1ra-142/2015 — art.151 alin.1 CP

Prima instanță: 17.04.2014 – 11.06.2014,

Instanța de apel: 01.07.2014 – 01.10.2014,

Instanța de recurs: 23.12.2014 – 11.02.2015. A C O N S T A T AT: 1. Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 11 iunie 2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Strungaru V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 3 (trei) ani, dacă în termenul de probă fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune, obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent. A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunîndu-se încasarea din contul lui Strungaru V. în beneficiul părții vătămate Ernapasov Zokir a 1 prejudiciului material în mărime de 4197 (patru mii una sută nouăzeci și șapte) lei 96 bani și prejudiciul moral în mărime de 2000 (două mii) lei. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că Strungaru V., la 08 februarie 2014, în jurul orelor 22.00, aflîndu-se în incinta magazinului „COOP - Consum Pîrlița" din sat. Chirileni r. Ungheni, văzînd că Țăruș Al., cumnatul său, are un conflict cu Ernapasov Zokir, s-a implicat și i-a aplicat ultimului cîteva lovituri cu pumnul în față, după care Ernapasov Zokir a fugit acasă. Peste cîteva minute după conflictul dat Ernapasov Zokir s-a întors înapoi, avînd cu sine o bărdiță, și a încercat să discute cu Țăruș Al. și Strungaru V., însă ultimul i-a luat bărdița din mîină și i-a aplicat cu ea cîteva lovituri peste corp și peste piciorul stîng, cauzîndu-i vătămari corporale grave. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către partea vătămată Ernapasov Zokir, care a solicitat casarea acesteia în latura civilă, cu dispunerea încasării de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. În motivarea apelului a invocat că prin încasarea prejudiciului moral în sumă de 2000 lei s-au ignorat prevederile art. 1423 Cod civil, nefiind luate în calcul suferințele la care a fost supus, și anume că prin lovitura de topor i-a fost pricinuită fractura deschisă a piciorului, suportînd timp îndelungat dureri fizice, fapt care l-a imobilizat pe o perioadă de lungă durată și din aceste considerente a fost privat de posibilitatea de a-și întreține familia, el lucrînd ca muncitor sezonier peste hotare, avînd la întreținere doi copii minori. A considerat că pedeapsa penală stabilită inculpatului nu echivalează cu o compensare morală, fiind doar o măsură de constrîngere pentru infracțiunea comisă, iar inculpatul nici nu a conștientizat că a fost supus unei pedepse penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, și corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului Strungaru V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață. 2 Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de trai, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, și anume, de comportamentul acestuia după săvîrșirea infracțiunii, care a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, precum și achitarea părții vătămate a prejudiciului stabilit prin sentință, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel a concluzionat că inculpatului Strungaru N. i-a fost stabilită de către instanța de fond o pedeapsă echitabilă în limitele sancțiunii prevăzute de infracțiunea imputată, ținîndu-se cont prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală. De asemenea instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond despre iraționalitatea executării de către inculpat a pedepsei stabilite, justificat dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Strungaru V. în temeiul prevederilor art.90 Cod penal. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că instanța de fond, în corespundere cu prevederile art. 219 alin.(4) Cod de procedură penală, corect a admis parțial acțiunea civilă, dispunînd încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Ernapasov Zokir a prejudiciului material solicitat în sumă de 4197,96 lei, precum și a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei, ținînd cont și de faptul că inculpatul Strungaru V. depunînd pe contul executorului judecătoresc suma de 7437,55 lei în scopul asigurării executării sentinței în latura civilă, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului prezentat în instanța de apel. De asemenea instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la mărimea prejudiciului moral, încasat din contul inculpatului Strungaru V. în beneficiul părții vătămate, considerînd-o echitabilă și corelată cu prejudiciul material cauzat, iar cuantumul de 100000 lei solicitat prin acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ernapazov Zokir, nefiind justificat, a fost considerat exagerat. În acest sens instanța de apel a subliniat faptul, că anume partea vătămată a fost cea care a provocat conflictul, în rezultatul căruia inculpatul i-a cauzat vătămări grave și anume partea vătămată a venit cu bărdița, cu care ulterior a fost lovit de către inculpat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de partea vătămată Ernapasov Zokir, care solicită casarea parțială a acesteia, precum și a sentinței instanței de fond în latura civilă, rejudecarea cauzei și 3 pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de către el. În motivarea cerințelor sale partea vătămată menționează că instanțele de judecată inferioare i-au îngrădit dreptul lui la o despăgubire morală egală tuturor suferințelor la care a fost supus împreună cu familia sa. Consideră că, instanțele de judecată au ignorat prevederilor art. 1423 Cod civil, prin dispunerea încasării din contul inculpatului Strungaru V. a sumei de 2000 lei, deoarece această sumă este foarte mică și nu a acoperit suferințele fizice și psihice cauzate lui prin infracțiunea comisă de către inculpat, precum și inconveniențele create familiei lui prin faptul că a fost lipsit de posibilitatea de a o întreține.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, avocatul Fetcu A. în numele inculpatului a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel, considerînd că hotărîrile pronunțate în cauză sunt legale și întemeiate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul Ernapazov Zokir își exprimă dezacordul cu hotărîrile instanței de fond și de apel, considerînd neîntemeiată admiterea parțială a acțiunii civile în ce privește prejudiciul moral încasat, deoarece mărimea acestuia nu este echitabilă suferințelor cauzate în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, neinvocînd expres temeiurile pentru recurs prescrise de art. 427 Cod de procedură penală. În acest sens instanța de recurs atestă că din conținutul recursului se întrevede clar invocarea de către recurent a temeiului prescris la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. 4 Colegiul penal, reieșind din analiza materialelor cauzei, constată că instanța de apel a adoptat o hotărîre corectă la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, iar eroarea de drept invocată ca temei de recurs de către partea vătămată Ernapazov Zakir n-a fost comisă de instanțele de fond și de apel la examinarea cauzei penale supuse recursului. Astfel, potrivit dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale. În conformitate cu prevederile art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia. Potrivit art. 219 alin.(3) pct. 1) Cod de procedură penală, prejudiciul material se consideră legat de săvîrșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia. Alin. (4) al aceluiași articol prevede că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerație suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc. Potrivit dispoziției art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești. Aliniatul 2 al aceleiași norme procesual-penale prevede că acțiunea civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului. Din materialele dosarului se constată că prin ordonanța organului de urmărire penală din 26 februarie 2014, partea vătămată Ernapasov Zokir a fost recunoscut în calitate de parte civilă în cauza penală în privința lui Strungaru V., ținînd cont, că prin infracțiune i s-a cauzat prejudiciu material și moral în sumă de 8000 lei (f. d. 33), iar ulterior, pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de fond partea vătămată a înaintat o cerere de chemare în judecată, solicitînd încasarea de la inculpat a prejudiciului 5 material în sumă de 4197 lei 96 bani și moral în sumă de 100 000 lei (f. d. 104-105). Colegiul penal consideră că instanța de fond și cea de apel corect au ajuns la concluzia, că acțiunea civilă urmează a fi admisă parțial, dispunînd încasarea prejudiciului material în mărimea pretinsă, deoarece au fost prezentate probe în susținerea acestor pretenții, precum și a prejudiciul moral în sumă de 2000 lei, deoarece aceasta este o sumă echitabilă pentru suferințele cauzate prin infracțiunea săvîrșită de inculpatul Strungaru V., motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 5 al prezentei decizii). Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de partea vătămată se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Ernapasov Zokir împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Strungaru Valeriu Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 18 martie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev 6