1ra-815/2013 — art. 187 alin. 2 lit. d, f, art. 217 alin. 2

1ra-815/2013 — art. 187 alin. 2 lit. d, f, art. 217 alin. 2 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-815/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Diaconu Iurie și Gordilă

Nicolae,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu,

avocatului – Ropot Veaceslav,

inculpatului – Creștin Pavel,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de avocatul Ropot

Veaceslav în numele inculpatului Creștin Pavel, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 27 martie 2013, în cauza penală privind-l pe

Creștin Pavel Mihail, născut la 29 mai 1981,

originar și domiciliat în s. Carahasani, r-nul Ștefan

Vodă.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Apărătorul Ropot Veaceslav și inculpatul Creștin Pavel au susținut recursul

ordinar, solicitînd admiterea acestuia în sensul declarat.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Creștin Pavel a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d ), f) Cod penal la

5 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

la ora 22:00, urmărind scopul de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în

domiciliul cet. Buza Mariana Ion, din sat. Carahasani, r-nul Ștefan Vodă, de unde a

sustras bunuri în sumă de 32020 lei, însă fiind surprins de proprietara, Buza

1

Mariana Ion, care a strigat la el, acesta continuîndu-și acțiunile criminale a fugit

cu bunurile sustrase, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil.

2.1. Tot el, a fost învinuit de faptul, că în circumstanțe nestabilite de către

organul de urmărire penală, a cules și prelucrat plante de mac, fără scop de

înstrăinare, pentru consum personal, pe care le păstra la domiciliul cet. Rusu

Galina din sat Carahasani, r-nul Ștefan Vodă, ulterior fiind depistate și ridicate de

către colaboratorii C.P.R. Ștefan Vodă, care, conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 141 din 18.08.2010, conțineau substanță narcotică în cantitate

de 39,195 gr.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Creștin P. să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d ), f ) Cod penal la 5 ani

închisoare, fără amendă; în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare; iar

prin aplicarea art. 84 Cod penal la o pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, invocînd că la

emiterea sentinței de achitare, instanța de fond eronat a ajuns la concluzia privind

lipsa probelor, ce ar confirma comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal de către inculpat; la aplicarea pedepsei, nu s-a ținut cont de faptul că

inculpatul Creștin P. anterior a mai fost condamnat de 3 ori la pedeapsa cu

închisoare, antecedentele penale nu erau stinse, iar în baza art. 82 Cod penal,

acțiunile acestuia constituie recidivă deosebit de periculoasă.

3.1. În apelul declarat de avocatul Urîtu Nicolae în numele inculpatului Creștin

P. s-a solicitat casarea sentinței, din motiv că la emiterea acesteia au fost admise un

șir de încălcări procesuale, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri

echitabile.

3.2. Apel a declarat și inculpatul Creștin P. prin care s-a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea condamnării în baza art. 187 alin.(2) lit. d), f) Cod

penal, cu emiterea în această latură a unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie

reîncadrate din art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal în prevederile art. 186 Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate.

fost respinse apelurile declarate de avocatul Urîtu N. în numele inculpatului

Creștin P, precum și de inculpatului Creștin P., ca fiind nefondate.

A fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care Creștin P. a fost condamnat:

- în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal la 5 ani închisoare, fără

amendă;

- în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare.

2

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor, pedeapsa definitivă i-a fost stabilită de 6 ani închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat, că instanța de fond greșit a

ajuns la concluzia de a-l achita pe Creștin P. de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

comisă de inculpat, punînd la baza acestei hotărîri declarațiile martorului Galina

Rusu, care urmau a fi apreciate critic, deoarece fiica ultimei trăiește în concubinaj

cu inculpatul Creștin P. (fapt confirmat și de inculpat), mai mult ca atît, aceste

declarații vin în contradicție cu materialele cauzei, și anume procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 08 august 2010, unde în urma cercetării la fața locului,

în frigider, pe lîngă bunurile sustrase de inculpat, a fost depistată și o sacoșă cu

paie de mac, recunoscută de inculpatul Creștin P., fapt pentru care a semnat.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a încadra acțiunile inculpatului

Creștin Pavel în baza art.217 alin.(2) Cod penal, vina acestuia fiind dovedită pe

deplin prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

cercetării judecătorești, care demonstrează că inculpatul a prelucrat și a păstrat

substanțe narcotice în proporții mari.

Ropot Veaceslav în numele inculpatului Creștin P., prin care, invocînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, s-a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocîndu-se că acțiunile

inculpatului Creștin P. au fost greșit încadrate în prevederile art. 187 alin. (2) lit.

d), f) Cod penal, deoarece ultimul a sustras pe ascuns bunurile ce-i aparțineau cet.

Buzu M., astfel urmau a fi încadrate în prevederile art. 186 Cod penal.

Referitor la condamnarea inculpatului în baza învinuirii pe art. 217 alin. (2)

Cod penal, recurentul a indicat că învinuirea se bazează doar pe presupuneri; faptul

ca anterior Creștin P. a fost condamnat în baza aceleiași infracțiuni, nu confirmă

faptul comiterii și de această dată a unei infracțiuni similare; cercetarea la fața

locului din 08 august 2010 (f.d. 59) a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art.

118 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece a fost efectuată în lipsa unei

ordonanțe motivate a organului de urmărire penală, autorizată de judecătorul de

instrucție și a lipsit proprietara casei.

concluzionează, că acesta urmează a fi admis, din următoarele motive.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

3

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel. Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

din 30 octombrie 2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, este atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, sau faptei săvîrșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită

Colegiul penal lărgit conchide, că în cauza dată și-au găsit reflectare

prevederile normelor enunțate mai sus, eroarea dată afectînd soluția instanței de

apel care urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei, din următoarele

considerente.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atît în

fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în

proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea

grad asupra hotărîrii primei instanțe.

Apelul este și o cale de reformare a hotărîrii. În cazul admiterii lui, hotărîrea

atacată este desființată integral sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în

instanța de apel. În baza apelului se face o nouă judecată în fond a cauzei,

apreciindu-se probele din dosar, utilizîndu-se și posibilitatea administrării de noi

probe.

Probele administrate în cadrul urmăririi penale cît și cele verificate în ședințele

de judecată a primei instanțe, inclusiv și versiunea inculpatului Creștin Pavel,

precum că el nu a comis infracțiunile ce i se incriminează în baza art. 187 alin. (2)

lit. d), f), art. 217 alin. (2) Cod penal - urmau a fi verificate în ședința de judecată

în strictă conformitate cu prevederile art. 100 alin.(4) Cod de procedură penală,

creîndu-i și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea multilaterală și în

deplină măsură a circumstanțelor cauzei și, apoi prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, instanța de apel trebuia să treacă la aprecierea probelor, încât să

se pronunțe din care motiv le acceptă pe unele probe și le exclude pe altele.

4

Recurentul, în recurs accentuează că din probele administrate în cauză, nu

rezultă vinovăția inculpatului Creștin P. în comiterea infracțiunii incriminate

acestuia în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

În atare situație, în speță sunt constatate elementele caracteristice ale erorii

grave de fapt, întrucît din examinarea coroborată a materialului cauzei, rezultă un

viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului părții acuzării.

Astfel, Colegiul lărgit constată, că contrar prevederilor art. 394 alin.(1) pct.1)

Cod de procedură penală, partea descriptivă a hotărîrii de condamnare adoptată de

către instanța de apel în privința lui Creștin P. în baza art. 217 alin. (2) Cod penal

nu cuprinde: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea

locului, timpului, modului săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Sub acest aspect, instanța de apel era obligată, ca în urma verificării legalității

și temeiniciei hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

precum și, cercetarea suplimentară a probelor administrate de instanța de fond, să

descrie starea de fapt constatată.

Prin descrierea faptei considerate a fi dovedită, se cere ca modul săvîrșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii să coroboreze cu

concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Din analiza deciziei instanței de apel, rezultă că nu există o asemenea

coroborare, nu au fost îndeplinite aceste prevederi legale și fără a stabili existența

faptei criminale, instanța de apel s-a mărginit numai cu enumerarea acțiunilor

ilegale, în comiterea cărora, Creștin P. a fost învinuit de către organul de urmărire

penală, totodată condamnîndu-l pentru comiterea infracțiunii concrete, prevăzute

de art. 217 alin. (2) Cod penal, exprimîndu-se în hotărîrea sa, că „… Colegiul penal

se vede obligat în a trage concluzia, că inculpatul a comis și infracțiunea penală

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal și anume prelucrarea și păstrarea

substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de înstrăinare…”, nefiind

descrise locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

În concluzie, instanța de apel nu era în drept să considere dovedite faptele, care

nu au fost constatate în decizie, dar, prin pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, conform art. 394 Cod de procedură penală,

era obligată să constate faptele pentru care a pronunțat hotărîrea de condamnare.

Prin urmare, la judecarea cauzei date în ordine de apel, au fost încălcate

prevederile art. 415 alin. (1) pct. 2) și 417 alin.(1) pct.8 Cod de procedură penală –

decizia instanței de apel este întocmită incorect procedural, fiindcă nu cuprinde

5

descrierea faptei criminale și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, iar această eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, impunîndu-se rejudecarea cauzei de către instanța de apel în această parte.

Referitor la argumentele recurentului privind ilegalitatea condamnării

inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, Colegiul lărgit le

consideră neîntemeiate, deoarece instanța de apel s-a expus detaliat asupra

acestora, just ajungînd la concluzia privind comiterea de către Creștin P. a unui jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane prin pătrunderea în încăpere,

în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, ci nu a unui furt, precum pretinde avocatul Ropot V. în numele

inculpatului.

În acest context se invocă prevederile pct.4) ale Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în

procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr.23 din 28.06.2004, care

stipulează, „că prin sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, prevăzută de

art.187 Cod penal (jaf), se consideră fapta ce se derulează în prezența

proprietarului sau altui posesor, ori în prezența unor persoane străine, vinovatul

fiind conștient ca persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui,

indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor

acțiuni.

Acțiunile inițiate ca furt, însă care n-au fost duse pînă la capăt, din cauza că au

fost descoperite de către victimă sau de alte persoane, dar neținîndu-se cont de

aceasta au fost prelungite de către infractor cu scopul însușirii bunurilor sau

reținerii lor, se încadrează în infracțiunea de jaf”.

Astfel, din materialele cauzei rezultă, că inculpatul Creștin P. a pătruns în

domiciliul părții vătămate, Buzu M., unde la acel moment se afla ultima, împreună

cu soțul său, a sustras bunuri, și conștientizînd că este observat de către partea

vătămată, cu scopul păstrării bunurilor sustrase a fugit din domiciliul acesteia,

Buzu M. declarînd în cadrul primei instanțe (f.d. 238), că „la data de 17.08.2010 ea

și soțul ei Efros Gheorghe se aflau la domiciliul mamei sale din satul Carahasani, r-

ul Ștefan-Vodă. Toată ziua au muncit, iar înspre seară, s-au culcat. La ora 24.00 ea

a intrat în casă, soțul ei deja dormea, cînd s-a culcat era ora 24.00. În timpul cînd

dormea a observat o lumină ce se mișcă prin odaie, fiind întuneric a văzut un chip

de bărbat, credea că este soțul ei și caută ceva. A vorbit ceva cu această persoană,

crezînd că este soțul, însă persoana nu a răspuns, dînd cu mîna la spate, a simțit că

soțul este lîngă ea, atunci și-a dat seamă că este o persoană străină, s-a sculat din

pat și a aprins lumina, însă nu mai era nimeni în casă. A văzut că lipsește telefonul

ei, s-a dus în odaia unde se culcaseră și a depistat că lipsesc mai multe bunuri…”

6

Aceste declarații au fost confirmate în prima instanță și de către martorul Efros

Gh. (f.d. 240), care a invocat, că „la data de 08.08.2010, pe la orele 03.00 a fost

trezit de către soția sa, Buzu Mariana, care i-a comunicat că cineva este prin casă.

Ea a aprins lumina și el a văzut, că ușile sunt deschise. Apoi soția a observat că

lipsesc mai multe bunuri…”

Sub acest aspect, Colegiul lărgit constată, că instanța de fond și de apel corect a

încadrat juridic acțiunile inculpatului Creștin P. în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f)

Cod penal, la stabilirea pedepsei ținînd cont de faptul, că la momentul comiterii

infracțiunii, inculpatul a fost deja condamnat de 3 ori la pedeapsă sub formă de

închisoare, antecedentele penale nefiind stinse, iar conform art. 82 Cod penal,

acțiunile inculpatului au fost considerate drept recidivă deosebit de periculoasă.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel, să

verifice și să aprecieze detaliat probele administrate și examinate în instanță și

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica CEDO, să pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ropot Veaceslav în numele

inculpatului Creștin Pavel, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 27 martie 2013 în partea condamnării pe art. 217 alin. (2) Cod

penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către Curtea de Apel

Bender, în alt complet de judecată.

În rest, decizia atacată se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării, iar în

partea condamnării pe art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal este irevocabilă,

pronunțată în ședință publică la 29 octombrie 2013, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Diaconu Iurie

Gordilă Nicolae

7