1ra-996/14 — art.152 alin.1 CP

1ra-996/14 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-996/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva deciziei Curții de

Apel Bender din 11 martie 2014, declarat de avocatul Olesea Șevcenco, în numele

inculpatului

Romanenco Vladislav Valeriu, născut la

29 mai 1979 în s. Talmaz, r-nul Ștefan Vodă, locuitor

al or. Ștefan Vodă, str. 31 august 13/1, ap. 3, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 iunie – 29 noiembrie 2013,

în instanța de apel: 17 ianuarie – 11 martie 2014,

în instanța de recurs: 06 martie – 17 iunie 2014;

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul

Romanenco Vladislav a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) la 94 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă înaintată de Ciolac Ion a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

inculpatul Romanenco Vladislav, fiind în stare de ebrietate și aflîndu-se într-o fîșie

forestieră din s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, ca urmare a unui conflict anterior, i-a

aplicat lovituri cu pumnii și picioarele lui Ciolac Ion, provocîndu-i leziuni

corporale medii.

În ședința de judecată inculpatul a acceptat probele prezentate de procuror și

acumulate în faza de urmărire penală, fiind de acord cu ele și neavînd careva

obiecții asupra lor, a menționat că vina o recunoaște pe deplin.

1

Instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art.152 alin.(1) Cod penal,

ca vătămare intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.151 Cod penal, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

că inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate, a recunoscut vina, s-a căit

de cele comise, întreține un copil minor, este caracterizat pozitiv, nu are

antecedente penale, concluzionînd că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără

izolare de societate, aplicîndu-i o pedeapsă nonprivativă de libertate, prin

reducerea cu o treime a limitei minime de pedeapsa prevăzută de lege, în

conformitate cu prescripțiile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a menționat că probele prezentate instanței în suportul

acțiunii civile nu permit stabilirea cu certitudine a cuantumului prejudiciului, fiind

necesar ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu admiterea integrală a acțiunii civile în

sumă de 52.144 lei.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă, iar

prin loviturile aplicate de ultimul i-au fost provocate suferințe insuportabile.

admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

Romanenco Vladislav a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 11

martie 2014.

De la Romanenco Vladislav s-a încasat în beneficiul lui Ciolac Ion 1144 lei

pentru tratament, 1000 lei pentru asistență juridică și 10.000 prejudiciu moral.

Instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei, instanța de fond n-a

ținut cont că acțiunile inculpatului se caracterizează printr-o: „deosebită obrăznicie

și cinism, cu caracter sadic, el împreună cu fratele au dus partea vătămată mai la

o parte, unde cu cruzime la maltratat, urmărind un scop bine determinat de a o

umili și ai demonstra superioritatea.

Doar în urma unor circumstanțe fericite pentru partea vătămată n-au

survenit careva urmări mai grave – pierderea capacității de vedere a ochiului”.

Prejudiciul material nu a fost reparat, suma solicitată de partea vătămată,

inculpatul nu a recunoscut-o, ceea ce denotă o atitudine de desconsiderare.

Instanța de fond nejustificat a considerat ca circumstanță atenuantă căința

sinceră a inculpatului, acesta: „nemanifestînd o astfel de căință și neconștientizînd

ilegalitatea acțiunilor sale”.

Totodată, instanța de fond nu a indicat motivele stabilirii pedepsei minime

prevăzute de lege.

Instanța a considerat că sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității nu v-a atinge scopul pedepsei penale, fiind inechitabilă faptelor

comise și comportamentului inculpatului.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, că inculpatul are la întreținere un copil minor, că: „a recunoscut vina”,

2

lipsa antecedentelor penale, a comis infracțiunea în stare de ebrietate, este

caracterizează satisfăcător, prejudiciul cauzat prin infracțiune nu a fost reparat, că

cauza a fost examinată în procedura simplificată în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, circumstanțele ce denotă stabilirea pedepsei cu

închisoarea pe un termen de 1 an.

Partea vătămată a anexat la înaintarea acțiunii civile probe scrise ce confirmă

cheltuielile de tratament și de asistență juridică.

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a specificat că inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit

sincer de cele săvîrșite, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate

în faza de urmărire penale, este caracterizat pozitiv la locul de trai, are loc

permanent de lucru, are la întreținere un copil minor, este unicul întreținător, a

colaborat activ cu organele de drept, astfel corectarea lui este posibilă cu aplicarea

pedepsei nonprivativă de libertate.

Partea vătămată nu a prezentat careva probe concludente și pertinente ce ar

demonstra cheltuielile suportate.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În primul rînd, conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Potrivit art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În

corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de instanța de apel.

3

Astfel, potrivit descriptivului deciziei contestate, instanța de apel, și-a

fondat soluția de înăsprire a pedepsei aplicate inculpatului pe circumstanțe

neimputate ultimului prin rechizitoriu și neincluse în dispoziția art. 77 Cod penal

ca circumstanțe agravante, cum ar fi că: “…deosebită obrăznicie și cinism, cu

caracter sadic, ...el împreună cu fratele au dus partea vătămată mai la o parte,

unde cu cruzime la maltratat, urmărind un scop bine determinat de a o umili și ai

demonstra superioritatea.

Doar în urma unor circumstanțe fericite pentru partea vătămată n-au

survenit careva urmări mai grave – pierderea capacității de vedere a ochiului”

(pct. 4 din decizie).

Aceste împrejurări nu au fost atestate prin probele examinate de prima

instanță, sau materialele din cauza penală, sau în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, persistînd situația de fapt și de drept pe caz constatată de prima

instanță.

Mai mult, instanța de apel, fără a audia și partea vătămată, a concluzionat în

mod divergent că inculpatul: “nemanifestînd o astfel de căință și neconștientizînd

ilegalitatea acțiunilor sale..., a recunoscut vina”, neluînd în considerare

declarațiile ultimului, consemnate în procesul-verbal al ședinței instanței de apel,

că: “regret cele întîmplate, am încercat să ne împăcăm dar nu am reușit să ne

înțelegem” (pct. 4 din decizie, f.d. 167).

Prin urmare, instanța de apel a depășit limitele învinuirii formulate

inculpatului și i-a aplicat o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, în lipsa unei argumentării legale și

întemeiate că o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este

în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Nici aceste prescripții nu au fost respectate de instanța de apel.

Or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată și descriptivului

deciziei contestate, admițînd acțiunea civilă, instanța de apel și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 87, 114 și “bonurile de

plată respective”.

Împrejurările enunțate denotă, în mod concludent, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, fiind aplicată inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, iar apelul părții vătămate a

fost greșit admis de către instanța de apel.

4

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, în cazul în care apelul a fost greșit admis.

Circumstanțele nominalizate atestă, astfel, că recursul avocatului este

întemeiat, că erorile de drept comise de instanța de apel impun soluția casării ei și

menținerea sentinței instanței de fond, deoarece apelurile au fost greșit admis de

către instanța de apel, sentința primei instanțe fiind una legală și întemeiată în

aspectul vizat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Olesea Șevcenco, casează total

decizia Curții de Apel Bender din 11 martie 2014 în privința inculpatului

Romanenco Vladislav Valeriu, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Slobozia din 29 noiembrie 2013, prin care

Romanenco Vladislav Valeriu a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

la 94 de ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În temeiul art. 87 Cod penal, ținînd cond de termenul executat al pedepsei cu

închisoare, în perioada din 11 martie – 18 iunie 2014, calculîndu-se o zi de

închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, a considera

executată de către inculpatul Romanenco Vladislav Valeriu pedeapsa de 94 de ore

muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată prin sentința Judecătoriei

Slobozia din 29 noiembrie 2013.

Romanenco Vladislav Valeriu urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu

execută alte hotărîri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Liliana Catan

Ion Guzun

5

Dosarul nr. 1ra-996/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

17 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva deciziei Curții de

Apel Bender din 11 martie 2014 declarat de avocatul Olesea Șevcenco, în numele

inculpatului

Romanenco Vladislav Valeriu, născut la

29 mai 1979 în s. Talmaz, r-nul Ștefan Vodă, locuitor al

or. Ștefan Vodă, str. 31 august 13/1, ap. 3, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Olesea Șevcenco, casează total

decizia Curții de Apel Bender din 11 martie 2014 în privința inculpatului

Romanenco Vladislav Valeriu, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Slobozia din 29 noiembrie 2013, prin care

Romanenco Vladislav Valeriu a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

la 94 de ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În temeiul art. 87 Cod penal, ținînd cond de termenul executat al pedepsei cu

închisoare, în perioada din 11 martie – 18 iunie 2014, calculîndu-se o zi de

închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, a considera

executată de către inculpatul Romanenco Vladislav Valeriu pedeapsa de 94 de ore

muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată prin sentința Judecătoriei

Slobozia din 29 noiembrie 2013.

6

Romanenco Vladislav Valeriu urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu

execută alte hotărîri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 08 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Liliana Catan

Ion Guzun

7