1ra-142/2015 — art.151 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-142/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de partea vătămată Ernapasov Zokir, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ungheni din 11 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 01 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui

Strungaru Valeriu Valeriu, născut la

09.12.1984, originar din s. Chirileni, r-nul

Ungheni, domiciliat în or. Ungheni, str.

C.Porumbescu, nr. 7, ap.701.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art.

364/1 Cod de procedură penală, Strungaru V. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 3 (trei) ani,

dacă în termenul de probă fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă

infracțiune, obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul

organului competent.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunîndu-se încasarea din

contul lui Strungaru V. în beneficiul părții vătămate Ernapasov Zokir a

1

prejudiciului material în mărime de 4197 (patru mii una sută nouăzeci și

șapte) lei 96 bani și prejudiciul moral în mărime de 2000 (două mii) lei.

V., la 08 februarie 2014, în jurul orelor 22.00, aflîndu-se în incinta

magazinului „COOP - Consum Pîrlița" din sat. Chirileni r. Ungheni, văzînd că

Țăruș Al., cumnatul său, are un conflict cu Ernapasov Zokir, s-a implicat și

i-a aplicat ultimului cîteva lovituri cu pumnul în față, după care Ernapasov

Zokir a fugit acasă. Peste cîteva minute după conflictul dat Ernapasov Zokir

s-a întors înapoi, avînd cu sine o bărdiță, și a încercat să discute cu Țăruș Al.

și Strungaru V., însă ultimul i-a luat bărdița din mîină și i-a aplicat cu ea

cîteva lovituri peste corp și peste piciorul stîng, cauzîndu-i vătămari

corporale grave.

Zokir, care a solicitat casarea acesteia în latura civilă, cu dispunerea

încasării de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

În motivarea apelului a invocat că prin încasarea prejudiciului moral în

sumă de 2000 lei s-au ignorat prevederile art. 1423 Cod civil, nefiind luate

în calcul suferințele la care a fost supus, și anume că prin lovitura de topor

i-a fost pricinuită fractura deschisă a piciorului, suportînd timp îndelungat

dureri fizice, fapt care l-a imobilizat pe o perioadă de lungă durată și din

aceste considerente a fost privat de posibilitatea de a-și întreține familia, el

lucrînd ca muncitor sezonier peste hotare, avînd la întreținere doi copii

minori.

A considerat că pedeapsa penală stabilită inculpatului nu echivalează

cu o compensare morală, fiind doar o măsură de constrîngere pentru

infracțiunea comisă, iar inculpatul nici nu a conștientizat că a fost supus

unei pedepse penale.

2014 a fost respins apelul declarat, cu menținerea hotărîrii atacate.

judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.

364/1 Cod de procedură penală, analizînd obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, și corect a

concluzionat asupra vinovăției inculpatului Strungaru V. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

2

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că,

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, care nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, și

anume, de comportamentul acestuia după săvîrșirea infracțiunii, care a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, precum și achitarea părții

vătămate a prejudiciului stabilit prin sentință, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a concluzionat că inculpatului Strungaru N. i-a fost

stabilită de către instanța de fond o pedeapsă echitabilă în limitele

sancțiunii prevăzute de infracțiunea imputată, ținîndu-se cont prevederile

art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală. De asemenea instanța de apel a

considerat corectă concluzia instanței de fond despre iraționalitatea

executării de către inculpat a pedepsei stabilite, justificat dispunînd

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Strungaru V. în

temeiul prevederilor art.90 Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că instanța de

fond, în corespundere cu prevederile art. 219 alin.(4) Cod de procedură

penală, corect a admis parțial acțiunea civilă, dispunînd încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate Ernapasov Zokir a prejudiciului

material solicitat în sumă de 4197,96 lei, precum și a prejudiciului moral în

sumă de 2000 lei, ținînd cont și de faptul că inculpatul Strungaru V.

depunînd pe contul executorului judecătoresc suma de 7437,55 lei în scopul

asigurării executării sentinței în latura civilă, fapt confirmat prin ordinul de

încasare a numerarului prezentat în instanța de apel.

De asemenea instanța de apel a considerat întemeiată concluzia

instanței de fond cu privire la mărimea prejudiciului moral, încasat din

contul inculpatului Strungaru V. în beneficiul părții vătămate, considerînd-o

echitabilă și corelată cu prejudiciul material cauzat, iar cuantumul de

100000 lei solicitat prin acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Ernapazov Zokir, nefiind justificat, a fost considerat exagerat. În acest sens

instanța de apel a subliniat faptul, că anume partea vătămată a fost cea care

a provocat conflictul, în rezultatul căruia inculpatul i-a cauzat vătămări

grave și anume partea vătămată a venit cu bărdița, cu care ulterior a fost

lovit de către inculpat.

vătămată Ernapasov Zokir, care solicită casarea parțială a acesteia, precum

și a sentinței instanței de fond în latura civilă, rejudecarea cauzei și

3

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral acțiunea

civilă înaintată de către el.

În motivarea cerințelor sale partea vătămată menționează că instanțele

de judecată inferioare i-au îngrădit dreptul lui la o despăgubire morală

egală tuturor suferințelor la care a fost supus împreună cu familia sa.

Consideră că, instanțele de judecată au ignorat prevederilor art. 1423

Cod civil, prin dispunerea încasării din contul inculpatului Strungaru V. a

sumei de 2000 lei, deoarece această sumă este foarte mică și nu a acoperit

suferințele fizice și psihice cauzate lui prin infracțiunea comisă de către

inculpat, precum și inconveniențele create familiei lui prin faptul că a fost

lipsit de posibilitatea de a o întreține.

procedură penală, avocatul Fetcu A. în numele inculpatului a depus

referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil, cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel,

considerînd că hotărîrile pronunțate în cauză sunt legale și întemeiate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Recurentul Ernapazov Zokir își exprimă dezacordul cu hotărîrile

instanței de fond și de apel, considerînd neîntemeiată admiterea parțială a

acțiunii civile în ce privește prejudiciul moral încasat, deoarece mărimea

acestuia nu este echitabilă suferințelor cauzate în urma acțiunilor ilegale ale

inculpatului, neinvocînd expres temeiurile pentru recurs prescrise de art.

427 Cod de procedură penală.

În acest sens instanța de recurs atestă că din conținutul recursului se

întrevede clar invocarea de către recurent a temeiului prescris la art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dacă hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

4

Colegiul penal, reieșind din analiza materialelor cauzei, constată că

instanța de apel a adoptat o hotărîre corectă la soluționarea acțiunii civile în

procesul penal, iar eroarea de drept invocată ca temei de recurs de către

partea vătămată Ernapazov Zakir n-a fost comisă de instanțele de fond și de

apel la examinarea cauzei penale supuse recursului.

Astfel, potrivit dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală,

victima unei fapte care constituie componență de infracțiune este în drept

să ceară, în condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să

participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate

prejudiciile morale, fizice și materiale.

În conformitate cu prevederile art. 219 alin. (1) Cod de procedură

penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea

persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale,

morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau

în legătură cu săvîrșirea acesteia.

Potrivit art. 219 alin.(3) pct. 1) Cod de procedură penală, prejudiciul

material se consideră legat de săvîrșirea acțiunii interzise de legea penală

dacă el se exprimă în cheltuieli pentru tratamentul părții vătămate și

îngrijirea acesteia.

Alin. (4) al aceluiași articol prevede că la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerație suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Potrivit dispoziției art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală acțiunea

civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau

a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal pînă

la terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul 2 al aceleiași norme procesual-penale prevede că acțiunea

civilă se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană

necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana

care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului.

Din materialele dosarului se constată că prin ordonanța organului de

urmărire penală din 26 februarie 2014, partea vătămată Ernapasov Zokir a

fost recunoscut în calitate de parte civilă în cauza penală în privința lui

Strungaru V., ținînd cont, că prin infracțiune i s-a cauzat prejudiciu material

și moral în sumă de 8000 lei (f. d. 33), iar ulterior, pe parcursul examinării

cauzei penale în instanța de fond partea vătămată a înaintat o cerere de

chemare în judecată, solicitînd încasarea de la inculpat a prejudiciului

5

material în sumă de 4197 lei 96 bani și moral în sumă de 100 000 lei (f. d.

104-105).

Colegiul penal consideră că instanța de fond și cea de apel corect au

ajuns la concluzia, că acțiunea civilă urmează a fi admisă parțial, dispunînd

încasarea prejudiciului material în mărimea pretinsă, deoarece au fost

prezentate probe în susținerea acestor pretenții, precum și a prejudiciul

moral în sumă de 2000 lei, deoarece aceasta este o sumă echitabilă pentru

suferințele cauzate prin infracțiunea săvîrșită de inculpatul Strungaru V.,

motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 5 al prezentei decizii).

Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și

întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar declarat de partea vătămată se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată

Ernapasov Zokir împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 01 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Strungaru Valeriu

Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 18 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

6