1ra-66/14 — art. 152 al.1 CP

1ra-66/14 — art. 152 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-66/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Arhiliuc, Ion Vîlcov, Ion Guzun, Iurie Diaconu,

cu participarea procurorului Dumitru Graur, avocatului Bobeică Vasile în numele

inculpatului Prutean Sergiu, avocatului Popa Vitalie în numele părții vătămate Ababii

Vitalie și inculpatului Prutean Sergiu, a judecat în ședință publică recursul ordinar

declarat de avocatul Vitalie Popa în numele părții vătămate Vitalie Ababii, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2013, în cauza penală

în privința lui

Prutean Sergiu Ion, născut la 16 octombrie 1976, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, com. Colonița, str. Tamara Ceban

3, ap. 18, moldovean, cetățean al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

04.03.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul și avocatul Popa Vitalie în numele părții vătămate Ababii Vitalie, au

solicitat admiterea recursului declarat de avocatul Popa V., în sensul declarat.

Avocatul Bobeică Vasile în numele inculpatului și inculpatul Prutean Sergiu s-au

pronunțat pentru respingerea recursului declarat de avocatul Popa Vitalie în numele

părții vătămate Ababii Vitalie, ca fiind neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit asupra recursului, -

C O N S T A T Ă :

Sergiu a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat de la Prutean Sergiu în

beneficiul părții vătămate prejudiciu material în sumă de 6.049, 28 lei și prejudiciu

moral 3.000, iar în total suma de 9.049, 28 lei.

10.04.2012, aproximativ la ora 22:00, aflîndu-se în fața porții lui Ababii Vitalie din str.

Tighina, com. Colonița, mun. Chișinău și văzîndu-l pe acesta a inițiat o ceartă cu el, din

care motiv i-a aplicat lui Ababii V. mai multe lovituri cu pumnii peste față, cap și corp,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1358/D din 30.05.2012,

vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată.

apel sentința instanței de fond solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Prutean S. să-i fie stabilită o pedeapsă echitabilă, cu respectarea criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, iar acțiunea civilă înaintată să fie admisă

integral.

În motivare cerințelor, apelantul a invocat că pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității a fost aplicată în privința inculpatului Prutean S.

contrar criteriilor generale de individualizare a pedepsei, este una inechitabilă, la

numirea ei instanța n-a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei, precum și de influența acestei

pedepse asupra corectării și reeducării celui vinovat, o astfel de sancțiune nu va atinge

scopul pedepsei penale.

La fel, apelantul și-a exprimat dezacordul și cu suma de 3.000 lei, atribuită părții

vătămate Ababii V. cu titlu de prejudiciul moral, deoarece instanța neîntemeiat nu a luat

în considerație actele medicale ce confirmă urmarea unui curs de tratament regenerativ

de către partea vătămată ca rezultat al leziunilor corporale cauzate de inculpat, care

probează de fapt și suferințele fizice și psihice provocate acestuia sub formă de dureri

fizice și suferințe psihice, condiționate de vătămările corporale, îngrijorare pentru

efectele ulterioare ale acestor leziuni și epuizare emoțională.

3.1. Avocatul Vasile Bobeică în numele inculpatului Prutean Sergiu, a contestat

cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în

privința lui Prutean S. să fie încetat procesul penal.

În susținerea apelului, avocatul în temeiul art. 22 alin. (1) CPP, a invocat că la 10

aprilie 2012, s-a adoptat o decizie prin care a fost încetată cauza din motivul împăcării,

deoarece materialele cauzei au demonstrat împăcarea.

fost respins ca nefundat apelul avocatului Vitalie Popa în numele părții vătămate Vitalie

Ababii și admis apelul avocatului Vasile Bobeică în numele inculpatului Prutean Sergiu,

casată sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care procesul penal intentat în privința lui Prutean Sergiu a

fost încetat în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, din motiv că există alte circumstanțe

care exclud pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel prin prisma art. 22; 275 alin (8)

CPP și art. 7 Cod penal, a constatat că, prin cererile din 12.04.2012 anexate la

materialele cauzei de la părțile vătămate Ababii Aurelia și Ababii Vitalie, de la

inculpatul Prutean Vitalie și de la soția acestuia Prutean Margareta se confirmă faptul că

ei s-au împăcat și pretenții unul față de altul nu au, de asemenea refuză de la examinarea

medico-legală (f.d.l09-112).

La 17 aprilie 2012 a fost emisă o încheiere, prin care a fost încetată cauza din

motivul împăcării părților (f.d.99).

Prin urmare, conchide instanța de apel, conform art. 22 CPP: alin. (1) – nimeni nu

poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța

judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă; alin. (2) – scoaterea de sub

urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire

a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat

hotărîrea respectivă.

Totodată, conform art. 275 pct. 8) CPP - urmărirea penală nu poate fi pornită, iar

dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care în privința

unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de

încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații, fapt reflectat mai sus fiind întocmită

încheierea din 17.04.2012 necontestată de nimeni.

Același principiu, adică principiul „non bis in idem” î-și găsește reflectare și în

prevederile art. 7 alin. (2) Cod penal - nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi

penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

În atare circumstanțe, Colegiul penal consideră, că inculpatul nu poate fi tras la

răspundere penală, de aceia, sentința urmează a fi casată cu pronunțarea soluției de

încetare a procesului penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP – existența

circumstanțelor care exclude pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În atare circumstanțe, Colegiul nu se va mai expune asupra vinovăției inculpatului

și asupra apelului declarat de către avocatul Popa Vitalie în interesele părții vătămate,

urmînd al respinge ca unul neîntemeiat.

427 alin. (1) pct. 6) CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt

complet de judecată.

În acest aspect, recurentul referindu-se la practica CEDO ”Cauza Tsonyo Tsonev

vs. Bulgaria din 14 ianuarie 2010”, Protocolul Adițional nr. 7 la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și la

Hotărîrea Curții Constituționale a R. Moldova nr. 26 din 23 noiembrie 2010, a invocat

că instanța de apel casînd sentința primei instanțe, nu s-a expus clar asupra faptului care

temei concret de încetare a fost pus la baza sentinței de încetare a procesului penal, cel

prevăzut la art. 391 alin. (1) pct. 5) CPP (există o hotărîre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă de încetare a urmăririi penale)

sau cel prevăzut la art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP (există alte circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală), astfel în

cauză creîndu-se o situație confuză și de interpretare ambiguă.

Deși în motivarea soluției, în descriptivul deciziei cît și în dispozitivul acesteia,

instanța de apel a indicat ca temei al încetării procesului penal art. 391 alin. (1) pct. 6)

CPP (există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale

și tragerea la răspundere penală), tot în descriptivul aceleiași decizii instanța î-și

argumentează soluția în baza prevederilor art. 22; 275 pct. 8) CPP, care însă ar justifica

încetarea urmăririi penale în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală

(există o hotărîre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru

aceiași faptă de încetare a urmăririi penale), circumstanțe, care de fapt nu se regăsesc

în speța dată.

Or, prima instanță pronunțînd în privința lui Prutean Sergiu sentința de

condamnare, și-a argumentat soluția prin faptul că principiul "non bis in idem" nu este

aplicabil speței în cauză, deoarece încetarea examinării informației "902", nu este un act

procedural prevăzut la art. 274 CPP, iar cauza penală a fost pornită la cererea părții

vătămate conform art. 276 CPP, circumstanțe care nu pot servi ca temei de a considera

că, pe acest caz a fost adoptată o hotărîre.

Totodată, recurentul a menționat că, analiza materialelor prezentei cauze penale

permite constatarea faptului că, într-adevăr de către inspectorul de poliție S. Nezus, ca

rezultat al ”examinării„ informației înregistrate în R. 2 al CPS Ciocana cu nr. 3559 din

10.04.2012 a fost emisă o ”încheiere„ privind încetarea examinării informației 902, din

motiv că părțile s-ar fi împăcat.

Însă, încheierea la care face referire partea apărării a fost emisă cu încălcarea

flagrantă atît a Codului de procedură penală, cît și a Codului Contravențional.

Încheierea menționată nu doar că, nu are puterea de lucru judecat, dar constituie o

tăinuire intenționată a unei infracțiuni de către colaboratorii de poliție, fapt pentru care a

și fost întocmită de către Procuratura Ciocana sesizarea nr. 2771 din 20.03.2013.

Încheierea inspectorului de poliție S. Nezus privind încetarea examinării

informației 902 nu poate fi asimilată unei hotărîri de încetare a urmăririi penale sau

achitare în privința lui Prutean S., pentru aceiași faptă, care ia fost incriminată. În

privința inculpatului de fapt nici nu a fost pornit anterior un proces penal sau

contravențional, pentru aceiași faptă.

Prin urmare, procedura penală pornită ulterior întocmirii încheierii menționate, ca

rezultat al noilor fapte apărute și anume - al raportului de examinare medico-legală al

părții vătămate Ababii V., care confirmă prezența pe corpul acestuia a leziunilor

corporale medii, nu este altceva decît prima procedură legală în privința inculpatului, iar

o astfel de situație nu contravine principiului „non bis in idem”.

De altfel, în opinia recurentului, încetarea procesului penal în baza încheierii

menționate nu se încadrează nici măcar în rigorile prevederilor normelor pe care

instanța de apel și-a argumentat soluția, și anume art. 22; 275 pct. 8 CPP.

penal lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, -

temeiuri care își găsește reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, potrivit art.417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 30.10.2009 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că, „... erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material”.

6.2. În acest aspect, Colegiul lărgit menționează că, instanța de apel pentru a

ajunge la concluzia că, sentința de condamnare în privința lui Prutean S. în baza art.152

alin.(1) Cod penal este contrară art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 CPP, respectiv

articolului 4 al Protocolului nr. 7 adițional Convenției Europene - principiul "non bis in

idem", urma să consulte jurisprudența CEDO în acest aspect și să aprecieze dacă poate

fi considerată ca un act procedural încheierea inspectorului de poliție S. Nezus din 17

aprilie 2012.

Însă, instanța de apel, n-a făcut o analiză a acestei încheieri sub aspect

procedural și material, astfel în mod evaziv s-a limitat la o frază abstractă, - „La 17

aprilie 2012 a fost emisă o încheiere, prin care a fost încetată cauza din motivul

împăcării părților (f.d.99)”.

În sensul art.6 pct.1) CPP, act procedural, se consideră “… document prin care

se consemnează orice acțiune procesuală prevăzută de prezentul cod, și anume:

ordonanță, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere, sentință, decizie, hotărîre etc.”

Deci, la etapa urmăririi penale, în sensul art.274 alin.(4) CPP, dacă din cuprinsul

actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea urmăririi penale,

organul de urmărire penală înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea

de a nu porni urmărirea penală. În cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi

penale, el confirmă faptul prin ordonanță motivată și anunță despre aceasta, într-un

termen cît mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, persoana care a înaintat

sesizarea.

Din actele cauzei rezultă că, urmărirea penală în baza art. 152 alin.(1) Cod penal

a fost pornită pe faptul că, Prutean Sergiu, la 10.04.2012, aproximativ la ora 22:00,

aflîndu-se în fața porții lui Ababii Vitalie din str. Tighina, com. Colonița, mun. Chișinău

și văzîndu-l pe acesta a inițiat o ceartă cu el, din care motiv i-a aplicat lui Ababii V. mai

multe lovituri cu pumnii peste față, cap și corp, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1358/D din 30.05.2012, vătămări corporale medii, cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Prin urmare, urmărirea penală putea fi încetată conform prevederilor art.276

CPP, doar în baza ordonanței emise de procuror, iar evenimentul împăcării părților

trebuie să aibă loc doar în fața procurorului, or la faza urmăririi penale inculpatul

Prutean Sergiu nu și-a recunoscut vina și, totodată nici n-a indicat faptul că anterior

dînsul s-ar fi împăcat cu victima și inspectorul de poliție a încetat cauza.

Analizînd textul încheierii inspectorului de poliție S. Nezus din 17 aprilie 2012

(f.d.99), se observă că acesta nici n-a constatat fapta contravențională și încadrarea

juridică, indicînd formal art.26, 29 Cod contravențional în baza cărora sistează

investigațiile pe „informația 902” în legătură cu împăcarea părților.

Deci, instanța de apel, a denaturat conținutul acestei încheieri în care nu se

regăsesc cuvintele „a fost încetată cauza”. Mai mult ca atît, această frază presupune

obligatoriu de a verifica natura cauzei, or dacă această cauză era una contravențională,

urma să se constate articolul respectiv din Codul contravențional, adică încadrarea

juridică a faptei.

În acest context, sunt relevante argumentele recurentului, - „Încheierea

menționată nu doar că, nu are puterea de lucru judecat, dar constituie o tăinuire

intenționată a unei infracțiuni de către colaboratorii de poliție, fapt pentru care a și fost

întocmită de către Procuratura Ciocana sesizarea nr. 2771 din 20.03.2013”.

Aceste circumstanțe sunt importante și pot identifica prin prisma jurisprudenței

CEDO, soluția corectă în sensul respectării principiului "non bis in idem", asstfel, în

Hotărîrea Marii Camere din 10 februarie 2009, în cauza Zolotukhin vs Rusia, la

paragrafele 18, 53 a reținut mai întîi, că reclamantul la 4 ianuarie 2002, de către Judecătoria

sectorului Gribanovskiy a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzută de

articolul 158 al Codului privind contravențiile administrative, pentru că “a înjurat în public și

nu a răspuns avertizărilor”.

În continuare, Curtea reiterează că a stabilit în jurisprudența sa trei criterii, cunoscute

sub numele de ”criteriile Engel”, care urmează să fie luate în considerare pentru a stabili dacă

există sau nu o ”acuzație în materie penală”. Primul criteriu este încadrarea juridică a

infracțiunii în dreptul național, al doilea este însăși natura infracțiunii, iar al treilea reprezintă

gradul de severitate al pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte.

Așa fiind, se relevă că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de partea

apărării n-a stabilit dacă a existat în privința inculpatului Prutean S. o ”acuzație în

materie penală” și, în consecință a adoptat o soluție greșită de încetare a procesului penal, iar

din acest motiv a conchis că, nu trebuie să se expună asupra apelului declarat de avocatul

Vitalie Popa în numele părții vătămate Vitalie Ababii.

sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, care nu poate fi corectată de instanța de recurs,

astfel recursul declarat urmează a fi admis, impunîndu-se casarea deciziei atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel, și ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Vitalie Popa în numele părții

vătămate Vitalie Ababii, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Prutean Sergiu Ion și

dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată în ședință publică la 01 aprilie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ion Arhiliuc

Ion Vîlcov

Ion Guzun

Iurie Diaconu