1ra-811/2015 — art. 191 alin. 2, lit. b,c,d CP

1ra-811/2015 — art. 191 alin. 2, lit. b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-811/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Pruteanu Larisa și de avocatul

Grigoraș Ana în numele inculpatei Șipon Iulia prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2015, în

cauza penală în privința lui

Pruteanu Larisa Eremia,

născută la 27 iunie 1977, originară și domiciliată în

r-nul Hîncești, s. Boghiceni,

și

Șipon Iulia Vasile,

născută la 18 octombrie 1972, originară și domiciliată

în r-nul Hîncești, s. Boghiceni,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

de fond);

mai 2014 – pînă la 06 aprilie 2015 (instanța de apel);

la 09 iunie 2015 – pînă la 11 august 2015 (instanța de

recurs ordinar);

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

Pruteanu Larisa au fost achitate de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b),c),d) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

fost învinuite de faptul că, ele activînd în conformitate cu ordinul de angajare

nr.24 P din 11.04.2005 în calitate de Șef al Oficiului Poștal Boghiceni, și

1

respectiv în conformitate cu ordinului de angajare Nr. 72 P din 12.09.2007 în

calitate de factor poștal în cadrul Oficiului Poștal Boghiceni, folosindu-se de

situația de serviciu, împreună și prin înțelegere prealabilă, au însușit bani în

sumă totală de 2911, 32 lei, destinați pentru achitarea alocațiilor sociale de

invaliditate beneficiarului Lidia Luchian în numele feciorului său minor

Nicolae Luchian, care este invalid de gradul II pentru perioada lunilor

octombrie 2009 - mai 2010, cauzînd astfel părții vătămate o daună în proporții

considerabile.

casarea acesteia, și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care, inculpatele să fie condamnate conform

învinuirii înaintate, la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe

un termen de probă de 2 ani fiecare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții

de conducere sau de administrare pe un termen de 4 ani, fiecare.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a menționat că, prin

probele prezentate de partea acuzării cu certitudine s-a stabilit vinovăția

inculpatelor în săvârșirea infracțiunii de delapidare a averii străine, însă

instanța de fond unilateral a examinat cauza și pripit a admis argumentele

apărării care sunt declarative, fără a da o apreciere la justa valoare probelor

prezentate de acuzare.

2013, apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect

a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente ce ar demonstra vinovăția

inculpatelor Șipon Iulia și Pruteanu Larisa în săvîrșirea infracțiunii imputate.

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecată, pe motiv că instanțele ierarhic inferioare fără a da o

apreciere corespunzătoare probelor, pripit și greșit au concluzionat despre

nevinovăția inculpatelor.

aprilie 2014, recursul ordinar declarat a fost admis, casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a menționat că,

argumentele invocate în recurs își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor

statuată în cauză, inclusiv sub aspectul că, judecînd apelul, instanța de apel s-a

limitat doar la preluarea motivării primei instanțe, pe cînd ultima era obligată

printr-o nouă examinare a motivelor invocate de apelant, să răspundă motivat

la fiecare dintre criticele invocate.

În continuare Colegiul lărgit a reținut că, concluzia instanțelor de

judecată, precum că sentința de achitare este legală, deoarece ”(...) de organul

de urmărire penală nu a fost identificată, ridicată și prezentată însăși

dispoziția de plată ce ar reflecta modul de achitare a indemnizației sociale pe

numele Lidiei Luchian pentru perioada octombrie 2009 - mai 2010” - este una

pripită și neargumentată, fiind contrară probatoriului legal administrat de

către organul de urmărire penală.

2015, apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Șipon Iulia și Pruteanu Larisa au fost condamnate în baza art. 191

alin. (2) lit. b),c),d) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 10 000 lei, fiecare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții de conducere sau de administrare în cadrul instituțiilor

de expediere, transport, depozitare a bunurilor pe un termen de 1 an, fiecare.

S-a dispus încasarea din contul lui Șipon Iulia și Pruteanu Larisa în mod

solidar în beneficiul părții vătămate Luchian Lidia suma de 2911,32 lei.

Pruteanu Larisa stabilită prin rechizitoriu, concluzionînd că probele

prezentate de partea acuzării și anume: declarațiile părții vătămate Luchian

Lidia, martorilor Tabacaru Ana, Mereuță Angela, Armencea Sofia, David

Maria, Brînză Emilia, Pușcaș Tatiana, informația eliberată de Centrul de Poștă

Hîncești; ordinul de angajare nr. 24-P din 11 aprilie 2005; ordinul de angajare

nr.72P din 12.09.2007, confirmă vinovăția acestora în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.

Astfel, dînd o nouă apreciere probelor administrate în cauză, instanța de

apel a considerat că, vinovăția lui Șipon Iulia și Pruteanu Larisa în săvîrșirea

faptei infracționale constatate și anume delapidarea averii străine, adică însușirea

3

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită de două

persoane cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, a fost dovedită pe deplin.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond contrar prevederilor art.

24 Cod de procedură penală, a pus la baza sentinței de achitare declarațiile

inculpatelor și probele apărării, fără a da o apreciere obiectivă probelor

prezentate de partea acuzării.

În continuare instanța de apel apreciind probele prezentate de părți prin

prisma prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală, a conchis că

inculpatele în virtutea situației de serviciu au fost singurele persoane care

aveau posibilitatea să însușească banii care erau destinați pentru a fi transmiși

lui Luchian Lidia, ulterior acestea urmărind scopul camuflării însușirii ilegale

a banilor, intenționat nu au transmis dispoziția de plată către Centrul de Poștă

Hîncești, deoarece cunoșteau că beneficiarul Luchian Lidia nu a primit banii,

iar în cazul în care s-ar fi constatat că semnăturile nu existau în dispoziția de

plată fie că acestea nu au fost executate de însuși beneficiara, acestea riscau a fi

atrase la răspundere penală, de aceia unica soluție firească era ca o astfel de

dispoziție de plată să nu existe, fapt care va face imposibil de stabilit dacă

Luchian Lidia a beneficiat în realitate de indemnizația socială sau nu, și prin

urmare, o astfel de soluție a și fost realizată de către inculpate.

În argumentarea acestei concluzii Colegiul penal a reținut că inculpatele

în cadrul ședinței instanței de apel nu au putut explica faptul, cum a fost

posibil ca dispozițiile de plată pe numele altor persoane, care au fost remise în

aceiași zi cu dispoziția de plată pe numele lui Luchian Lidia au ajuns la

Centrul de Poștă Hîncești și se păstrează în arhivă, iar dispoziția de plată pe

numele părții vătămate nu se regăsește în cadrul Centrului de Poștă Hîncești,

odată ce însăși inculpatele au declarat că au participat nemijlocit la sigilarea

sacilor în care se aflau dispozițiile de plată, inclusiv cea pe numele lui Luchian

Lidia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatelor, instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, care este o infracțiune gravă, fiind comisă cu folosirea

situației de serviciu, de personalitatea inculpatelor, considerînd posibilă

aplicarea pedepsei sub formă de amendă în cuantum minim prevăzut de

sancțiunea normei penale incriminate, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de conducere sau de administrare în cadrul instituțiilor de expediere,

4

transport, depozitare a bunurilor pe un termen de 1 an, fiecare.

avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Pruteanu Larisa și avocatul

Grigoraș Ala în numele inculpatei Șipon Iulia, care au solicitat casarea deciziei

contestate și menținerea hotărîrii primei instanțe, argumentînd următoarele:

- instanța de apel și-a bazat decizia doar pe presupuneri și în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, care urmau a fi apreciate critic în

lipsa altor probe;

- instanța nu a elucidat faptul cine anume a sustras banii, Pruteanu

Larisa sau Șipon Iulia și fără a intra în esență a dedus prin presupuneri că

suma invocată în rechizitoriu a fost sustrasă de ambele;

- instanța de apel neîntemeiat a refuzat să anexeze la materialele cauzei

copiile dispozițiilor de plată care confirmă că partea vătămată totuși a primit

acești bani, și nici nu s-a pronunțat asupra acestor probe în decizia recurată;

- organul de urmărire penală contrar prevederilor art. 93 Cod de

procedură penală nu și-a realizat obligația de a dobîndi în modul stabilit de

lege toate probele necesare, nefiind anexate actele reviziei efectuate de către

persoanele cu funcții de răspundere din cadrul organului poștal la care în

declarațiile sale sau referit ambele inculpate;

- atît declarațiile părții vătămate cît și declarațiile celorlalți martori ai

acuzării, nu demonstrează vinovăția inculpatelor în comiterea infracțiunii

incriminate.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, menționînd că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile, deoarece autorii nu au invocat concret nici unul din temeiurile

prevăzute de art. 427 CPP, care este conținutul acestuia, argumentarea din

punct de vedere a problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță

deosebită pentru jurisprudență. Recurentele solicită reaprecierea probelor,

considerînd că nu au fost respectate prevederile art. 101 CPP.

Însă, din materialele cauzei rezultă că la examinarea speței date instanța

de apel ținînd cont de prevederile art. 26-27, 93-101 CPP just a reținut starea

de fapt și de drept, corect încadrînd acțiunile inculpatelor în baza art. 191 alin.

(2) lit. b),c),d) Cod penal.

5

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din

următoarele considerente.

Colegiul penal lărgit, constată că la cercetarea cauzei, instanța de apel a

ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți,

le-a verificat minuțios, le-a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblul, din punct de vedere

al coroborării lor, întemeiat a dedus concluzia că, fapta inculpatelor Pruteanu

Larisa și Șipon Iulia, întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art.191

alin (2) lit. b),c),d) Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și

minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel.

Din materialele cauzei se reține că Șipon Iulia și Pruteanu Larisa, de

către organul de urmărire penală au fost învinuite, de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.191 alin. (2) lit.b),c),d) Cod penal adică, însușirea bunurilor

6

altei persoane încredințate în administrarea vinovatului de două sau mai multe

persoane, cu folosirea situației de serviciu.

Prima instanță le-a achitat pe Șipon Iulia și Pruteanu Larisa de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel judecînd apelul acuzatorului de stat și considerînd că

vina inculpatelor în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită pe deplin

a casat sentința de achitare și a pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care le-a condamnat pe Șipon Iulia și

Pruteanu Larisa conform învinuirii incriminate prin rechizitoriu.

Analizând probele descrise în punctul 8 al prezentei decizii și expuse în

decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

corect a concluzionat că vinovăția inculpatelor pe deplin este dovedită, or

acestea în virtutea situației de serviciu au fost singurele persoane care aveau

posibilitatea să însușească banii destinați pentru beneficiarul Luchian Lidia, iar

ulterior ducîndu-și intențiile criminale pînă la sfîrșit, în scopul camuflării

însușirii ilegale a banilor, intenționat nu au transmis dispoziția de plată către

Centrul de Poștă Hîncești.

Argumentele recurentelor, precum că probele administrate au fost

apreciate incorect și unilateral, iar hotărîrea de condamnare este bazată în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, care urmau a fi apreciate critic, în

opinia Colegiului, sînt neîntemeiate, or, la baza deciziei instanța de apel a pus

pe lîngă declarațiile părții vătămate, care afirmă că pe perioada septembrie

2009-mai 2010 nu a beneficiat de alocațiile destinate pentru fiul său Nicolae, și

alte probe cum ar fi: răspunsul nr. 19 din 20.01.2012, din care rezultă că

dispoziția de plată a pensiei pe numele Luchian Lidia pe perioada octombrie-

decembrie 2009 - 2010 lipsește (f.d.28, vol. I); răspunsul nr. 03/04-397 din

23.01.2012, potrivit căruia dispozițiile de plată în baza cărora s-au efectuat

plățile alocațiilor sociale cet. Luchian L. se păstrează la CT de poștă Hîncești

(f.d.29, vol. I); precum și declarațiile martorului Tabacaru Ana, care a

comunicat că activînd în funcția de șefa serviciului de exploatare a oficiului

poștal Hîncești, nici o dată nu a văzut în original dispoziția de plată pe

numele lui Luchian Lidia pe perioada septembrie 2009-decembrie 2010.

Un alt motiv invocat de avocata Lepădatu T. este acela că instanța de

apel nu a elucidat faptul cine anume a sustras banii Pruteanu L. sau Șipon Iu.

7

și fără a intra în esență a dedus prin presupuneri că suma invocată în

rechizitoriu a fost sustrasă de ambele.

La acest capitol Colegiul relevă că, inculpatele erau unicele persoane

responsabile de transmiterea (pensiilor, alocațiilor, indemnizațiilor)

beneficiarilor, la fel, atît factorul poștal cît și șefa oficiului poștal erau

responsabile de evidența și păstrarea dispozițiilor de plată, care sunt unicele

acte care pot confirma sau infirma dacă beneficiarul a primit sau nu

pensia/indemnizația sau alocația.

Totodată potrivit declarațiilor inculpatelor rezultă că dispoziția în cauză

a fost transmisă spre păstrare la Centrul de Poștă Hîncești împreună cu încă

trei dispoziții de plată pe numele altor persoane, însă reieșind din informația

parvenită de la Centrul de Poștă Hîncești precum și din declarațiile

martorului Tăbăcaru Ana, dispoziția de plată pe numele lui Luchian Lidia pe

perioada septembrie 2009-2010 lipsește, iar celelalte dispoziții nr. 195011,

112304 și 174867, care au fost transmise în aceiași zi, se păstrează în arhiva

Centrului de Poștă Hîncești (f.d.30, vol. III).

Tot aici, Colegiul relevă că din declarațiile martorului Tabacaru Ana

rezultă că în arhiva Centrului de Poștă Hîncești se păstrează alte 3 dispoziții

de plată pe numele lui Luchian Lidia, pentru diferite perioade, însă dispoziția

de plată pentru perioada septembrie-decembrie 2009-2010 nu se regăsește în

arhivă.

Generalizînd cele menționate instanța de recurs conchide că, concluzia

Curții de Apel este justă, referitor la faptul că inculpatele după ce au însușit

banii, care urmau a fi transmiși părții vătămate și urmărind scopul camuflării

delapidării, intenționat nu au transmis dispoziția de plată pentru păstrare la

Centrul de Poștă Hîncești, pentru a nu fi atrase la răspundere în cazul în care

se depista că această dispoziție nu conținea semnături din numele

beneficiarului, or aceste semnături nu au fost efectuate de beneficiar ci de o

altă persoană.

Referitor la argumentul invocat de avocata Lepădatu Tatiana în partea

ce ține de refuzul neîntemeiat al instanței de apel de a anexa la materialele

cauzei copiile dispozițiilor de plată care confirmă că partea vătămată totuși a

primit acești bani, și nici nu s-a pronunțat asupra acestor probe în decizia

recurată Colegiul penal lărgit relevă că, instanța de apel și-a argumentat

refuzul de a anexa copia dispoziției de plată, prin faptul că aceasta reprezintă

o copie xerox neautentificată, nefiind cunoscut locul păstrării originalului

8

dispoziții date, pentru a putea verifica dacă aceasta corespunde originalului

sau nu.

Este de menționat și faptul că apărarea nu a indicat motivele care au

împiedicat prezentarea acestei copii de pe dispoziția de plată nr. 104194 în

primă instanță, în corespundere cu prevederile art. 413 alin. (4) Cod de

procedură penală.

Colegiul penal respinge argumentul invocat de avocatul Grigoraș Ana

precum că organul de urmărire penală contrar prevederilor art. 93 Cod de

procedură penală nu și-a realizat obligația de a dobîndi în modul stabilit de

lege toate probele necesare, or, procurorul conducîndu-se de prevederile art.

281 alin. (1) Cod de procedură penală, considerînd că probele acumulate sunt

concludente și suficiente, corect a emis ordonanța de punere sub învinuire.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de

fapt a fost stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului

ansamblu probator administrat, ca urmare anume instanța de apel este cea

care a procedat la o corectă încadrare în drept, faptele inculpatelor întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.191 alin. (2) lit

lit.b),c),d) Cod penal adică, însușirea bunurilor altei persoane încredințate în

administrarea vinovatului de două sau mai multe persoane, cu folosirea situației de

serviciu. Referitor la decizie, Colegiul reține că hotărîrea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel nefiind admisă nici o eroare gravă

de fapt, care a fi afectat soluția instanței.

Instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor invocate de

recurente nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor și ca urmare

acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată s-a constatat că instanța de apel a examinat prezenta cauza

penală fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat

probele cercetate sub toate aspectele, iar în hotărârea adoptată a realizat o

justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, decizia adoptată

fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de inculpate li

s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată pe

probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în ședința

9

de judecată a instanței de apel, pedeapsa fiind stabilită de instanță

argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează

acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de

către apărători în recursurile declarate sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a acestora ca inadmisibile cu menținerea

hotărârii contestate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatei Pruteanu Larisa și de avocatul

Grigoraș Ana în numele inculpatei Șipon Iulia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2015, în cauza penală în

privința lui Pruteanu Larisa Eremia și Șipon Iulia Vasile, cu menținerea

hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

10