1ra-1452/2018 — art. 287 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1452/2018 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1452/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018,
în cauza penală privindu-l pe
Șișcanu Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în or. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 06.12.2017-27.02.2018
instanța de apel: 11.04.2018-10.05.2018
instanța de recurs: 22.06.2018-11.07.2018
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 27 februarie 2018, în procedura
judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Șișcanu Andrei
Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la
amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a
25.000 lei.
Potrivit art. 64 alin. (31) Cod penal, i-a fost explicat lui Șișcanu Andrei, că este în
drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore
din momentul în care hotărârea devine executorie și în acest caz se consideră că
sancțiunea amenzii este executată integral.
Solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Șișcanu A., a
cheltuielilor judiciare în sumă de 896 lei, a fost respinsă.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Șișcanu Andrei, la data de 25.06.2017, în
jurul orei 02.55, aflându-se în incinta discotecii „Metropolis” din or. Nisporeni str.
Alexandru cel Bun, acționând intenționat din intenții huliganice, demonstrând o
lipsă evidentă de respect față de societate și normele etice general acceptate,
încălcând grosolan ordinea publică, realizând caracterul și gradul prejudiciabil al
acțiunilor sale, fiind conștient de consecințele ce pot surveni, i-a aplicat o lovitură în
regiunea capului cu o sticlă de bere de 0,5 l, părții vătămate Dobroviceanu Vasile,
1
cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 118D din data de 18.08.2017,
echimoză și excoriații pe frunte, produse prin acțiunea obiectului dur contondent,
posibil în timpul indicat, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Șișcanu A. au
fost calificate, de drept, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal – huliganismul, adică
acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea
violenței asupra persoanei.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasat de la
Șișcanu A., cheltuielile de judecată în sumă de 896 lei.
În motivarea apelului a invocat:
- efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată de
săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei
pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, prin urmare cheltuielile judiciare
sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii;
- stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi
revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea
urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare;
- având în vedere prevederile art. 229 Cod de procedură penală și constatându-
se că inculpatul, Șișcanu A., nu este o persoană vulnerabilă, respectiv încasând de la
acesta cheltuielile judiciare în sumă de 896 lei, nu va fi influențată substanțial situația
materială a persoanelor aflate la întreținerea acestuia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018, a
fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat, că prima
instanță corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la
concluzia că inculpatul, Șișcanu A., a săvârșit infracțiunea imputată, iar acțiunile
acestuia au fost încadrate întemeiat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a considerat, că apelul acuzatorului de stat cu referire la
încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 896 lei, urmează
a fi respins, ca nefondat, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi
penale, în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției
inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul
statului. Respectiv, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 par. 2
CEDO, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana
acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod
de procedură penală.
Procurorul solicită în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea
cheltuielilor legate de efectuarea acțiunilor procesuale. Însă, instanța de apel a
menționat, că normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea din contul
inculpatului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de efectuarea
acțiunilor procesuale, deoarece statului îi revine obligația pozitivă de a administra
2
probe pentru a demonstra vinovăția unei persoane.
În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul, că cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii imputate, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul
statutului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
solicită casarea acesteia, în partea ce ține de soluția adoptată cu privire la cheltuielile
judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această partea în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
În motivarea recursului invocă:
- instanța de apel la judecarea cauzei și la adoptarea hotărârii nu a luat în
considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate
cheltuieli în sumă de 896 lei pentru efectuarea expertizei, sumă ce urma a fi încasată
de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. 227-229 Cod de
procedură penală, iar instanța contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397
pct. 5) Cod de procedură penală nu a dispus acest fapt;
- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală
obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;
- efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată de
săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei
pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, prin urmare cheltuielile judiciare
sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul
juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de
cheltuieli nu s-ar fi efectuat;
- prin modificările survenite în Codul de procedură penală în vigoare din data
de 09.02.2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) din același cod,
respectiv norma legală care instituia obligația statului a suporta cheltuieli pentru
efectuarea expertizelor în cauzele penale a fost exclusă, iar faptul că statul nu mai are
obligația imperativă a suporta acele plăți la efectuarea expertizelor în cauzele penale,
luat în coraport cu dispoziția art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală și constituie
temeiul ce impune suportarea cheltuielilor de judecată pretinse de la inculpat,
deoarece aceste cheltuieli au fost suportate de către stat doar din cauza că a fost
comisă infracțiunea, în caz contrar aceste cheltuieli nu ar fi fost generate.
În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror se întemeiază, în
drept, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit
căruia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este
în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este
3
vădit neîntemeiat.
Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate
corespunzător de către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca
fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod
evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele
formulate de recurent nu au un fundament juridic.
Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia
instanței de apel, în exclusivitate din considerentul că instanțele de fond nu au
admis solicitarea părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor judiciare de la
inculpat în cuantum de 896 lei, suportate de stat pentru instrumentarea acestui
dosar.
Contrar celor invocate de recurent, Colegiul consideră ca vădit nefondate
criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel,
stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că nemotivat
nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului pentru efectuarea
expertizei medico-legale în prezenta cauză, dat fiind că plățile necesare pentru
efectuarea unor atare acțiuni procesuale urmează a fi achitate din contul mijloacelor
bănești ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului.
Așadar, Colegiul notează, că potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14
aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele
penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul
expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142
alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția despre care ne relevă legiuitorul
cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă cauzei date.
Potrivit lucrărilor dosarului se atestă că, expertiza judiciară a fost ordonată de
OUP al SUP a IP Nisporeni, Munteanu N., în vederea constatării unor circumstanțe
legate de comiterea infracțiunii imputate inculpatului, Șișcanu A. (a se vedea f.d. 47-
48).
Prin urmare, corect instanțele de fond au statuat asupra faptului că, plata
pentru efectuarea expertizei judiciare, în cauza deferită judecării, în sumă de 896 lei,
urmează a fi suportată din contul bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum
pretinde procurorul.
Subsidiar se remarcă, că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,
cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului,
ceea ce denotă faptul că, legea nu stabilește în exclusivitate că, plata cheltuielilor este
suportată doar de inculpat.
În temeiul celor menționate, se statuează că cheltuielile suportate pentru
efectuarea expertizei nominalizate, urmează a fi acoperite de bugetul de stat,
respectiv acestea nu pot face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în
cazul în care ultimul nu a fost solicitantul sau ordonatorul unei atare acțiuni
procesuale.
4
Mai mult ca atât, deși procurorul a evidențiat în cererea de recurs despre aceea
că, au fost operate modificări în art. 143 Cod de procedură penală, fiind abrogat alin.
(2) al acestui articol, însă faptul dat nicidecum nu presupune că, cheltuielile judiciare
suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi încasate din
contul inculpatului, întrucât o atare prevedere legală expresă, în legea procesual-
penală lipsește.
În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de
casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de
recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la
cheltuielile judiciare.
Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Șișcanu
Andrei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 18 iulie 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
5