1ra-539/2014 — art.179 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-539/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie

2013 în cauza penală în privința lui

Oancea Ivan Constantin, născut la 20 februarie

1956, originar din s. Drăgușeni, r-nul Hîncești,

domiciliat în or. Hîncești, str. Testimițeanu 37;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (l) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

200 unități convenționale.

Oancea Ivan, la 29.01.2013, aproximativ la orele 19:00, în or. Hîncești, str.

Testimițeanu 37, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără consimțământul lui Deliu

Nicolae și Deliu Elena, profitând de starea de neputință datorată vârstei înaintate a

acestora, a pătruns ilegal în domiciliul lor, iar la cererea acestora de a-1 părăsi, a

refuzat, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de alin.(l) art.179 CP RM, adică

pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia.

Instanța de fond a ajuns la concluzia de a reîncadra acțiunile inculpatului din

prevederile art. 179 alin.(2) Cod penal în 179 alin.(1) Cod penal din considerentul că

la materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma faptul aplicării violenței

fizice.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 179 alin.(2) Cod penal din motiv că acesta a

cauzat părții vătămate dureri fizice ceea ce presupune în sine violență.

2013, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În susținerea deciziei instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 179 alin.(2) în prevederile art.

179 alin.(1) Cod penal, astfel că în lipsa unui raport de expertiză medico-legală care

ar constata cu certitudine natura, gradul, tipul leziunilor corporale a părții vătămate

cauzate de către inculpat nu se poate constatata prezența agravantei. Totodată a

reținut că în ședința de judecată partea vătămată Deliu N. nu a putut confirma

mecanismul și locul aplicării leziunilor.

de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecători.

Recurentul, invocând ca temeiuri de declarare a recursului - art. 427 alin.(1)

pct.6) și 12) Cod de procedură penală, menționează faptul că instanțele de fond

incorect au calificat acțiunile condamnatului în baza art. 179 alin.(1) Cod penal

nefiind luat în considerație faptul că acțiunile violente manifestate de către Oancea I.

urmăreau scopul violării domiciliului soților Deliu și această violență a fost aplicată

înainte de a se consuma violarea de domiciliu, temei ce condiționează atragerea la

răspundere în baza art. 179 alin.(2) Cod penal.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat, ca temeiuri pentru recurs art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar

conform pct. 12) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul când - faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Însă, instanța de recurs constată că, textul recursului procurorului nu cuprinde

o careva motivare ori argumentare din punct de vedere ale temeiurilor stipulate în

pct. 6) și 12) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.

În fapt, hotărârea contestată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, fapt ce

2

face ca concluziile despre condamnarea lui Oancea I. în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal, să fie juste și întemeiate.

În susținerea acesteia, corect au fost puse la bază declarațiile părții vătămate

Deliu E. din 19.03.2013( f.d.14-15) care la etapa urmării penale a indicat că „…pe

data de 29.01.2013, pe la orele 19.00, inculpatul fiind în stare de ebrietate, a intrat

fără voie în casă. In acel moment Deliu N. a fugit în altă cameră de frică, iar ea a

rămas, deoarece este imobilizată la pat, din cauza stării sănătății. Inculpatul i-a certat

și lovea cu pumnul în masă, fără a aplica violență fizică”, plângerea părților vătămate

Deliu N. și Deliu E. din 02.01.2013 ( f.d.6).

De către instanța de apel just au fost apreciate critic declarațiile martorilor

Oancea A. și Olaru A. care sunt în contradictoriu cu declarațiile părții vătămate

Deliu E. date în cadrul urmăririi penale privind neaplicarea violenței de către inculpat

asupra sa și soțului său.

Instanța de apel just a menținut concluzia primei instanțe care a considerat că

în lipsa raportului de expertiză medico-legală care ar constata existența leziunilor

corporale și reieșind din declarațiile părții vătămate Deliu E. date la etapa de

urmărire penală nu se poate confirma cu certitudine faptul că inculpatul a aplicat în

privința părților vătămate violența, respingând argumentele procurorului privind

aplicarea violenței.

Din probele administrate cu certitudine s-a constat că inculpatul a amenințat

părțile vătămate cu aplicarea violenței dar ținând cont de faptul că în rechizitoriu a

fost înaintată învinuirea privind aplicarea violenței, dar nu și amenințarea cu

aplicarea violenței instanța de apel corect a menținut încadrarea în baza art. 179

alin.(1) Cod penal, deoarece în conformitate cu prevederile art. 325 Cod de

procedură penală judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu

Astfel, instanțele de fond corect au constatat că nu a fost dovedită aplicarea

violenței.

În asemenea condiții, recursul procurorului urmează a fi declarat inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013 în cauza penală în privința

lui Oancea Ivan Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 aprilie 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș

3

4