1ra-179/2017 — art.191 alin.5, 231 lit. a, b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 alin.5, 231 lit. a, b CP
- Temei legal
- art. 427 al.1 p.6 CPP
1ra-179/2017 — art.191 alin.5, 231 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-179/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
04 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte: Petru Ursache
judecători: Nadejda Toma, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș și Petru Moraru,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Procopii Zaharia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2016, în cauza penală în
privința lui
Frunze Vasile xxx, născut la
xx.xx.xxxx, originar și domiciliat
sat. xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.01.2011 – 26.12.2013;
Instanța de apel: 01.02.2016 – 21.09.2016;
Instanța de recurs: 30.11.2016 – 04.04.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Telenești din 26 decembrie 2013, Frunze Vasile a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin.(5) Cod penal la 8 ani
închisoare, și în baza art.231 lit. a), b) Cod penal, la 1 an închisoare, iar conform art.
84 Cod penal prin cumul de infracțiuni i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 9 ani
închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Măsura preventivă în privința lui Frunze Vasile i-a fost aplicată arestul.
Termenul de executare al pedepsei fiind calculat din momentul reținerii, cu
includerea în acest termen a perioadei aflării lui în stare de arest preventiv de la 1
până la 3 septembrie 2010 (3 zile).
S-a dispus încasarea de la Frunze Vasile în beneficiul întreprinderii de stat
pentru Silvicultură Telenești, prejudiciul material în sumă de 128657 lei.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a constatat, că Frunze
Vasile, activând în calitate de șef al Ocolului Silvic al întreprinderii pentru
Silvicultură Telenești, fiind responsabil de protecția și paza vegetației forestiere,
având în administrare bunurile materiale încredințate conform funcției deținute,
folosind situația de serviciu, în interes material, pe perioada de activitate decembrie
2008 septembrie 2009 a ridicat în mod ilegal de la cantonul nr.13 al întreprinderii
pentru silvicultură Telenești, pădurar Manoli Iacob - 198 metri steri de lemn de foc
și trei cubi manelă, pe care le-a realizat persoanelor fizice și anume Botnari Valeriu -
10 metri steri la prețul de 3600 lei, Macari Gheorghe - 10 metri steri la prețul de
4500 lei, Paladi Iacob - 100 metri steri, Cazacu Vasile - 36 metri steri, Popa Anton -
10 metri steri la prețul de 4000 lei, Psnei Tudor - 10 metri steri la prețul de 3600 lei,
Botnaru Tudor - 10 metri steri la prețul de 3600 lei, Bunduchi Dumitru - 6 metri
steri la prețul de 3000 lei, Butnari Mihail - 6 metri steri la prețul de 2000 lei, Psnei
1
Nina - 5 metri la prețul de 2000 lei, Sanduleac Nicolai - 7 metri steri la prețul de
3150 lei, Juncu Marinela - 6 metri steri la prețul de 2520 lei și altor persoane
neidentificate, banii încasați pentru realizarea producției i-a însușit cauzându-i
astfel proprietarului o pagubă materială în sumă totală de 73440 lei.
Tot el, în același mod, folosind aceleași circumstanțe, în aceiași perioadă de
activitate, a ridicat în mod ilegal de la cantonul nr.9 al întreprinderii pentru
Silvicultură Telenești, pădurar Luchian Ion - 86,5 metri steri de lemn de foc specie
tare cu prețul total de 31140 lei 20 metri steri de lemn de foc specie moale cu prețul
total de 5400 lei și 3,22 metri cubi de lemn tehnologic specie moale cu prețul total
de 1932 lei pe care le-a realizat persoanelor fizice, iar banii încasați pentru realizare
producției i-a însușit, cauzându-i proprietarului o pagubă materială în sumă totală
de 38472 lei.
Tot el, folosind aceleași circumstanțe, în aceiași perioadă de activitate la
indicația lui directă, în mod ilegal au fost tăiați de la sectorul (cantonul) nr.13 al
întreprinderii pentru silvicultură Telenești, pădurar Manoli Iacob - 94 de arbori
specie frasin, carpen și tei în volum de 58,40 metri cubi, pe care în mod ilegal i-a
realizat persoanelor fizice, iar banii încasați pentru realizarea producției i-a însușit,
cauzând astfel proprietarului o pagubă materială de 16735 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Zaharia Procopie în numele
inculpatului, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatul să fie achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 191 alin.(5), art.231 lit.
a), b) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost comisă de către acesta.
În motivarea apelului a invocat, că examinarea cauzei în lipsa inculpatului este
una ilegală, care i-a îngrădit exercitarea dreptului la apărare și dreptul la un proces
echitabil, inculpatul neavând acces în egală măsură la cercetarea judecătorească și
expunerea opiniei sale față de probele care au stat la baza învinuirii.
A mai indicat apelantul, că concluziile instanței de judecată expuse în sentință
vin în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar probele administrate nu dovedesc
faptele incriminate inculpatului.
Declarațiile martorilor depuse în instanța de fond sunt contradictorii și
indirecte, bazate pe presupuneri, instanța de fond, în opinia apelantului, urma să
dea o apreciere obiectivă tuturor circumstanțelor cauzei, motivării admiterii sau
respingerii unor probe, prin prisma respectării principiilor contradictorialității în
procesul penal și a liberei aprecieri a probelor.
Instanța de judecată nu a elucidat faptul în baza căror probe s-a constatat
cuantumul prejudiciului cauzat Întreprinderii pentru Silvicultură Telenești.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2016,
apelul declarat de avocatul Zaharia Procopie în numele inculpatului a fost respins ca
nefondat, cu menținerea sentinței în cauză fără modificări.
Termenul de executare al pedepsei fiind calculat din 21.09.2016 cu includerea
perioadei aflării în stare de arest de la 01.09.2010 până la 03.09.2010 și de la
13.11.2015 până la 21.09.2016.
În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat, că instanța de fond
dispunând condamnarea inculpatului Frunze Vasile în baza art. 191 alin.(5) și art.
231 lit. a), b) Cod penal, a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, bazată pe cumulul
de probe care cert dovedește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor
incriminate.
Instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele
2
cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al
pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia
privind vinovăția inculpatului care se confirmă prin probele acumulate pe dosar
cercetate în instanța de fond și de apel.
Instanța de apel a conchis, că instanța de fond a stabilit cert vina inculpatului în
faptele incriminate reieșind din cercetarea următoarelor probe:
- demersul directorului Întreprinderii pentru Silvicultură „Telenești" ÎS nr.244
din 04.12.2009 adresat Comisarului CPR Telenești împreună cu rezultatele
inventarierii anuale din cantonul silvic nr.9 al O.S. Telenești, pădurar Luchian I.,
conform căruia s-a depistat un neajuns de lemn, formând un prejudiciu în sumă de
52418,40 lei (f.d.41 vol. I);
- lista de inventariere din 10.11.2009 întocmită la cantonul nr.9 al O.S.
Telenești prin care s-a stabilit prejudiciul în sumă de 52418,40 lei (f.d.42-43 vol. I);
- contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr.04 din
12.03.2008 încheiat între Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva" și șeful O.S.
Telenești Frunze V. (f.d.49 vol. I);
- contractul individual de muncă nr.04 din 12.03.2008 încheiat între Agenția
pentru Silvicultură „Moldsilva" și șeful O.S. Telenești, Frunze V. (f.d.50-52 vol. I);
- instrucțiune de funcție a șefului ocolului silvic Telenești a întreprinderii de
stat pentru silvicultură Telenești semnată de către Frunze V. (f.d.53-54 vol. I);
- autorizație de exploatare a pădurii nr. 1 din 30.12.2008 și schema cantonului
nr.13 a ocolului silvic Telenești (f.d.55-56 vol. I);
- contract de răspundere materială integrală încheiat între directorul Î.S.
Telenești Iliescu V. și pădurarul Î.S. Telenești Luchian I. (f.d.57 vol. I);
- raportul privind mișcarea producției forestiere pe anul 2009 la cantonul
pădurarului Luchian I. (f.d.58 vol. I); certificat nr.6 din 16.01.2010 eliberat de
directorul Întreprinderii pentru Silvicultură Telenești Iliescu V., prin care se
confirmă faptul, că Manoli I. activează în cadrul întreprinderii în funcție de pădurar
O.S. Telenești din 23.05.2006 conform ordinului nr.12-c §2, pe perioada activității
anului 2009 i-au fost aplicate sancțiuni disciplinare cu privire la tăierea ilicită a
masei lemnoase, fiindu-i aplicată mustrare aspră (f.d.59-60 vol. I);
- ordinul nr.34-c din 11.12.2009 a directorului IS „Telenești" prin care a fost
transferat Luchian I. din funcția de lucrător al ocolului silvic Telenești în funcția de
pădurar al aceluiași ocol silvic (f.d.62 vol. I);
- ordinul nr.11c §3 din 12.03.2008 de primire la lucru a lui Frunze V. în calitate
de șef al ocolului silvic Telenești (f.d.63 vol. I);
- ordinul nr.66-c din 19.10.2009 al directorului general al Agenției „Moldsilva"
prin care a demisionat Frunze V. din funcția de șef al ocolului silvic Telenești al
Întreprinderii pentru Silvicultură Telenești începând cu data de 19.10.2009 (f.d.65
vol. I);
- demersul directorului Întreprinderii pentru Silvicultură „Telenești" Golban I.
nr.224 din 09.11.2009 adresat comisarului CPR Telenești prin care a indicat, că
conform rezultatelor de la controlul din cantonul silvic nr.13 al O.S. Telenești,
pădurar Manoli I. au fost depistate tăieri ilicite în parcela 55 a arborilor, prejudiciul
cauzat constituie 11671,60 lei, cioatele au fost marcate cu ciocanul întărit după șeful
O.S. Telenești, Frunze V. (f.d.92 vol. I);
- demersul directorului Întreprinderii pentru Silvicultură „Telenești" Golban I.
nr.226 din 11.11.2009 adresat comisarului CPR Telenești prin care a indicat, că în
3
urma controlului efectuat în cantonul nr.13 a fost depistate tăieri ilicite a arborilor,
prejudiciul cauzat constituind 5063,40 lei (f.d.93 vol. I);
- ordinul directorului întreprinderii pentru Silvicultură „Telenești" Golban I.
nr.62 din 29.09.2009 prin care pădurarului cantonului nr.3 al O.S. Telenești, Manole
I. i-a fost aplicată mustrare aspră conform art.206 alin.(1) lit. c) al Codului muncii
(f.d.101 vol. I);
- contract de răspundere materială integrală încheiat la 23.05.2006 între
directorul Î.S. Telenești Iliescu V. și pădurarul O.S. Telenești, Manoli I. (f.d.112 vol. I);
- lista de inventariere din 18.09.2009 efectuată la cantonul nr.13 Văsieni,
pădurar Manoli I. (f.d.138-139 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.1 din 17.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.140-141 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.2 din 16.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.142-143 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.3 din 16.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.144-145 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.4 din 14.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.146-147 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.5 din 14.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.148-149 vol. I), act de revizie neprevăzută nr.6 din 17.09.2009
efectuat la cantonul nr.13 O.S. Telenești (f.d.150-151 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.7 din 17.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.152-153 vol. I);
- act de revizie neprevăzută nr.8 din 17.09.2009 efectuat la cantonul nr.13 O.S.
Telenești (f.d.154-155 vol. I);
- certificatul nr.228 din 11.11.2009 eliberat de directorul întreprinderii pentru
Silvicultură „Telenești" Golban I. prin care se indică lista persoanelor fizice și
juridice care nu au procurat lemne de la Î.S. Telenești (f.d.165 vol. I);
- declarațiile reprezentantului părții vătămate Cerevatîi N. din 18.04.2011, prin
care a explicat, că Frunze V. a ocupat funcția de șef de ocol silvic, avea în subordinea
sa pădurari, el ducea răspundere materială totală pentru prejudiciul cauzat.
Gospodăria silvică elibera fișa de tăiere și șeful ocolului silvic era obligat să ia în
primire și să asiste la tăiere. În rezultatul reviziei petrecute în ocolul silvic condus de
Frunze V. s-au depistat nereguli, copaci tăiați cu insignă, dar care nu aveau
dispoziție de intrare și ieșire. Suma prejudiciului format a fost aproximativ peste
100000 lei (f.d.90-91 vol. III);
- declarațiile martorului Manole I. din 18.04.2011 prin care a indicat faptul, că
Frunze V. era șeful lui și deținea funcția de șef al ocolului silvic, el elibera lemn de
foc din pădure și pentru aceasta lua bani și nu elibera bonuri de plată, astfel a comis
un neajuns de 100 metri steri. Martorul a fost amenințat de Frunze V. dacă nu va
elibera lemn va fi concediat, au fost si cazuri când Frunze V. încărca lemne de foc
fără să îi aducă la cunoștință lui Manole I. Lemnele din pădure se transportau mai
des cu mașina lui Taran Viorel. Martorul a mai indicat, că lemnul de foc indicat ca
minus în actele de revizie anexate la materialele cauzei a fost vândut de către Frunze
V. (f.d.92-94 vol. III);
- declarațiile martorului Sandulean S. din 09.10.2013, prin care a explicat că
Broescu M. a cumpărat lemne aproximativ 5 metri steri și el l-a ajutat să descarce
lemnele, banii pentru lemne i-a achitat șoferului, pe care nu îl cunoaște, ce sumă
anume a achitat Broescu M. de asemenea nu cunoaște (f.d.114 vol. III);
4
- declarațiile martorului Cigurean Gh. din 09.10.2013 prin care a declarat, că pe
Frunze V. îl cunoaște ca lucrător al ocolului silvic. El lemne nu a procurat, dar la
solicitarea pădurarului Luchian a încărcat mașini cu lemne de foc, o dată în calitate
de șofer era Frunze V., altă dată ca șofer era altă persoană. Martorul nu cunoaște cui
i s-au eliberat lemnele (f.d.115 vol. III);
- declarațiile martorului Bunduchi D. din 24.12.2013 prin care a indicat, că s-a
înțeles cu pădurarul Manole I. și a procurat lemne 6 metri steri, pentru care a achitat
lui Frunze V. 100 dolari. Factura s-a întocmit în pădure, în ea era indicată cantitatea
și prețul unui metru cub de lemn, însă suma totală nu era indicată (f.d.125-126 vol.
III);
- declarațiile martorului Paladi I. din 24.12.2013 prin care a declarat, că a
procurat lemne pentru necesitățile fabricii avicole din s. Sărătenii Vechi pe care o
gestionează de la șeful ocolului silvic Frunze V. A procurat lemne prin facturi și prin
bani în numerar (f.d.127 vol. III);
- probe care au fost date citire de către partea acuzării în ședința instanței de
apel în confirmarea vinovăției inculpatului Frunze V. și respingerea argumentelor
din apelul declarat în cauza respectivă.
Instanța de apel a conchis, că argumentele invocate în apelul avocatului
Zaharia P., referitor la nevinovăția inculpatului sunt contradictorii circumstanțelor
și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe
parcursul judecării cauzei.
Afirmațiile inculpatului expuse în instanța de apel prin care acesta a pledat
nevinovat, instanța de apel le-a apreciat ca o tendință de apărare pentru a evita
răspunderea penală.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, în opinia instanței de
apel, prima instanță a respectat prevederile art. 61, 75 Cod penal, a ținut seama de:
scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a
pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptelor penale considerate ca fiind săvârșite
de inculpat, care în temeiul art. 16 alin. (3) și alin. (5) Cod penal fac parte din
categoria infracțiunilor mai puțin grave și respectiv deosebit de grave, urmările
prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care este atras
la răspundere penală pentru prima dată (f.d.6 vol. II), astfel just concluzionând
posibilitatea corectării și reeducării acestuia cu stabilirea unei pedepse sub formă
de închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.84 Cod penal și în limitele sancțiunilor
art. 191 alin.(5) și art. 231 lit. a), b) Cod penal.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 18 noiembrie 2016, în termen, a
declarat recurs ordinar avocatul Zaharia Procopie în numele inculpatului, prin care
făcând trimitere la erorile de drept stipulate în alin.(1) art. 427 Cod de procedură
penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei hotărâri
privind încetarea procesului penal în privința lui Frunze V. în temeiul art. 435 alin.
(2) lit. b) Cod de procedură penală.
În motivarea cerințelor recurentul a invocat:
- prima instanță ilegal a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului,
îngrădindu-i astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, iar instanța
de apel deși a audiat și cercetat nemijlocit probele din dosar a reținut aceleași
concluzii ale instanței de fond, nefiind dat răspuns argumentelor invocate de partea
apărării și anume care a solicitat încetarea procesului penal;
5
- probele puse la baza soluției de condamnare a inculpatului sunt contradictorii
și indirecte. În acest sens recurentul descrie conținutul declarațiilor martorilor
Baltag G., Cazacu V.,Paladi I.,Macari Gh., Botnaru T., Botnari V., Butarnîi M., Psnei N.,
Blăniță A., Taran V., Bunduchi D., Ciugurean Gh., expunându-și propriile concluzii
asupra conținutului declarațiilor martorilor menționați;
- în cadrul instanței de apel inculpatul a menționat, că la eliberarea de la fabrica
Avicolă a 30 metri steri de lemn, pentru 20 metri steri de lemn repartizat au fost
achitați banii în casierie, iar 10 metri steri la suma de 3500 lei i se cuveneau lui;
- instanța de judecată a lăsat fără apreciere și a ignorat 3 procese verbale
contravenționale întocmite în privința pădurarului Manoli Iacob (acestea fiind în
vigoare), cu sancționarea acestuia în ce privește tăierea ilicită a pădurii, unul cu
prejudiciul material produs menționat la suma de 5950 lei, altul la suma de 6060 lei
și al treilea la suma de 3605 lei, (certificatul nr.6 din 16.01.2010 f.d.59, Vol. I).
Însă, deși prejudiciul material figurează pe numele lui Manole Iacob, toate
aceste sume, în opinia recurentului, ilegal i-au fost atribuite în mod repetat la
cuantumul prejudiciului produs lui Frunze Vasile.
Menționează, că în cadrul instanței de apel s-a constatat și s-a afirmat și de
către Frunze Vasile, că lui Cazacu V. și Ciobanu în contul salariului la cererea
acestora li-a fost atribuit lemn în suma de 31500 lei. Astfel, în cazul în care diferența
menționată este scăzută din suma totală de 73440 lei, nu este clar care este totuși
prejudiciul material real produs și dacă acesta a fost produs în genere.
Consideră, că organul de urmărire penală i-a incriminat lui Frunze Vasile, iar
instanța de judecată a constatat că acesta a ridicat ilegal lemne în aceleași
circumstanțe și în mod repetat, însă nefiind identificate careva persoane concrete,
cui și ce sume de bani i-au fost transmise, în baza căror documente se întemeiază
concluzia dată;
- la etapa urmăririi penale au fost admise grave încălcări legale care
reglementează desfășurarea procesului penal și anume f. d. 5 vol. I - în ordonanța de
prelungire a termenului urmării penale pe caz s-a menționat pentru prelungirea
termenului vizând comiterea de către Frunze Vasile a infracțiunii prevăzute la art.
358 Cod penal, dar nu pe art. 191 alin.(5) Cod penal.
La fel, deși potrivit ordonanței procurorului din 30.01.2010 prin care este
indicat, că se retrage cauza penală menționată din gestiunea procurorului Oală pe
motivul acordării concediului anual și se dispune conducerea urmăririi penale de
către procurorul Lozovan, după expirarea concediului, procurorul Oală a preluat
dosarul spre gestionare și a efectuat conducerea urmăririi penale în continuare, fără
a fi emisă o ordonată a procurorului de transmiterea în gestiune procurorului Oală a
dosarului.
Astfel, recurentul menționează, că toate acțiunile procesuale efectuate de către
procurorul Oală, după ieșirea din concediu și preluarea dosarului în gestiunea sa,
inclusiv și ordonata de punere sub învinuire, rechizitoriul întocmit și înmânat sunt
ilegale, acestea fiind lovite de nulitate, deoarece contravin în totalmente
prevederilor art. 93-94 Cod de procedură penală, fapt ce urma în mod obligatoriu să
ducă la încetarea urmăririi penale.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
pledând pentru declararea inadmisibilității acestuia, deoarece acțiunile organului de
urmărire penale efectuate în prezenta cauză penală, sunt legale, iar instanțele
ierarhic inferioare apreciind probele din dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de
6
procedură penală, just au ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunilor incriminate.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea hotărârii contestate din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Astfel, instanța de recurs ordinar verifică, dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din argumentele recursului, recurentul invocă temei de drept
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală și practicii judiciare constante,
chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima
instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta
reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de
inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația,
contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și
agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost
apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost
corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele
de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu
rejudecarea cauzei.
Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele
cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de
drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțând soluția sa fără
respectarea prevederilor legale, precum și a practicii judiciare constante.
Colegiul lărgit constată, că potrivit sentinței menținută prin decizia instanței de
apel, Frunze Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat: în baza art.191 alin. (5)
Cod penal, delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea sa, cu cauzarea de daune în proporții
deosebit de mari, cu folosirea situației e serviciu și în baza art. 231 lit. a) și b) Cod
penal, tăierea ilegală a vegetației forestiere, adică tăierea ilegală a arborilor și
arbuștilor din fundul silvic săvârșită de persoana responsabilă de protecția
vegetației forestiere, în proporții ce depășesc 500 unități convenționale.
În speța dată, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra argumentelor invocate în cererea de apel declarată de către avocat în numele
inculpatului ținând cont de următoarele aspecte:
7
Potrivit practicii judiciare constante, obiectul juridic special al infracțiunii
prevăzute la art. 191 Cod penal este un obiect juridic multiplu.
Obiectul juridic principal al infracțiunii analizate îl formează relațiile sociale cu
privire la posesia asupra bunurilor mobile.
Obiectul juridic secundar al delapidării averii străine îl constituie relațiile
sociale cu privire la executarea corectă a atribuțiilor de administrare în privința
bunurilor încredințate.
Obiectul material al faptei incriminate la art. 191 Cod penal îl reprezintă
bunurile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: 1) au o existență
materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost
determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor; 2) sunt încredințate de
către o altă persoană în administrarea făptuitorului.
Încredințarea bunurilor în administrarea făptuitorului este un act cu
semnificație juridică de manifestare a voinței persoanei, care răspunde
următoarelor trei condiții: 1) creează în sarcina făptuitorului dreptul de a deține
bunurile respective, precum și atribuția de a le administra; 2) făptuitorului îi revine
răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare a bunurilor încredințate
precum și pentru asigurarea integrității lor; 3) nu se face în scopul de a transmite
dreptul de proprietate asupra bunurilor către cel care le dobândește.
Bunurile pot fi încredințate în virtutea funcției de răspundere a făptuitorului, a
raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea persoanei care le
încredințează. Încredințarea bunurilor în virtutea raporturilor contractuale poate fi
făcută de oricare subiecte ale dreptului civil, fie ele persoane fizice sau persoane
juridice. Încredințarea bunurilor în celelalte cazuri se face, în principiu, în privința
bunurilor persoanelor juridice, în cadrul raporturilor de muncă. Aceste cazuri sunt
legate, de regulă, de folosirea de către făptuitor a situației sale de serviciu, adică
presupune existența circumstanței agravante prevăzute la lit. d) alin.(2) art.191 Cod
penal.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 191 Cod penal are următoarea
structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de însușire ilegală, adică de
sustragere; 2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv a
cărui mărime se situează între limitele prevăzute de lege; 3) legătura de cauzalitate
dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
În cazul infracțiunii analizate, fapta prejudiciabilă constă în acțiunea de
sustragere. Mecanismul sustragerii este același. Însă, un anumit specific este
condiționat de particularitățile obiectului material al infracțiunii prevăzute la art.
191 Cod penal: făptuitorul săvârșește luarea bunurilor ce-i sunt străine, dar care, la
moment, se află în detenția lui legitimă, el profitând de atribuția de a administra
aceste bunuri.
Infracțiunea prevăzută de art. 191 Cod penal este o infracțiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea de a se
folosi sau a dispune ilegal de bunurile altuia la propria sa dorință.
Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 191 Cod penal se exprimă, în
vinovăție sub formă de intenție directă. În afară de aceasta, la calificare este
obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.
Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 231 Cod penal, potrivit practicii
judiciare constante, obiectul juridic special al infracțiunii îl formează relațiile sociale
cu privire la integritatea fondului silvic și a fondului ariilor naturale protejate de
stat.
8
Obiectul material al infracțiunii examinate îl reprezintă arborii sau arbuștii din
fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat.
Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 231 Cod penal are următoarea
structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de tăiere ilegală a arborilor
și arbuștilor; 2) urmările prejudiciabile, și anume - daunele cauzate fondului silvic
sau fondului ariilor naturale protejate de stat; 3) legătura cauzală dintre fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) locul săvârșirii infracțiunii: fondul silvic
sau fondul ariilor naturale protejate de stat.
Infracțiunea prevăzută la art. 231 Cod penal este o infracțiune materială și se
consideră consumată din momentul producerii daunelor cauzate fondului silvic sau
fondului ariilor naturale protejate de stat. Conținutul acestor urmări prejudiciabile
se stabilește în conformitate cu anexele nr. 1, 3 și 4 din Codul silvic.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 231 Cod penal se
caracterizează prin intenție directă sau indirectă. Motivele infracțiunii în cauză pot fi
următoarele: răzbunare; motive huliganice; năzuința de acaparare a terenului în
vederea amplasării unor edificii, construirii drumurilor, efectuării săpăturilor;
interesul material presupunând executarea comenzii de săvârșire a infracțiunii în
schimbul unei remunerații materiale etc.
Reieșind din practica judiciară constată menționată supra, și prevederile legale,
Colegiul lărgit constată, că instanța de apel nu și-a motivat soluția ținând cont și de
argumentele invocate de partea apărării, neelucidând astfel următoarele
circumstanțe.
Instanța de apel nu a indicat în decizia adoptată prin care probe se confirmă
faptul, că inculpatului i-au fost transmise în gestiune, încredințate în administrarea
sa anume bunurile care figurează în învinuirea adusă.
Astfel, din materialele cauzei se constată că acesta a fost angajat la serviciu în
funcția de șef al O.S. Telenești conform contractului individual de muncă, fiind
totodată încheiat contract de răspundere materială deplină, însă instanțele de apel,
potrivit practicii judiciare constante trebuia să elucideze, pe lângă aceste fapte și
aceea, dacă la angajarea în serviciu a lui Frunze V. a fost înfăptuită o revizie
economico-financiară a Ocolului silvic pentru constatarea tuturor valorilor
materiale, care urmau a fi încredințate în gestiune inculpatului în legătură că
angajarea acestuia în funcție, precum și să constate, dacă inculpatul Frunze V. a
primit printr-un act de predare-primire aceste bunuri în gestiune.
Astfel, dovada încredințării în gestionare a bunurilor, a cantității bunurilor și
valorii acestora la momentul încheierii contractului de răspundere materială
deplină a inculpatului este unul dintre punctele cardinale la stabilirea prejudiciului
material cauzat prin infracțiune.
Colegiul penal menționează, că neconstatarea acestor fapte esențiale
condiționează imposibilitatea stabilirii existenței și întinderii prejudiciului material
pretins a fi cauzat prin infracțiunea imputată inculpatului Frunze V., deoarece în
asemenea caz nu va putea fi dovedit faptul că prejudiciul a fost cauzat în perioada de
activitate a inculpatului, iar în consecință, de către inculpat.
Mai mult decât atât, Colegiul penal atrage atenția, că pentru a stabili întinderea
prejudiciului cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 191 Cod penal este necesară
stabilirea cantității și valorii bunurilor materiale aflate în gestiunea inculpatului,
ținându-se cont și de faptul producerii pe parcursul gestionării a modificărilor
cantitative și de valoare a acestor bunuri.
9
În acest sens Colegiul penal menționează că instanțele urmează să constate
faptul lipsei bunurilor materiale și valoarea acestora în perioada de gestionare de
către inculpat, excluzând bunurile materiale și valoarea celor care au ieșit din
gestiunea acestuia în mod legal. În cazul creșterii legale a cantității și valorii
bunurilor materiale aflate în gestiunea inculpatului de asemenea urmează a fi
înfăptuită excluderea acestora.
Contrar acestor concluzii ale practicii judiciare constante Colegiul penal
constată că în speța examinată instanța de apel n-a făcut o analiză a probelor
prezentate de procuror în vederea stabilirii existenței și întinderii prejudiciului
material, cu indicarea concretă asupra probelor puse la baza concluziilor sale,
dându-le apreciere în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală
din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora,
precum și din punct de vedere al coroborării lor, limitându-se la o simplă
enumerare a acestora.
Astfel, instanța de apel nu a stabilit cu certitudine care este suma prejudiciului
și în genere dacă există prejudiciul material în sumă de 73440 lei indicat în
rechizitoriu.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată, că instanța de apel,
menținând sentința primei instanțe, nu și-a motivat decizia, deoarece n-a elucidat
temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și
motivele adoptării soluției date, așa cum prevede art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală.
În așa fel, Colegiul penal atestă, că instanța de apel n-a soluționat fondul
apelului, iar argumentele apărării expuse în apel cu privire la neconstatarea
existenței și întinderii prejudiciului material, au fost lăsate fără răspuns.
În acest sens Colegiul penal remarcă faptul, că instanța de apel n-a dat răspuns
la argumentele apelului cu privire la faptul că potrivit declarațiilor inculpatului la
momentul eliberării către fabrica Avicolă a 30 m steri de lemn, pentru 20 m steri au
fost efectuate achitări în casierie, iar lui Cazacu V. și Ciobanu la cererea acestora le-a
fost atribuit lemn în sumă de 31500 lei în contul salariului, argumente care urmau a
fi examinate pentru o justă soluționare a cauzei.
De asemenea Colegiul penal constată că au fost lăsate fără răspuns
argumentele apelului cu referire la învinuirea adusă inculpatului Frunze V. în baza
prevederilor art. 231 Cod penal, deoarece instanța de apel nu s-a expus asupra
argumentelor apărării cu privire la faptul, că în privința pădurarului Manoli Iacob
au fost întocmite procese - verbale contravenționale, în baza căror acesta a fost
sancționat pentru tăierea ilicită a pădurii, dintre care: un proces verbal
contravențional se referă la prejudiciul material produs în sumă de 5950 lei, altul se
referă la prejudiciul material produs în sumă de 6060 lei și al treilea a stabilit
existența prejudiciului material în sumă de 3605 lei, astfel că suma totală a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale lui Manoli Iacob, i-a fost incriminată
repetat inculpatului Frunze V., însă deja sub aspect penal.
Astfel, ținând cont de faptul, că inculpatul este învinuit de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.191 alin. (5) Cod penal, delapidarea averii străine,
adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea sa,
cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, cu folosirea situației e serviciu,
precum și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 231 lit. a) și b) Cod penal,
tăierea ilegală a vegetației forestiere, adică tăierea ilegală a arborilor și arbuștilor
din fundul silvic săvârșită de persoana responsabilă de protecția vegetației
10
forestiere, în proporții ce depășesc 500 unități convenționale, Colegiul lărgit
menționează, că instanța de apel dând apreciere probelor în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, urmează să delimiteze în mod clar și
motivat care probe indică concret asupra faptului, că anume inculpatul a tăiat ilegal
vegetația forestieră incriminată potrivit rechizitoriului, precum și care probe
confirmă faptul că inculpatul a săvârșit delapidarea averii străine, adică însușirea
ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea sa, cu cauzarea de
daune în proporții deosebit de mari, cu folosirea situației de serviciu, ținând cont de
prevederile practicii judiciare constante și a concluziilor instanței de recurs
menționate supra.
Colegiul penal de asemenea atestă, că apărarea a invocat în instanța de apel și
faptul că în cadrul urmăriri penale au fost admise încălcări procesuale privind
desfășurarea procesului penal, și care nu pot fi înlăturate decât prin declararea
nulității actelor și acțiunilor procesuale efectuate ulterior și anume: prin ordonanța
procurorului-adjunct al Procuraturii r. Telenești din 04.02.2010 (f.d.29, vol. I), cauza
penală a fost retrasă din conducerea procurorului Procuraturii r. Telenești, Oală O.
și dispusă conducerea urmării penale în continuare de către procurorul în
Procuratura r. Telenești, Lozovan I., din motivul acordării concediului anual
procurorului Oală O., ulterior după revenirea din concediu, procurorul Oală O. a
preluat urmărirea penală fără a exista o ordonanță în acest sens.
Instanța de apel nu a dat răspuns la acest argument al părții apărării care
vizează legalitatea acțiunilor și actelor întocmite de către organul de urmărire
penală după revenirea din concediu a procurorul Oală O. și n-a soluționat chestiunea
cu privire la faptul, dacă, reieșind din prevederile legale, procurorul Oală O. a
preluat în mod legal înfăptuirea urmăririi penale și dacă avea împuterniciri în acest
sens sau nu.
Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-
și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui
proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile
aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că
părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37,
Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).
Astfel, Colegiul lărgit statuează, că erorile procesuale admise de către instanța
de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de
apel, examinând cauza, nu a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură
penală și n-a respectat întocmai prevederile art. 414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod de
procedură penală, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată
total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată, deoarece erorile enunțate nu pot fi corectate la această etapă,
deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca fondul cauzei,
substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual
penale enunțate mai sus.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării
deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
11
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Procopii Zaharia în
numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 21 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Frunze Vasile xxx, și se
dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 19 mai 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nadejda Toma
Vladimir Timofti
Constantin Alerguș
Petru Moraru
12