1ra-97/2015 — art.187 alin.1 CP

1ra-97/2015 — art.187 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 97/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut

Dorina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui

Stratan Nicolae Nicolae, născut la

15.06.1976, originar din s. Răciula, r-nul

Călărași, domiciliat în mun. Chișinău, str.

N. Titulescu, nr. 4a, ap.45.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Stratan N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.

f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare fără amendă.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 1 (un) an.

la 19 noiembrie 2013, aproximativ la orele 00-30 min., acționând în scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe adresa str. N. Zelinschi

nr. 3/2, mun. Chișinău, s-a apropiat de Vatamaniuc A. și în mod deschis a

sustras telefonul mobil de model „HTC" de culoare neagră, pe care partea

vătămată îl ținea în mână și în care se afla cartela SIM cu nr. 069441577 în

1

valoare de 800 lei, și cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii,

prin ce i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

acțiunile inculpatului Stratan N. să fie încadrate potrivit semnelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.187 alin. (l) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei minime sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, prevăzută de sancțiunea legii pentru această infracțiune.

În motivarea apelului avocatul a indicat că, instanța de fond greșit a

calificat acțiunile inculpatului Stratan N. în baza prevederilor art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

În acest sens apelantul a indicat că în ședința instanței de fond partea

vătămată Vatamanic A. a declarat că dauna cauzată în urma infracțiunii

pentru el nu este considerabilă, deoarece el lucrează în domeniul

construcțiilor și este plătit cu 220 lei pe zi. Partea vătămată de asemenea a

relatat că la urmărirea penală n-a înțeles sensul noțiunii de daună

considerabilă, de aceea a indicat greșit că 800 de lei este o sumă

considerabilă pentru el.

octombrie 2014 a fost admis apelul declarat, casată sentința Judecătoriei

Botanica din 26 iunie 2014 și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Stratan N. a fost recunoscut

vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art.187 alin.(1) Cod penal și

încetat procesul penal conform art. 109 Cod penal în legătură cu împăcarea

părților.

acțiunile inculpatului Stratan N. necesită a fi reîncadrate în baza art. 187

alin.(1) Cod penal - sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, deoarece

partea vătămată Vatamaniuc A. a declarat că suma prejudiciului de 800 lei

pentru el nu este una considerabilă și a solicitat încetarea procesului în

legătură cu împăcarea cu inculpatul.

Astfel, potrivit prevederilor art. 109 Cod penal și art. 332 alin.(1) Cod

de procedură penală, instanța de apel a încetat procesul penal în privința

inculpatului Stratan N. în legătură cu împăcarea părților în temeiul

acordului de împăcare, încheiat între inculpat și partea vătămată

Vatamaniuc A., instanța considerînd că în speță nu există impedimente de

încetare a procesului.

2

Reieșind din soluția adoptată, instanța de apel a conchis că nu mai este

necesar să se expună asupra tuturor motivelor indicate în apelul declarat.

procuror, care solicită casarea totală a acesteia, cu menținerea hotărîrii

instanței de fond, deoarece apelul apărătorului în numele inculpatului

greșit a fost admis, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și pct.12) Cod de procedură penală.

În motivarea cerințelor sale procurorul menționează că instanța de

apel nu a cercetat și nu a apreciat la justa valoare probele expuse în sentința

de condamnare, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului Stratan

N. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal.

Recurentul consideră neîntemeiată recalificarea acțiunilor inculpatului

de către instanța de apel la art.187 alin.(1) Cod penal în baza declarațiilor

părții vătămate Vatamaniuc A. date în ședința de judecată, din care reiese că

prejudiciul cauzat în sumă de 800 lei pentru el nu este considerabil.

Mai mult ca atît, procurorul în recursul depus își exprimă dezacordul

cu încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților, deoarece

aceasta a avut loc la etapa judecării apelului, iar potrivit practicii stabilite

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților este posibilă

numai în instanța de fond, pînă la retragerea completului de judecată

pentru deliberarea și adoptarea sentinței.

Consideră că, sentința de condamnare adoptată de prima instanță este

legală și întemeiată și urmează a fi menținută.

procedură penală, avocatul Șontea D. a depus în numele inculpatului

referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil, cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

3

Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de

aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica

judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 al.(1) p. 12) Cod de

procedură penală instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta

săvîrșită, așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va

supune unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite,

verificînd dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Stratan N. a fost pus sub învinuire de către

organul de urmărire penală și condamnat de prima instanță în baza art. 187

alin.(2) lit. f) Cod penal, iar la etapa judecării apelului declarat de avocat în

numele inculpatului, instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului în

baza art. 187 alin.(1) Cod penal.

Colegiul consideră că instanța de apel, examinînd argumentele expuse

în apel, în mod întemeiat a ajuns la concluzia privind recalificarea

acțiunilor inculpatului Stratan N. de la prevederile pct. f) al.(2) art. 187 Cod

penal la al.(1) art. 187 Cod penal din considerentul că părții vătămate nu

i-au fost cauzate prejudicii considerabile.

În acest sens Colegiul menționează că potrivit prevederilor art. 126

al.(12) Cod penal caracterul considerabil al daunei cauzate se stabilește

luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, precum și alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei.

Dat fiind faptul că în ședința de judecată partea vătămată Vatamaniuc

A. a declarat că paguba cauzată prin infracțiune pentru el nu este

considerabilă și i-a fost restituită de către inculpat (f. d. 87), instanța de

judecată nu era în drept să pronunțe o sentință de condamnare conform

învinuirii aduse.

4

În ședința instanței de apel partea vătămată de asemenea a confirmat

și a insistat asupra faptului că prejudiciul cauzat prin infracțiune nu este

considerabil pentru el ( f. d. 105 , 112). În aceste condiții Colegiul consideră

că recalificarea acțiunilor inculpatului pe art. 187 al.(1) Cod penal de către

instanța de apel este una legală și întemeiată.

Colegiul penal menționează că potrivit art. 109 alin.(1) Cod penal,

împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune

ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune

gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum și

în cazurile prevăzute de procedura penală.

Infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul Stratan N. de

instanța de apel se consideră, conform art. 16 Cod penal, mai puțin gravă,

legislatorul stabilind o pedeapsă maximă cu închisoare pe un termen de

pînă la 5 ani inclusiv pentru asemenea infracțiuni. Astfel, prevederile legale

cu privire la încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților

sunt aplicabile în speța dată.

Totodată conform alin. (2) art.109 Cod penal, împăcarea este personală

și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la

retragerea completului de judecată în deliberare.

Potrivit art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art. 275 pct. 5)-9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în cazurile

prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă.

Colegiul subliniază că practica judiciară, reieșind din prevederile legale

expuse supra a stabilit clar momentul final pînă cînd poate avea loc

împăcarea părților : la judecarea cauzei în instanța de fond, cînd completul

s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective. Numai pînă

la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute de

al.(1) art. 109 Cod penal, cu excepția celor prevăzute de al.(1) art. 276 Cod

de procedură penală, pe care împăcarea poate interveni oricînd în cursul

procesului penal.

Împăcarea părților la următoarele etape de examinare a cauzei, la

etapa căilor ordinare de atac ( în apel și în recurs) este imposibilă, aceasta

rezultînd din prevederile al. (2) art. 230 Cod de procedură penală, care

stipulează că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual.

Totodată Colegiul ține să atragă atenția asupra faptului că examinarea

cauzelor în apel și recurs ordinar sunt căi de verificare a temeiniciei și

5

legalității hotărîrilor judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii

de împăcare a părților, potrivit legii materiale și procesual penale.

În această ordine de idei Colegiul remarcă faptul că în cazul cînd

instanța de fond nu a admis împăcarea părților, deși legea permitea și

părțile au făcut declarațiile respective privitor la împăcare, însă prima

instanță a omis să soluționeze această chestiune, instanța de apel, reieșind

din faptul că împăcarea este o problemă de drept și ține de legalitatea

sentinței instanței de fond asupra căreia trebuie să se expună, poate

examina și soluționa în apel chestiunea privind împăcarea părților.

Aplicînd prevederile legale și concluziile practicii judiciare la speța

examinată, Colegiul constată faptul că în ședințele instanței de fond partea

vătămată Vatamaniuc A., inculpatul și avocatul acestuia au solicitat instanței

de judecată în termenul stabilit de prevederile art. 109 al.(2) Cod penal să

înceteze dosarul penal în legătură cu împăcarea părților, în condițiile

solicitării și recalificării acțiunilor inculpatului în baza prevederilor art. 187

al.(1) Cod penal, care ar permite aplicarea prevederilor legale cu privire la

împăcarea părților.

Astfel, potrivit materialelor cauzei partea vătămată Vatamaniuc A. a

înaintat instanței de fond din 23 decembrie 2013 cererea scrisă personal,

prin care declară că nu are pretenții materiale și morale față de inculpatul

Stratan N. și se împacă cu el (f. d. 62). În ședința de judecată preliminară

partea vătămată a înaintat un demers prin care a declarat că s-a împăcat cu

inculpatul ( f. d. 63 verso). La rîndul său avocatul D.Șontea a solicitat

recalificarea și admiterea demersului părții vătămate, iar inculpatul la

rîndul său a susținut demersul părții vătămate (f. d. 63-64). Prin încheierea

privind numirea cauzei penale spre judecare demersul părții vătămate

Vatamaniuc A. cu privire la încetarea procesului penal în legătură cu

împăcarea cu inculpatul a fost respins la această etapă de către instanța de

judecată (f. d. 65).

Fiind ulterior audiat în cadrul ședinței de judecată de examinare a

cauzei din 23 decembrie 2013 partea vătămată a declarat că prejudiciul

cauzat în sumă de 800 lei pentru el nu este considerabil (f. d. 87), iar la 23

aprilie 2014 apărătorului Șontea D. în numele inculpatului a înaintat un

demers în formă scrisă, prin care a solicitat reîncadrarea acțiunilor

inculpatului Stratan N. în baza art.187 alin.(1) Cod penal, luînd în

considerație declarațiile părții vătămate date în ședința de judecată.

În așa mod, Colegiul penal menționează că în speța dată în instanța de

fond, pînă la retragerea completului de judecată în deliberare, a fost înaintat

demers cu privire la încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

6

părților, fapt ce-i permite instanței de apel să examineze și soluționeze în

apel chestiunea privind împăcarea părților .

În această ordine de idei, Colegiul conchide că sunt neîntemeiate

argumentele procurorului expuse în recurs, precum că instanța de apel nu

era în drept să aplice prevederile legale privitor la împăcarea părților.

Astfel, analizînd decizia atacată, Colegiul reține că instanța de apel a

dat o apreciere justă probelor în sensul art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, și corect a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului

Stratan N. de pe art. 187 al.(2) lit. f) Cod penal la 187 al.(1) Cod penal și, în

legătură cu aceasta, întemeiat a încetat procesul penal conform

prevederilor art. 109 Cod penal, la examinarea cauzei fiind respectate

prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală.

În consecință, Colegiul concluzionează că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 12) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori

de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată

este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014,

în cauza penală în privința lui Stratan Nicolae Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 04 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

7