ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 26.08.2015

1ra-932/2015 — art. 27,186 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
26.08.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 27,186 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-932/2015 — art. 27,186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-932/2015

05 august 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului Cotorobai Marin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

COTOROBAI Marin Nicolae, născut la 24

mai 1988, originar și domiciliat în mun. Chișinău,

bd. Mircea cel Bătrîn nr. 25, ap. 116.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.05.2013 – 23.12.2014;

Instanța de apel: 30.01.2015– 10.03.2015;

Instanța de recurs: 25.06.2015 –05.08.2015.

Cotorobai M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,186 alin. (4) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 28 martie 2013, în jurul orei 19.00

aflîndu-se în or. Chișinău, bd. Negruzzi 2/4, împreună cu o altă persoană nestabilită de

organul de urmărire penală, în mod deschis, prin spargerea geamului, a pătruns în

automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î CNG 801, de unde a sustras 11 (unsprezece)

laptopuri de model „ASUS X501”, la preț de 5950 pentru unitate, ce aparțineau SRL

„Pro-Tomval”.

Tot atunci, Cotorobai M. a îmbarcat 8 laptopuri în microbuzul de model „Mercedes

216” cu n/î KBE 902, care se afla în imediata apropiere și la volanul căruia se afla o

persoană nestabilită de organul de urmărire penală, conștientizînd că în timpul sustragerii,

a fost observat de către șoferul automobilului „Dacia Logan”, Titomir R., nu a reușit să

îmbarce încă 3 laptopuri, lăsîndu-le lîngă automobilul „Dacia Logan” și părăsind locul

infracțiunii împreună cu persoana nestabilită de organul de urmărire penală. Ca rezultat al

acestor acțiuni, Cotorobai M. a cauzat proprietarului SRL „Pro-Tomval” pagubă

1

materială în proporții mari, în cuantum de 65450 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, de drept, faptele inculpatului Cotorobai M. întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 27,186 alin. (4) Cod penal, tentativa de sustragere pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc pentru depozitare,

în proporții mari.

Prin actul de sesizarea a instanței, Cotorobai M. a fost învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27,187 alin. (4) Cod penal, tentativă de jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două persoane, prin pătrundere în alt loc

de depozitare, în proporții mari.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul

Medeleanu G., care acționînd în interesele inculpatului a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Cotorobai M. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) Cod penal la o pedeapsă sub formă de amendă în limita minimă prevăzută de

sancțiunea normei specificate.

Partea apărării consideră calificarea acțiunilor lui Cotorobai M., drept una greșită

precum și pedeapsa stabilită, una prea aspră, or de către ultimul a fost comisă infracțiunea

prevăzută la art. 186 alin. (2) Cod penal, iar calificarea stabilită de instanța de fond și

anume tentativă de furt în proporții mari, este ilegală și neîntemeiată, neavînd nici un

suport probator.

Astfel, s-a specificat că din materialele cauzei penale date rezultă că au fost sustrase

doar 8 laptopuri, iar 3 au rămas în automobilul de model „Dacia Logan”, ceea ce se

confirmă prin declarațiile inculpatului date la organul de urmărire penală, a

reprezentantului părții vătămate Titomir R. și a martorului Lișinschi D.

Or, partea apărării a opinat că inculpatul a sustras doar 8 laptopuri, neavînd intenția

de a le sustrage și pe celelalte, din aceste considerente nu poate fi reținută în sarcina lui

tentativa de furt, incriminată de instanța de fond.

Subsidiar, apărătorul inculpatului a mai indicat că pedeapsa sub formă de închisoare

este una prea aspră pentru fapta săvîrșită și circumstanțele reale ale cauzei, în particular

avîndu-se în vedere că inculpatul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii, a

restituit toate bunurile sustrase, partea vătămată neavînd alte pretenții materiale sau de alt

ordin față de inculpat, fiind la prima abatere de agest gen, anterior nejudecat, fiind

căsătorit, avînd la întreținere un copil minor, astfel corectarea și reeducarea ultimului este

posibilă și prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Medeleanu G. în interesele

inculpatului Cotorobai M., cu menținerea sentinței fără modificări.

de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

2

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului și făcînd o

încadrare justă a acțiunilor acestuia în baza art. 27,186 alin. (4) Cod penal.

Astfel, cu toate că inculpatul nu recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate,

dar recunoaște săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal,

culpabilitatea acestuia în baza art. 27,186 alin. (4) Cod penal se dovedește integral din

sistemul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între

ele.

De asemenea, instanța de apel a menționat că poziția apărării este combătută și de

declarațiile reprezentantului părții vătămate Titomir R., care a menționat că în luna martie

2013, activa la SRL „Pro Tomval” în calitate de manager de vînzări. La 28.03.2013 pe la

orele 18:00, se afla în incinta magazinului „Grand Hall” a auzit alarma și a ieșit în fața

magazinului. I s-a părut suspect automobilul de model „Mercedes” ce se afla lîngă

automobilul „Dacia”. A început să se apropie de microbuzul „Mercedes”, nu a observat

careva persoane în microbuz, acesta s-a pornit din loc, el la acel moment a memorat

numerele. S-a apropiat de propria mașină de serviciu „Dacia Logan” și a observat că

geamul din dreapta era spart, astfel s-a întors în „Grand Hall”, anunțînd directorul și un

vînzător consultant fiind chemat 902. În automobilul „Dacia” erau 11 notebook-uri de

model „Asus”, dintre care erau dispărute 8, iar 3 calculatoare au rămas lîngă automobil.

Astfel, argumentele invocate de către inculpat și apărătorul său precum că acesta a

avut intenția de a sustrage doar 8 laptopuri și nu 11, instanța de apel le-a apreciat critic,

or, din analiza probelor sus-menționate s-a conturat concluzia că inculpatul avea scopul

de a sustrage toate laptopurile care se aflau în automobil.

Verificînd legalitatea pedepsi stabilite în privința inculpatului de către prima

instanță și în raport cu alegațiile apelantului, instanța de apel a reținut că aceasta a fost

stabilită în conformitate cu art. 75 Cod penal și s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana inculpatului, de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de

circumstanțele cauzei. Astfel, la materialele cauzei conform prevederilor art. 76 Cod

penal, circumstanțe ce atenuează răspunderea penală a inculpatului nu au fost stabilite și

conform vederilor art. 77 Cod penal, circumstanțe ce agravează vina inculpatului, de asemenea,

nu au fost stabilite.

Medeleanu R. acționînd în numele inculpatului Cotorobai M. a contest-o cu recurs

ordinar, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la

rejudecare, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În esență, recurentul invocă că calificarea acțiunilor reținută în sarcina inculpatului

este una greșită, iar pedeapsa aplicată este prea aspră.

Partea apărării susține că inculpatul este culpabil de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) Cod penal, întrucît ultimul a sustras pe ascuns din automobilul părții

vătămate doare 8 notebook-uri, ceea ce se confirmă atît din declarațiile inculpatului, cît și

a părții vătămate și a martorului Lișinschi D.

3

La caz, recurentul a specificat că nu este incidentă tentativa de infracțiune, întrucît

inculpatul nu a întreprins careva acțiuni pentru a sustrage și celelalte trei notebook-uri.

Subsidiar, apărătorul a specificat că pedeapsa sub formă de închisoare stabilită în

privința lui Cotorobai M. este una prea aspră, întrucît acesta a recunoscut parțial vina, a

restituit toate bunurile sustrase, iar partea vătămată alte pretenții nu are, este la prima sa

abatere penală, are la întreținere un copil minor, astfel corectarea lui poate fi realizată și

prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

În drept, titularul recursului își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

apărătorul inculpatului, menționînd că recurentul se referă la starea de fapt a cauzei, ceea

ce nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele ierarhic

inferioare și nu poate constitui temei de declarare a recursului ordinar.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a

acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, și

anume, menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, a fost aplicată pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale și faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În continuare, instanța de recurs înainte de a se expune punctat asupra criticilor

invocate de recurent, specifică că motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteza

a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de

fapt, instanța de apel, de altfel ca și cea de fond, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 27,186 alin. (4) Cod penal.

La caz, contrar celor invocate de recurent precum că instanța de apel a admis

eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se

4

remarcă că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului declarat de apărătorul inculpatului, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate

fără careva modificări.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi menținută, din

considerentele expuse pe larg în pct. 5 al prezentei decizii.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recursul ordinar declarat,

Colegiul penal amintește că chestiunea privind individualizarea pedepsei se cuprinde în

temeiul prescris de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Astfel, recurentul nu este de acord cu cuantumul pedepsei stabilite în privința

inculpatului de instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de instanța de apel, de 5

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, solicitînd

stabilirea unei pedepse mai blînde.

Verificînd materialele cauzei în acest aspect, Colegiul penal reiterează că pedeapsa

penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea acestuia, cît și din partea altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului Cotorobai M., a fost individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Prin urmare, la stabilirea cuantumului pedepsei și modalității de executare a

acesteia, în privința lui Cotorobai M., instanța de recurs apreciază că Colegiul penal al

Curții de Apel a ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal și de limitele prevăzute de

sancțiunea art. 27,186 alin. (4) Cod penal.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

cauzei privindu-l pe Cotorobai M., eronat a reținut în sarcina lui calificarea juridică în

baza art. 27,186 alin. (4) Cod penal, întrucît dînsul se face vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, deoarece a sustras pe ascuns din

automobilul părții vătămate doar 8 notebook-uri, ceea ce se confirmă atît din declarațiile

inculpatului, cît și a părții vătămate și a martorului Lișinschi D.

5

Aceste critici ale recurentului se circumscriu erorii prevăzute de pct. 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care, de altfel, a fost invocată de recurent și la etapa

judecării apelului și potrivit căreia hotărîrea instanței de apel este pasibilă atacării cu

recurs atunci cînd se constată că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum

aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost încadrată în

norma penală corectă, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme

penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În cauza deferită spre judecare, acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Așadar, instanța de recurs apreciază drept corectă soluția privind încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 27,186 alin. (4) Cod penal și expune următoarele

argumente în susținerea acestei statuări.

Din materialele cauzei se constată că, potrivit declarațiilor date de însuși inculpat la

etapa urmării penale, fiind audiat în calitate de bănuit, acesta a relatat că: „ ... După

aceasta am scos toate cutiile din automobilul dat și le-am pus pe asfalt, după ce cîte

patru le-am aruncat în microbusul său.” (f.d. 65-66)

După care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 28 martie 2013,

în foto-tabelul nr. 2, se vede cum trei cutii în care se află notebook-rile de model „ASUS

X501”, la preț de 5950 pentru unitate, ce aparțineau SRL „Pro-Tomval” și care erau jos

lîngă mașina de model „Dacia Logan” cu n/î CNG 801. (f.d. 7)

Potrivit art. 27 Cod penal se consideră tentativă de infracțiune acțiunea sau

inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din

cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Astfel, în cauza deferită judecății, în mod argumentat s-a concluzionat asupra

incriminării prevederilor art. 27 Cod penal, or făptuitorul prin actele de executare, a

atentat la obiecte concrete și a creat un pericol real de a-i cauza proprietarului bunurilor

un prejudiciul în proporții mari.

În speță, inculpatul a întreprins toate acțiunile necesare din punctul său de vedere

pentru sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, și anume: a spart geamul și a

pătruns în automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î CNG 801, de unde a scos 11

(unsprezece) laptopuri de model „ASUS X501”, la preț de 5950 pentru unitate, ce

aparțineau SRL „Pro-Tomval”. Tot atunci, Cotorobai M. a îmbarcat 8 laptopuri în

microbuzul de model „Mercedes 216” cu n/î KBE 902, care se afla în imediata apropiere

6

de mașina de unde ultimul le sustrăgea, dar conștientizînd că în timpul sustragerii, a fost

observat de către șoferul automobilului „Dacia Logan”, Titomir R., nu a reușit să îmbarce

încă 3 laptopuri, lăsîndu-le lîngă automobilul „Dacia Logan” și părăsind locul infracțiunii

împreună cu persoana nestabilită de organul de urmărire penală.

Așadar, faptul că nu au survenit consecințele caracteristice infracțiunii de furt în

proporții mari, în vederea realizării cărora a acționat Cotorobai M. se datorează unor

circumstanțe independente de voința acestuia, iar acțiunile lui întrunesc indubitabil

elementele unei tentative consumate.

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la vinovăția inculpatului

sunt corecte și corespund materialului probator.

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința lui Cotorobai M., nefiind identificată de instanța de recurs prezența vreunei erori

judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal

consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către apărătorul Medeleanu R. în

numele inculpatului în cererea de recurs ordinar deferit spre examinare.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului Cotorobai Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Cotorobai Marin

Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-04-21
0,95
1ra-558/2017 — art.186 alin.5 CP
Dosarul 1ra-558/2017 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 22 martie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Petru
CSJ 2014-12-17
0,94
1ra-1776/2014 — art.187 alin.2 lit.d,f CP
Dosarul nr. 1ra- 1776/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 17 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: Președinte – Petru Ursache, Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru, examinînd admisibilitatea în principiu a
CSJ 2016-03-10
0,93
1ra-337/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-337/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 16 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadi
CSJ 2016-11-09
0,93
1ra-1916/2016 — art. 186 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1916/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Petru examinînd admi
CSJ 2015-11-27
0,93
1ra-1200/2015 — art. 187 alin. 2 lit.f CP
Dosarul nr. 1ra-1200/2015 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORA
Sursă