1ra-865/2015 — art. 326 alin.2 lit. d CP

1ra-865/2015 — art. 326 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-865/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători -Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță

Vitalie, și de către inculpatul Socolov Vadim, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Orhei din 15 octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, în cauza penală privindu-1 pe

Socolov Vadim Alexandru, născut la 14 martie 1974,

originar și domiciliat în or. Orhei, str. Levanevschi 1 (str.

Eliberării 240);

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

a fost condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în mărime

de 4000 unități convenționale.

2014 între Sandu Pavel și Socolov Vadim s-a iscat un conflict în rezultatul căruia

de către Socolov Vadim a fost chemată poliția din Inspectoratul de Poliție

Orhei. La fața locului s-au prezentat colaboratorii de poliție Scripnic Marin și

Rusu Iurie care l-au escortat pe Sandu Pavel la Inspectoratul de Poliție Orhei și

de la care au luat explicații, ulterior eliberîndu-l.

Apoi, la data de 24 aprilie 2014 Socolov Vadim, aflîndu-se în nemijlocita

apropiere a sediului Inspectoratului de Poliție Orhei, i-a comunicat lui Sandu

Pavel că acesta urmează să-i transmită suma de 6000 lei, pentru ca el să

vorbească cu anumite persoane din cadrul Inspectoratului de Poliție Orhei pe

care el îi cunoaște, pentru a nu fi pornită careva cauză penală în privința lui

1

Sandu Pavel pentru violare de domiciliu. După aceasta dînșii s-au despărțit, iar

în perioada 24 aprilie 2014 – 06 mai 2014 Socolov Vadim l-a telefonat de cîteva

ori pe Sandu Pavel, fără însă ca aceștia să poarte careva discuții.

Ulterior, la 06 mai 2014 Sandu Pavel din nou a fost invitat la Inspectoratul

de Poliție Orhei la colaboratorul de poliție Rusu Iurie. În același timp la

Inspectoratul de Poliție Orhei a fost invitat și Socolov Vadim.

Socolov Vadim s-a apropiat la Inspectoratul de Poliție Orhei în

aproximativ 10 minute. La solicitarea lui Rusu Iurie de a nu discuta condițiile

de împăcare între ei în biroul său de serviciu, Socolov Vadim a ieșit cu Sandu

Pavel în curtea Inspectoratului de Poliție respectiv, unde Socolov Vadim în

mod insistent a solicitat ca ultimul să îi numească ce sumă de bani și cînd poate

acesta să o transmită către Socolov Vadim, asigurîndu-1 că el va apela la careva

persoane din Inspectoratul de Poliție Orhei și că va fi încetată precăutarea

cazului în privința lui Sandu Pavel.

Din motivul, că Sandu Pavel i-a comunicat că nu dispune suma de bani în

mărime de 6000 lei, Socolov Vadim a acceptat ca la data de 07 mai 2014 să îi fie

transmisă doar suma de 3000 lei.

Apoi, urmărind realizarea intențiilor sale infracționale pînă la capăt,

Socolov Vadim s-a întîlnit repetat la 08 mai 2014 cu Sandu Pavel în

Inspectoratul de Poliție Orhei unde în biroul de serviciu al lui Rusu Iurie,

Socolov Vadim și Sandu Pavel au confirmat că s-au împăcat și au semnat toate

actele puse la dipoziție în vederea finisării precăutării cazului contravențional

intentat pe numele lui Sandu Pavel.

Ulterior acestor circumstanțe, întru realizarea acelorași intenții, Socolov

Vadim s-a deplasat împreună cu Sandu Pavel la automobilul primului de

model WV Passat cu n/î ORBF 852 parcat în nemijlocita apropiere a IP Orhei,

unde Sandu Pavel a transmis, iar Socolov Vadim a primit suma de 3000 lei, și

anume 15 bancnote cu nominalul de 200 lei cu seriile și numerele: G.0001

nr.709446, G.0004 nr.472024, G.0005 nr.608791, G.0011 nr.585279, G.0015

nr.676315, G.0029 nr.450002, G.0032 nr.780427, G.0048 nr.585631, G.0050

nr.747183, G.0056 nr.366937, G.0058 nr.687767, G.0047 nr.839841, G.0086 nr.091

122, G.0094 nr.301066, G.0102 nr.350734, bani care, după ce au fost numărați,

Socolov Vadim a indicat lui Sandu Pavel să îi lase în automobil.

După primirea banilor, Socolov Vadim a fost prins în flagrant delict de

către angajații CNA.

2

La fel, a fost stabilit, că de către colaboratorul de poliție Rusu Iurie a fost

sistată la 07 mai 2014 precăutarea cazului contravențional în privința lui Sandu

Pavel din motivul împăcării părților.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatul Socolov V. să fie condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal

la 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, invocînd blîndețea pedepsei aplicate. Totodată, a menționat că

conform datelor ce caracterizează inculpatul, acesta nu are un loc de muncă pe

teritoriul RM și deci, nu are un venit stabil care ar acoperi îndatoririle lui

privitoare la întreținerea, educarea, lecuirea persoanelor aflate la întreținere,

precum și în scopul satisfacerii acestei creanțe față de stat. Mai mult, inculpatul

a atentat la relațiile sociale privind buna desfașurare a activității de serviciu,

precum și cele cu privire la cinstea, corectitudinea și probitatea funcționarilor,

ca o condiție necesară a îndeplinirii îndatoririlor și a activității autorităților și

instituțiilor publice. Prin urmare, mărimea sancțiunii pecuniare stabilite pentru

inculpat de 4000 u.c. (echivalentul a 80000 lei ) nu ar avea careva caracter de

educație în privința acestuia, nefiind totodată această sancțiune proporțională

faptelor prejudiciabile comise de către el. Concomitent, a indicat că la stabilirea

categoriei pedepsei, instanța de fond trebuia să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, adică în cazul dat inculpatul cu intenție a comis o

infracțiune gravă, o infracțiune conexă celor de corupție, iar pentru a restabili

echitatea socială acesta urmează a fi sancționat penal cu pedeapsă mai aspră

decît cea stabilită de prima instanță.

3.1. În apelul declarat de către avocatul Chirtoacă Tudor în numele

inculpatului Socolov Vadim s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că instanța de fond a dat

o apreciere incorectă probelor, ce în rezultat a adus la calificarea greșită a

acțiunilor inculpatului Socolov V. La fel, consideră că prima instanță calificînd

acțiunile inculpatului în baza art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu a luat în

considerație la ce a fost îndreptată intenția lui și faptele reale ale cauzei. De

asemenea, a mai menționat că nu este clar de ce instanța la examinarea acestei

cauze a luat în vedere numai probele prezentate de acuzare, însă nu s-a luat în

vedere și declarațiile martorilor, precum și ale inculpatului Socolov Vadim. La

fel, a indicat, că nu s-a ținut cont de faptul că Socolov Vadim a încercat să

3

comunice colaboratorilor CNA și să le explice că între el și Sandu Pavel a fost

semnată o cerere de împăcare, unde ambii au declarat că n-au pretenții unul

față de altul, iar suma dată a fost benevol transmisă de către Sandu Pavel pentru

achitarea lucrătorilor, care vor lichida prejudiciul cauzat, și anume repararea

porții deteriorate de către Sandu Pavel, precum și pentru tratament, deoarece

a fost bătut de Sandu Pavel, însă aceștia nici nu au vrut să-l asculte.

2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de

fond prin cumulul probelor administrate corect a constatat, că prin acțiunile

sale Socolov Vadim a comis infracțiunea prevăzută la art. 326 alin. (2) lit. d)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă.

procuror, prin care, indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceasta latură, din motiv că la adoptarea

deciziei instanța de apel n-a individualizat în mod echitabil pedeapsa, ignorînd

criteriile prevăzute de art. 75 Cod penal. Totodată, consideră eronată invocarea

de către instanța de apel a unor circumstanțe atenuante ale cauzei cum ar fi că

se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, este căsătorit, are la

întreținere doi copii minori, este neangajat în cîmpul muncii, motive care au

stat la baza aplicării pedepsei sub formă de amendă. Concomitent, a mai

invocat că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă, datorită pericolului

social sporit al infracțiunii comise de către acesta, dat fiind faptul că în ultima

perioadă de timp, se atestă o creștere tot mai mare a infracțiunilor de corupție

și a celor conexe, însă instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei penale care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvîrșirea de

noi infracțiuni atît din partea condamnatului cît și a altor persoane, iar

pedeapsa cu amendă va duce la încurajarea pe viitor a comiterii infracțiunilor

similare și de către alte persoane. În același timp, conform datelor caracteristice

ale lui Socolov Vadim, acesta nu are careva loc de muncă pe teritoriul RM și

deci, nu are un venit stabil care ar acoperi îndatoririle lui privitoare la

întreținerea, educarea persoanelor aflate la întreținere precum și în scopul

satisfacerii acestei creanțe față de stat. Mai mult, inculpatul a atentat la relațiile

4

sociale privind buna desfășurare a activității de serviciu, precum și cele cu

privire la cinstea, corectitudinea și probitatea funcționarilor, ca o condiție

necesară a îndeplinirii îndatoririlor și a activității autorităților și instituțiilor

publice. Prin urmare, mărimea sancțiunii pecuniare stabilite pentru inculpat de

4000 u.c. (echivalentul a 80000 lei ) nu ar avea careva caracter de educație în

privința acestuia, nefiind totodată această sancțiune proporțională faptelor

prejudiciabile comise de către el.

5.1. În recursul ordinar declarat de către inculpatul Socolov Vadim,

indicîndu-se temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, se solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motivul lipsei în acțiunile sale a

elementelor infracțiunii incriminate, invocînd că atît instanța de fond, cît și

instanța de apel au dat o apreciere incorectă probelor anexate la materialele

cauzei, ceea ce în rezultat a dus la o calificare greșită a acțiunilor sale. În

continuare a menționat că, vinovăția sa de comiterea infracțiunii incriminate

nu a fost dovedită, iar unica probă pe care s-a bazat acuzarea sunt declarațiile

lui Sandu Pavel, fiind ignorate declarațiile atît ale martorilor, cît și ale

inculpatului. Consideră că, instanțele de judecată nu au intrat în esența cauzei

date și nu au dat o apreciere corectă probelor examinate în ședințele judiciare,

iar la baza hotărîrilor judecătorești stau doar înscenări și provocări efectuate de

către organe de drept și anume de către CNA. Acest fapt este demonstrat și prin

ordonanța privind refuzul în pornirea urmăririi penale din 10 iulie 2014, în care

se indică că au fost depuse cereri de împăcare, invocînd că nu sunt careva

pretenții reciproce, fapt ce demonstrează încă o dată că declarațiile sale

corespund adevărului. La fel, a mai relatat că instanța de apel nu s-a expus

asupra ordonanței privind refuzul în pornirea urmăririi penale din 10 iulie

iar din dispozitivul ordonanței date rezultă că Sandu Pavel i-a achitat banii în

scopul repărării pagubei morale și materiale, astfel, acești bani nu puteau fi

destinați pentru colaboratorii de poliție.

5.2. Inculpatul Socolov Vadim a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către procuror, invocînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

penal consideră, că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, din următoarele

considerente.

6.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către procuror.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală.

Din conținutul recursului declarat de către procuror rezultă, că recurentul

indică temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul

în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temei

care nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs.

În acest sens, Colegiul penal invocă că potrivit prevederilor art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Astfel, instanța de recurs constată, că infracțiunea săvîrșită de către

inculpatul Socolov Vadim este prevăzută de art. 326 alin. (2) Cod penal (red.

23.12.2013, în vigoare din 25.02.2014) și se pedepsește cu amendă de la 3000 la

4000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani.

6

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a conchis, reieșind din

circumstanțele și materialele cauzei, că prima instanță a ținut cont pe deplin de

principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează răspunderea, de persoana

inculpatului, de faptul că inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune,

de influența pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia, infracțiunea

comisă face parte din categoria celor grave, numindu-i corect o pedeapsă

echitabilă sub formă de amendă, care nu contravine principiului umanismului,

care prevede că Legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice și

psihice sau de a leza demnitatea omului.

În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a

statuat, că pentru restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea

inculpatului Socolov V. este necesară pedeapsa cu amendă, fără izolarea

acestuia de societate, iar argumentul procurorului referitor la stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare este disproporțională în raport cu

circumstanțele cauzei, inclusiv personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv la locul de trai, este căsătorit, are la întreținere doi copii

minori, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, mai mult,

achitarea amenzii în sumă de 80 000 lei deja constituie un mijloc de corectare și

reeducare a inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează, că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, corect apreciind că instanța

de fond i-a stabilit inculpatului Socolov V. o pedeapsă echitabilă, fiind realizate

scopurile pedepsei, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, iar argumentele invocate

de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrii

adoptate pe caz și potrivit legii se impune soluția inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Socolov Vadim.

Drept temei pentru recurs, inculpatul Socolov V. a indicat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului în cazul în care nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

7

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată

aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă

argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în

ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Concomitent, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de

judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, și anume: declarațiile martorului

Sandu Pavel; procesul-verbal de audiere a martorului Sandu Pavel; procesul-

verbal din 07.04.2014 de cercetare a CD-R de model BARGES ridicat de la

Sandu Pavel prin procesul-verbal de ridicare din 06.05.2014; procesul-verbal de

audiere a martorului Sandu P. din 09.05.2014; procesul-verbal de confruntare

între Rusu Iurie Fiodor și Sandu Pavel din 28.05.2014; procesele-verbale de

confruntare dintre Scripnic Marin, Sandu Pavel și Rusu Iurie din 28.05.2014;

procesul-verbal privind efectuarea măsurilor speciale de investigație:

urmărirea vizuală și controlul transmiterii banilor din 08.05.2014; procesul -

verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din 09.05.2014 -

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, cu anexă a

stenogramelor convorbirilor purtate de Sandu Pavel, Socolov Vadim și Rusu

Iurie; procesul-verbal de percheziție din 08.05.2014 prin care de la Socolov

Vadim a fost ridicată suma de 3000 lei; procesele-verbale de cercetare din

8

26.05.2014, 23.05.2014; raportul de expertiză nr. 122 din 07.05.2014; procesul-

verbal de ridicare a CD-ului de la Sandu Pavel, procesele verbale de percheziție

în birourile de serviciu ale lui Rusu Iurie și Scripnic Marin - fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Socolov Vadim, privind săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Neîntemeiat, Colegiul penal consideră și argumentul recurentului,

precum că unica probă pe care s-a bazat acuzarea sunt declarațiile lui Sandu

Pavel, fiind ignorate declarațiile atît ale martorilor, cît și ale inculpatului, din

motiv că la baza hotărîrii de condamnare au stat nu doar declarațiile martorului

Sandu Pavel, ci și cumulul de probe enumerate mai sus, acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în cadrul cercetării judecătorești, care au dovedit

incontestabil că anume inculpatul Socolov V. a comis infracțiunea prevăzută de

art. 326 alin. (2) Cod penal.

Instanța de recurs ordinar nu poate reține nici argumentul recurentului,

că la baza hotărîrilor judecătorești stau doar înscenări și provocări efectuate de

către organele de drept și anume de către CNA, din motiv că poartă un caracter

declarativ, nefiind confirmat prin careva probe concludente și pertinente.

Esențiale, în acest sens, Colegiul penal consideră și concluziile instanței

de apel, și anume că „ pretinderea sumelor bănești de către Socolov V. de la

Sandu P. a avut loc pînă la adoptarea deciziei pe caz de către colaboratorii de

poliție al Inspectoratului de Poliție Orhei și deci, infracțiunea s-a consumat din

momentul pretinderii acestor sume de bani. Astfel, indiferent de faptul dacă

cunoștea sau nu Socolov V. de faptul că a fost adoptată de către colaboratorii

de poliție o soluție pe caz, faptele infracționale săvîrșite de acesta se încadrează

în prevederile art. 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece soluția adoptată pe

caz este anume aceea, pentru care Socolov V. a pretins mijloace bănești,

indiferent de faptul dacă a reușit sau nu ultimul să exercite influența promisă

în acest sens”.

Referitor la neexpunerea instanței de apel asupra ordonanței privind

refuzul în pornirea urmăririi penale din 10 iulie 2014 (Vol. II, f.d. 71), Colegiul

penal enunță că această ordonanță nu poate răsturna concluzia privind

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, deoarece este

adoptată în baza plîngerii lui Socolov Vadim de a-l atrage la răspundere pe

Sandu Pavel, constatîndu-se că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

9

de huliganism, precum lipsește și plîngerea victimei în cazul pretinsei acțiuni

de violare de domiciliu.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia, de vreme ce vina lui în comiterea infracțiunii imputate este dovedită

prin cumulul de probe nominalizate în hotărîrile judecătorești, fiind apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare.

Totodată, motivele invocate de recurent au fost verificate minuțios în

instanța de apel și actele cauzei dovedesc legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept, care au dus la respingerea apelului declarat de către avocatul Chirtoacă

Tudor în numele inculpatului. Careva motive relevante în susținerea

argumentelor invocate recurentul instanței de recurs nu a prezentat.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către inculpatul Socolov Vadim, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Gavriliță Vitalie, și de către

inculpatul Socolov Vadim, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 15

octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2015, în cauza penală privindu-1 pe Socolov Vadim Alexandru, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Copia corespunde originalului

Judecător Timofti Vladimir

10