1ra-744/2015 — art. 248 alin.5 lit.d Cod penal

1ra-744/2015 — art. 248 alin.5 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-744/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

08 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta

Devder, partea civilă Vițu Natalia, inculpata Staver Elena și avocatul acesteia

Barbaroș Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Staver Elena Ion,

născută la 28 ianuarie 1976, originară și domiciliată în

r-nul Strășeni, s. Scoreni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Staver Elena a fost

condamnată în baza art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod

penal la 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Vițu N. a fost admisă integral, corpurile

delicte – planșetele de model Ipad Air WiFi Cell 128 GB, în număr de 50

bucăți, aflate la păstrarea în depozitul Biroului Vamal Leușeni – au fost

restituite proprietarului legal Vițu N., cu obligarea de a le scoate de pe

teritoriul Republicii Moldova.

aprilie 2014, aproximativ la ora 19 40, în apropierea postului vamal Leușeni –

Albița (auto), după efectuarea controlului vamal și părăsirea zonei de control

1

vamal, de către reprezentanții Secției Echipe Mobile „Centru”, a fost stopat în

mod regulamentar autoturismul de model „Volvo S80”, cu n/î bulgărești

CA5183TX, care era condusă de către Staver Elena.

În cadrul controlului fizic al unității de transport sus nominalizat, în

locuri special pregătite pentru tăinuirea bunurilor de controlul vamal și

anume, în spațiul separat dintre bancheta din spate și portbagaj, au fost

depistate 50 de bucăți de planșete Ipad Air WiFi Cell 128 GB, cu valoare în

vamă de 586 416 lei, care au fost introduse ilegal de Staver E. pe teritoriul

vamal al R. Moldova, intenționat tăinuindu-le de controlul vamal,

nedeclarîndu-le în documentele vamale și fără a deține careva acte de

proveniență.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Staver E. să fie condamnată în baza art. 248 alin. (5)

lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani. Corpurile delicte – 50 de bucăți de planșete Ipad Air WiFi Cell 128 GB,

autoturismul de model “Volvo S80” cu n/î bulgărești CA5183TX, să fie

confiscate.

Consideră că prin neconfiscarea specială în folosul statului a bunurilor

care au fost obiectul infracțiunii de contrabandă nu a fost atins scopul

pedepsei penale – de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatei,

precum și prevenirea săvîrșirii de infracțiuni atît din partea inculpatei, cît și a

altor persoane.

La fel, instanța a recunoscut-o în calitate de parte civilă pe cet. Vițu N.,

care pînă la acel moment nu a figurat și nu a avut nici o calitate procesuală,

astfel, încălcîndu-se prevederile Hotărîrii Plenului CSJ nr. 12 din 06.12.2013

“Cu privire la aplicarea art. 364 1 CPP de către instanțele judecătorești”, în care

se explică că, în cazul examinării cauzei în procedura simplificată, partea

vătămată poate să se constituie ca parte civilă dacă pînă la acel moment nu

înaintase acțiune civilă. Prin urmare, pînă la data examinării cauzei în fond

Vițu N. nu a avut nici o calitate procesuală de parte vătămată, nici nu a

solicitat-o, astfel, nu putea să pretindă pe cea de parte civilă, iar dacă ar fi

pretins-o, instanța urma să-i respingă cererea. Mai mult ca atît, Vițu N. nu a

2

prezentat acte veridice care ar confirma că este expeditorul celor 50 planșete

de Iped. Actele prezentate instanței fiind copii, netraduse, neștampilate și fără

chitanță în original care ar confirma prețul lor. Din acestea, nu este clar cine

este persoana care a procurat bunurile.

2015, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărîre.

Lui Staver Elena condamnată în baza art. 248 alin. (5) lit.d) Cod penal, i-

a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Vițu N. a fost respinsă, ca nefondată.

În baza art. 106 Cod penal, corpurile delicte planșetele de model Ipad

Air WiFi Cell 128 GB, în număr de 50 bucăți, care se aflau la păstrare în

depozitul Biroului Vamal Leușeni – au fost suspuse confiscării speciale și

trecute gratuit în folosul statului. În rest, sentința a fost menținută.

circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate la modul

corespunzător, acțiunile inculpatei corect au fost încadrate în prevederile art.

248 alin. (5) lit. d) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu s-a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei și incorect a aplicat prevederile art. 79

Cod penal.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Conform art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Infracțiunea săvîrșită de Staver El., face parte din categoria

infracțiunilor grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la

10 ani. Ca circumstanțe atenuante în privința inculpatei instanța a stabilit

3

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii prin recunoașterea faptei incriminate, lipsa antecedentelor penale.

Totodată, ca circumstanțe excepționale instanța a reținut faptul că

Staver E. are un copil minor, pe care îl educă și întreține de una singură, fiind

angajată la muncă în R. Italia, or. Milano, iar copilul este școlarizat în aceiași

localitate din Italia.

Astfel, instanța de apel a conchis că la aplicarea pedepsei instanța de

fond incorect a reținut că inculpata este mamă solidară și educă copilul de una

singură, acest fapt nefiind probat, or, din declarația cet. Melnicov Vladimir

acesta este tatăl copilului și el a dat acordul ca fiica să plece cu traiul

permanent peste hotarele țării. Totodată, nu a refuzat de la întreținerea

copilului pentru a constata că fiica se află doar la întreținerea mamei.

Prin urmare, instanța a constatat că instanța de fond neîntemeiat a

aplicat prevederile art. 79 Cod penal, iar o pedeapsă mai blîndă nu va atinge

scopul pedepsei penale, reprezentînd un semnal de încurajare al fenomenului

infracțional.

Din aceste considerente, instanța a ajuns la concluzia că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Staver E. poate fi

atins prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la latura civilă, instanța a menționat că aceasta urmează a fi

respinsă, din următoarele motive.

Potrivit Hotărîrii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13

“Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364 1 CPP de către instanțele judecătorești”

din 16.12.2013, în pct. 22 este stipulat că, după audierea inculpatului în

ordinea prevăzută de art. 3641 CPP, întru garantarea dreptului la apărare în

egală măsură tuturor părților în proces, atunci cînd în cauză participă partea

vătămată căreia prin infracțiune i-au fost cauzate daune materiale sau/și

morale, în legătură cu care nu a fost înaintată acțiune civilă, instanța explică

dreptul de a se constitui în calitate de parte civilă și de a cere repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Dacă partea vătămată solicită recunoașterea în calitate de parte civilă și

înaintează acțiune civilă în conformitate cu prevederile art. 221 CPP, instanța

prin încheiere protocolară admite cererea în temeiul art. 61 CPP, explicîndu-i

acesteia și inculpatului drepturile și obligațiile determinate de exercitarea

4

acțiunii civile în cauza penală. Totodată, instanța va solicita părții civile să-și

formuleze pretențiile în aceeași ședință. În cazul cînd partea civilă nu și-a

formulat acțiunea, acesta nu reprezintă temei de amînare a judecării cauzei.

Ca excepție, părțile pot propune, în latura civilă, administrarea de probe care

le dețin la acel moment și le prezintă instanței. În cazul în care instanța de

judecată a admis probele prezentate de părți în latura civilă, acestea urmează

a fi cercetate, cu reflectarea în procesul-verbal al ședinței de judecată în

conformitate cu prevederile art. 336 CPP.

La data de 07 noiembrie 2014, în cadrul examinării cauzei, Vițu N. a

înaintat cerere prin care a solicitat să fie recunoscută în calitate de parte civilă

în temeiul art. 61-62 CP, solicitînd restituirea corpurilor delicte, care îi aparțin

cu drept de proprietate.

Prin sentință, a fost admisă acțiunea civilă, iar corpurile delicte –

planșetele de model Ipad Air WiFi Cell 128 GB, în număr de 50 bucăți, aflate

la păstrarea în depozitul Biroului Vamal Leușeni – au fost restituite

proprietarului legal Vițu N., cu obligarea de a le scoate de pe teritoriul

Republicii Moldova.

Instanța de apel a menționat că Vițu N. nu a prezentat probe ce ar

demonstra că dînsa este proprietarul obiectelor ridicate de la inculpată, iar în

cadrul audierii sale a declarat că Staver E. i-a propus să cîștige ceva bani prin

comercializarea planșetelor pe care le va procura la preț redus. Dînsa nu a

putut explica ce fel de planșete, ce cantitate, de unde și cum vor fi procurate,

susținînd doar că i-a dat lui Staver E. suma de 4575 euro, iar ultima urma să i

le aducă.

Totodată, instanța a indicat că în momentul depistării acestor bunuri

nedeclarate, inculpata a explicat colaboratorilor Secției Echipe Mobile

„Centru” precum că o persoană necunoscută a rugat-o să transmită bunurile

date pe care nu le-a declarat la vamă. Aceasta nu a indicat la vre-un proprietar

concret, precum și la faptul că au fost procurate de ea.

Doar în ședința de judecată Vițu N. a prezentat xerocopia unei facturi

precum că planșetele au fost procurate la data de 04.04.2014 în Milano de

către Staver E.

Însăși Vițu N. nu a prezentat acte veridice din care ar rezulta că este

expeditorul a 50 de planșete Ipad. Actele prezentate instanței fiind copii,

netraduse, fără ștampilă și chitanță de achitare, original, care ar confirma

5

prețul.

Astfel, nu este nici o dovadă că reclamanta ar fi proprietar al bunurilor

respective.

În asemenea circumstanțe, instanța a conchis că instanța de fond eronat

a concluzionat că proprietar al bunurilor, recunoscute ca corpuri delicte este

Vițu N. și că urmează a fi restituite acesteia.

Conform art. 106 Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea,

forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvîrșirea

infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni. În cazul în care bunurile utilizate la

săvîrșirea infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni nu mai există, sau nu se

găsesc se confiscă contravaloarea acestora.

Prin urmare, cele 50 bucăți de planșete, model Ipad Air WiFi Cell 128

GB, urmează a fi confiscate și trecute gratuit în proprietatea statului ca obiect

al contrabandei.

Cît privește cerințele acuzatorului privind confiscarea automobilului cu

care s-a deplasat inculpata, instanța a menționat că automobilul de model

„Volvo S80” cu n/î CA5183TX, aparține cu drept de proprietate cet. Oprea

Pavel și, acesta s-a adresat la judecătorul de instrucție cu cerere privind

restituirea bunului sechestrat ilegal. Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din

23.05.2014 a fost admisă cererea dată și obligată Procuratura r-lui Hîncești de

a restitui bunul posesorului legal, Staver E., obligînd-o să-l păstreze pînă la

adoptarea hotărîrii definitive pe caz, recunoscînd că proprietar este Oprea P.

Încheierea nominalizată nu a fost atacată, fiind definitivă și are calitatea

lucrului judecat.

Astfel, instanța de apel nu este în drept de a se expune asupra acestui

bun, cu atît mai mult de a dispune confiscarea lui cu trecerea în proprietatea

statului.

procurorul, partea civilă Vițu N., inculpata și avocatul acesteia Barbaroș

Mihail, care au solicitat:

- procurorul, care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată, argumentînd

că decizia instanței de apel prin care a fost menținută soluția instanței de

fond, în partea ce ține de neaplicarea măsurilor de siguranță – confiscarea

6

specială a automobilului de model “Volvo S80” cu n/î bulgare CA5183TX este

neîntemeiată, deoarece, prin neconfiscarea specială a bunurilor care au fost

obiectul infracțiunii de contrabandă, nu a fost înlăturată starea de pericol de a

fi săvîrșite noi fapte penale, prin utilizarea acestuia.

S-a stabilit că inculpata a utilizat automobilul pentru săvîrșirea

infracțiunii deoarece acesta era dotat cu locuri special amenajate pentru

tăinuirea obiectelor de controlul vamal, respectiv acest automobil conform art.

46 alin. (4) din Constituția RM, art. 106 CP și art. 162 CPP, urma să fie

confiscat și trecut în proprietatea statului.

- partea civilă, Vițu N., invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței în latura acțiunii civile.

În argumentarea recursului a invocat că partea civilă a probat în ședința

judiciară preliminară cu cererea de recunoaștere a prejudiciului cauzat prin

confiscarea obiectelor recunoscute corpuri delicte, de către organul de

urmărire penală, certificînd procurarea lor prin intermediul inculpatei cu bani

proprii, care au fost confirmate de către Staver E. în cadrul ședinței de

judecată, prin facturi de procurare, anexate la materialele cauzei, solicitînd

restituirea lor proprietarului de drept.

Atît inculpata, cît și partea civilă au recunoscut că planșetele de model

Ipad Air WiFi Cell 128 GB, în număr de 50 bucăți au fost procurate de la

compania din Milano, în suma totală de 4576 euro, care la data reținerii mărfii

04.04.2014 constituia suma totală de 84 820 lei, dar nicidecum suma reflectată

în rechizitoriu de 586 416 lei, confirmate prin factura de plată nr. 105/14, fiind

inclus TVA.

Instanța de judecată nu a dat nici o apreciere cererii sale prin prisma art.

315 Cod civil, cînd proprietarul are dreptul de posesiune, folosință și de

dispoziție asupra bunului și dreptul de proprietate este perpetuu, iar în

condițiile normei materiale de drept prevăzute de art. 316 Cod civil,

proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă și dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai

pentru cauză de utilitate publică o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Exproprietatea se efectuează în condițiile legii. Totodată alin. (5) expres

prevede că nu pot fi confiscate bunurile dobîndite licit, caracterul licit al

dobîndirii bunurilor se prezumă.

7

Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis contrabandă.

Pot fi supuse confiscării speciale și bunurile menționate la art. 106 alin. (2) lit.

c) - g) CP, care aparțin altor persoane în cazul în care acestea le-au acceptat

știind despre dobîndirea, deținerea, transformarea ilegală a acestor bunuri sau

despre faptul că sunt rezultate din infracțiuni.

În cazul dat, partea civilă Vițu N. nu a cunoscut despre modul, data,

tipul introducerii în țară a mărfii menționate de către inculpata Staver E. și

nici nu cunoștea data transmiterii obiectelor procurate către destinație. Ori, în

conformitate cu alin. (2) lit. a), d) art. 106 Cod penal, sînt supuse confiscării

speciale bunurile rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod, precum și

orice venituri de la aceste bunuri, cu excepția bunurilor și veniturilor care

urmează a fi restituite proprietarului legal, sau dobîndite prin săvîrșirea

infracțiunii, dacă nu urmează a fi restituite persoanei vătămate sau nu sînt

destinate pentru despăgubirea acesteia.

- inculpata și avocatul acestuia, care invocînd temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) CPP, solicită casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea sentinței.

Recurenții au menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței prin faptul că atît în motivarea apelurilor

declarate, precum și în încheierile adoptate de către instanța de apel la

demersurile înaintate de partea apărării, instanța de apel urma să aplice

procedura regulilor generale în judecarea cauzei, aplicînd prevederile art. 413

CPP. Cu atît mai mult că la demersul înaintat din 25.03.2015 atît de inculpată

cît și de apărătorul acestuia privind audierea părții civile, instanța prin

încheiere protocolară, a respins demersul înaintat, fapt care este în

contradicție cu art. 414 alin. (3) CPP, care stipulează că în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță, se contestă de

către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

prima instanță.

Totodată, atît instanța de fond, cît și apel au indicat valoarea bunurilor

ridicate - planșetele de model Ipad Air WiFi Cell 128 GB, în număr de 50

bucăți, la suma de 586 416 lei, în baza informației prezentată de către

acuzatorul de stat a valorii mărfii în vamă – luată de pe saitul www.999

8

privind caracteristica și vînzarea obiectelor recunoscute corpuri delicte pe

teritoriul RM, în contradicție cu norma art. 374 CPP, sau în corespundere cu

Legea nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclatorului combinate a

mărfurilor, Convenției internaționale privind sistema armonizată de descriere

și codificare a mărfurilor din 14.06.1983, cînd valoarea în vamă a mărfurilor

este determinată de către autoritatea vamală în conformitate cu Legea nr.

1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, și pct. 8-9 al Hotărîrii nr. 5

din 24.12.2010 a Plenului CSJ “Privind practica judiciară în cauzele referitoare la

contrabandă, eschivarea de la achitarea plăților vamale și contravențiile vamale”,

potrivit căruia, “la soluționarea chestiunii privind proporția contrabandei, costul

mărfurilor, obiectelor sau al altor valori se calculează în conformitate cu prețurile

vamale stabilite prin Legea cu privire la tariful vamal la momentul săvîrșirii

contrabandei”.

La fel, în sensul art. 126 alin. (1) Cod penal, prin contrabandă în

proporții mari și deosebit de mari, se înțelege trecerea ilegală peste frontiera

vamală a RM a mărfurilor, obiectelor și a altor bunuri a căror valoare,

exprimată în bani, depășește 2500 unități convenționale și, respectiv, 5000

unități convenționale la momentul săvîrșirii infracțiunii. Criteriile respective

referitoare la proporțiile mari și deosebit de mari se aplică și în cazul faptei de

eschivare de la achitarea plăților vamale.

Astfel, în cazul dat valoarea mărfii fiind depășită de 2500 u.c., adică

proporții mari, incorect fiindu-i stabilit de către acuzare calificarea infracțiunii

în alin. (5) lit. d) art. 248 Cod penal, în contradicție cu prevederile art. 15-16, 52

Cod penal.

Cît privește admiterea cererii părții civile Vițu N., instanța de fond

corect a stabilit proveniența obiectului infracțiunii, sursa de achitare,

prejudiciul cauzat prin recunoașterea lor ca corpuri delicte, precum și veridice

probele anexate prin factura de achitare, proveniența și valoarea.

Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis contrabanda,

însă, în speță, partea civilă nu a cunoscut despre modul, data, tipul

introducerii în țară a mărfii menționate de către inculpata Staver E. și nici nu

cunoștea transmiterea obiectelor procurate către destinație.

Or, potrivit art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, sînt supuse confiscării

speciale bunurile rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod, ... cu excepția

bunurilor și veniturilor care urmează a fi restituite proprietarului legal.

9

De asemenea, potrivit art. 23 al Hotărîrii nominalizate mai sus, instanța,

la aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a confiscării obiectelor

contrabandei, transmiterii bunurilor, forțat și gratuit, a obiectelor, uneltelor

menționate ale contrabandei în proprietatea statului, va ține cont de

necesitatea unor penalități proporționale.

La trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea statului, instanța de

judecată urmează să verifice această situație prin prisma principiilor elaborate

de jurisprudența Curții Europene:

1) dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută de lege;

2) dacă urmărește un scop legitim;

3) este necesară într-o societate democratică și

4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale

societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

8.1. Referitor la recursul acuzatorului de stat

Potrivit textului recursului, acuzatorul de stat invocă temei de casare a

deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în

partea ce ține de neaplicarea măsurilor de siguranță a automobilului de model

„Volvo S 80”.

Analizînd textul deciziei recurate Colegiul constată că, motivele

invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Instanța de apel, judecînd apelul procurorului, a respectat prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, suplimentar cercetate în instanța de apel, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

10

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat a

menținut soluția instanței de fond în partea neaplicării măsurilor de siguranță

– confiscarea specială a automobilului de model „Volvo S 80”, cu n/î bulgare

CA5183TX, nu au nici un suport legal.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, în urma cercetării probelor

corect a stabilit că, potrivit art. 106 Cod penal, confiscarea specială constă în

trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor utilizate la

săvîrșirea infracțiunilor sau rezultate din infracțiune. În cazul în care bunurile

utilizate la săvîrșirea infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni nu mai există,

sau nu se regăsesc, se confiscă contravaloarea acestora.

Prin urmare, la data comiterii faptei infracționale 07 aprilie 2014 a fost

reținut și automobilul de model „Volvo S80” cu n/î CA 5183TX care, de fapt,

aparține cu drept de proprietate cet. Oprea P., care s-a adresat către

judecătorul de instrucție cu cerere privind restituirea bunului sechestrat

ilegal.

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 23.05.2014, a fost admisă

cererea, fiind obligată Procuratura r-lui Hîncești de a restitui bunul

posesorului legal, Staver E. fiind obligată să-l păstreze pînă la adoptarea

hotărîrii definitive pe caz, recunoscînd că proprietar al automobilului este

Oprea P.

Încheierea nominalizată nu a fost atacată, fiind definitivă, care are

calitatea lucrului judecat.

Astfel, instanța de apel corect a menționat că nu este în drept de a se

expune asupra acestui bun, mai mult ca atît de a dispune confiscarea acestuia,

cu trecerea în proprietatea statului.

Din textul deciziei rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente noi, care ar combate

concluzia instanței de apel, dimpotrivă, temeiurile invocate în recurs repetă

aceleași temeiuri expuse anterior în apel și, instanța de apel, respectînd

prevederile art. 414 și 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat motivat

11

asupra acestora.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate

de către procuror și, potrivit legii, dispune inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat.

8.2 . Cu referire la recursul părții civile Vițu N.

În recursul declarat de recurentă se invocă prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal reține că recurenta nu este de acord cu faptul

că instanța de apel a respins acțiunea civilă înaintată, cu confiscarea corpurilor

delicte – planșetele de model „Ipad Air Wi Fi Cell 128 GB”, în număr de 50

bucăți, solicitînd menținerea sentinței instanței de fond.

Instanța de recurs menționează că argumentul părții civile Vițu N.

privind restituirea corpurilor delicte planșetele de model Ipad Air Wi Fi Cell

128 GB și admiterea acțiunii civile înaintate, îl consideră ca neîntemeiat, care

urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Instanța de apel, judecînd apelul procurorului, a supus unei cercetări

suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, a audiat

suplimentar inculpata, a verificat și cercetat actele cauzei care, fiind

coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis

instanței de apel de a conchide că vina lui Staver E. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, este dovedită. În baza art. 106

Cod penal, corpurile delicte – planșetele de model “Ipad Air Wi Fi Cell 128

GB” în număr de 50 bucăți, au fost supuse confiscării speciale și trecute în

folosul statului.

Colegiul conchide că instanța a făcut o analiză amplă a probelor

administrate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și

s-au respins altele, a argumentat detaliat, cu trimitere la legile respective, de

ce s-a respins acțiunea civilă înaintată de partea civilă și din care motiv au fost

confiscate corpurile delicte.

12

Toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Instanța de recurs ține să menționeze că, în instanța de fond cauza a fost

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală fiind

admisă cererea inculpatei Staver El. de a fi examinată cauza în ordinea art.

3641 Cod de procedură penală (f.d. 123).

De asemenea, instanța întru garantarea dreptului la apărare în egală

măsură tuturor participanților la proces, a explicat părții vătămate dreptul de

a deveni parte civilă în cauza data și de a cere repararea prejudiciului cauzat

prin infracțiune, unde partea vătămată Vițu N. la 07.11.2014 a înaintat cerere

prin care a solicitat să fie recunoscută în calitate de parte civilă în temeiul art.

61-62 CP, solicitînd restituirea corpurilor delicte, care îi aparțin cu drept de

proprietate.

Prin sentința nominalizată, a fost admisă integral acțiunea civilă, iar

corpurile delicte – planșetele de model “Ipad Air Wi Fi Cell 128 GB” în număr

de 50 bucăți, urmau a fi restituite proprietarului legal Vițu N. cu obligarea de

a le scoate de pe teritoriul R. Moldova.

Astfel, Colegiul conchide că Vițu N. nu a prezentat probe care ar

demonstra că ea este proprietarul obiectelor ridicate de la inculpata Staver El.

și anume 50 planșete de model Ipad Air Wi Fi Cell 128 GB.

Fiind audiată în cadrul ședinței instanței de fond, Vițu N. a declarat că

Staver E. i-a propus să cîștige ceva bani prin comercializarea planșetelor pe

care le va procura la preț redus. Ea nu a putut explica ce fel de planșete, ce

cantitate, de unde sunt și cum vor fi procurate, menționînd că i-a transmis

inculpatei bani în sumă de 4575 euro, iar ultima trebuia să-i aducă bunurile

(planșetele).

În acest sens, instanța de apel corect a indicat că, la momentul depistării

acestor bunuri ca nedeclarate, potrivit procesului-verbal de audiere din

07.04.2014, Staver El. a comunicat colaboratorilor Secției Echipe Mobile

“Centru” precum că o persoană necunoscută a rugat-o să transmită bunurile

date pe care nu le-a declarat la vamă. Astfel, dînsa nu a indicat la vre-un

proprietar concret, precum și la faptul că au fost procurate de ea. Doar în

ședința de judecată Vițu N. a prezentat xerocopia unei facturi precum că

planșetele au fost procurate la data de 04.04.2014 în Milano de către Staver E.

13

Prin urmare, partea civilă nu a prezentat acte veridice și certe din care

rezultă că ea este expeditorul celor 50 planșete Ipad. Actele prezentate sunt

copii, netraduse, fără ștampilă și chitanță de achitare, original, care ar

confirma prețul. Nu este nici o dovadă că reclamanta ar fi proprietar al

bunurilor respective.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel corect a conchis să instanța

de fond eronat a concluzionat că proprietar al bunurilor, recunoscute ca

corpuri delicte, este Vițu N. și că bunurile urmează a fi restituite acesteia.

Astfel, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurentă

nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

8.3 . Cu referire la recursul inculpatei Staver El. și avocatul acesteia

Barbaroș M.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpata și avocatul

acesteia au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, potrivit căreia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autori.

Recurenții și-au întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, argumentînd prin faptul că la 25.03.2015, atît

inculpata, cît și apărătorul ei au înaintat un demers privind audierea părții

civile, însă instanța prin încheiere protocolară, a respins, ceea ce vine în

contradicție cu prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală și

anume, în cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima

instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au

depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru

14

prima instanță.

Colegiul penal conchide că, argumentele recurenților, sunt neîntemeiate

și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece nu au nici un suport legal

și contravin materialelor cauzei. Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței

instanței de apel din 25.03.2015, acuzatorul de stat a prezentat informația de la

baza de date Acces referitor la partea civilă Vițu N., care la 07.03.2015 a

traversat hotarele R. Moldova, solicitînd anexarea informației la materialele

cauzei. Careva demersuri sau cereri de către inculpata Staver E. sau

apărătorul acesteia nu au fost înaintate, aceștia au considerat posibil

examinarea cauzei în lipsa părții civile. Totodată, inculpata fiind audiată în

cadrul ședinței instanței de apel nu a solicitat audierea părții civile Vițu N., iar

avocatul a declarat că probe suplimentare nu sunt, instanța cercetînd potrivit

art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală probele cercetate în prima instanță,

inclusiv, factura privind faptul procurării a 50 de planșete, încheierea

Judecătoriei Hîncești din 23.05.2014 și cererea lui Vițu N. prin care solicită

recunoașterea în calitate de parte civilă (f.d.175).

Mai mult ca atît, partea civilă Vițu N. a fost interogată în cadrul ședinței

de judecată a instanței de fond (f.d. 128), inculpata Staver E. avînd astfel

posibilitatea reală de a-i adresa întrebări, drept de care aceasta s-a folosit

efectiv.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederilor art. 324 Cod de procedură

penală, care nu prevăd obligativitatea prezenței părții civile în ședința de

judecată.

Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurenți

stipulat în pct. 8) alin. (1) al art.427 CPP – „nu sunt întrunite elementele

infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat cauza a comis în

această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărîrea

judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor

constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, recurenții nu indică nici un motiv în susținerea acestui temei,

însă în argumentarea recursului, fac trimitere la diferite pasaje din decizia

instanței de apel, referitor la pedeapsa aplicată, la măsura de siguranță –

confiscarea specială prevăzută de dispoziția art. 106 Cod penal, cît și la

respingerea acțiunii civile înaintată de partea civilă Vițu N.

15

Referitor la confiscarea bunurilor și anume a planșetelor de model

„Ipad Air Wi Fi Cell 128 GB”, inclusiv și în latura civilă instanța de recurs

menționează că s-a pronunțat mai sus în privința argumentelor nominalizate

în recursul părții civile Vițu N., iar în partea pedepsei stabilite inculpatei

stipulează următoarele.

Colegiul consideră, că în mod just instanța de apel a casat sentința

primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la

pedeapsa inculpatei, instanța de fond inechitabil a stabilit categoria și măsura

de pedeapsă, relevînd în cuprinsul deciziei circumstanțele cauzei, și anume

gradul prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele

cauzei care atenuiază răspunderea, examinarea cauzei în ordinea procedurii

prevăzute de art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală, corect menționînd că

atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin stabilirea acesteia sub formă

de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea pedepsei,

instanța de judecată a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a

16

acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Colegiul penal reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a

avut loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 248 alin. (5) Cod penal,

prevede pedeapsa cu „închisoare de la 3 la 10 ani”.

Prin urmare argumentul avocatului că în privința lui Staver El.

urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege,

potrivit art. 79 Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei

careva circumstanțe excepționale instanța de apel nu a constatat, iar

recunoașterea vinei (sau comportamentul sincer) care atrage incidența

procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o

dublă valență juridical. La stabilirea pedepsei s-a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, respectîndu-se și prevederea privitor

la stabilirea pedepsei în cazul cînd cauza s-a judecat în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Staver El. de către instanța de apel (3 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani) este stabilită și individualizată

corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea

inculpatei față de cele comise, în așa fel încît aceasta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte

similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvîrșirea altor infracțiuni.

Instanța de apel, judecînd cauza a respectat prevederile art. 414 - 419

Cod de procedură penală, în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, examinînd cauza penală fără careva abateri de la

normele materiale și de procedură, just a apreciat circumstanțele de fapt și de

drept sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de

17

recurs.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază ca fiind

corectă și legală hotărîrea contestată.

Mai mult, invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de

apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi drept temei de

casare a unei hotărîri judecătorești definitive, atît timp cît alte circumstanțe nu

sunt invocate.

Instanța de recurs constată că acțiunilor inculpatei Staver El. i s-a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acesteia i-a fost

stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de

gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită pedeapsa în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarată vinovată, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în

această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, partea civilă

Vițu Natalia, inculpata Staver Elena și avocatul acesteia Barbaroș Mihail,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie

2015, în cauza penală în privința lui Staver Elena Ion, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

18