiile sentinței au fost
menținute.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de
fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea
judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale.
Totodată, instanța de apel a menționat că, la stabilirea măsurii și mărimii
pedepsei în privința inculpatului Pașcan Sergiu xxxxx, în vederea corectării,
reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă
prea blândă, sub formă de amendă.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Pașcan Sergiu,
instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia,
considerând eronat că îndreptarea și corectarea lui Pașcan Sergiu xxxxx e posibilă
fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. art. 75-78 Cod penal
aplicându-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 uc, echivalentul a
35000,0 lei.
La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța, urma să ia în considerare faptul că
aceasta, conform revendicării /F 246/, prin sentința din 15 decembrie 2014, a fost
4
condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal,
fiindu-i stabilită o pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 5 ani, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani (f.d.88-91),
deci a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) din Codul penal în
termenul de probă.
Subsecvent, în viziunea instanței de apel, instanța de fond la stabilirea pedepsei
nu a luat în considerare faptul că inculpatul Pașcan Sergiu xxxxx a fost sancționat în
baza art.85 alin. (1) Cod contravențional, pentru comiterea contravenției ce ține de
procurarea, păstrarea și consumul de droguri fără prescripția medicului.
Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia instanței de
fond, precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea unei pedepse sub
formă de amendă, deoarece nu va fi atins scopul de reeducare si corectare a acestuia,
mai mult pedeapsa cu amenda nu va atinge scopul procesului penal, anume de a
proteja persoana, societatea și statul de infracțiuni.
Astfel, se ajunge la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului Pașcan
Sergiu xxxxx va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate.
Așa, instanța de apel a considerat că circumstanțele menționate indică la faptul
că, inculpatul Pașcan Sergiu urmează, în vederea corectării și reeducării, precum și
ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limitele
sancțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) din Codul penal.
Deci, instanța de apel a considerat că circumstanțele invocate de către prima
instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera
aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima
instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu
admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unor pedepse penale
reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Pașcan Sergiu a celor comise
cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.
Ținînd cont de normele enunțate supra, instanța de apel a conchis lui Pașcan
Sergiu xxxxx recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.
(2) lit.b) din Codul penal, de numit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen
de 1 (unu) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei penale, personalitatea inculpatului
Pașcan Sergiu xxxxx, de gravitatea faptei prejudiciabile comise, instanța de apel a
menționat, că aceasta urmează să execute pedeapsa cu închisoarea care-i va fi
stabilită în penitenciar de tip semiînchis.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, stipulate în cererea de apel
suplimentară, instanța de apel a reținut că, potrivit actelor cauzei penale, organul de
urmărire penală a ordonat la data de 28.09.2019 efectuarea unei constatări în
domeniul grafoscopiei și tehnică a documentelor, (f.d.35-38). La data de 24.01.2019
5
de către Centrul Tehnico-criminalistic și expertize judiciare al IGP MAI RM a fost
efectuată constatarea tehnico- științifică nr.34/12/1- R-4513.
Potrivit notei prezentate de către instituția indicată supra, în urma examinărilor
tehnice complexe (tehnice a documentelor și grafoscopice) în cadrul raportului de
constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-4513 din 24.01.2019 au fost suportate
cheltuieli în sumă de 2100 lei și 1820 lei.
În continuare, instanța de apel a dispus încasarea din contul inculpatului
Pașcan Sergiu în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3920,0 lei
suportate pentru efectuarea constatării tehnic-științifice nr.34/12/1-R-4513 din
24.01.2019.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar declarat de către:
5.1 Inculpat, care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului ordinar invocă:
- vina de comiterea infracțiunii imputate a recunoscut-o deplin, iar în instanța
de judecată, folosindu-se de dreptul de a recunoaște faptele indicate în rechizitoriu,
nu a solicitat prezentarea a careva probe noi, a cerut de la instanță ca cauza dată să
fie examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în
conformitate cu dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală, intenționînd ca în
privința sa să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, ne privativă de libertate;
- în prima instanță, reieșind din faptul că este de o vîrstă tînără, nu dispune de
surse financiare, intenționa de a înregistra căsătoria cu o persoană care are la
întreținere un copil minor, a rugat ca să i se aplice o pedeapsă cu muncă
neremunerată în folosul comunității, instanța însă a găsit de cuviință pentru a-i
aplica o pedeapsă cu amendă și cu toate că pedeapsa numită este, conform legii, o
pedeapsă mai blîndă, pentru el pedeapsa aplicată a fost mai dură și totuși, a
împrumutat bani și a achitat 17500 lei;
- prima instanță, la aplicarea pedepsei penale, a luat în considerație
argumentele invocate în ședința de judecată și anume, că intenționa să înregistreze
căsătoria cu o femeie care are la întreținere un copil minor, că este unicul
întreținător, că se căiește sincer de cele întîmplate, că a cerut examinarea cauzei în
conformitate cu dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală și că pedeapsa
aplicată va atinge scopul necesar, și întradevăr această pedeapsă l-a pus să
conștientizeze asupra faptei săvîrșite;
- consideră că concluzia instanței de apel de a-l lipsi de libertate este greșită și
că ar fi posibil de a i se da încă o șansă în interesele familiei sale;
-a fost judecat pe cînd era la serviciu în Forțele Armate ale R. Moldova și a
comis infracțiunea /accidentul rutier/, cu părere de rău, la insistența comandantului
său care i-a zis să urce la volan și el, fiind militar a executat ordinul acestuia;
- la executarea pedepsei penale aplicate de Judecătoria Militară, nu a avut
careva încălcări;
6
- la data de 10.01.2020, a înregistrat căsătoria cu o femeie care mai are la
întreținere un copil minor, soția sa este gravidă și prin această hotărîre, pentru
greșeala sa, va suferi toată familia sa;
- pentru a întreține familia, cu soția s-a aflat în concubinaj din toamna anului
2018, cu soția a luat mai multe credite pe care trebuie să le restitui pînă în luna iunie
2021 și dacă va fi lipsit de libertate, aceste sume vor cădea pe spatele familiei sale, ce
va afecta foarte mult financiar familia;
- se căiește sincer de cele întîmplate și roagă din tot sufletul instanța de judecată
ca să-i dea încă o șansă să rămînă la libertate, pentru a nu-și pierde familia numai ce
formată;
- dacă ar fi cunoscut că pentru acțiunile sale poate fi atras la răspundere penală,
nu făcea acest lucru niciodată în viață;
- nu poate fi considerat faptul aflării sale la libertate ca fiind un risc pentru
societate și toate aceste se confirmă prin probele anexate la materialele cauzei și cele
anexate la această cerere de recurs.
În drept își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală.
5.2. La data de 28 ianuarie 2020, inculpatul a depus recurs suplimentar, prin
care a solicitat menținerea sentinței.
În motivarea recursului a indicat:
- instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante și anume
că, a recunoscut vina, fiindu-i explicat că numai în așa condiție v-a primi o pedeapsă
neprivativă de libertate; că fiind la o vîrstă tînără, nu dispune de surse financiare,
dar a făcut tot posibilul ca să achite pedeapsa sub formă de amendă, pe care i-a
numit-o instanța, că a înregistrat căsătoria și soția sa este însărcinată și mai are l-a
întreținere un copil minor; este unicul întreținător al familiei; a fost judecat inițial
cînd se afla în cadrul serviciului militar și a comis o infracțiune din imprudență; că în
perioada termenului de probă nu a avut încălcări; nu a cunoscut faptul că, rețeta care
i-a transmis-o Postica Radi era falsă și că pentru aceasta putea fi tras la răspundere
penală.
5.3 Avocatul Malai T. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului indică:
- instanța de apel prin decizie nu a ținut cont de: căința sinceră în cadrul
urmăririi penale și în ședințele de judecată; recunoașterea vinei; loc permanent de
trai unde se caracterizează pozitiv (f.d.88-91); s-a căsătorit, are familie, copil la
întreținere și în scurt timp va deveni tătic cu al doilea copil; la evidență la medicul
psihiatru și narcolog nu se află; infracțiunea de care este condamnat este una mai
puțin gravă; cauza penală s-a examinat în procedură simplificată;
- instanța de apel nu s-a expus în nici o formă posibilitatea aplicării prevederilor
art. 90 Cod penal, în privința inculpatului Pașcan Sergiu. Consideră că privarea de
7
libertate a condamnatului pe parcursul ispășirii pedepsei în condiții de închisoare îl
lipsește pe condamnat de șansa de a se recupera și a deveni un cetățean sănătos al
statului;
- instanța de apel nu a analizat posibilitatea aplicării față de Pașcan Sergiu a
unei pedepse conform prevederilor art. 901 alin.(2) din Cod penal-condamnarea cu
suspendarea parțială a pedepsei;
- instanța de apel nu a luat în considerare că, el este a doua oară condamnat și
față de el poate fi aplicat o pedeapsă mai blîndă, fără a fi izolat de societate cu
ispășirea pedepsei în penitenciar;
- instanța de apel nu a luat în considerare că, condamnatul a achitat amenda
stabilită conform sentinței primei instanțe în sumă de 17.500 lei (vezi f.d.220 este
anexat bonul de plată) și chitanța(f.d.219);
- referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel nu a aplicat prevederile
art.229 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se stipulează că cheltuielile judiciare
sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede
altceva. Cel care a ordonat constatarea tehnico - științifică a fost anume ofițerul de
urmărire penală. Legea nr. 1086 cu privire la expertizele judiciare și constatările
medico legale și tehnico-științifice în capitolul 4 în art.15 indică faptul, că expertizele,
constatările se efectuează la ordonarea organului de urmărire penală, a procurorului
sau la cererea părților. În speță, a fost ordonat de ofițer de urmărire penală pentru
buna desfășurare a procesului penal, deci statul urmează să achite plata pentru
efectuarea lor;
- referitor la personalitatea inculpatului consideră, că din materialele cauzei
penale inculpatul merită încrederea atenției în vederea aplicării unei pedepse
neprivative de libertate, cu anularea pedepsei în formă de închisoare. Consideră că
sentința este una legală și întemeiată în partea ce ține stabilirea pedepsei și
executarea pedepselor în mod separat.
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod
de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod
penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient soluția în
partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele reale și
personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă,
echitabilă și legală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
8
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursurile declarate, inculpatul și avocatul
acestuia invocă ca temeiuri de casare a hotărârii instanței de apel, art.427 alin.(1) pct.
8), 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse
individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale
cu închisoare, în privința inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde,
neprivative de libertate, totodată contestă decizia și în partea încasării cheltuielilor
judiciare de la inculpat.
În același timp, Colegiul penal constată că recurenții sunt de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte și v-a
examina recursul prin prisma prevederilor art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură
penală, reieșind din faptul că recurenții, de fapt, nu sunt de acord cu aplicarea
pedepsei reale sub formă de închisoare și încasarea cheltuielilor judiciare.
Analizând temeiurile invocate pentru recursuri, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând
cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii contra autorităților publice și a securității de stat, prevăzută de
art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere,
în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa
socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de
mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste
aspecte.
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 210 v. I), beneficiază de reducerea cu o
9
treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori
cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă de la
550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității
de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, calificându-se conform art.
16 Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.
Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în temeiul art.
361 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700
unități convenționale, echivalentul a 35000 lei, iar în baza art.85, 87 Cod penal,
pedepsele stabilite prin sentința din 15 decembrie 2014, sub forma de închisoare pe
un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen
de 5 ani, și cea aplicată prin prezenta sentință sub formă de amendă în mărime de
700 (șapte sute) unități convenționale, se vor executa separat.
Instanța de apel a casat parțial sentința, în partea individualizării pedepsei și a
cheltuielilor de judecată și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pașcan Sergiu recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, i-a
numit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 85 alin.(1) Cod
penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată a adăugat parțial partea
neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Militare din 15 decembrie
2014, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 (una) lună închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost încasat de la Pașcan
Sergiu xxxxx cheltuielile judiciare în sumă de 3920 lei în contul statului. În rest
dispozițiile sentinței au fost menținute.
Conform alin.(1) art.75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin.(8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Reieșind din textul hotărârii instanței de apel, se reține că această instanță just a
reținut faptul, că la stabilirea felului și cuantumului pedepsei, în conformitate cu art.
75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (face parte din categoria
infracțiunilor mai puțin grave), de persoana inculpatului Pașcan S. (la locul de trai se
caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află), de
10
faptul că a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de
procedură penală, de faptul că anterior a fost condamnat (la data de 15.12.2014 prin
sentința Judecătoriei Militare în baza art.264 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de 5 ani, f.d.88-91 v. I), săvârșind
infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, în termenul de probațiune,
totodată a fost sancționat în baza art.85 alin.(1) Cod contravențional, pentru
comiterea contravenției ce ține de procurarea, păstrarea și consumul de droguri fără
prescripția medicului.
La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe,
precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă
de amendă, deoarece nu va fi atins scopul de corectare și reeducare a acestuia, mai
mult pedeapsa cu amendă nu va atinge scopul procesului penal, anume de a proteja
persoana, societatea și statul de infracțiuni.
Mai mult ca atât, Colegiul penal consideră că în prezenta cauză, personalitatea
inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, nu prezintă garanțiile unei
conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență, or dânsul
nu a stat pe cale corectării și reeducării, nu a tras concluziile necesare și a continuat
să comită infracțiuni, astfel instanța de apel just a concluzionat că, nu s-a stabilit
temei de atenuare a pedepsei inculpatului, care a comis crima, în cazul dat, în
termenul de probă stabilit anterior, fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a
fost suficientă pentru conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul
nu a dat dovadă de corectare, în aspectul dat fiind aplicate prevederile art. 85 alin.
(1) Cod penal.
La fel, Colegiul penal relevă, că conformart.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la
stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite
cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la
concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi
atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de
judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în
vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după
11
săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării
judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin.(1) art. 90 Cod penal,
nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această
măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză,
inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsă reală cu închisoare, astfel instanța de
recurs reține că, nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea
condiționată a pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, sau suspendarea
parțială a executării pedepsei, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă
garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de
clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate neglija faptul, că anterior inculpatul a
mai săvârșit o infracțiune, astfel se atestă că comiterea infracțiunilor, pentru
inculpatul Pașcan S. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de
libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și facă concluziile necesare de a
nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. În urma celor expuse,
Colegiul penal respinge argumentul recurentului, precum că instanța de apel, nu a
ținut cont în mod obiectiv de faptul individualizării pedepsei inculpatului, de faptul
că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, pledând pentru o pedeapsă mai
blândă.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel
a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința, aplicând inculpatului
în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care este în limita sancțiunii normei penale
menționate, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, urmare a circumstanțelor expuse mai sus. Totodată, instanța de apel justificat
a aplicat în prezenta speță și prevederile art. 85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de
sentințe, la pedeapsa aplicată a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei
stabilite prin sentința Judecătoriei Militare din 15 decembrie 2014, fiindu-i stabilită
pedeapsă definitivă de 5 ani și 1 (una) lună închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Ce ține de argumentul recurenților precum că, instanța de apel nu a ținut cont
de faptul că, inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv, s-a căsătorit având
la întreținere copil, soția fiind însărcinată cu al doilea copil, este unicul întreținător al
familiei, are o vârstă tânără, Colegiul penal reține că circumstanțele în cauză, au dus
la aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare mai aproape de
limita minimă, și nu sunt suficiente, la caz, de a aplica o pedeapsă mai blândă
prevăzută de sancțiunea normei imputate.
12
În atare împrejurări, Colegiul penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Cu referire la un alt motiv de critică din recursul avocatului Malai T. în numele
inculpatului, precum că statul urmează să achite plata pentru cheltuielile judiciare,
se constată, că a constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra căruia
această instanță s-a expus întemeiat, respectiv nu există raționamente ca instanța de
recurs să se îndepărteze de la concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.
Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că
cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea
acțiunilor procesuale, fiind întocmită constatatrea tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-
4513 din 24 ianuarie 2019, pentru care a fost achitată suma de 3920 lei.
În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală
cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.
(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile
judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și
apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică
garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu
dispune de mijloacele necesare.
Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau
persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a
acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea
soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus casarea
parțială a acesteia și în partea care se referă la cheltuielile de judecată și a pronunțat
în această parte, o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care a fost încasat de la Pașcan S. în beneficiul statului suma de 3920 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată, motivându-și soluția.
13
Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce argumente
sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel, privind încasarea
cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de judecată a instanței de
apel nu au fost prezentate probe referitor la situația materială precară a inculpatului,
sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.
În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că constatatrea tehnico-științifică nr.
34/12/1-R-4513 din 24 ianuarie 2019, a fost ordonată și efectuată în cadrul procesului
penal, fiind achitat pentru întocmirea acesteia din sumele alocate de stat, astfel, pînă
la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii cheltuielile au fost
avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de la
condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că, constatatrea tehnico-științifică nr.
34/12/1-R-4513 din 24 ianuarie 2019, fiind efectuată în cadrul cauzei penale în care
instanțele de fond au constatat vinovăția lui Pașcan S. de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel, just la solicitarea
procurorului a dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, nefiind
stabilite careva circumstanțe de eliberare a acestuia de la plata cheltuielilor judiciare,
prevăzute la art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.
În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanța de apel a
motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile
judiciare din contul inculpatului.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept invocate în recursurile declarate, prevăzute în pct.8 și pct.10) alin.(1) art. 427
Cod de procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de
instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului Pașcan S. de către instanța de
apel, a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune
inadmisibilitatea recursurilor declarate.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de către
avocatul acestuia Malai Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 04 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Pașcan Sergiu
xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 09 iulie 2020.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
14
Judecător Țurcan Anatolie
15