1ra-158/14 — art. 191 alin 2 lit b c d CP

1ra-158/14 — art. 191 alin 2 lit b c d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-158/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

cu participarea procurorului Dumitru Graur, avocatului Dumitru Mîrzac și

persoanelor achitate Pruteanu Larisa și Șipon Iulia, a judecat în ședință publică

recursul ordinar declarat de Procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 iunie 2013, în cauza penală în privința lui

Pruteanu Larisa Eremia, născută la 27 iunie 1977, originară și

domiciliată în sat. Boghiceni, r-nul Hîncești, moldoveancă,

cetățeană a R. Moldova

și

Șipon Iulia Vasile, născută la 18 octombrie 1972, originară și

domiciliată în sat. Boghiceni, r-nul Hîncești, moldoveancă,

cetățeană a R. Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul a susținut recursul, solicitînd admiterea acestuia în sensul declarat.

Avocatul Dumitru Mîrzac și persoanele achitate Pruteanu Larisa cu Șipon Iulia s-

au pronunțat pentru respingerea recursului declarat de procuror, ca fiind neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Larisa au fost achitate de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

învinuite pentru faptul că, ele activând în conformitate cu ordinul de angajare nr.24 P

din 11.04.2005 în calitate de Șef al Oficiului Poștal Boghiceni, și respectiv în

conformitate cu ordinului de angajare Nr. 72 P din 12.09.2007 în calitate de factor

poștal în cadrul Oficiului Poștal Boghiceni, folosindu-se de situația de serviciu,

împreună și prin înțelegere prealabilă, au însușit bani în sumă totală de 2911, 32 lei

destinați pentru achitarea alocațiilor sociale de invaliditate beneficiarului Lidia Luchian

destinate feciorului său minor Nicolae Luchian care este invalid de gradul II pentru

perioada lunilor octombrie 2009 - mai 2010, cauzând astfel părții vătămate o daună în

proporții considerabile.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care, Șipon Iulia și Pruteanu Larisa să fie condamnate în

baza art. 191 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată fiindu-le

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, cu privarea dreptului fiecăreia

de a ocupa careva funcții de conducere fie de administrare în cadrul instituțiilor de

expediere, transport, depozitare a bunurilor pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că pe parcursul cercetării judecătorești

a fost stabilit cu certitudine săvârșirea unui act de delapidare a averii străine de către

Șipon Iulia și Pruteanu Larisa, însă contrar tuturor acestor circumstanțe instanța de

judecată unilateral a admis argumentele apărării care s-au dovedit a fi pur formale și

declarative în acest sens.

În așa mod, procurorul a reiterat că, instanța de fond a pronunțat o sentință care

este absolut contrară legii, ilegală și nefondată și prin urmare în scopul respectării

dreptului la un proces echitabil al părților urmează a fi casată, iar inculpatele Șipon Iulia

și Pruteanu Larisa declarat culpabile de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse în baza normei date.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținere fără modificări a sentinței

instanței de fond.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea lui Șipon

Iulia și Pruteanu Larisa de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În acest aspect, instanța de apel, a statuat pe probele administrate de către

organul de urmărire penală și cercetate în instanțele de fond și apel, demonstrează

nevinovăția inculpatelor, după cum urmează:

 Declarațiile inculpatelor Șipon Iu., Prutean L. (f.d. 206-209; f.d. 210-211, vol.

II);

 Declarațiile părții vătămate Luchian Lidia (f.d. 44-47, vol. I; 186-191, vol. II);

 Declarațiile martorilor Mereuță A., (f.d. 64, vol. I, 193, 194, vol. II) Tabacaru

A. (f.d. 69, vol. I, 195-200, vol. II) Armencea S. (f.d. 66, 67, vol. I; 192, 201,

vol. II); Brînză E. (f.d. 63, vol. I, 202-204, vol. II); Pușcaș T. (f.d. 205, vol. II);

La fel, instanța de apel a menționat că acuzarea se bazează în exclusivitate pe

declarațiile părții vătămate Luchian L., însă analizînd declarațiile acesteia făcute atît în

cadrul instanței de fond cît și apel, rezultă că partea vătămată, ”pînă în prezent nu a

văzut realmente dispoziția de plată pentru perioada inclusiv octombrie 2009 - mai 2010

și nu a avut posibilitatea să verifice dacă semnătura din dispoziție î-i aparține ei sau

nu”. Mai mult, însuși partea vătămată nu este sigură despre faptul dacă a încasat sau nu

îndemnizația socială pentru feciorul său în perioada octombrie 2009 - mai 2010, ultima

doar presupune că nu ar fi încasat-o, prin urmare declarațiile părții vătămate Luchian L.

2

au fost apreciate critic de către instanța de apel, nefiind veridice, lipsite de un suport

confirmativ pertinent și obiectiv.

Cu referire la declarațiile martorilor Brînză Emilia și Pușcaș Tatiana precum că

nu au văzut vre-o dată ca Luchian Lidia să primească pensia pentru copilul său, de la

poștașul Pruteanu Larisa la locul de muncă, instanța de apel a apreciat critic prezenta

probă, deoarece încasarea sau neîncasarea unei plăți sociale achitarea căreia se

realizează în forma cerută de lege - în baza actelor de strictă evidență - nu poate fi

probată prin declarațiile martorilor, ci prin mijloace de probă pertinentă, înscrisuri și

acte de rigoare ce ar confirma sau infirmă faptul achitării.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, nici în cadrul urmăririi penale și nici

pe parcursul cercetării judecătorești, de către organul de urmărire penală nu a fost de

fapt identificată, ridicată și prezentată însuși dispoziția de plată ce ar reflecta modul de

achitare a indemnizației sociale pe numele lui Luchian Lidia pentru perioada octombrie

2009 - mai 2010.

Astfel, conform certificatului eliberat de Centrul de Poștă Hâncești anexat la

materialele cauzei penale (f. d. 28, voi. I) este menționat faptul că „ CP Hâncești nu

poate prezenta dispoziția de plată cu nr. 104194, deoarece aceasta lipsește - cauza

nefiind a fi posibil de explicat".

Conform notei informative eliberate de CNAS (f. d. 29, vol. I) anexată la

materialele cauzei este menționat faptul că, - "referitor la copiile dispozițiilor de plată

în baza cărora s-a efectuat achitarea alocațiilor sociale de stat pe numele lui Luchian

Lidia pentru perioada 2008-2010, acestea pot fi solicitate de la CP Hâncești, unde

acestea au fost transmise pentru păstrare de oficiul poștal".

ordinar hotărîrile pronunțate, slicitînd casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În acest aspect, procurorul a invocat că, instanța de apel examinînd apelul

declarat de procuror neîntemeiat l-a respins, menținînd sentința ilegală de achitare în

privința lui Șipon Iulia și Pruteanu Larisa. În consecință, se relevă că instanța de apel nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101, 413-417 CPP, astfel trecînd cu vedere

probele decisive prezentate de către partea acuzării, care întru-totul confirmă vinovăția

acestora în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

inclusiv, -

 declarațiile părții vătămate L. Luchian, care a declarat că, ”… a avut o

discuție cu Iu. Șipon, care i-a comunicat despre faptul că pe perioada

aflării copilului la întreținerea statului ultima ar trebui să se refuze de la

plata pensiei stabilite, în caza contrar ar putea fi obligată să restituie

pensia în bugetul statului, deoarece pensia se cuvine atît timp cît copilul

se află la întreținerea sa.”;

 declarațiile martorilor Tăbăcaru A., Armencea S., Brînză E., Pușcaș T.;

 informația eliberată de Centrul de poștă Hîncești, potrivit căreia dispoziția

de plată a alocației sociale pe numele cet. Luchian L. pentru perioada

octombrie 2009 – decembrie 2011 lipsește.;

 ordinul nr. 24-P de angajare în muncă din 11.04.2005;

 ordinul nr. 72-P de angajare în muncă din 12.09.2007;

Astfel, în opinia recurentului, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

3

argumentelor invocate în apel că, depozițiile inculpatei L. Pruteanu în care ea susține,

precum că se afla acasă la L. Luchian în timpul cînd a transmis acesteia suma de bani

destinată cu titlu de alocație socială pentru perioada vizată, - contravin atît declarațiilor

părții vătămate cît și a martorilor Armencea Sofia și David M., care infirmă o atare

situație, susținînd că nu a avut loc așa ceva.

Tot aici, recurentul menționează că, în acest aspect sunt relevante și declarațiile

martorului Brînză Emilia, care a comunicat că activează la grădinița de copii din anul

1973, însă niciodată nu a văzut ca L. Luchian să primească careva sume bănești de la L.

Pruteanu, necătînd la faptul că ea personal primea pensia părinților săi în perioada anilor

2009-2011, fapt ce demonstrează încă o dată că, mărturiile depuse de către L. Pruteanu

sunt absolut contradictorii circumstanțelor reale ale cauzei, iar L. Luchian într-adevăr nu

a primit alocația socială de la factorul poștal L. Pruteanu în circumstanțele descrise.

5.2. La fel, recurentul cu referire la dispozițiile art. 24 alin. (2) CPP, indică că

instanțele de judecată nu au apreciat obiectiv nici declarațiile martorului Tăbăcar A.,

care a comunicat la urmărirea penală, în instanța de fond și cea de apel, că dispoziția de

plată a lui L. Luchian nu a văzut-o. Însă, în acest context, invocă procurorul, instanța de

judecată a ignorat totalmente și răspunsul parvenit de la Centrul de Poștă Hîncești,

potrivit căruia o astfel de dispoziție de plată în care este indicată perioada potrivit căreia

L. Luchian ar fi beneficiat de alocațiile sociale nominalizate, - nu se află la Centrul de

Poștă, iar lipsa acesteia nu a fost posibil de explicat.

De asemenea au fost respinse argumentele acuzării fără a se expune asupra

declarațiilor părții vătămate, martorilor care au forță probatorie într-un proces penal

contradictoriu, astfel nu a fost reținut faptul stabilit atît pe parcursul urmăririi penale, cît

și cercetării judecătorești, precum că partea vătămată L. Luchian în realitate nu a primit

careva sume bănești destinate pentru feciorul său invalid în perioada reflectată în actul

de învinuire.

Prin urmare, conchide recurentul, poziția procesuală și versiunea inculpatelor,

reprezintă o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală și a duce în eroare

instanța de judecată prin care acestea încearcă să creeze o iluzie, precum că, de facto,

banii cu titlu de alocații sociale au fost transmise părții vătămate.

5.3. Concluziile instanței de apel, precum că sentința de achitare este legală,

deoarece ”… de către organul de urmărire penală nu a fost de fapt identificată, ridicată

și prezentată însăși dispoziția de plată ce ar reflecta modul de achitare a indemnizației

sociale pe numele Lidiei Luchian pentru perioada octombrie 2009 - mai 2010”, - sunt

greșite și trezesc anumite suspiciuni, or o astfel de poziție a instanței de judecată este

una absolut nefondată, fiind contrară probatoriului administrat de către organul de

urmărire penală.

În acest context, procurorul indică că, instanța de apel era obligată să se pronunțe

argumentat asupra unor circumstanțe esențiale, - a faptului că inculpatele au fost

unicele persoane care în virtutea obligațiunilor de serviciu dețineau de-facto sumele

bănești destinate pentru achitarea alocațiilor sociale, precum dispuneau și de modul

de evidență a transmiterii banilor, astfel, în consecință și-au realizat intențiile criminale

anume prin distrugerea dispoziției de plată nominalizate, care reflecta modul de achitare

a indemnizației.

Așa fiind, procurorul relevă că, probatoriul legal administrat în cauză și cercetat

în instanțele de judecată, confirmă cu certitudine că L. Luchian era beneficiară a pensiei

4

de întreținere a copilului său care este invalid, iar unicul act prin care era certificat și pe

care se aplica semnătura beneficiarului, era dispoziția de plată întocmită de către

factorul poștal L. Prateanu și păstrată de către șeful Oficiului Poștal Bogiceni I. Șipon.

Chiar, potrivit și declarațiilor inculpatelor L.Pruteanu și I. Șipon, acestea erau

singurele persoane care erau responsabile de transmiterea banilor (indemnizațiilor

sociale) beneficiarului precum și evidența strictă a dispozițiilor de plată. Or, în cadrul

cercetării judecătorești ambele inculpate declară despre faptul că, dispoziția de plată a

fost transmisă spre păstrare la Centrul de Poștă Hîncești chiar și participînd la sigilarea

sacilor în care se aflau dispozițiile de plată.

Astfel, dispoziția de plată pe numele L. Luchian urma, în mod sigur, să ajungă la

Centrul de Poștă Hîncești, unde trebuia să se păstreze. Potrivit materialelor cauzei, în

special, potrivit martorei Tăbăcaru A., audiată inclusiv în instanța de apel, precum și

informației oferite de Oficiul Central Poștal Hîncești, o astfel de dispoziție de plată în

realitate nu a fost transmisă spre păstrare către Centrul de Poștă Hîncești de către Oficiul

Poștal Boghiceni și la Centrul de Poștă Hîncești nu se află.

În acest context, recurentul menționează că, nici L. Pruteanu și nici I. Șipon, pe

tot parcursul cercetării judecătorești, nu au putut explica cum a fost posibil ca toate

dispozițiile de plată care au fost remise în aceiași zi cu dispoziția de plată a lui L.

Luchian au ajuns la Centrul de Poștă Hîncești, iar dispoziția de plată pe numele L.

Luchian nu a fost posibil de găsit în cadrul Centrului de Poștă Hîncești. Astfel, instanța

de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatelor, precum că în sacii expediați

către Centrul de Poștă Hîncești a fost pusă și dispoziția de plată a lui L. Luchian, însă

din motive inexplicabile, doar numai această dispoziție nu a fost recepționată de la

Oficiului Poștal Boghiceni.

Or, în viziunea procurorului, la această versiune există o singură explicație, că

inculpatele I. Șipon și L. Pruteanu intenționat nu au transmis dispoziția de plată la

Centrul de Poștă Hîncești, deoarece conștientizau că există riscul că, în cazul în care L.

Luchian v-a depune o plîngere la organele de drept, iar dispoziția de plată se v-a afla la

Centrul de Poștă Hîncești, - posibil v-a fi ulterior ridicată de către organele de urmărire

penală și supusă unei expertize grafologice a scrisului, odată ce este obligatoriu ca pe

dispoziția de plată să se păstreze semnăturile beneficiarului care a primit banii pentru

fiecare lună separat, însă care la rîndul său susține că în perioada reclamată nu s-a

semnat pe o astfel ce dispoziție de plată, precum și nici nu a primit de facto banii drept

indemnizație socială pentru întreținerea copilului invalid.

penal lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, - temei

care își găsește reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

5

La fel, potrivit art.417 alin. (1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

6.2. Sub acest aspect Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

În corespundere cu art. 101 alin. (1), 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, cît și a jurisprudenței naționale, instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în

apel așa cum cere art. 435 CPP, întrucît asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs. Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Aceste prevederi sunt sfidate, deoarece, potrivit deciziei contestate, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către procuror în fața

acesteia.

Instanța de apel nu trebuie să se limiteze doar la reproducerea substanțială a

sentinței instanței de fond, după cum s-a procedat, ci urma să verifice motivele invocate

de apelant, depășind acest cadru. Instanța de apel este obligată să examineze, din oficiu,

și orice alte chestiuni importante, susceptibile să conducă la o concluzie certă cu privire

la legalitatea și temeinicia sentinței atacate. Motivele de apel trebuie specificate în

cuprinsul deciziei și ele trebuie soluționate nu doar în sine, prin raportare, în mod

exclusiv, la dispozitivul și la considerentele hotărîrii atacate, ci confruntîndu-le cu

susținerile făcute de partea procesuală adversă întru combaterea lor, precum și cu

probele administrate în cauză.

Astfel, în speță, instanța de apel s-a limitat la preluarea motivării primei instanțe,

dar trebuia, printr-o nouă examinare a motivelor invocate de apelant, să răspundă

motivat la fiecare dintre criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale

invocate de procuror.

Or, chiar dacă își însușește concluziile și temeiurile primei instanțe, instanța de

apel este obligată să verifice și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel,

prin prisma efectuării aprecierii personale a materialului probator, în special, probele

relevate în cuprinsul apelului procurorului, urmau să fie verificate sub toate aspectele,

complet și obiectiv în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, lucrul care n-a fost

efectuat.

6.3. În acest context, se relevă că, așa cum invocă partea acuzării în recurs,

poziția instanțelor de judecată, precum că sentința de achitare este legală, deoarece ”…

de către organul de urmărire penală nu a fost de fapt identificată, ridicată și prezentată

însăși dispoziția de plată ce ar reflecta modul de achitare a indemnizației sociale pe

numele Lidiei Luchian pentru perioada octombrie 2009 - mai 2010”, - este una pripită,

greșită și neargumentată, fiind contrară probatoriului legal administrat de către organul

de urmărire penală.

6

Or, partea acuzării în cadrul cercetării judecătorești a prezentat un șir de probe

pertinente și concludente, care în viziunea sa confirmă vinovăția inculpatelor în

săvîrșirea infracțiunii incriminate, inclusiv declarațiile părții vătămate L. Luchian, care a

declarat că, ”… a avut o discuție cu Iu. Șipon, care i-a comunicat d espre faptul că pe

perioada aflării copilului la întreținerea statului ultima ar trebui să se refuze de la

plata pensiei stabilite, în caza contrar ar putea fi obligată să restituie pensia în bugetul

statului, deoarece pensia se cuvine atît timp cît copilul se află la întreținerea sa.”;

declarațiile martorilor Mereuță A. (f.d. 64, vol. I, 193, 194, vol. II), Tabacaru A. (f.d.

69, vol. I, 195-200, vol. II), Armencea S. (f.d. 66, 67, vol. I; 192, 201, vol. II), Brînză E.

(f.d. 63, vol. I, 202-204, vol. II) și Pușcaș T. (f.d. 205, vol. II); informația eliberată de

Centrul de poștă Hîncești, potrivit căreia dispoziția de plată a alocației sociale pe

numele cet. Luchian L. pentru perioada octombrie 2009 – decembrie 2011 lipsește.;

ordinul nr. 24-P de angajare în muncă din 11.04.2005; ordinul nr. 72-P de angajare în

muncă din 12.09.2007.

În acest context, sunt relevante argumentele procurorului care indică că, instanța

de apel era obligată să se pronunțe argumentat asupra unor circumstanțe esențiale, și

anume asupra faptului că, „… inculpatele au fost unicele persoane care în virtutea

obligațiunilor de serviciu dețineau de-facto sumele bănești destinate pentru achitarea

alocațiilor sociale, precum dispuneau și de modul de evidență a transmiterii banilor”,

astfel, cum invocă procurorul, acestea în consecință și-au realizat intențiile criminale

anume prin distrugerea dispoziției de plată nominalizate, care reflecta modul de achitare

a indemnizației.

În această ordine de idei, procurorul indică că probatoriul legal administrat în

cauză și cercetat în instanțele de judecată, confirmă cu certitudine că L. Luchian era

beneficiară a pensiei de întreținere a copilului său care este invalid, iar unicul act prin

care era certificat și pe care se aplica semnătura beneficiarului, era dispoziția de plată

întocmită de către factorul poștal L. Prateanu și păstrată de către șeful Oficiului Poștal

Bogiceni I. Șipon.

Astfel spus, instanța de apel cum indică procurorul, a trecut cu vederea faptul că

inculpatele au fost unicele persoane care în virtutea obligațiunilor de serviciu dețineau

de-facto sumele bănești destinate pentru achitarea alocațiilor sociale precum și,

dispuneau de modul de evidență a transmiterii banilor, astfel în consecință și-au realizat

intențiile criminale anume prin distrugerea dispoziției de plată nominalizate care într-

adevăr și reflectă modul de achitare a indemnizației astfel precum a fost reținut și de

către instanțele judiciare.

6.4. La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat nici asupra următoarelor

circumstanțe esențiale ale cauzei invocate de procuror:

„Astfel, dispoziția de plată pe numele L. Luchian urma, în mod sigur, să ajungă la

Centrul de Poștă Hîncești, unde trebuia să se păstreze. Potrivit materialelor cauzei, în

special, potrivit martorei Tăbăcaru A., audiată inclusiv în instanța de apel, precum și

informației oferite de Oficiul Central Poștal Hîncești, o astfel de dispoziție de plată în

realitate nu a fost transmisă spre păstrare către Centrul de Poștă Hîncești de către

Oficiul Poștal Boghiceni și la Centrul de Poștă Hîncești nu se află.

În acest context, recurentul menționează că, nici L. Pruteanu și nici I. Șipon, pe

tot parcursul cercetării judecătorești, nu au putut explica cum a fost posibil ca toate

dispozițiile de plată care au fost remise în aceiași zi cu dispoziția de plată a lui L.

7

Luchian au ajuns la Centrul de Poștă Hîncești, iar dispoziția de plată pe numele L.

Luchian nu a fost posibil de găsit în cadrul Centrului de Poștă Hîncești. Astfel, instanța

de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatelor, precum că în sacii expediați

către Centrul de Poștă Hîncești a fost pusă și dispoziția de plată a lui L. Luchian, însă

din motive inexplicabile, doar numai această dispoziție nu a fost recepționată de la

Oficiului Poștal Boghiceni.

Or, în viziunea procurorului, la această versiune există o singură explicație, că

inculpatele I. Șipon și L. Pruteanu intenționat nu au transmis dispoziția de plată la

Centrul de Poștă Hîncești, deoarece conștientizau că există riscul că, în cazul în care L.

Luchian v-a depune o plîngere la organele de drept, iar dispoziția de plată se v-a afla la

Centrul de Poștă Hîncești, - posibil v-a fi ulterior ridicată de către organele de

urmărire penală și supusă unei expertize grafologice a scrisului, odată ce este

obligatoriu ca pe dispoziția de plată să se păstreze semnăturile beneficiarului care a

primit banii pentru fiecare lună separat, însă care la rîndul său susține că în perioada

reclamată nu s-a semnat pe o astfel ce dispoziție de plată, precum și nici nu a primit de

facto banii drept indemnizație socială pentru întreținerea copilului invalid.”

drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, astfel se impune soluția admiterii recursului

declarat de procuror, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă conformitate

cu legea și să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de Procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Pruteanu Larisa

Eremia și Șipon Iulia Vasile și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Semnată la 10 aprilie 2014.

Pronunțată în ședință publică la 22 aprilie 2014, ora 09:30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

8