1ra-792/2015 — art. 201.1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-792/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Hmeli Artur, prin care se solicită casarea integrală a sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Hmeli Artur Valeriu, născut la 16 noiembrie 1983,

originar din r-nul Sîngerei, or. Biruința, domiciliat în mun.

Chișinău, s. Vatra, str. Eminescu, 29/1, ap. 3.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A CONSTATAT :

2015, Hmeli Artur a fost condamnat în baza art.2011 alin. (1) Cod penal la 150

ore de muncă neremunerată în folosul comunități. Măsura preventivă

aplicată inculpatului – obligarea de a nu părăsi localitatea, a fost considerată

ca încetată de drept.

Artur, în perioada de timp din anul 2012 și pînă la 25 aprilie 2014, fiind în

relații ostile cu soția sa – Hmeli Mariana, urmărind scopul aplicării violenței

față de un membru al familiei, aflîndu-se la domiciliu comun situat pe str.

Teilor, 9/3, ap. 71, mun. Chișinău, în mod repetat a agresat-o fizic și verbal

pe Hmeli Mariana, provocîndu-i suferință fizică, psihică și prejudiciu moral.

Continuîndu-și acțiunile ilegale, la 25 aprilie 2014, Hmeli Artur, cu același

scop, aflîndu-se în apartamentul menționat mai sus, a insultat-o și a

amenințat-o pe soția sa Hmeli Mariana cu separarea de copilul minor

comun, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu mîinile în diferite regiuni

ale corpului, a mușcat-o de mînă și a tras-o de păr, cauzîndu-i conform

1

raportului de expertiză medico-legală nr 1177/D din 29 mai 2014 o echimoză

la nivelul brațului stîng, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice,

a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și

care se califică ca vătămare neînsemnată, precum și provocîndu-i suferință

fizică, psihică și prejudiciu moral.

Aceste acțiuni ale lui Hmeli Artur au fost calificate în baza art. 2011 alin.

(1) Cod penal, ca „violență în familie, adică acțiunea manifestată fizic și

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei,

care a provocat suferință fizică, psihică și prejudiciu moral”.

Eduard în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin. (1) Cod penal, iar în cazul respingerii

cererii de adoptare a unei sentințe de achitare, a solicitat liberarea lui Hmeli

Artur de răspundere penală, conform art. 55 Cod penal.

2015 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța

de fond corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat. La fel în

motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpatul Hmeli

Artur a comis infracțiunea imputată lui, și că acțiunile inculpatului se

încadrează în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, potrivit indicilor calificativi :

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei, care a provocat suferință psihică și

prejudiciu moral.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu

prevederile art.7, art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

2

La fel, instanța de apel a menționat că, la individualizarea pedepsei în

temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a ținut cont că inculpatul

Hmeli Artur a comis o infracțiune ușoară, este angajat oficial în cîmpul

muncii, divorțat, are un copil minor la întreținere, la evidența medicului

psihiatru și narcolog nu se află, se caracterizează pozitiv.

Instanța de apel a reținut, că la stabilirea pedepsei instanța de fond a

constatat ca circumstanțe atenuante - săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a

concluzionat că o sentință de condamnare în prezenta cauză penală va avea

un efect preventiv serios atît pentru inculpat, cît și pentru alte persoane

predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție

și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este

contracarată și pedepsită.

Totodată, instanța de apel a menționat că, după depunerea plîngerii de

către partea vătămată la 30 aprilie 2014 (f.d. 10), au continuat acțiunile

abuzive din partea inculpatului Hmeli A., amenințînd partea vătămată cu

răfuială și că îi va lua copilul, fapt ce se confirmă prin ordonanța de protecție

din 23 mai 2014 aplicată în privința inculpatului (f.d. 16).

Astfel, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond a concluzionat

corect că, corectarea și reeducarea inculpatului Hmeli Artur este posibilă

fără izolarea lui de societate, stabilindu-i în baza art.2011 alin. (1) Cod penal

o pedeapsă neprivativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 150 ore, ce constituie limita minimă a

sancțiunii prevăzute de articolul nominalizat.

inculpatul Hmeli Artur, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a

sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, invocînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel referitor la caracterul inadmisibil al uneia din probele

acumulate de către partea acuzării, și anume raportul de evaluare

psihologică a copilului din 23 iulie 2014 și lipsa laturii obiective.

5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de către inculpatul Hmeli A., invocînd că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

3

penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală.

Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, Colegiul penal, statuează că acest temeiuri de casare nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Sub aspectul situației „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiului penal consideră că, instanța de apel, just a ajuns la concluzia

de a menține condamnarea inculpatului Hmeli A. în baza art. 2011 alin. (1)

Cod penal, examinînd complet și obiectiv, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, probele administrate la dosar, verificându-le

sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul

urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât

și ale acuzării, și anume: declarațiile părții vătămate Cataraga (Hmeli)

Mariana, declarațiile martorului Casiac Ludmila, plîngerea părții vătămate

din 12 mai 2014, încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 23 mai

2014 și ordonanța de protecție din 23 mai 2014, raportul de expertiză medico-

legală nr. 1177/D din 29 mai 2014, raportul de evaluare psihologică a

copilului Hmeli Radu, procesul-verbal de ridicare din 08 august 2014,

procesul-verbal de examinare a obiectului din 08 august 2014, ordonanța de

recunoaștere drept corp delict din 08 august 2014, procesul verbal de

confruntare din 07 august 2014.

4

Astfel, alegațiile recurentului, precum că lipsește latura obiectivă a

infracțiunii incriminate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și

menționează în acest sens că, din cumulul de probe menționat în acțiunile

inculpatului, se atestă prezența vădită a laturii obiective a infracțiunii

prevăzută de art. 2011 alin. (1) Cod penal, ce constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiune manifestată fizic și verbal; urmările prejudiciabile sub

forma suferinței fizice, vătămării neînsemnate a integrității corporale sau a

sănătății, suferințe psihice și prejudiciu moral; legătura de cauzalitate dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Prin urmare instanța de recurs menționează că, acțiunile inculpatului

Hmeli Artur săvîrșite asupra părții vătămate Cataraga (Hmeli) Mariana,

manifestate prin agresarea fizică și verbală în mod repetat, și anume,

aplicarea loviturilor cu mîinile pe diferite părți ale corpului, mușcături,

tragere de păr, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.

1177/D din 29 mai 2014 (f.d. 22) - se califică ca -violență fizică, iar provocarea

stărilor de tensiune și de suferință psihică prin ofense, înjurare, insultare,

amenințări verbale, cauzate părții vătămate de către inculpatul Hmeli A.,

fapt confirmat prin declarațiile martorului Casiac Ludmila (f.d. 108), este

apreciată ca - violență psihică. Violența fizică și psihică, în speța dată, sînt

modalități faptice de realizare a acțiunii prejudiciabile din contextul

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, care este o infracțiune

materială și se consideră consumată din momentul producerii suferințelor

fizice, vătămării ușoare a integrității corporale sau a sănătății, suferinței

psihice ori a prejudiciului material sau moral.

Totodată, Colegiul penal remarcă, că pentru aplicarea răspunderii în

baza alin. (1) art. 2011 Cod penal, este suficient să se producă una din

urmările prejudiciabile enumerate în dispoziția acestei norme penale.

Deasemenea, Colegiul penal consideră neîntemeiat și argumentul

referitor la faptul, că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate

în apel referitor la caracterul inadmisibil al uneia din probele acumulate de către

partea acuzării, și anume raportul de evaluare psihologică a copilului din 23 iulie

2014”, întrucît această probă - raportul de evaluare psihologică a copilului din 23

iulie 2014- a fost obținută în conformitate cu legislația procesual-penală, și

anume la solicitarea ofițerului de urmărire penală al Inspectoratului de

Poliției Botanica, mun. Chișinău, Gălușcă Liuda, din 26 iunie 2014 adresată

către Președintele Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii,

Sîmboteanu Daniela (f.d. 25). Astfel, în urma efectuării raportului de

evaluare psihologică a copilului din 23 iulie 2014 (f.d. 26-28) , s-a stabilit că

„copilul Hmeli Radu a fost expus abuzului emoțional din partea tatălui prin

5

atragerea sa în conflict, prin expunerea intenționată abuzului emoțional, copilul

fiind amenințat cu separarea de mama și fiind prezent la certurile dintre părinți, iar

in cazul în care tata nu reușește să conștientizeze propriul comportament, cu o

probabilitate mare există riscul ca copilul în timpul contactelor cu tatăl său să fie

utilizat pentru pedepsirea celuilalt părinte și să dezvolte tulburări psihosomatice și

de comportament”.

La fel, instanța de recurs enunță că, din textul recursului înaintat se

evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul inclusiv prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției sale în

cele imputate, or, motivele de reapreciere a probelor țin de starea de fapt a

cauzei și nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală. Se mai invocă că în apel s-a solicitat aplicarea

prevederilor art. 55 Cod penal, ceea ce presupune recunoașterea

componenței de infracțiune.

În baza celor constatate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpatului Hmeli A.,

ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Hmeli

Artur, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16

ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Hmeli Artur Valeriu, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

6