1ra-554/17 — Art.186 alin.2 lit.c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 20 septembrie 2016, Vasilache Ion a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 1 an închisoare. În baza art.85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată în întregime pedeapsa neexecutată, fixată prin sentința Judecătoriei Ungheni din 23 februarie 2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Vasilache Ion, la 10 mai 2016, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin spargerea geamului a pătruns în domiciliul lui Leahu Maria din s.Alexeevca, r-nul Ungheni, de unde a sustras pe ascuns mai multe bunuri în valoare totală de 1110 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărârii, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, pe motiv că instanța nu a estimat corect bunurile sustrase, ele având o valoare mai mică, mai mult acestea au fost restituite părții vătămate, totodată a solicitat aplicarea amnistiei, considerând că întrunește condițiile aplicării ei prevăzute de lege.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.Vasilache. 1 Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui I.Vasilache în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind bazate pe declarațiile părți vătămate și a însăși inculpatului, date atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, care coroborează cu materialele cauzei, just încadrând acțiunile acestuia în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal. La fel, instanța a considerat că pedeapsa aplicată lui I.Vasilache este una echitabilă în raport cu cele comise, având scopul corectării inculpatului, și aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, deoarece aplicarea unei sancțiuni mai blânde, fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea, nu-și va atinge scopul. Totodată, s-a reținut faptul că I.Vasilache a fost anterior judecat prin sentința Judecătoriei Ungheni din 23.02.2015 fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani, însă din nou a săvârșit cu intenție o infracțiune în interiorul termenului de probațiune. De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanța just a respins cererea inculpatului privind aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și încetarea procesului penal, deoarece în acest sens au fost constatate impedimente prevăzute la art.10 lit.m) al Legii nominalizate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul I.Vasilache care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărârii, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă și aplicarea amnistiei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile stipulate în acest articol. Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, având în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai blândă, temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei când se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat. La stabilirea pedepsei inculpatului I.Vasilache, instanțele de fond au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării inculpatului. 2 Totodată, instanțele de fond, la individualizarea pedepsei, au luat în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit activ, la locul de trai se caracterizează negativ, că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare și, fiindu-i aplicată pedeapsa cu suspendarea executării condiționate pe termen de probă, în temeiul art.90 Cod penal, din nou a săvârșit cu intenție o infracțiune în cadrul termenului de probațiune, astfel just au ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea lui nu poate avea loc decât prin izolare de societate. Prin urmare, la stabilirea pedepsei lui I.Vasilache, instanțele de fond au dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, fiind respectate prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul când persoana vinovată a comis infracțiunea în interiorul termenului de probațiune, inclusiv și prevederile art.3641 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind echitabilă, proporțională faptei săvârșite și individualizată conform prevederilor legale. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, și aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde. Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, Colegiul penal conchide că atât prima instanță, cât și instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului I.Vasilache, au ținut cont în măsura deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei. Argumentul inculpatului privind aplicarea prevederilor Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și încetarea procesului penal, nu poate fi luat în considerație. La acest capitol Colegiul penal constată că, instanțele de fond just au indicat că I.Vasilache nu cade sub incidența prevederilor art.2-9, 11, 12 din Legea sus nominalizată. Mai mult, conform art.10 lit.m) din Legea dată, prevederile privind amnistia nu se aplică persoanei în privința căreia a fost înlăturată răspunderea penală de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților, conform prevederilor art.109 Cod penal. Iar conform materialelor cauzei, rezultă că anterior, în privința inculpatului, de trei ori a fost dispusă încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, prin sentințele Judecătoriei Ungheni (f.d.59-61). Concomitent, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și 3 temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vasilache Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 martie 2017. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4