1ra-554/17 — art.186 alin.2 lit.c, d CP

Dosarul nr.1ra-554/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, declarat

de inculpatul

Vasilache Ion Xxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

s.Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

1.Prima instanță: 06.07.2016 - 20.09.2016;

2.Instanță de apel: 17.10.2016 - 30.11.2016;

3.Instanța de recurs: 02.02.2017 - 01.03.2017.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 1 an închisoare.

În baza art.85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a

fost adăugată în întregime pedeapsa neexecutată, fixată prin sentința Judecătoriei

Ungheni din 23 februarie 2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Vasilache Ion, la 10 mai 2016, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin spargerea geamului a pătruns în

domiciliul lui Leahu Maria din s.Alexeevca, r-nul Ungheni, de unde a sustras pe ascuns

mai multe bunuri în valoare totală de 1110 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu

material în proporții considerabile.

în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărârii, prin care

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, pe motiv că instanța nu a estimat corect bunurile

sustrase, ele având o valoare mai mică, mai mult acestea au fost restituite părții vătămate,

totodată a solicitat aplicarea amnistiei, considerând că întrunește condițiile aplicării ei

prevăzute de lege.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.Vasilache.

1

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui I.Vasilache în săvârșirea infracțiunii

imputate, fiind bazate pe declarațiile părți vătămate și a însăși inculpatului, date atât la

urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, care coroborează cu materialele

cauzei, just încadrând acțiunile acestuia în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal.

La fel, instanța a considerat că pedeapsa aplicată lui I.Vasilache este una echitabilă

în raport cu cele comise, având scopul corectării inculpatului, și aceasta se încadrează

în limitele prevăzute de lege, deoarece aplicarea unei sancțiuni mai blânde, fără

executarea reală a pedepsei cu închisoarea, nu-și va atinge scopul. Totodată, s-a

reținut faptul că I.Vasilache a fost anterior judecat prin sentința Judecătoriei

Ungheni din 23.02.2015 fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea a fost

suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani, însă din nou a săvârșit cu intenție

o infracțiune în interiorul termenului de probațiune.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanța just a respins cererea

inculpatului privind aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016, privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și

încetarea procesului penal, deoarece în acest sens au fost constatate impedimente

prevăzute la art.10 lit.m) al Legii nominalizate.

I.Vasilache care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărârii, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă și aplicarea amnistiei.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile stipulate în acest articol.

Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, având în vedere că recurentul

critică pedeapsa stabilită considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai

blândă, temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura

pedepsei când se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat.

La stabilirea pedepsei inculpatului I.Vasilache, instanțele de fond au ținut seama

pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării inculpatului.

2

Totodată, instanțele de fond, la individualizarea pedepsei, au luat în considerație că

infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor

mai puțin grave, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit activ, la locul

de trai se caracterizează negativ, că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare

și, fiindu-i aplicată pedeapsa cu suspendarea executării condiționate pe termen de probă,

în temeiul art.90 Cod penal, din nou a săvârșit cu intenție o infracțiune în cadrul

termenului de probațiune, astfel just au ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea lui

nu poate avea loc decât prin izolare de societate.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei lui I.Vasilache, instanțele de fond au dat deplină

eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, fiind respectate

prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul când persoana vinovată a comis

infracțiunea în interiorul termenului de probațiune, inclusiv și prevederile art.3641 Cod

de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind echitabilă,

proporțională faptei săvârșite și individualizată conform prevederilor legale.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, și aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde.

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului.

Astfel, Colegiul penal conchide că atât prima instanță, cât și instanța de apel la

individualizarea pedepsei inculpatului I.Vasilache, au ținut cont în măsura deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei.

Argumentul inculpatului privind aplicarea prevederilor Legii nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova și încetarea procesului penal, nu poate fi luat în

considerație.

La acest capitol Colegiul penal constată că, instanțele de fond just au indicat că

I.Vasilache nu cade sub incidența prevederilor art.2-9, 11, 12 din Legea sus nominalizată.

Mai mult, conform art.10 lit.m) din Legea dată, prevederile privind amnistia nu se aplică

persoanei în privința căreia a fost înlăturată răspunderea penală de trei sau mai multe ori,

în temeiul împăcării părților, conform prevederilor art.109 Cod penal. Iar conform

materialelor cauzei, rezultă că anterior, în privința inculpatului, de trei ori a fost dispusă

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, prin sentințele Judecătoriei

Ungheni (f.d.59-61).

Concomitent, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost

anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțându-se

argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

3

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se

conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vasilache Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, în propria lui

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 martie 2017.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4