1ra-857/2015 — art.165 alin.2 lit. d, 206 alin.1 lit.b-1 Cod penal

1ra-857/2015 — art.165 alin.2 lit. d, 206 alin.1 lit.b-1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-857/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cotelea Parascovia în numele inculpatului Țap Vadim, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

martie 2015, în cauza penală în privința lui

Țap Vadim Victor,

născut la 28 octombrie 1971, originar și domiciliat în r-

nul Ștefan Vodă, s. Crocmaz, str. Ștefan Vodă 8.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Vadim a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 165 alin. (2) lit. d) și

art. 206 alin. (1) lit. b1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de el.

învinuire pentru faptul că, în toamna anului 2004, luna, data și ora nu au fost

posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, avînd intenția de a trafica

persoane din păturile social vulnerabile - pentru a fi transportate peste

hotarele R. Moldova, în scopul practicării cerșitului, prin înțelegere prealabilă

de comun acord cu Ciontoloi Eugenia și soțul acesteia a cărui identitate nu

este cunoscută, colectînd anticipat informații și cunoscînd despre starea de

vulnerabilitate a cet. Cealîc Tatiana, domiciliată în s. Crocmaz, r-nul Ștefan

Vodă și anume, de situația precară din punct de vedere al supraviețuirii

sociale a ultimei, care ar condiționa acordul persoanei de a practica cerșitul a

1

organizat și a transportat-o pe cet. Cealîc Tatiana peste hotarele R. Moldova în

Federația Rusă, or. Moscova, unde ultima a fost impusă de către ei, contrar

voinței sale, să practice cerșitul pe parcursul a patru ani de zile.

Tot el, a fost învinuit că în toamna anului 2004, luna, data și ora nu au

fost posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, avînd intenția de a trafica

persoane din păturile social vulnerabile, pentru a fi transportate peste

hotarele Republicii Moldova, în scopul practicării cerșitului, prin înțelegere

prealabilă de comun acord cu Ciontoloi Eugenia și soțul acestuia a cărui

identitate nu este cunoscută, colectînd anticipat informații și cunoscînd despre

starea de vulnerabilitate a minorului Cealic Andrei, a.n.1990, domiciliat în s.

Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă și anume, de situația precară din punct de vedere

al supraviețuirii sociale a ultimului, care ar condiționa acordul persoanei de a

practica cerșitul a organizat și l-a transportat pe cet. Cealîc Andrei peste

hotarele R. Moldova în Federația Rusă, or. Moscova, unde ultimul a fost

impus contrar voinței sale să practice cerșitul, pe parcursul a 4 ani de zile.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui Țap V. în baza

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul a

ocupa anumite funcții sau a desfășura anumite activități în domeniul

transportului de persoane peste hotarele țării pe un termen de 2 ani, în baza

art. 206 alin. (1) lit. b1) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau a desfășura anumite activități în domeniul

transportului de persoane peste hotarele țării pe un termen de 2 ani. În

temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a desfășura anumite activități în

domeniul transportului de persoane peste hotarele țării pe un termen de 3 ani,

cu executarea în penitenciar de tip închis.

În susținerea cerințelor a invocat că instanței de judecată i-au fost

prezentate suficiente probe care demonstrează vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate, contrar faptului că Țap V., atît în cadrul

urmăririi penale, cît și instanței de judecată nu și-a recunoscut vinovăția,

declarînd că el nu a comis faptele imputate. În cadrul instanței judecătorești

inculpatul a înaintat versiunea că nu are nici o atribuție la comiterea faptelor,

indicînd asupra unei alte persoane că ar fi comis infracțiunea și anume

2

Ciontoloi (Brînză) Eugenia. Mai mult, a declarat că în F. Rusă el a văzut

părțile vătămate, însă în acel timp el se afla la lucru la construcție. În

susținerea versiunii înaintate de inculpat, au fost puse declarațiile părților

vătămate Cealîc A. și Cealîc T., care în cadrul ședinței de judecată au declarat

contrariul celor spuse la urmărirea penală, indicînd că au fost traficați de

Ciontoloi (Brînză) E., iar inculpatul nu are nici o atribuție. Însă versiunea

nominalizată a fost combătută prin probele prezentate, nefiind confirmată.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- Țap Vadim a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal

la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a

exercita anumite activități legate de angajare în cîmpul muncii pe un termen

de 3 ani, în baza art. 206 alin. (1) lit. b1) Cod penal la 8 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite

activități de antreprenoriat sau legate de angajare în cîmpul muncii pe un

termen de 3 ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita

anumite activități de antreprenoriat sau legate de angajare în cîmpul muncii

pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

comiterii infracțiunilor traficului de ființe umane și traficul de copii,

concluzionînd că, instanța de fond nu a apreciat obiectiv și multilateral

probele prezentate, adoptînd o hotărîre greșită.

Instanța a reținut că potrivit Hotărîrii explicative a Plenului CSJ nr. 37

din 22.11.2004 „Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de

ființe umane și traficul de copii” în pct. 1) lit. a) este explicat sensul termenului

de „Trafic de ființe umane" care semnifică recrutarea, transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unei persoane în scop de exploatare sexuală

comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forțate, în sclavie sau în

condiții similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activități

criminale, de prelevare a organelor sau țesuturilor pentru transplantare,

săvîrșită prin: amenințare cu aplicarea sau aplicarea violenței fizice sau

3

psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire,

prin confiscare a documentelor și prin servitute, în scopul întoarcerii unei

datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil; înșelăciune; abuz de

poziție de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăți

sau beneficii pentru a obține consimțămîntul unei persoane care deține

controlul asupra unei alte persoane, cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața, sănătatea fizică sau psihică a persoanei; prin folosirea torturii, a

tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea

persoanei ori prin folosirea violului, dependenței fizice, a armei, a amenințării

cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimei sau altor persoane,

precum și a altor mijloace.

La încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului în baza art. 165 și 206

Cod penal nu se ia în considerație consimțămîntul victimei de a fi recrutată,

transportată, transferată, adăpostită sau primită, chiar dacă aceasta era informată

în privința scopurilor în care va fi folosită, precum și despre mijloacele

utilizate în trafic.

Traficul de ființe umane, precum și traficul de copii face parte din

componența de infracțiune formală, considerîndu-se consumată din

momentul săvîrșirii cel puțin a unei acțiuni specificate la art. 165 și 206 Cod

penal, indiferent de survenirea consecințelor prejudiciabile.

Astfel, instanța de apel a conchis de a respinge argumentele lui Țap V.

privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin.

(2) lit. d) și 206 alin. (1) lit. b1) Cod penal, deoarece vinovăția inculpatului este

demonstrată prin declarațiile martorului Ghereg L. care a confirmat că a trăit

în concubinaj cu Țap V., care a revenit din Rusia și, la ei venise Ciontoloi

(Brînză) E. Ambii, aveau scopul de ai lua pe Cealîc A. și Cealîc T. la Moscova.

Țap V. și Ciontoloi E. au fost la domiciliul părților vătămate, unde, în urma

discuției avute aceștia au dat acordul de a pleca. Tot în aceeași zi Cealîc A. și

Cealîc T. au plecat în Federația Rusă, unde părțile vătămate au fost puse să

practice cerșitul.

Părțile vătămate Cealîc A., Cealîc T. au declarat că susțin declarațiile

depuse în cadrul urmăririi penale, însă fiind audiați, au depus declarații

contradictorii, Cealîc T. comunicînd că inculpatul este implicat în traficarea ei,

ulterior, că el nu are nici o atribuție și, a traficat-o numai Ciontoloi E. Victima

a fost pusă în situația de a alege pentru a-l ajuta sau nu pe inculpat, din care

4

considerente se încurca în declarații, încercînd să-l apere pe inculpat, mai

mult că în aceiași situație a fost pus și partea vătămată Cealîc A.

Instanța de apel a considerat că unele divergențe între declarațiile

părților vătămate și a martorilor nu pot fi apreciate ca neveridice, sau a trecut

un timp îndelungat de la comiterea faptelor infracționale și posibil unele

circumstanțe să fi fost uitate, însă incontestabil s-a confirmat că Țap V. a fost

acasă la părțile vătămate la momentul recrutării, personal a convins-o pe

Cealîc T. să plece la Moscova în scop de a cerși, unde l-a impus și pe feciorul,

Cealîc A. să plece cu ea, astfel poziția inculpatului, privind nevinovăția sa, a

fost apreciată de către instanță ca o modalitate de apărare și eschivare de la

răspunderea penală.

Cît privește declarațiile martorilor Țap M. și Țap G. instanța le-a

respins, ca neveridice, menționînd că acestea au fost depuse în scop de a-l

apăra pe inculpat de la răspunderea penală, or, prima este soția inculpatului,

iar ultima este mama lui, iar declarațiile au fost depuse în interesele

personale, aceștia nu au fost martori oculari a faptelor întîmplate, precum și

nu coraborează cu celelalte probe.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de faptul că pedeapsa penală

este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor

persoane.

Astfel, luînd în considerație gradul de pericol social al faptelor comise,

de prejudiciul cauzat părților vătămate, de persoana inculpatului, instanța a

ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Țap Vadim poate fi atins prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare.

Cotelea P. în numele inculpatului, care invocînd temeiul de drept prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 2), 3), 6), 8) Cod de procedură penală solicită, casarea

deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că instanța de apel, a încălcat

prevederile art. 413-417 CPP, deoarece examinarea și finisarea cauzei a avut

5

loc în completul format din judecătorii: Melinteanu, Corochi și Ouș, însă

decizia motivată a fost semnată de un alt complet compus din judecătorii:

Melinteanu, Corochi și Furdui.

Astfel, judecătorul Furdui nu a participat la examinarea apelului, însă a

semnat decizia.

Totodată, judecarea apelului a avut loc contrar dispoziției art. 413 CPP,

deoarece a avut loc audierea martorilor, părților vătămate, fără ca procurorul

să se expună asupra apelului declarat și, fără să fi fost ascultate părerile

celorlalți participanți la proces. Or, în decizia instanței de apel eronat s-a

indicat, că judecarea apelului a început cu ascultarea procurorului,

apărătorului, inculpatului și părților vătămate. Mai mult ca atît, părțile

vătămate nici nu s-au expus în privința apelului, iar în ședința instanței de

apel au declarat că inculpatul nu i-a traficat în Federația Rusă.

În decizia motivată instanța a indicat că apelul s-a judecat în ședință

închisă, sau de facto, doar a doua ședință a fost închisă, ulterior ședințele fiind

publice.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil,

deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430

pct. 5) Cod de procedură penală.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

6

Din textul recursului declarat, avocatul Cotelea P. în numele

inculpatului invocă temei de casare a hotărîrii contestate pct. 2), 3), 6) și 8)

alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu a fost compusă potrivit

legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, ședința de judecată nu a fost

publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurentă nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Cît privește temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 2) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, invocat de avocat, că instanța a început și finisat

examinarea apelului în completul de judecată: Melinteanu I., Corochii N. și

Ouș L., iar decizia motivată a fost semnată de un alt complet compus din

Melinteanu I., Corochii N. și Furdui S., astfel instanța nu a fost compusă

potrivit legii, Colegiul penal îl consideră ca neîntemeiat, menționînd

următoarele.

Instanța de recurs atestă că la examinarea cauzei în apel încălcări ale

legislației procesual-penale, nu au fost comise, inclusiv au fost respectate

prevederile art. 31 Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei rezultă că, judecarea cauzei penale în privința lui

Țap V. în instanța de apel a avut loc în componența judecătorilor: Melinteanu

I., Corochii N. și Ouș L., care a rămas același pe tot parcursul examinării

cauzei, inclusiv și la pronunțarea dispozitivului deciziei, care au și semnat

decizia motivată, prin urmare, completul de judecată nominalizat a fost

format printr-o dispoziție a președintelui Curții de Apel Chișinău la începutul

anului 2015, care era valabilă la judecarea apelului.

Cu referire la argumentul recurentei precum că instanța de apel în

decizia motivată a indicat că apelul s-a judecat în ședință închisă, însă numai a

doua ședință de judecată a fost închisă, iar ulterior, cauza a fost examinată în

ședință publică, instanța de recurs reține că, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, începînd cu prima ședință din data de 06.11.2014 pînă la

15.01.2015, instanța de apel nu a început examinarea cauzei în fond, ședințele

7

de judecată fiind amînate din cauza neprezentării avocatului și părților

vătămate, astfel ședințele de judecată fiind publice, iar, ulterior, cînd instanța

de apel a început judecarea cauzei în fond, examinarea cauzei a fost petrecută

în ședință închisă.

Potrivit art. 18 Cod de procedură penală, în toate instanțele

judecătorești ședințele sunt publice, cu excepția cazurilor prevăzute de

prezentul articol. În procesul în care un minor este victimă sau martor,

instanța de judecată va asculta declarațiile acestuia într-o ședință închisă.

Prin urmare, instanța de apel la 05.02.2015 corect a petrecut ședința de

judecată închisă, deoarece au fost audiate părțile vătămate Cealîc T., Cealîc A.,

ultimul, la momentul comiterii infracțiunii fiind minor, precum și ținînd cont

de pericolul social sporit al infracțiunilor comise - traficul de ființe umane și

traficul de copii. Din considerentele menționate, temeiul pentru recurs invocat

prin prisma pct. 3) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul îl

apreciază ca nefondat.

Avocata Cotelea P. în numele inculpatului a făcut referire la pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, menționînd că instanța de apel,

contrar prevederilor art. 413 Cod de procedură penală, a început cercetarea

judecătorească cu audierea martorilor și a părților vătămate, fără ca

procurorul să se expună asupra apelului declarat și, fără să fi fost ascultate

părerile celorlalți parcipanți la proces, or, în decizia instanței de apel, eronat s-

a indicat că judecarea apelului a început cu ascultarea procurorului,

inculpatului și părților vătămate. Ultimii nici nu s-au pronunțat în privința

apelului, iar în ședința de judecată au declarat că inculpatul nu i-a traficat în

Federația Rusă. Astfel, la baza deciziei de condamnare, instanța de apel,

contrar art. 414 Cod de procedură penală, s-a bazat pe probele administrate în

faza urmăririi penale, care au fost combătute în ședința de judecată.

Colegiul penal conchide că, argumentele recurentei, sunt neîntemeiate

și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece nu au nici un suport legal

și contravin materialelor cauzei. Astfel, conform art. 413 alin. (3) CPP, instanța

de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar probele administrate în

prima instanță și poate administra probe noi.

Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel, instanța a admis

demersul procurorului și avocatului inculpatului privind audierea martorilor

solicitați, unde la ședințele de judecată din 05.02.2015 și 19.03.2015 martorii

8

apărării și acuzării, precum și părțile vătămate au fost audiate (f.d.141-147,

vol.II), ulterior, potrivit alin. (5) al normei sus nominalizate, instanța a oferit

cuvînd apelantului, adică acuzatorului de stat și celorlalți participanți la

proces. La ședința din 19.03.2015, părțile vătămate Cealîc A. și Cealîc T. nu s-

au prezentat, însă fiind pusă în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa

acestora, inculpatul a considerat posibil. Prin urmare, instanța de apel, nu a

putut oferi cuvînd părților vătămate în privința apelului declarat de procuror,

din motiv că aceștia nu s-au prezentat în ședința de judecată, însă ei, anterior,

au fost audiați. Mai mult ca atît, în ședința de judecată din 19.03.2015 a fost

pronunțat dispozitivul deciziei.

Din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel a

motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

admiterea apelului acuzatorul de stat cu pronunțarea unei noi hotărîri de

condamnare a lui Țap V. în baza învinuirii aduse, or, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care coroborate în

ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute în baza art. 165 alin. (2) lit. d) și 206 alin. (1) lit. b1) Cod penal.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate

în cadrul ședinței instanței de apel, a audiat părțile vătămate Cealîc T., Cealîc A.,

care au declarat că în an. 2004 la ei acasă în s. Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă, a

venit inculpatul cu Jenea țiganca și i-a propus să meargă la lucru în or.

Moscova, la lipit tapete. Ea împreună cu feciorul ei Cealîc A. au refuzat

motivînd că nu au documente, însă, Țap V. cu persoana pe nume Jenea, forțat

9

i-au transportat cu o mașină în s. Crasnaia-Cosa, Ucraina, la domiciliul lui

Jenea, unde au stat aproximativ patru zile. Ulterior, ajungînd la Moscova, au

fost adăpostiți într-un apartament și impuși ca să practice cerșitul. Banii

obținuți în urma cerșitului în fiecare seară erau însușiți de Jenea. În cazul în

care nu acumulau suma stabilită de 1000 ruble pe zi, erau bătuți, îi hrăneau o

data în zi. Nu puteau să se întoarcă acasă, deoarece nu aveau acte; - declarațiile

martorilor Cotorobai T., Cotorobai S., Ghereg L., Țap M., Țap G., și actele cauzei: -

procesul-verbal de consemnare a plîngerii verbale din 04.11.2010, în care partea

vătămată Cealîc T. solicită să fie atras la răspundere penală cet. Tap V., care în

toamna an. 2004, prin înșelăciune a traficat-o pe ea și feciorul ei minor Cealîc

A. în or. Moscova, unde i-a impus să practice cerșitul timp de 4 ani; - procesele-

verbale de ridicare din 04.03.2011, prin care de la Țap V. și Țap M. au fost

ridicate pașapoartele externe în care se conțin datele privind traversarea

frontierilor de către titularii documentelor; - procesele-verbale de confruntare din

15.03.2011 între Țap V. și Cealîc T., Cealîc A., probe, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, ce au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) și 206 alin. (1) lit. b1) Cod

penal.

Astfel, instanța de apel a făcut o analiză completă tuturor probelor

administrate, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunilor imputate și încadrarea juridică a faptei.

Afirmația recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece

ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de către instanță la modul cuvenit.

Mai mult că, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de

către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Prin urmare, argumentele avocatului, precum că la baza deciziei de

condamnare în privința lui Țap V., au fost puse probele administrate la faza

de urmărire penală, care au fost combătute în ședința de judecată, sunt

10

neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, deoarece în cadrul judecării

cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor incriminate.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, astfel nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate,

dispunînd inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cotelea

Parascovia în numele inculpatului Țap Vadim, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, în cauza penală în

privința lui Țap Vadim Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11