1ra-566/2015 — Art.186 alin.2 lit.b,d CP

Prima instanță: 29.11.2013 – 13.11.2014.

Instanța de apel: 24.11.2014 – 27.01.2015.

Instanța de recurs: 08.04.2015 – 17.06.2015. ACONSTATAT: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 2014, Struțu Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 1 (unu) an, obligîndu-l să nu-și schime domiciliul fără consimțămîntul organului competent. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 29 martie 2013, Struțu Victor, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Caranfil Veaceslav Ilie și Baianețchi Nicolae Nicolae (urmărirea penală în privința cărora a fost încetată din motivul împăcării lor cu partea vătămată), folosindu-se de lipsa pazei, prin acces liber a pătruns pe teritoriul brigăzii nr. 1 al Combinatului Național de Vin situat pe str. Grenoble 118, mun. Chișinău, de unde a sustras un tractor de model „T-16 M-Al cu n/î CD-410 a/f 1990 la prețul de 13 mii lei. Ulterior, cu bunurile sustrase, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Corcodel Ion Gheorghe un prejudiciu material în proporții considerabile. Astfel, inculpatul Struțu Victor a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei 1 persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată în termen cu apel de către avocatul Kovali Vl. în numele inculpatului Struțu V., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului, pe motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate acestuia. În motivarea apelului apărătorul a invocat că, apreciază critic concluziile instanței de fond privind confirmarea vinovăției inculpatului Struțu V. de săvîrșirea infracțiunii imputate, prin cumulul de probe administrate în cauza dată, astfel, considerînd că sentința de condamnare este bazată pe presupuneri, deoarece nu a ținut cont că sunt contradicții în declarațiile martorilor Baianețchi N. și Caranfîl V., care confirmă ca a fost chemat evacuatorul și tractorul a fost încărcat pe acesta, seara, și martorul Baciu D., care a declarat că evacuatorul cu tractorul pe el s-a apropiat de baza de colectare a metalului în timpul mesei. Totodată, a menționat că instanța de fond a ignorat faptul că urmărirea penală împotriva minorului Struțu V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod Penal s-a efectuat contrar prevederilor art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală, adică în lipsa plîngerii prealabile a părții vătămate. Mai mult ca atît, a relevat că instanța nu a dat apreciere plîngerii adresate judecătorului de instrucție și solicitarea încetării procesului penal, și în lipsa unui răspuns clar și explicit referitor la argumentele esențiale invocate de apărare în plîngerile de contestare a ordonanțelor procurorului, în opinia apelantului, hotărîrea judecătorească este nemotivată. La fel, a indicat și faptul că în sentință nu este reflectat raportul inculpatului privitor la învinuirea înaintată și aprecierea argumentelor înaintate de el în apărarea sa, ceea ce contravine prevederilor art. 385 Cod de procedură penală. În fine, apelantul a considerat că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute imputate acestuia. Apărarea a mai specificat, că instanța a ignorat cererea părții vătămate de încetare a procesului penal din motivul recuperării pagubei și lipsei pretențiilor de ordin material și moral. Astfel, în opinia apelantului, instanța de fond a încălcat prevederile art. 24 Cod de procedură penală, principiul contradictorialității în procesul penal la examinarea cauzei penale de învinuirea lui Struțu V.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Kovali Vladimir în numele inculpatului Struțu Victor, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Struțu Victor de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal. 2 Vinovăția acestuia, fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate Corcodel I., martorilor Caranfil V., Baianețchi N., Baciu D., date în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și verificate prin darea citirii lor în cadrul ședinței instanței de apel, precum și prin probele materiale administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării judecătorești, cum ar fi:  cererea părții vătămate Corcodel I. depusă către Inspectoratul de Poliție s. Centru mun. Chișinău la data de 29 martie 2013, prin care a solicitat organele de poliție să atragă la răspundere persoanele, care la data de 29 martie 2013, pe parcursul zilei, au sustras în mod tainic, de pe teritoriul brigăzii nr. l al Combinatului Național Vin, tractorul personal de model T-16 M-al a.f.1990 de culoare roșie cu n/î CD- 410, cauzându-i un prejudiciu considerabil în sumă de 13 mii lei (f. d. 10, Vol. I);  procesul - verbal de cercetare la fața locului cu anexarea foto - tăblițelor din 29 martie 2013, potrivit căruia a fost cercetat punctul de colectare a metalului situat pe str. Jubiliară nr.41 mun. Chișinău, cât și tractorul de model T- 16 cu nr. 178120 dezasamblat( f. d. 11-20, Vol. I);  procesul - verbal de examinare a obiectului din 01 aprilie 2013, unde obiectul examinării a fost tractorul de model T-16 dezasamblat (f. d. 28-31, Vol. I);  certificatul tehnic de înmatriculare a tractorului de model „T-16”, în care este indicat în calitate de posesor a tractorului Corcodel I. ( f. d. 33-35, Vol. I);  recipisa lui Corcodel I. din 06 iunie 2013, prin care se confirmă că a primit suma de 1000 dolari SUA de la Baianețchi N. cu titlu de prejudiciu material provocat D-lui de către ultimul în urma săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal și careva pretenții materiale sau morale nu are (f. d. 82, Vol. I);  ordonanța de încetare a urmăririi penale din 24 iunie 2013 în privința lui Baianețchi N., pe motiv de împăcare cu partea vătămată Corcodel I. ( f. d. 83, Vol. I);  ordonanța de încetare a urmăririi penale din 28 septembrie 2013 în privința lui Caranfil V., pe motiv de împăcare cu partea vătămată Corcodel I.( f.d. 98, Vol. I);  procesul - verbal de confruntare din 20 iunie 2013 dintre Struțu V. și Baianețchi N. (f. d. 126-127, Vol. I);  procesul - verbal de confruntare din 03 iulie 2013 dintre Struțu V. și Baciu D. (f. d 129-132, Vol. I);  procesul - verbal de confruntare din 04 octombrie 2013 dintre Struțu V. și Caranfil V. ( f. d. 133-134, Vol. I). În ce privește declarațiile martorului Galansaga V., instanța de apel le-a apreciat critic, considerînd că au fost date cu scopul de a-l exonera pe inculpatul Struțu V. de la răspunderea penală, deoarece ultimul este fiul martorului. Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune mai 3 puțin gravă, de persoana vinovatului, care anterior nu a comis infracțiuni, se caracterizează pozitiv, este student la anul I la Colegiul Cooperatist din Moldova, precum și faptul că infracțiunea dată a săvîrșit-o, fiind minor, dar nu și-a recunoscut vina și nu a regretat de cele săvîrșite. Instanța de apel a reținut, că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă în limita prevăzută de sancțiunea art.186 alin. (2) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, considerînd că celelalte pedepse alternative mai blînde prevăzute de sancțiunea normei indicate, nu vor asigura atingerea scopului pedepsei, de reeducare și prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni de către inculpat. Referitor la argumentele invocate de către apărătorul Kovali Vl. În numele inculpatului, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece a constatat că instanța de fond a cercetat cumulul de probe administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu legislația în vigoare, adoptînd o sentință legală și întemeiată. În această ordine de idei, Colegiul penal a indicat că cauza penală a fost pornită în baza plîngerii părții vătămate, care este anexată la materialele cauzei (f. d. 10, Vol. I) și declarațiile martorilor Caranfil V., Baianețchi N. și Baciu D. cu celelalte probe administrate și verificate, combat în totalitate declarațiile lui Struțu V., și-l demască în săvîrșirea infracțiunii imputate lui. În ce privește încetarea procesului penal, instanța de apel a menționat, că în speța dată nu putea fi încetat procesul, deoarece nu au fost întrunite condițiile stipulate în art. 391 alin.(1) Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Kovali Vl. în numele inculpatului Struțu V., care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, invocînd drept temei art. 427 alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. De asemenea, recurentul indică și faptul că în acțiunile inculpatului Struțu V. nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate acestuia, indicînd aceleași motive ca și în cererea de apel. Suplimentar, recurentul consideră că instanța de apel incorect a apreciat critic declarațiile martorului Galansaga V., precum că au fost făcute cu scopul de a-l exonera pe inculpatul Struțu V. de la răspunderea penală, indicînd că este tatăl inculpatului, ceea ce nu corespunde adevărului.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și întemeiată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 4 8.1. Recurentul invocă drept temei pentru recurs art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că temeiul prevăzut de norma menționată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate. Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Struțu Victor de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 5 din prezenta decizie). 8.2. Referitor la argumentele invocate de către recurent, precum că în acțiunile inculpatului Struțu V. nu sunt întrunite elementele infracțiunii, temeiul prevăzut la pct.8) alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. 5 În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Struțu Victor a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, care și-a motivat soluția în acest sens (pct.5 din prezenta decizie). Mai mult ca atît, Colegiul penal reține că argumentele indicate în recurs au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Astfel că, motivele recurentului în acest sens, instanța de recurs le consideră ca neîntemeiate. 8.3. În ce privește argumentul apărătorului, precum că sentința primei instanței nu cuprinde descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului, modul de săvîrșire, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, Colegiul penal îl consideră nefondat, deoarece analizînd conținutul sentinței, se constată că aceasta a fost întocmită în corespundere cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. 8.4. Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel a introdus în textul deciziei sale informații ce nu corespund realității, și anume faptul că inculpatul Struțu V. este fiul martorului Galansaga V., și de aceea declarațiile ultimului au fost apreciate critic, fiind făcute cu scopul de a-l exonera pe inculpat de la răspundere penală, instanța de recurs menționează că acesta este neîntemeiat, deoarece potrivit procesului-verbal de audiere a martorului Galansaga V., acesta a depus jurămîntul și a fost avertizat conform art. 312 Cod penal, declarînd că „Cunosc pe Struțu Victor, este feciorul meu. Sunt de acord să dau declarații” (f. d. 238-239, Vol. I), acest fapt fiind subliniat de către instanța de apel. Mai mult ca atît, din conținutul procesului –verbal al ședinței de judecată din 18 iunie 2014, precum și din procesul-verbal de audiere a martorului sus indicat, Colegiul penal constată că din partea inculpatului sau a apărătorului acestuia, Kovali Vl. nu au parvenit careva obiecții în ce privește declarațiile date de acest martor (f. d. 13-14, Vol. II). Totodată, Colegiul penal atestă, că acest argument apărătorul Kovali Vl. nu l-a invocat în cererea de apel. Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite careva erori de drept în speța examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Kovali Vl. în numele inculpatului Struțu V., se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. 6

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Kovali Vladimir în numele inculpatului Struțu Victor Grigore împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Struțu Victor Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 30 iulie 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie 7