1ra-756/14 — art. 201/1 alin 1 CP

1ra-756/14 — art. 201/1 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-756/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder și de

succesorul părții vătămate, Goteșan Marina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013, în privința inculpatului

Petrov Alexandr Ivan, născut la

10 august 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str. N.

Costin, 59, ap. 175, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 ianuarie – 15 august 2013,

în instanța de apel: 26 septembrie – 12 noiembrie 2013,

în instanța de recurs: 11 martie – 04 iunie 2014;

C O N S T A T Ă :

Alexandr a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 180 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

aflîndu-se pe str. I. Neculce 61, ap. 54, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate,

inculpatul Petrov Alexandr a inițiat un conflict cu concubina I. Tanasieva, aplicîndu-i

mai multe lovituri cu mîinile și picioarele peste cap și corp, cauzîndu-i, conform

raportului de constatare medico-legală nr. 1903/D din 31.07.2012, vătămare corporală

ușoară.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina și a declarat că a venit la

domiciliul concubinei sale, aflîndu-se în stare de ebrietate dar realizînd ce face.

Concubina nu era acasă și a venit peste jumătate de oră bătută și tot în stare de ebrietate.

Au mai servit băuturi alcoolice, apoi între ei s-a iscat un conflict, el a lovit cu pumnul în

masă și s-a tăiat la mînă. A strigat la ea dar nu a bătut-o, mai apoi a venit poliția și au

1

mers la comisariat. Tanasieva a fost internată la spital, dar peste vreo 2 zile a fugit

acasă. După aceasta au mai locuit împreună pînă la 02.10.2011, cînd ea a decedat.

Totodată, vina inculpatului este dovedită integral prin probele administrate,

inclusiv de martorul Dlujanschi E. care a declarat că se afla în curte cînd a auzit

strigătele unei femei de la primul etaj și peste puțin timp la balcon a ieșit partea

vătămată care a încercat să se apuce de gratii însă a fost lovită de inculpat în spate, ea a

căzut jos continua să strige, iar inculpatul continua să-i aplice lovituri cu picioarele,

atunci a apelat 902.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, ca

violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă de un membru

al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată

cu vătămare ușoară a integrității corporale și a sănătății.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor ușoare, de persoana

inculpatului, care nu este încadrat în cîmpul muncii, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lui.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului condamnat în baza art. 201/1 alin.

(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că prima instanță a trecut cu vederea prevederile art. 61, 75,

78 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o pedeapsa prea blîndă în raport cu

circumstanțele cauzei.

La individualizarea pedepsei instanța nu a luat în considerar că inculpatul a

comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, nu este angajat în cîmpul muncii, duce

un mod de viață dezordonat, se află la evidența medicului narcolog, este consumator de

substanțe narcotice, este agresiv săvîrșind acțiuni necontrolate, anterior a fost

condamnat, iar circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, că inculpatul sistematic

aplica în privința concubinei sale violența fizică fiind pornită și o cauză penală pentru

omorul victimei.

3.1. Avocatul Vasile Untilă la fel a declarat apel, cerînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Apelantul a indicat că instanța urma să aprecieze critic declarațiile martorilor

Verbulschi M. și Dlujanschii E.

Din materialele cauzei s-a constatat că ordonanța de punere sub învinuire,

procesul-verbal de comunicare a drepturilor și obligațiilor învinuitului, procesul-verbal

de audiere a inculpatului, ordonanța de aplicare a măsurii preventive, ordonanța de a nu

părăsi țara, procesul-verbal de finisare a urmăririi penale, procesul-verbal de prezentare

a materialelor cauzei penale urmau a fi declarate nule, conform art. 251 Cod de

procedură penală, deoarece au fost întocmite în lipsa translatorului, iar inculpatul nu

posedă limba de stat.

Semnăturile din cererea părții vătămate nu aparține uneia și aceleiași persoane de

la rubrica „preîntîmpinată” și „mă semnez”, iar demersul apărării privind numirea unei

expertize grafoscopice la CNEJ a fost neîntemeiat respins de către instanță.

Declarația inculpatului din 06.09.2011, făcută în cadrul urmăririi penale și pusă la

baza sentinței de condamnare urma să fie apreciată critic de prima instanță, din motiv că

2

inculpatul în cadrul ședinței de judecată a explicat că nu cunoaște conținutul acestei

declarații deoarece nu posedă limba de stat și nu poate citi și scrie în grafia latină.

3.2. A declarat apel și succesorul legal al părții vătămate, M. Goteșan, solicitînd

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul

să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul avea un comportament foarte

agresiv, anterior și posterior a mai comis și alte infracțiuni și a aplicat inculpatului o

pedeapsă prea blîndă, prin care nu va fi realizat scopul urmărit de Legea penală, în

situația în care inculpatul nu a recunoscut vinovăția.

2013, apelurile procurorului și succesorului legal al părții vătămate, M. Goteșan, au fost

respinse ca nefondate și admis apelul apărării, casată sentința cu încetarea procesului

penal, din motivul survenirii prescripției de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate este integral dovedită prin probele administrate, inclusiv declarațiile

reprezentantului legal al victimei, Gotescu M., declarațiile martorilor Dlujanschi E.,

Verbulschi M. și Russu D., înștiințarea 902 și 903 din 06.09.2011, cererea părții

vătămate din 06.09.2011, explicațiile inculpatului din 06.09.2011, raportul de

constatare medico-legală nr. 1903/D din 31.07.2012 .

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 60 lit. a) Cod penal, în privința

inculpatului a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a aplicat față de inculpat

prescripția de tragere la răspundere penală și a ignorat prevederile art. 60 alin. (4) Cod

penal.

Astfel, inculpatul sistematic aplica violența fizică față de partea vătămată și, după

infracțiunea imputată în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la un interval scurt de timp,

în privința primului a mai fost pornită o altă cauză penală, deja pentru omorul

concubinei sale.

Tot în privința inculpatului a mai fost pornită o cauză penală în baza art. 188 alin.

(3) lit. c) Cod penal, care se află pe rolul instanței de fond.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apelul și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. Succesorul legal al părții vătămate, Marina Goteșan, la fel a declarat recurs

ordinar în care cere casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

Apelantul a indicat că instanța de fond a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal

și a individualizat incorect pedeapsa aplicată inculpatului.

Termenul de prescripție în privința inculpatului a fost întrerupt la 12.08.2012 cînd

el a săvîrșit o nouă infracțiune și potrivit alin. (4) al art. 60 Cod penal noul termen de

prescripție curge de la 12.08.2012, iar prescripția pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, va interveni la 12.08.2014.

Mai mult, instanța de apel a constatat în partea motivată a deciziei faptul că a

intervenit prescripția tragerii la răspundere penală a inculpatului M.T. Andrei și nu a

inculpatului Petrov A., deci soluția instanței de apel se bazează pe un cadru constatator

care nu are legătură cu cazul penal privind învinuirea lui Petrov A.

3

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și instanța a admis o eroare gravă

care a afectat soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În

corespundere cu art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursurile ordinare sunt fondate în drept pe

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței (pct. 5, 5.1. din decizie).

Totodată, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța și

care ar fi esența circumstanțelor că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței,

omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat.

Rezultă, că recursurile de pe rol nu întrunesc condițiile legale de conținut în

această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale procurorului și succesorului părții vătămate cu circumstanțe în

fapt și în drept, care ar justifica aceste recursuri și care ar agrava situația inculpatului.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la argumentele regăsite în recursuri că:

„termenul de prescripție în privința inculpatului a fost întrerupt…, deoarece inculpatul

sistematic aplica violența fizică față de partea vătămată și în privința lui a mai fost

pornită o altă cauză penală, deja pentru omorul concubinei sale…, tot în privința

4

inculpatului a mai fost pornită o cauză penală în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod

penal, care se află pe rolul instanței de fond”, se reține următoarele (pct. 5, 5.1. din

decizie).

Potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal, prescripția se va întrerupe dacă, pînă la

expirarea termenelor respectivi persoana va săvîrși o infracțiune pentru care poate fi

aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției

în acest caz începe din momentul săvîrșirii unei infracțiuni noi.

Însă, în conformitate cu art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată

de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i

va fi dovedită și constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă.

Astfel, dat fiind că în materialele cauzei nu există hotărîri judecătorești de

condamnare definitivă a inculpatului pentru infracțiuni săvîrșite după condamnarea

pentru faptele comise la 06 septembrie 2011(pct. 2 și 4 din decizie), afirmațiile că

prescripția nominalizată supra ar fi fost întreruptă este absolut neîntemeiată.

Pe lîngă aceasta, circumstanța că, pe lîngă numele inculpatului ”Petrov A.” se

conține la sfîrșitul părții descriptive a deciziei instanței de apel și un nume de ”M.T.

Andrei”, nu constituie o eroare de drept, fiind doar una materială evidentă, motiv pentru

care Colegiul penal va considera exclus numele de ”M.T. Andrei” din conținutul deciziei

contestate.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrea atacată cuprinde

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că recursurile ordinare sunt și vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea nu

îndeplinesc cerințele de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder și de succesorul părții vătămate,

Goteșan Marina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

noiembrie 2013, în privința inculpatului Petrov Alexandr Ivan, deoarece nu îndeplinesc

cerințele legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 25 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

5

Dosarul 1ra-756/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procuror

și de succesorul părții vătămate, Goteșan M., împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013, în privința inculpatului

Petrov Alexandr Ivan, născut la

10 august 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

N. Costin, 59, ap. 175, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și de succesorul părții

vătămate, Goteșan M., împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 noiembrie 2013, în privința inculpatului Petrov Alexandr Ivan, deoarece nu

îndeplinesc cerințele legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 25 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6