1ra-1916/2016 — art. 186 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1916/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Sîngerei din 04 martie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016 în cauza penală privindu-l pe

CAZACU Vitalie Victor, născut la 09

noiembrie 1985, originar și domiciliat în sat.

Rădoaia, r-nul Sîngerei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.01.2015 – 04.03.2016;

Instanța de apel: 21.04.2016 – 15.06.2016;

Instanța de recurs: 29.09.2016 – 09.11.2016.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Cazacu V. în beneficiul lui Petrov E. a

prejudiciului material în cuantum de 44 700 lei și în beneficiul lui Alexei A. în sumă de

18 500 lei.

07 noiembrie 2014 spre 08 noiembrie 2014, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, înțelegînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, din interes de profit, prin

spargerea geamului, a pătruns în casa cet. Petrov E., situată în sat. Rădoaia, r-nul

Sîngerei, de unde a sustras pe ascuns bunuri în valoare totală de 49438 lei, cauzîndu-i

părții vătămate o daună considerabilă.

Tot el, la 02 octombrie 2015, din aceleași motive, pe ascuns a pătruns prin fereastră

în domiciliul cet. Alexei A., situat în or. Soroca, str. Busuiocului 1, de unde a sustras și

însușit bunuri și mijloace bănești în sumă de 18500 lei, cauzîndu-i părții vătămate un

prejudiciu material considerabil.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

1

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal - furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane prin pătrunderea în locuință săvîrșite în proporții mari.

prevăzut de art. 401 Cod de procedură penală, de către inculpatul Cazacu V., care a

solicitat să fie luată în considerație cererea de apel, să nu fie respinsă, indicînd că nu este

de acord cu termenul pedepsei stabilite în privința sa, deoarece nu i-au fost luate

amprentele și i-a fost refuzat în audierea martorului principal Onofraș S.

inculpatului a fost respins, ca fiind depus peste termen, cu menținerea sentinței atacate

fără modificări.

prevederilor art.402 alin. (l) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de

la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Conform art.403 alin. (1) Cod de procedură penală apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel

constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în

cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Însă, după cum rezultă din actele dosarului, examinarea cauzei penale în prima

instanță a avut loc în prezența părților, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată

din 04.03.2016 (f.d.210), pronunțarea sentinței integrale a avut loc la data de 04.03.2016,

cu participarea inculpatului, iar după ședință acestuia i-a fost înmînată, contra semnătură,

copia sentinței motivate.

Din atare considerente, instanța de apel a specificat că începutul termenului de atac

pentru inculpat curge de la data de 05.03.2016, cu expirarea termenului la data de

21.03.2016.

Cazacu V. a depus apel, în textul căreia este indicată data de 22.03.2016, iar pe plic

este indicată data de 29.03.2016, însă ambele date fiind peste termenul prevăzute de

art.402 alin.(l) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a specificat că careva motive întemeiate pentru repunerea

în termenul de atac a apelului declarat de către inculpat, nu sunt, mai mult că o astfel de

solicitare nu a parvenit nici din partea inculpatului.

către inculpat, care fără a invoca vreun temei din cele exhaustiv prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești adoptate în

privința sa, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În esență, în cererea de recurs inculpatul menționează că nu este de acord cu

epizodul furtului din data de 02 octombrie 2015, incriminat acestuia prin rechizitoriu și

pledează că este nevinovat. De asemenea, consideră că instanțele au încălcat principiul

prezumției nevinovăției în privința sa și dreptul lui la un proces echitabil prin refuzul în

audiere a unui martor.

2

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de inculpat

menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele

considerente.

În primul rînd este important de a enunța că, potrivit dispoziției art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțe, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest

articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu

corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă

cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură

penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în

cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanța de apel.

Pe de altă parte, este relevant de a menționa că, argumentele invocate în recurs,

pentru a fi preluate spre examinare, trebuie să fie discutate la etapa judecării apelului,

aceasta fiind o condiție stipulată de legislator în art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală.

În cauza deferită judecății, recurentul critică hotărîrile adoptate de instanțele ierarhic

inferioare și pledează pentru nevinovăția sa pe epizodul furtului săvîrșit la data de 02

octombrie 2015.

Însă, după cum se reține din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți, apelul inculpatului a fost respins, ca depus peste termen. Prin alte cuvinte,

argumentele expuse în textul cererii de apel declarate de inculpat la 29 martie 2016 nu au

fost verificate de instanța de apel pe fond, întrucît instanța, argumentîndu-și soluția de

respingere a cererii, a făcut trimitere la prevederile art. 402, 403 Cod de procedură

penală, care se referă la termenul de declarare a apelului și modul de calculare a acestuia.

Deci, în contextul celor expuse, instanța de recurs amintește că termenul de apel

este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind

absolut și avînd un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală raportate la

explicațiile pct. 6.5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine

3

de apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că la calcularea

termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea

prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească

într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua

de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

În speță, corect instanța de apel a conchis că examinarea cauzei penale în prima

instanță a avut loc în prezența părților, iar potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată din 04.03.2016 inculpatul a fost prezent la pronunțarea sentinței integrale și

după ședință acestuia i-a fost înmînată, contra semnătură, copia hotărîrii judecătorești.

Respectiv, corect instanța de apel a specificat că începutul termenului de atac pentru

inculpat curge de la data de 05.03.2016 și expiră la data de 21.03.2016.

Însă, Cazacu V. a depus cererea de apel la data de 29.03.2016, conform ștampilei de

pe plic, adică peste termenul de 15 zile prevăzute de art.402 alin.(l) Cod de procedură

penală pentru declararea apelului. (vol. II, f.d. 230)

Pe cale de consecință, avînd în vederea cele consemnate supra, Colegiul penal reține

că în speța discutată termenul de declarare a apelului a fost omis vădit de către inculpat,

din circumstanțe imputabile lui, iar argumentele invocate de acesta în cererea de recurs

nu vor fi preluate pentru examinare, o dată ce nu au constituit obiectul discuției la etapa

judecării apelului.

Față de cele ce preced, Colegiul penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a

recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de

conținut.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cazacu Vitalie Vladimir,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2016, în propria

cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 429-430

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

4