1ra-610/15 — art. 328 alin 2 lit a CP

1ra-610/15 — art. 328 alin 2 lit a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-610/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Moraru,

judecătorii – Galina Stratulat și Maria Ghervas,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, în

cauza penală în privința lui

Frunză Virgiliu Petru, născut la 05 septembrie

1973, originar s. Zămcioji, r-nul Strășeni și domiciliat

mun. Chișinău, str. Gh. Madan 44/2, ap.21.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03. - 30.07.2010;

Instanța de apel: 01.09. - 25.11.2010,

30.10.2012-11.12.2013,

17.07.2014 - 29.01.2015;

Instanța de recurs: 31.05. - 25.09.2012,

04.03. - 20.05.2014,

28.04. - 24.06.2015.

A C O N S T A T A T:

penal intentat în privința lui Frunză Virgiliu, în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

1.1. Prin decizia Judecătoriei Căușeni din 30 iulie 2010 s-a dispus încetarea

procesului contravențional în privința lui Frunză Virgiliu în săvîrșirea contravenției

prevăzute de art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), ca

urmare a intervenirii termenului de prescripție pentru aplicarea sancțiunii

contravenționale.

pentru faptul că, activînd în calitate de polițist operativ al grupului de luptă al

Detașamentului intervenție acțiuni speciale al Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială

„Fulger”, fiind persoană cu funcție de răspundere, la 30 septembrie 2008, aproximativ la

ora 900, deplasîndu-se spre locul de muncă - postul vamal intern Hagimus, r-nul

Căușeni, pentru exercitarea obligațiilor de serviciu legate de combaterea

infracționalității și traficului ilicit de mărfuri, a intrat împreună cu colegii săi de

serviciu, Leu Iurie și Boguș Grigore, în livada de mere care aparține SA „Ghermes-

Agroservice”, amplasată în extravilanul s. Fîrlădeni, r-nul Căușeni, unde în pofida

1

faptului că nu li s-a permis, aceștia au cules cîteva mere, iar la somația paznicului să

părăsească livada, Frunză Virgiliu a inițiat un conflict cu acesta, în cadrul căruia,

depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, i-a aplicat

cet. Burcă Valentin o lovitură cu palma în regiunea feței, provocîndu-i dureri fizice.

rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Frunză Virgiliu să fie condamnat în baza art. 328 alin.

(2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa numită

să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

În motivarea cererii, acuzatorul a enunțat că prima instanță, eronat a considerat că

lipsește legătura directă dintre acțiunile inculpatului în calitatea lui de persoană cu

funcție de răspundere și competențele sau atribuțiile de serviciu acordate acestuia prin

lege sau alte acte normative.

La fel, apelantul a criticat și concluzia primei instanțe cu privire la lipsa unei

daune considerabile ale drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părții vătămate

Burcă Valentin, ultimul fiind umilit, iar umilința reprezintă o vătămare

psiho-emoțională gravă a persoanei, care produce suferințe psihice și care o face să-și

creeze o imagine nefavorabilă despre organele afacerilor interne.

A invocat procurorul, că prima instanță neîntemeiat a dispus încetarea procesului

penal în privința inculpatului și l-a atras la răspundere contravențională, soarta cazului

contravențional soluționînd-o printr-o decizie separată, fapt ce depășește cadrul

reglementărilor procesului penal în speță.

Mai mult, procurorul a remarcat că instanța de judecată nu dispune de atribuții

legale de a intenta din proprie inițiativă un proces contravențional, în cazul cînd acesta

nu a fost intentat.

3.1. Procurorul, a contestat cu recurs decizia primei instanțe, prin care s-a dispus

încetarea procesului contravențional în privința lui Frunză Virgiliu, solicitînd casarea

acesteia din motiv că soluția adoptată depășește cadrul reglementărilor procesului penal,

or potrivit prevederilor art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care fapta

persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și,

concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al

Republicii Moldova.

a fost admis apelul procurorului, casate sentința și decizia Judecătoriei Căușeni din

30 iulie 2010, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Frunză Virgiliu a

fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții publice, inclusiv în organele afacerilor interne pe un

termen de 2 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

dezacordul cu decizia instanței de apel a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea

acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, argumentînd că incorect instanța de

apel a juns la concluzia că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de

care a fost recunoscut vinovat, deoarece acesta în fața paznicului nu s-a legitimat ca

colaborator al BPDS „Fulger”, că inițiatorul conflictului a fost însuși partea vătămată,

2

care l-a provocat pe inculpat, astfel că examinarea cauzei a fost bazată doar pe

presupuneri și versiunile înaintate de procuror, iar în rechizitoriu intenționat au fost

incluse date denaturate ce nu corespund adevărului și declarațiilor martorilor date în

cadrul urmăririi penale; instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al inculpatului,

deoarece avocatul prin contract nu a fost citat în instanța de apel.

25 septembrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Balmuș Ștefan în

numele inculpatului Frunză Virgiliu, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat, că instanța de apel a

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare,

deoarece în ședința instanței de apel din 25 noiembrie 2010, avocatul acestuia,

Balmuș Ștefan, nu a fost citat, iar inculpatul nu a cunoscut despre data examinării

cauzei, fiind plecat peste hotarele țării.

a fost admis apelul procurorului din alte considerente, casată sentința, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărîre, prin care procesul penal de învinuire a lui Frunză Virgiliu

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost încetat, pe

motiv că fapta acestuia constituie o contravenție administrativă, prevăzută de art. 17427

Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), cu încetarea procesului

contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere contravențională.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță

corect a conchis că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele unei infracțiuni, ci

constituie o contravenție, însă incorect s-a pronunțat prin două acte judecătorești

separate, astfel, prin sentință a încetat procesul penal de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii și prin decizie a încetat procedura contravențională, pe motivul

expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima intanță corect a constatat că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal, deoarece nu a fost stabilită legătură directă, obligatorie pentru cazurile de

exces de putere sau de depășire a atribuțiilor de serviciu, dintre acțiunile inculpatului, ca

persoană cu funcție de răspundere - colaborator operativ al BPDS „Fulger”,

competențele și atribuțiile de serviciu acordate acestuia prin lege sau alte acte normative

precum și urmările survenite.

La fel, instanța de apel a constatat că, în cauză, nu a fost stabilită survenirea unor

daune considerabile demnității sau sănătății părții vătămate, or aplicarea violenței,

potrivit dispoziției art. 328 alin. (2) Cod penal, presupune cauzarea vătămării ușoare sau

medii a integrității corporale sau a sănătății, însă asemenea consecințe în cauză nu au

fost stabilite și nici nu au fost incriminate, acuzarea a pretins doar provocarea durerilor

fizice, fapt ce rezultă și din declarațiile părții vătămate, care nu a avut careva prejudicii

pentru sănătate, doar s-a simțit umilit, ceea ce în coraport cu prevederileart. 126 alin. (2)

Cod penal, nu atestă caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate.

3

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a reținut că

inculpatul și colegii lui au acționat ca persoane fizice și acțiunile acestuia, care „fiind

persoană cu funcție de răspundere - polițist și purtînd uniformă, la o observație în fond

întemeiată a paznicului, nu a dat dovadă de suficientă răbdare și diligență, lăsîndu-se

provocat de reacția neadecvată a paznicului, a făcut în lipsa necesității uz de forță,

aplicîndu-i acestuia o lovitură cu palma la față pentru a-l calma”, nu constituie

componența de infracțiune - exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, ci

alcătuiesc componența contravenției „abuzul de putere” prevăzut de art. 17427 Cod cu

privire la contravențiile administrative (red. 1985), adică folosirea intenționată de către

o persoană cu funcție de răspundere a situației de serviciu într-un mod care contravine

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice, în cazul cînd aceasta nu constituie o infracțiune, fiind dovedită prin

depozițiile părții vătămate Burcă V., a martorilor Șapoval G., Olaru D., Guțu L. și actele

cauzei - ordinul vice-ministrului MAI nr. 38 ef din 06 aprilie 2007, dispoziția

comandantului BPDS privind direcțiile de deplasare a efectivului antrenat la posturile

vamale interne de control.

Astfel, instanța de apel, a considerat posibilă corectarea omisiunii primei instanțe,

care considerînd că fapta nu întruneșete elementele infracțiunii, dar constituie o

contravenție administrativă, s-a expus prin două acte judecătorești, pe cînd trebuia să se

expună într-un singur act.

7.1. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din

11 decembrie 2013, a fost admis recursul procurorului, casată decizia Judecătoriei

Căușeni din 30 iulie 2010, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care procesul

contravențional intentat în privința lui Frunză Virgiliu în baza art. 17427 Cod cu privire

la contravențiile administrative (red. 1985), a fost încetat pe motiv că pentru aceeași

faptă și aceiași persoană există o decizie definitivă și executorie.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a enunțat, că prin decizia

anterioară a Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 11 decembrie 2013 a fost

admis apelul procurorului din alte considerente, casată sentința Judecătoriei Căușeni din

30 iulie 2010, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care procesul penal de

învinuire a lui Frunză Virgiliu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție

administrativă, prevăzută de art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative

(red. 1985), cu încetarea procesului contravențional, în legătură cu expirarea termenului

de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

Astfel, instanța de recurs a notat, că eroarea admisă de prima instanță, în sensul că

reîncadrînd acțiunile lui Frunză Virgiliu din art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal în

art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), s-a pronunțat prin

două acte judecătorești separate, contrar prevederilor art. 332 alin. (2) Cod de procedură

penală, deja au fost corectate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din

11 decembrie 2013. La caz, existînd deja pronunțată o decizie definitivă și executorie

prin care a fost încetat procesul contravențional intentat în baza art. 17427 Cod cu privire

la contravențiile administrative (red. 1985), în privința lui Frunză Virgiliu, ca urmare a

intervenirii prescripției de atragere la aplicarea sancțiunii contravenționale.

4

contestat cu recurs ordinar decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din

11 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul procurorului din alte considerente,

casată sentința Judecătoriei Căușeni din 30 iulie 2010, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care procesul penal de învinuire a lui Frunză Virgiliu în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost încetat, pe motiv că

fapta acestuia constituie o contravenție administrativă, prevăzută de art. 17427 Cod cu

privire la contravențiile administrative (red. 1985), cu încetarea procesului

contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere contravențională, solicitînd casarea acesteia și restituirea cauzei spre o nouă

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii procurorul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a dispus

admiterea apelului declarat de procuror din „alte considerente”, și anume a faptului că

prima instanță greșit cînd a soluționat speța a emis două acte procesuale sentință și

decizie, deoarece legea nu prevede o astfel de sintagmă; instanța încetînd procesul penal

neîntemeiat a dedus lipsa unei daune aduse drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părții vătămate, coraportînd-o la prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, pe cînd în

cazul dat nu se pune discuția de daune evaluate în echivalent material, dar a daunelor

aduse drepturilor și intereselor ocrotite de lege a părții vătămate, care prin acțiunile

inculpatului a fost umilit, fapt ce reprezintă o vătămare psiho-emoțională, ce produce

suferințe psihice și care face să-și creeze o imagine nefavorabilă despre organele

afacerilor interne.

Procurorul a mai menționat că instanța de apel, urma să țină cont de aspectul dacă

nu cumva fapta inculpatului are o nouă încadrare juridică, în virtutea intervenirii

retroactivității legii penale. Or, norma penală incriminată lui Frunză Virgiliu a fost

abrogată prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, în vigoare din 21 decembrie 2012,

însă instanța de apel a apreciat pericolul social al faptei săvîrșite de către inculpat prin

prisma art. 328 alin. (2) lit. „a” Cod penal, fără a ține cont de faptul că fapta incriminată

nu a fost decriminalizată dar reglementată de o altă normă penală, și anume în art. 1661

alin. (1) Cod penal.

20 mai 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată.

La adoptarea soluției nominalizate, instanța de recurs a reținut, că instanța de apel

nu a dat o apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii

formulate inculpatului, nu s-a expus de ce respinge probele administrate pe parcursul

urmăririi penale în baza cărora Frunză Virgiliu a fost învinuit în baza art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal, dar a conchis printr-o frază că acțiunile inculpatului care „fiind

persoană cu funcție de răspundere - polițist și purtînd uniformă, la o observație în fond

întemeiată a paznicului, nu a dat dovadă de suficientă răbdare și diligență, lăsîndu-se

provocat de reacția neadecvată a paznicului, a făcut fără de necesitate uz de forță,

aplicîndu-i acestuia o lovitură cu palma la față pentru a-l calma” nu constituie

componența de infracțiune „exes de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu”, dar

alcătuiesc componența contravenției „abuzului de putere” prevăzută la art. 17427 Cod cu

5

privire la contravențiile administrative (red. 1985), circumstanțe ce au fost constatate de

către prima instanță prin totalitatea de probe acumulate în cauza penală.

Instanța de recurs, la acest capitol a remarcat cu referire la prevederile art. 93

Cod de procedură penală, că atît din apelul declarat, cît și din materialele dosarului

rezultă că, în confirmarea învinuirii, procurorul ca probă a adus declarațiile părții

vătămate, Burcă Valentin, care a menționat că prin acțiunile inculpatului, care i-a aplicat

lovitura în față, dînsul a fost umilit, astfel acestuia i-a fost cauzată o daună drepturilor și

intereselor ocrotite de lege și care a creat o imagine nefavorabilă despre organele

afacerilor interne a republicii.

A conchis instanța de recurs, că ținînd cont de motivele invocate în apel, instanța

de apel era obligată să se expună amănunțit asupra lor, însă nu le-a dat nici o apreciere.

Descriind elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal, instanța de

recurs, a enunțat că, instanța de apel urmează să verifice, dacă sînt întrunite condițiile

pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de

exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu, în formă calificată și în urma

verificării probelor administrate în cauză, să adopte o hotărîre legală și motivată.

La fel, instanța de recurs a menționat că, deși instanțele de fond ajungînd la

concluzia că fapta inculpatului constituie contravenție administrativă prevăzută de

art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), contrar

prevederilor art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală, nu a descris fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului, modul săvîrșirii acesteia,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, ce ar determina

calificarea faptei săvîrșite conform contravenției administrative.

a fost admis din alte motive apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre prin care a fost încetat procesul penal în privința lui

Frunză Virgiliu intentat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, Frunză Virgiliu a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), cu

încetarea procesului contravențional pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a

reîncadrat acțiunile lui Frunză Virgiliu din prevederile art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal

în art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), însă incorect s-a

pronunțat prin două acte judecătorești separate, sentința Judecătoriei Căușeni din

30 iulie 2010 privind încetarea procesului penal de învinuire a lui Frunză Virgiliu de

comiterea infracțiunii penale prevăzute la art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv

că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, și separat s-a expus prin

decizie potrivit procedurii contravenționale prin care a încetat procesul contravențional

prevăzut la art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), în

privința lui Frunză Virgiliu ca urmare a intervenirii prescripției de tragere la răspundere

contravențională.

Astfel, instanța de apel la acest segment a făcut referire la art. 332 alin. (2) Cod de

procedură penală, care statuează că, în cazul în care fapta persoanei constituie o

6

contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent,

soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al R. Moldova.

Concomitent, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a constatat, că

acțiunile lui Frunză Virgiliu nu întrunesc elementele infracțiunii penale prevăzute la

art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal cu calificativul „excesul de putere” sau „depășirea

atribuțiilor de serviciu”, adică săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a

unor acțiuni care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin Lege,

dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale

persoanei fizice, însoțite de aplicarea violenței, deoarece n-a fost stabilită legătură

directă obligatorie pentru cazurile de exces de putere sau de depășire a atribuțiilor de

serviciu, dintre acțiunile acestuia ca persoană cu funcție de răspundere - colaborator

operativ al BPDS „ Fulger” din cadrul postului vamal intern Hagimus, r-nul Căușeni,

competențele și atribuțiile de serviciu acordate acestuia prin lege sau alte acte normative

și acțiunile acestuia precum și urmările survenite.

Tot aici, instanța de apel a reținut că nu s-a constatat survenirea unor daune

considerabile demnității și sănătății părții vătămate, întrucît aplicarea violenței în sensul

art. 328 alin. (2) Cod penal presupune cauzarea vătămării ușoare sau medii integrității

corporale sau sănătății, însă asemenea consecințe în cauza dată nu au fost stabilite și nici

nu au fost incriminate, or acuzarea a pretins doar provocarea durerilor fizice, iar partea

vătămată a declarat că careva prejudicii pentru sănătate nu a avut de la lovitură, doar s-a

simțit umilit, fapt ce în coraport cu art. 126 alin. (2) Cod penal, nu atestă caracterul

considerabil sau esențial al daunei cauzate.

Așadar, instanța de apel, apreciind în cumul probele dosarului, a stabilit cu

certitudine că acțiunile lui Frunză Virgiliu nu constituie componența de infracțiune

prevăzută de art. 328 alin. (2) Cod penal, „exces de putere sau depășire a atribuțiilor de

serviciu”, ci alcătuiesc componența contravenției „abuzul de putere”, prevăzută la

art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), conform indicilor

calificativi - folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a

situației de serviciu într-un mod ce contravine intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în cazul în care aceasta nu

constituie o infracțiune, împrejurări care au fost constatate de către prima instanță prin

totalitatea de probe acumulate în cauza penală, apreciate cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității.

Cu referire la prevederile art. 275 pct. 3 Cod de procedură penală, instanța de apel

a menționat că, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi

efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel reținînd prevederile art. 30 Cod contravențional, care

statuează că, prescripția înlătură răspunderea contravențională, termenul general de

prescripție a răspunderii contravenționale este de 3 luni, termenul de prescripție curge

de la data săvîrșirii contravenției, a menționat că deoarece fapta a fost săvîrșită la

30 septembrie 2008, termenul de prescripție a expirat.

În susținerea acestei opinii, instanța de apel a reținut și prevederile art. 441

Cod contravențional, potrivit cărora procesul contravențional pornit încetează dacă se

constată careva din temeiurile prevăzute la art. art. 3 alin. (3), 4 alin. (3), 20-31

7

Cod dontravențional, iar conform art. 461 Cod contravențional în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art. art. 441,

445, instanța încetează procesul contravențional.

a contestat cu recurs decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a invocat dezacordul cu hotărîrile

judecătorești ale instanțelor de fond, menționînd că acestea sunt neîntemeiate și ilegale

în partea ce ține de încetarea procesului penal în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal,

cu atragerea lui Frunză Virgiliu la răspundere contravențională.

Procurorul consideră că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar

decizia contestată urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel, potrivit prevederilor

art. 435 Cod de procedură penală.

Susține procurorul că, instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor

prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care

în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

Astfel, menționează acuzatorul, că decizia instanței este contrară stării de fapt

stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești și contravine

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

În speță, instanțele de fond au dat apreciere numai unor probe care în opinia lor

dovedesc nevinovăția inculpatului Frunză Virgiliu, încălcănd cerințele art. 394 alin. (3)

pct. 2) Cod de procedură penală.

Procurorul menționează că, instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a

apreciat la justa valoare următoarele probe expuse în apelul procurorului care dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate și anume.

La 30 septembrie 2008, inculpatul Frunză Virgiliu, începînd cu orele 8:00 se afla

în misiune de serviciu. În sarcina respectivului în calitatea oficială de colaborator de

poliție, potrivit prevederilor art. 2 al Legii cu privire la poliție (în vigoare la data

săvîrșirii faptei) fiind obligațiuni de ordin general precum apărarea vieții, sănătății,

onoarei, demnității, drepturilor, libertăților, intereselor și averii cetățenilor de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime, menținerea ordinii publice și asigurarea

securității publice, precum și obligațiuni speciale de blanchetă (prevăzute în ordine și

dispoziții speciale ale conducerii MAI și nemijlocit a subdiviziunii în care respectivul

activează) precum ar fi combaterea traficului ilicit de mărfuri.

Acuzarea este de opinia, că nerespectarea obligațiunilor legale conduce în toate

cazurile în conformitate cu prevederile art. 26 al Legii cu privire la poliție (în vigoare la

data săvîrșirii faptei) la survenirea răspunderii în conformitate cu legislația și Statutul

disciplinar al organelor afacerilor interne.

În acest context, consideră că nu este relevant faptul dacă inculpatul era antrenat

doar la realizarea unor sarcini limitate speciale precum combaterea traficului ilicit de

mărfuri, or, dînsul era obligat să stea la straja drepturilor și intereselor constituționale

ale persoanelor fizice și juridice dar nu să le încalce intenționat, fie și în cazul

exprimării unei revolte împotriva unor acțiuni/expresii ale victimei care însă nu prezintă

8

careva grad de ilegalitate dar care i-au produs agresorului anumite deranjamente

emoționale.

Totodată, consideră că instanțele de fond au soluționat soarta procesului penal

prin încetarea lui și ca urmare a interpretării eronate a noțiunii de daune, or concluzia

instanțelor despre lipsa unei daune aduse drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părții vătămate Burcă Valentin, este una eronată.

Mai mult, instanța de apel, raportînd circumstanțele cazului la prevederile art. 126

alin. (2) Cod penal, nu a atestat caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate.

La caz, au fost invocate doar cauzarea de daune drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale părții vătămate. Intensitatea suferințelor părții vătămate nu urmează să

implice catalogarea daunelor respective ca fiind considerabile sau nu, ori, dreptul la

siguranța persoanei urmează să fie inalienabil și intangibil, indiferent de oricare

circumstanță.

În acest context, acuzatorul de stat invocă poziția părții vătămate referitor la

faptul că prin acțiunile intenționate ale inculpatului Frunză Virgiliu dînsul a fost umilit,

fiindu-i cauzată o daună drepturilor și intereselor ocrotite de lege și care a creat o

imagine nefavorabilă despre organele afacerilor interne ale republicii.

Relevă acuzatorul, că umilința părții vătămate urma a fi considerată de către

instanța de apel ca o daună a drepturilor și intereselor ocrotite de lege a părții vătămate,

ori, umilința reprezintă o vătămare psiho-emoțională gravă a persoanei care îi produce

suferințe psihice.

Susține acuzarea, că reglementarea juridică a situației respective este definită de

art. 126 alin. (2) Cod penal, conform căruia caracterul considerabil în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege se stabilește luîndu-se în considerare gradul

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai mult, argumentul instanțelor de fond potrivit căruia nu au survenit daune

considerabile aduse demnității și/sau sănătății părții vătămate din simplu motiv că

noțiunea de „violență” presupune în mod necesar „cauzarea vătămării ușoare sau medii

integrității corporale și sănătății”, în viziunea procurorului, nu este întemeiat,

specificînd că dacă Codul penal nu face definiția noțiunii de „violență”, aceasta urmează

a fi intuită din sensul ei lingvistic și literar.

Concomitent, sensul noțiunii respective urma a fi raportat la ansamblul normelor

juridice cuprinse în Codul penal, „violența” în acest caz, urmînd a fi percepută ca orice

acțiune fizică cu caracter violent, de natură să aducă părții vătămate o durere fizică,

vătămări a integrității corporale și sănătății, ușoare sau medii.

Or, în speță ambele instanțe de judecată au constatat că de către inculpatul

Frunză Virgiliu a fost aplicată violența asupra părții vătămate Burcă Valentin.

Procurorul menționează, că obiectul juridic special al infracțiunii specificate la

art. 328 Cod penal, îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a

activității de serviciu în sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o persoană

publică a obligațiilor de serviciu în mod corect, fără excese, cu respectarea intereselor

publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

ale celor juridice. Obiectul material, îl reprezintă sau poate să-l reprezinte corpul

persoanei ori bunurile mobile sau imobile.

Latura obiectivă a acestei infracțiunii are următoarea structură: 1) fapta

9

prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de depășire a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege; 2) urmările prejudiciabile, și anume daunele în proporții

considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

Infracțiunea prevăzută de art. 328 Cod penal, poate fi săvîrșită numai pe calea

acțiunii și aceasta se consideră consumată din momentul producerii daunelor în

proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice. Prin „daune în proporții considerabile cauzate

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice” se înțelege după caz: 1) vătămarea ușoară sau medie a integrității corporale

sau a sănătății; 2) leziunile corporale care nu implică un prejudiciu pentru sănătate:

3) daunele materiale care nu ating proporțiile mari etc.

Relevă procurorul, că instanța de apel era obligată să verifice, dacă sunt întrunite

condițiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul comiterii

infracțiunii de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu, în formă calificată

și în urma verificării probelor administrate în cauză, să adopte o hotărîre legală și

motivată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Totodată, conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat, se constată că criticile recurentului

referitor la legalitatea deciziei instanței de apel se întemeiază pe dispozițiile art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, și anume, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că procurorul

în argumentarea acestuia, expune desfășurat circumstanțele de fapt ale cauzei, așa cum

au fost expuse în învinuire, considerînd că instanța de apel a dat o apreciere incorectă

probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

De asemenea, recurentul specifică că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului.

Însă, verificînd conținutul deciziei atacate în raport cu criticele enunțate,

10

Colegiul penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror, din alte motive decît cele

enunțate în cererea de apel, cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Frunză Virgiliu intentat

în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii. Totodată, Frunză Virgiliu a fost recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative

(red. 1985), cu încetarea procesului contravențional pe motivul intervenirii termenului

de prescripție.

Astfel, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și cercetîndu-le suplimentar, a ajuns la concluzia că deși

prima instanță corect a reîncadrat acțiunile lui Frunză Virgiliu de la art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal în temeiul art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative

(red. 1985), totuși incorect s-a pronunțat prin două acte judecătorești separate, sentința

Judecătoriei Căușeni din 30 iulie 2010 privind încetarea procesului penal de învinuire a

lui Frunză Virgiliu de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, și

separat s-a expus prin decizie potrivit procedurii contravenționale prin care a încetat

procesul contravențional prevăzut la art. 17427 Cod cu privire la contravențiile

administrative (red. 1985), în privința lui Frunză Virgiliu ca urmare a intervenirii

prescripției de tragere la răspundere contravențională.

În acest context reținînd că la caz prezintă relevanță prevederile art. 332 alin. (2)

Cod de procedură penală, care statuează că, în cazul în care fapta persoanei constituie o

contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent,

soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al Republicii

Moldova, prevederi care nu au fost luate în considerație de către prima instanță, eroare

care însă a fost corectat prin hotărîrea adoptată la caz de către instanța de apel.

Deci, Colegiul penal consideră că deși recurentul este de opinia că instanța de

apel nu a dat răspuns la toate motivele invocate în apel, aceste afirmații urmează a fi

apreciate ca declarative, întrucît din conținutul hotărîrii contestate rezultă cert motivele

pentru care instanța de apel a adoptat soluția în speța examinată.

În conexiunea circumstanțelor relatate, fiind cert că instanța de apel, a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, examinînd

probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît

ale apărării, cît și ale acuzării, astfel că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului

Frunză Virgiliu prin prisma cumulului de probe anexate la dosar ca: declarațiile lui

Frunză Virgiliu în cadrul ședințelor primei instanțe (f. d. 84, vol. I); declarațiile părții

vătămate Burcă Valentin, date în prima instanță și verificate în instanța de apel (f. d. 85-

86, vol. I); declarațiile martorului Boguș Grigore, date în prima instanță și verificate în

instanța de apel (f. d. 90, vol. I); declarațiile martorului Leu Iurie, date în prima instanță

11

și verificate în instanța de apel (f. d. 91, vol. I); declarațiile martorului Șapoval Grigore,

date în prima instanță și verificate în instanța de apel (f. d. 89, vol. I); declarațiile

martorului Rotari Constantin, date în prima instanță și verificate în instanța de apel

(f. d. 87-88); declarațiile martorului Barbăneagră Ion, date în prima instanță și verificate

în instanța de apel (f. d. 93, vol. I); declarațiile martorului Țurcan Alexandru (f. d. 92,

vol. I); declarațiile martorului Olaru Dumitru date în prima instanță și verificate în

instanța de apel (f. d. 94, vol. I); declarațiile martorului Guțu Leonid (f. d. 95, vol. I);

ordinul vice-ministrului Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova nr. 38 EF din

06 aprilie 2007 (f. d. 30, vol. I); directiva de deplasare din 29 septembrie 2008 (f. d. 26,

vol. I); ordonanța privind aplicarea măsurii preventive în privința lui Frunză Virgiliu din

19 iulie 2009 și obligația de a nu părăsi localitatea (f. d. 47-48); caracteristica de

serviciu a lui Frunză Virgiliu (f. d. 52), care în concluzie au confirmat vinovăția

inculpatului în comiterea contravenției prevăzute de art. 17427 Cod cu privire la

contravențiile administrative (red. 1985), în vigoare la data comiterii faptei.

În ceea ce privește dezacordul recurentului cu reîncadrarea de către instanța de

apel a faptei incriminate lui Frunză Virgiliu din art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal în

temeiul art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), Colegiul

penal menționează că încadrarea juridică a acțiunilor lui Frunză Virgiliu a avut loc în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, instanța de apel la acest capitol menționînd că acțiunile lui Frunză

Virgiliu nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal cu calificativul „excesul de putere” sau „depășirea atribuțiilor de serviciu”, adică

săvârșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin Lege, dacă aceasta a cauzat daune

în proporții considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanei fizice, însoțite de

aplicarea violenței, deoarece n-a fost stabilită legătură directă obligatorie pentru cazurile

de exces de putere sau de depășire a atribuțiilor de serviciu, dintre acțiunile acestuia ca

persoană cu funcție de răspundere - colaborator operativ al BPDS „Fulger” din cadrul

postului vamal intern Hagimus, r-nul Căușeni, competențele și atribuțiile de serviciu

acordate acestuia prin lege sau alte acte normative și acțiunile acestuia precum și

urmările survenite.

Or, acțiunile lui Frunză Virgiliu alcătuiesc componența contravenției „abuzului de

putere”, prevăzută la art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative

(red. 1985), conform indicilor calificativi - folosirea intenționată de către o persoană cu

funcție de răspundere a situației de serviciu într-un mod ce contravine intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

în cazul în care aceasta nu constituie o infracțiune,

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a reținut că aplicarea violenței în

sensul art. 328 alin. (2) Cod penal presupune cauzarea vătămării ușoare sau medii

integrității corporale sau sănătății, însă asemenea consecințe în cauza dată nu au fost

stabilite și nici nu au fost incriminate, întrucît acuzarea a pretins doar provocarea

durerilor fizice.

Față de cele ce preced, Colegiul penal apreciază drept corectă stabilirea de către

instanța de apel a situației de fapt, precum și încadrarea juridică a faptei săvîrșite de

Frunză Virgiliu în temeiul art. 17427 Cod cu privire la contravențiile administrative

12

(red. 1985), în vigoare la data comiterii faptei.

În ceea ce ține de criticele formulate de recurent, precum că instanța de apel a

interpretat eronat noțiunea de daune, considerînd că în acțiunile lui Frunză Virgiliu

lipsesc cauzarea anumitor daune aduse drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părții vătămate Burcă Valentin.

Colegiul penal menționează că, aceste aspecte au fost apreciate de către instanța

de apel prin prisma prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal, care a conchis că din

declarațiile părții vătămate nu rezultă că aceasta ar fi suportat în urma loviturii careva

prejudicii, ci s-a simțit umilit, fapt ce nu atestă caracterul considerabil sau esențial al

daunei cauzate.

În virtutea considerentelor expuse supra, nefiind constatată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărîrii contestate sub aspectele invocate, soluția instanței de

apel fiind legală și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză,

Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către procuror în

cererea de recurs ordinar deferit spre examinare.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Frunză

Virgiliu Petru, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2015.

Președinte Petru Moraru

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

13