1ra-706/2015 — art.201/1 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra- 706/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

25 martie 2015, în cauză penală în privința lui

Frunze Larisa Mihail, născută la 12.10.1955,

originară din s.at. Leușeni, r-nul Telenești,

domiciliată în or. Telenești, str. B.P. Hajdeu, nr.3.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod

de procedură penală, a fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Frunze

Larisa Mihail de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.(1) Cod penal în

legătură cu liberarea de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal, cu tragerea la

răspundere contravențională, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de amendă în

mărime de 25 unități convenționale.

Frunze Larisa, aflîndu-se în casa de locuit din or. Telenești, str. B.P.Hajdeu, și fiind

în stare de ebrietate alcoolică, a manifestat violența verbală în privința fiicei

minore, Vilijinschi Marina, insultînd-o cu cuvinte injurioase, după care a aplicat

violența fizică în privința victimei minore, exprimată prin aplicarea loviturilor cu

palma în regiunea feței. Apoi a apucat-o de păr, a tras-o jos de pe pat, ca rezultat

minora a început a striga, la ce Frunze Larisa i-a astupat gura cu mîna, pentru a

curma strigătul acesteia, provocîndu-i dureri fizice și sentimentul de temere, din

care motive aceasta a părăsit temporar domiciliul. Astfel, fiicei minore i-au fost

cauzat dureri fizice, suferințe psihice și morale.

1

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Frunze Larisa să fie recunoscută vinovată

și condamnată în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) luni închisoare, iar

în temeiul art. 90 Cod penal a dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 (unu) an.

În argumentarea cerințelor formulate a invocat că instanța de fond, la

încetarea procesului penal cu tragerea la răspundere contravențională în privința

inculpatei Frunze L. pentru infracțiunea comisă, nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 55, 61 și 75 Cod penal, deoarece nu au fost apreciate obiectiv

circumstanțele reținute de către instanță în raport cu circumstanțele care

individualizează personalitatea inculpatei.

A considerat că, instanța de fond în mod eronat a reținut circumstanța, că

partea vătămată minoră în vîrstă de 14 ani, manifestă un comportament nedemn

cu părinții, care în mare măsură a provocat actul de violență din partea mamei sale,

drept argument pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, deoarece

manifestarea unui comportament nedemn cu părinții din partea minorei, Vilijinschi

Marina, nu poate fi pus în sarcina părții vătămate minore, ci este rezultatul

neexecutării corespunzătoare a obligațiilor părinților de întreținere și educare a

copilului minor.

respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței atacate.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, fiind corect

stabilite circumstanțele de fapt și de drept, analizat obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionîndu-se asupra

vinovăției inculpatei Frunze Larisa de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

201/1 alin. (1) Cod penal cu încetarea procesului penal și tragerea la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite inculpatei, instanța de apel a constatat

că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 81 alin.(3)

Cod penal, și respectînd prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală,

i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită, ținuînd cont de

gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de

motivul acesteia, de persoana vinovatei, care a recunoscut pe deplin vina, pentru

prima dată a comis o infracțiune, se caracterizează pozitiv la locul de trai, iar

circumstanțe care ar agrava răspunderea pe parcursul examinării cauzei penale nu

au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a reținut, că

drept premiză pentru iscarea conflictului a servit și faptul că partea vătămată

minoră, Vilijinschi Marina, avînd vîrsta de 14 ani - o vîrstă de trecere, fiind

2

influențată de prietenele sale, și-a schimbat comportamentul și atitudinea față de

familia sa, în special, față de părinții săi.

De asemenea instanța de apel a specificat, că acuzarea, solicitînd casarea

sentinței și condamnarea inculpatei Frunze L. în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal

la închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă (art.90

Cod penal), nu și-a motivat solicitarea, precum și imposibilitatea atingerii scopului

pedepsei în cazul aplicării unei pedepse mai blînde.

Astfel că, instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond,

precum că corectarea inculpatei este posibilă și prin altă formă de răspundere,

extrapenală, care atrage încetarea procesului penal cu aplicarea unei sancțiuni cu

caracter contravențional, aplicînd față de ea prevederile art. 55 Cod penal.

care, invocînd drept temei prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) și pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită, casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre o nouă

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului procurorul indică că instanțele ierarhic inferioare

incorect au apreciat faptul întrunirii de către inculpata Frunze Larisa a tuturor

condițiilor stipulate la art. 55 Cod penal, deoarece la individualizarea pedepsei

penale au ignorat ce impact asupra bunei dezvoltări a societății au acțiunile de

violență în familie.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat drept temei prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora „hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Din analiza materialelor cauzei și a hotărîrilor judecătorești pronunțate,

Colegiul penal constată, că instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor

invocate de către procuror în cererea de apel în ce privește procedura stabilirii

pedepsei, constatînd că inculpata Frunze Larisa pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin.(1) Cod penal, i s-a aplicat o măsură de pedeapsă

echitabilă faptei săvîrșite, conform art. 364/1 Cod de procedură penală, ținîndu-se

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței

3

de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Sistemul dreptului penal stabilește pedepse relativ determinate, de aceste

limite trebuie să se conducă instanța la aplicarea pedepsei. Aceste pedepse sunt:

minimum și maximum general și minimum și maximum special prevăzut de fiecare

infracțiune în textul incriminator.

Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal

într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă – amendă pînă la cea mai aspră

– detențiune pe viață.

Colegiul penal menționează că, Codul penal prevede și liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională (art.55 Cod penal),

care poate fi aplicată doar în cazul, cînd instanța de judecată contată că în cauză

sunt întrunite condițiile prescrise de această normă și anume:

1) infracțiune săvîrșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave;

2) să fie săvîrșită pentru prima oară;

3) să-și recunoască integral vina;

4) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

5) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează faptul că, judecarea

cauzei penale a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 364/1Cod de procedură penală,

astfel, că inculpata a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se înfăptuiască pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, iar potrivit art. 16 Cod penal infracțiunea săvîrșită de inculpata

Frunze Larisa se califică ca infracțiune ușoară pentru care legea penală prevede

pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv, careva

pretenții față de inculpată de către partea vătămată n-au fost declarate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd

asupra vinovăției inculpatei Frunze Larisa de săvîrșirea infracțiunii imputate,

precum și motivarea soluției de către instanța de apel privind aplicarea pedepsei

4

individualizate în privința inculpatei, fiind respectate prevederile legale prescrise

de art. 414-419 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că, în speța dată prima instanță și cea de apel

corect au ajuns la concluzia că corectarea inculpatei (mama părții vătămate

minore) este posibilă fără ca aceasta să fie supusă răspunderii penale, specificînd

faptul că premisă pentru iscarea conflictului a servit comportamentul și atitudinea

nedemnă a părții vătămate minore, Vilijinschi Marina, în vîrstă de 14 ani, față de

familia sa, în special față de părinții săi, fiind influențată de prietenele sale.

Colegiul penal subliniază că recurentul, după cum susține în recurs, critică

măsura de pedeapsă aplicată inculpatei, ca una prea blîndă, astfel, în opinia

dînsului, s-a comis o eroare de drept, însă, după cum s-a specificat mai sus, erorile

prescrise de pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu sunt

prezente în cauză, deoarece instanțele de fond și cea de apel au făcut o

individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii. Prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de procuror,

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 martie 2015, în cauză penală în privința lui Frunze

Larisa Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 20 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

5