1ra-1776/2014 — Art.187 alin.2 lit.d,f CP

Prima instanță: 10.01.2014 – 04.04.2014,

Instanța de apel: 16.05.2014 – 18.06.2014,

Instanța de recurs: 12.11.2014 – 17.12.2014. C ON STA TĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 04 aprilie 2014 Cotorobai S. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fără amendă. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Slobozia din 14.11.2013, pedeapsa definitivă lui Cotorobai S. i-a fost stabilită 5 (cinci) ani 1 (una) lună închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 11 decembrie 2013 Cotorobai S., aflîndu-se pe str. Ștefan cel Mare, s. Tudora, r-nul Ștefan Vodă, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria cet. Popovici T. și din șopron a sustras cinci găini la prețul uneia de 80 lei. În timp ce sustrăgea bunurile, a fost surprins de stăpînă, care i-a spus să lase 1 păsările, însă Cotorobai S. nu a reacționat la solicitarea lui Popovici T. și cu bunurile sustrase a dispărut într-o direcție necunoscută, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 400 lei. 3. Nefiind de acord cu sentința, inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri de achitare, deoarece nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014, apelul a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Cotorobai S. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal. Deși inculpatul vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a conchis că în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d), f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzare de daune în proporții considerabile, și vina lui în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral prin declarațiile părții vătămate Popovici T., martorilor Bezusenco A., Cotorobai N., Țurcan V., Osipoi S., precum și de probele administrate de către organul de urmărire penale și cercetate în cadrul cercetării judecătorești, cum ar fi:  procesul - verbal de cercetare la fața locului cu foto tabelul anexat (f. d. 6- 7; 8-15);  procesul - verbal de examinare a obiectului recunoscut drept corp delict (f. d. 48-51). Verificînd legalitatea pedepsei stabilite instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 61, 75, 85 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante, și anume faptul, că partea vătămată nu are pretenții față de inculpat, deoarece acesta i-a restituit prejudiciul, și de circumstanțele agravante, faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și antecedentele penale nu au fost stinse, iar la momentul săvîrșirii infracțiunii inculpatul se afla în termenul de probă aplicat printr-o altă sentință, executarea căreia a fost suspendată. În aceste condiții instanța de apel a stabilit că inculpatului Cotorobai S. i-a fost aplicată o pedeapsă corectă, echitabilă și în limitele prevederilor legale.

Decizia instanței de apel este atacată în termen cu recurs ordinar de inculpatul Cotorobai S., care solicită casarea hotărîrilor judecătorești în 2 privința sa, invocînd faptul că nu a săvîrșit infracțiunea imputată, deoarece în ziua respectivă a fost la lucru și a consumat băuturi alcoolice, dar nu a comis jaful. A hotărît să restituie părții vătămate cinci găini din ale sale pentru a nu se ajunge la judecată. Consideră că pedeapsa aplicată față de el este prea aspră, deoarece nu s-a luat în considerație faptul, că s-a împăcat cu partea vătămată, care nu are pretenții față de el, precum și faptul că este invalid, îi lipsește un ochi și este bolnav de tuberculoză, iar în penitenciar nu are condiții necesare pentru a se trata. Solicită înlocuirea pedepsei aplicate cu o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate sau aplicarea față de el a prevederilor art. 95 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Deși în recursul declarat, inculpatul Cotorobai S. nu face referire la erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, Colegiul penal consideră că acesta, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, se invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii și dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 7.1. Colegiul penal menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Cotorobai S. a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanțele judecătorești inferioare în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal - „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzare de daune în proporții considerabile”. Instanța de recurs consideră că instanța de fond și instanța de apel corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de 3 probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Cotorobai S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, motivîndu-și soluția în acest sens așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii. 7.2. Referitor la critica recurentului privind aplicarea pedepsei prea aspre pentru infracțiunea săvîrșită, Colegiul penal consideră că, instanțele ierarhic inferioare corect i-au stabilit pedeapsa ținînd cont de prevederile art. 75, 61 Cod penal, precum și de art. 85 Cod penal, deoarece la momentul săvîrșirii infracțiunii inculpatul se afla în termenul de probă stabilit printr-o altă sentință, executarea căreia a fost suspendată. Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că inculpatului Cotorobai S. i s-a aplicat o pedeapsă echitabilă de către instanțele ierarhic inferioare, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, motivîndu-și soluția în acest sens, indicată în pct. 5 al prezentei decizii. 7.3. În ce privește solicitarea recurentului de a fi aplicat art. 95 Cod penal, care prevede liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave, Colegiul penal menționează că, inculpatul este în drept de a se adresa cu cerere în instanța de judecată de la locul de ispășire a pedepsei în conformitate cu 4 prevederile art. 469 – 471 Cod de procedură penală, deoarece această solicitare nu a fost expusă în instanța de fond pînă la pronunțarea sentinței. Instanța de recurs conchide că, temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct.8) și pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Cotorobai S. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cotorobai Serghei Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 18 iunie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 21 ianuarie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Petru Moraru 5