1re-95/15 — Art. 187 alin. 2 lit. f CP

Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 17 februarie 2012, Tifoi Alexandru a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 85, 103 Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de executare a pedepsei s-a calculat de la 16 februarie 2012.

La 19 noiembrie 2014 condamnatul Tifoi Alexandru s-a adresat cu cerere către Judecătoria Briceni prin care a solicitat liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen în baza art. 91 Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 06 ianuarie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Tifoi Al. privind liberarea condiționată înainte de termen. În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a menționat că, temei pentru respingerea cererii condamnatului a servit faptul că ultimul nu a participat la munci remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico- sanitare de detenție, astfel, în privința acestuia nu pot fi aplicate prevederile art. 91 Cod penal.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către condamnatul Tifoi Al., prin care a solicitat casarea acesteia, cu liberarea condiționată înainte 1 de termen, din motiv că nu are sancțiuni disciplinare, și-a recunoscut vinovăția, de cele săvîrșite îi pare rău și se căiește, are la întreținere copii și mama de vîrstă înaintată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 aprilie 2015 s-a dispus respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea încheierii atacate, din motiv că prima instanță legal și întemeiat, a concluzionat asupra faptului, că comportamentul condamnatului în timpul executării pedepsei, precum și personalitatea acestuia, care a comis ultima infracțiune în stare de recidivă, nu indică la oportunitatea aplicării art. 91 Cod penal.

Nefiind de acord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, condamnatul a declarat recurs în anulare, prin care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care în privința sa să fie aplicate prevederile art. 91 Cod penal, invocînd repetat aceleași motive care anterior au fost menționate în cererea de recurs ordinar.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Instanța de recurs în anulare menționează, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție în procedura prevăzută de art. 469-472 Cod de procedură penală, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanțelor inferioare – instanței de fond și de recurs, se referă la una din cele reglementate de art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. În conformitate cu prevederile art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea 2 hotărîrilor judecătorești poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs ordinar care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a § 2 din Partea specială. Această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești condamnatul Tifoi Alexandru a exercitat-o, existînd decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 aprilie 2015 în speța dată. Conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, această hotărîre a instanței de recurs devine definitivă și irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci la 01 aprilie 2015. Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța respectivă de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat și o asemenea hotărîre nu cade sub incidența celor hotărîri judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală. Astfel, cele menționate mai sus confirmă că în ordinea recursului în anulare poate fi atacată hotărîrea care a fost verificată pe căile ordinare de atac și a devenit irevocabilă. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de condamnatul Tifoi Alexandru, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 452, 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Tifoi Alexandru, împotriva încheierii Judecătoriei Briceni din 06 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 aprilie 2015, privind refuzul în liberarea condiționată înainte de termen a lui Tifoi Alexandru Mihail, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 3