1ra-691/15 — art. 264 alin. 1, 264/1 alin. 3 CP

1ra-691/15 — art. 264 alin. 1, 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-691/15

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Victor Babără, și Ropot Veaceslav în numele inculpatei Will Victoria,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23

ianuarie 2014, și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Will Victoria Gheorghe,

născută la 23 februarie 1982, originară și domiciliată

în mun. Chișinău, str. Miron Costin, 12, ap. 16.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. l1) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

inculpata Will V. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (3) Cod penal, pe episodul incriminat din 24.02.2011, și în baza

art. 60 Cod penal, a fost liberată de răspundere penală și încetat procesul penal în

privința inculpatei în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere

penală.

Will V. a fost condamnată:

- în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani;

- în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 5 ani.

În baza art. 87 Cod penal, s-a dispus transformarea pedepsei aplicate sub

formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, în 100 zile

1

închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa, de 2 ani și 1 lună închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis pentru femei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, s-a dispus încasarea din contul

inculpatei în beneficiul lui Nigai A. a sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, și prejudiciul material în beneficiul ÎS ,,Servicii Pază”, în sumă de 158 196

lei 37 bani.

24.02.2011, în jurul orei 1020, conducînd automobilul de model „Nissan Primera”

cu n/î C MF 116, deplasîndu-se pe str. Florilor, mun. Chișinău din direcția str.

Miron Costin spre str. Bogdan Voievod, ajungînd în regiunea blocului nr. 4 „A”,

n-a manifestat atenție sporită la circulație și nu s-a asigurat că efectuează

manevra de depășire fără a pune în pericol siguranța traficului din sens opus,

astfel ignorînd cerințele art. 39, 45, 51 a-l RCR RM, ieșind fără să se asigure pe

banda de deplasare din sens opus, a comis tamponarea automobilului de model

„VAZ 2115” cu n/î MAI 0470, condus de șoferul Coloman A., care se deplasa

regulamentar. În rezultatul tamponării, pasagerului automobilului de model

„VAZ 2115” Nigai A. i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 763/D din 18 aprilie 2011 - vătămări corporale medii.

Tot ea, la 24.02.2011, în jurul orei 1020, după comiterea accidentului din str.

Florilor, mun. Chișinău, fiind bănuită de consum de alcool a fost condusă la

sediul Dispensarului Republican de Narcologie al Ministerului Sănătății, unde,

conform procesului-verbal nr. 1296 din 24.02. 2011, a refuzat să se supună

procedurii de testare a aerului expirat și de la recoltarea probelor biologice în

cadrul acestui examen medical, în vederea constatării alcoolemiei, încălcând

astfel, cerințele art. 11 al Regulamentului circulației rutiere.

Tot ea, Will V. la 18.09.2013 în jurul orelor 0300, conducînd automobilul de

model „Mercedes C 200” cu n/î C OF 611, deplasîndu-se pe bd. Moscovei 8, mun.

Chișinău, a fost stopată pentru verificarea actelor de către Inspectorul PR al INP

al IGP a MAI, Cuiban Al-dru. În procesul verificării actelor inspectorul a

observat că, Will V. prezenta semne evidente că se află în stare de ebrietate

alcoolică, și pentru confirmarea și aprecierea gradului stării de ebrietate, Will V.

a fost îndemnată de a fi supusă testării alcooscopice, iar ulterior fiind

transportată pentru a fi supusă examenului medical și recoltării probelor

biologice, în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei la Dispensarul

Republican de Narcologie, inculpata a refuzat categoric testarea alcooscopică,

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, și

recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical, fapt confirmat prin

Procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

2

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 4576 din 18.09.2013.

numele inculpatei Will V., și avocatul Lupașcu A. în numele părții vătămate

Nigai A., care au solicitat:

3.1. Avocatul Ropot V., casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care inculpata Will V. să fie achitată, iar acțiunile civile

depuse să fie respinse.

În argumentarea apelului a invocat că:

- ordonanța de numire a expertizei auto-tehnice din 30.03.2011, a fost dispusă

cu încălcarea normelor imperative, fără notificarea părților, după cum prevede

art. 145 alin. (1) Cod de procedură penală;

- examinarea mijloacelor de transport a fost efectuată de un expert din

cadrul Departamentului Poliției, Direcția Tehnico-criminalistică, subdiviziune a

MAI, fapt care ar prezenta dubii privind veridicitatea și obiectivitatea

rezultatelor examinării accidentului rutier și a mijloacelor de transport implicate;

- instanța a admis o eroare procesuală eminentă, pe motiv că nu a putut fi

stabilit cu certitudine ce măsuri procesuale au fost întreprinse în cadrul ședinței

din 30.04.2012, deoarece, în procesele-verbale care urmează după procesul-verbal

al ședinței de judecată din 20.02.2012, (f.d. 254 vol. I), prin care instanța a dispus

fixarea unei noi ședințe pentru 30.04.2012, nu s-a identificat nici un proces-

verbal;

- în cadrul examinării cauzei, nu au fost cercetate și elucidate toate

aspectele importante pentru soluționarea justă a cauzei;

- instanța nu a luat în considerație faptul că la ședința judiciară din

05.12.2011, partea vătămată Nigai A. și-a schimbat depozițiile.

3.2. Avocatul Babără V., casarea sentinței instanței de fond și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care inculpata Will V. să fie achitată.

În argumentarea apelului a invocat că:

- sentința de condamnare în privința lui Will V. se bazează doar pe

presupuneri;

- în procesul examinării cauzei, instanța de judecată s-a manifestat în

favoarea acuzării, încălcînd flagrant prevederile art. 19 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- instanța de judecată, contrar prevederilor pct. 19 al HP CSJ nr. 5 din

19.06.2006, nu a argumentat de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse;

- instanța din motive neîntemeiate a admis ca probă Raportul de expertiză

auto-tehnică nr. 1575 din 17.05.2011, și nu a dat o apreciere obiectivă faptului că

expertul a menționat că din cauza lipselor urmelor de frînare, derapare, nu a

avut posibilitatea să determine care din autovehicule a schimbat sensul de

deplasare pînă la accident;

- instanța nu a luat în considerație și nu a dat o apreciere juridică

3

constatării tehnice-științifice N1202 din 16.12.2011;

- instanța, nu a dat o apreciere juridică corectă faptului că Organul de

urmărire penală nu a stabilit locul tamponării pe carosabil a automobilelor

implicate în accident și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului din

24.02.2011, acesta fiind întocmit cu grave încălcări, fară descrierea detaliată a

locului tamponării și a modului și circumstanțelor care ar indica acest loc pe

carosabil.

3.3. Avocatul Lupașcu A., casarea sentinței în latura civilă și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care acțiunea civilă înaintată de Nigai A. să fie admisă

integral cu dispunerea încasării sumei de 43 885, 49 lei, cu titlu de prejudiciu

material și sumei de 500 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În argumentarea apelului a invocat că:

- sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și

faptul că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii;

- instanța de fond nu și-a argumentat concluziile de a nu admite integral

acțiunea ce ține de repararea prejudiciului moral;

- există divergențe evidente între partea descriptivă și dispozitiv, deoarece

instanța motivează necesitatea condamnării inculpatei și repararea daunelor

cauzate prin infracțiune, iar în dispozitiv se pronunță asupra unei compensații

derizorii;

- instanța nu a luat în considerație intensitatea durerilor fizice ale părții

vătămate și impactul acestora asupra părții vătămate, cît și suferințele psihice ale

victimei;

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, fiind menținută fără modificări

sentința atacată.

făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatei Will V. în baza probelor

administrate de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată.

Totodată, instanța de fond just a decis în privința măsurii de pedeapsă

stabilită inculpatei Will V., ținînd cont de circumstanțele cauzei și just a dispus

încasarea sumei de 43 885, 49 lei, ținînd cont de posibilitățile reale de executare a

obligațiilor pecuniare a inculpatei.

Instanța a conchis că, argumentele invocate în cererea de apel de către

avocații Ropot V. și Babără V., sunt neîntemeiate, scopul acestora fiind de a duce

instanța în eroare și a genera evitarea pedepsei meritate de Will V.

La fel instanța de apel a conchis că urmează a fi respins argumentul

precum că inculpata nu a fost notificată despre numirea expertizei, deoarece prin

ordonanța procurorului de numire a expertizei auto-tehnice din 30.03.2011 (f.d.

4

61 vol. I), a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice, iar prin procesul-

verbal (f.d. 64 vol. I), inculpata a fost notificată despre numirea acesteia.

Instanța de apel a conchis că, deși expertiza auto-tehnică a fost efectuată de

un expert al MAI, concluziile acestui raport nu pot trezi dubii, deoarece expertul

a fost avertizat de răspunderea penală pentru prezentarea cu bună știință a unei

concluzii false conform art. 312 Cod penal.

Totodată, inculpata a făcut cunoștință cu raportul de expertiză, unde a

semnat procesul-verbal din 18.05.2011, și nu a avut careva obiecții asupra lui.

Cu referire la cererea de apel făcută de avocatul Lupașcu A. în interesele

părții vătămate Nigai A., instanța nu a găsit nici un temei pentru admiterea

apelului ce privește cuantumul prejudiciului material, deoarece, partea vătămată

nu a prezentat nici în instanța de fond, nici în cea de apel un calcul concret, din

care motiv instanța de fond just a conchis că, partea vătămată urmează să-și

dovedească pretențiile în instanța civilă.

În privința prejudiciului moral, instanța de apel a consideră că instanța de

fond just a apreciat mărimea compensației, care ar satisface afecțiunile morale

cauzate prin infracțiunea dată, ținînd cont și de faptul că însăși condamnarea

inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate contribuie la producerea efectelor

de satisfacere morală.

ordinare, avocații Ropot V. și Babără V. în numele inculpatei Will V., care

invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, au solicitat casarea sentinței, și deciziei instanței de apel ca

fiind ilegale și neîntemeiate, cu dispunerea achitării lui Will V. pe ambele capete

de învinuire.

În argumentarea recursurilor, recurenții, au menționat că:

- instanța de apel în decizia adoptată n-a enumerat și n-a descris toate

motivele expuse în apelurile declarate;

- în procesul examinării cauzei penale, instanțele de judecată s-au

manifestat în favoarea acuzării, încălcînd flagrant prevederile art. 19 alin. (1), 24

alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța a încălcat prevederile art. 417 alin. (1), pct. 8 Cod de procedură

penală, considerînd argumentele invocate în apel de avocații Babără V. și Ropot

V., ,,doar ca o încercare de a duce instanța în eroare și a genera evitarea pedepsei meritate

de inculpata Will V.”;

- instanța de apel n-a dat o apreciere motivului că, prin încheierea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12.06.2012, a fost dispusă efectuarea

expertizei auto-tehnice la CNEJ a Ministerului Justiției;

- în urma demersului nr. 741 din 30.08.2012, instanța a refuzat să pună la

dispoziția experților CNEJ mijloacele de transport avariate;

5

- instanța de apel n-a dat o apreciere motivului, că instanța de judecată,

contrar prevederilor pct. 19 al HP CSJ nr. 5 din 19.06.2006, n-a argumentat de ce

unele probe au fost admise, iar altele respinse;

- instanța de judecată din motive neîntemeiate a admis ca probă Raportul

de expertiză auto-tehnică nr. 1575 din 17.05.2011, efectuat de expertul Cozlovschi

Gh., care a determinat că în momentul tamponării poziția reciprocă a

automobilului ,,Nissan Primera” față de ,,VAZ-2115” a fost aproximativ 13-16

grade, însă n-a dat apreciere obiectivă faptului că expertul a menționat că din

cauza lipsei urmelor de frînare n-a avut posibilitatea să determine care din

autovehicule a schimbat sensul de deplasare pînă la accident;

- instanța de apel n-a dat o apreciere motivului, că instanța de judecată n-a

luat în considerație și n-a dat o apreciere constatării tehnice-științifice nr. 1202

întocmită la data de 16.12.2011;

- instanțele de judecată n-au dat o apreciere faptului că de către organul de

urmărire penală n-a fost stabilit locul tamponării pe carosabil a automobilelor

implicate în accident;

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 24.02.2011, a

fost întocmit cu grave încălcări a prevederilor art. 118, 120, 124, 260, 261 Cod de

procedură penală, la procesul-verbal este anexată schema, care reflectă poziția

unităților de transport după tamponare, iar locul tamponării a fost indicat greșit

și la întîmplare;

- instanța de apel n-a dat o apreciere faptului că, prima instanță

neîntemeiat a pus la baza învinuirii declarațiile părțilolr vătămate Coloman A. și

Nigai A.;

- instanța de apel n-a dat o apreciere faptului că, în privința episodului

incriminat din 18.09.2013, inculpata Will V. nu a recunoscut vina, deoarece nu a

refuzat de a trece examenul medical privind starea de ebrietate și natura acesteia;

- reieșind din materialele cauzei, nu s-a confirmat încălcarea de către

inculpata Will V. a prevederilor art. 45, 39 alin. (1), 51 a Regulamentului

circulației rutiere;

- instanța n-a concretizat care prevederi ale Regulamentului circulației

rutiere prevăd ieșirea pe banda de sens opus, și care încălcare de exploatare a

mijlocului de transport a comis inculpata;

- în procesul examinării cauzei penale, de către instanța de judecată n-a

fost dovedită vina inculpatei Will V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal;

- în dosarul penal, lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată din

30.04.2012, deși conform materialelor dosarului penal (f.d 254, vol. I) prin

Procesul-verbal al ședinței judiciare din 20.02.2012 este indicat expres că,

,,următoarea ședință va avea loc la 30.04.2012”;

6

- în cadrul urmăririi penale ofițerul de urmărire penală a dispus efectuarea

unei expertize auto-tehnice fără a notifica despre acest fapt inculpata și

apărătorul acesteia, argument probat prin,,Ordonanța de numirea expertizei auto-

tehnice din 30.03.2011” (f.d. 61, vol. I);

- instanța de apel, nu s-a pronunțat în genere în privința capătului de

acuzare prevăzut la art. 2641 alin. (3) Cod penal (episodul din 18.09.2013).

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerînd că urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece criticile formulate în

recurs nu conțin indici a unor erori de drept și care de fapt au format obiect de

studiu la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o

motivare corespunzătoare.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora, reieșind

din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Drept temei pentru declararea recurilor ordinare, recurenții au invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, din care

rezultă că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorii

recursurilor, nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorilor de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Analizînd materiale cauzei, Colegiul penal relevă că, instanța de apel,

judecînd apelul avocaților Ropot V. și Babără V. în numele inculpatei, a supus

unei cercetări minuțioase toate probele administrate la dosar, a verificat și

cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu

celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatei Will

V. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (1), 2641 alin. (3) Cod

penal, este dovedită pe deplin.

Colegiul penal constată că recurenții critică modul de apreciere a probelor

de către instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.

101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de

7

judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se

de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de

recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin

de starea de fapt a cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs în art. 427

Cod de procedură penală.

Argumentul apărării, precum că instanța de apel în procesul examinării

cauzei penale, s-a manifestat în favoarea acuzării, este lipsit de temei.

Aanlizînd textul deciziei contestate, Colegiul penal relevă că, instanța

ierarhic inferioară, reieșind din prevederile legale anterior nominalizate, a dat o

apreciere corectă declarațiilor părților vătămate, martorilor, precum și celorlalți

participanți la proces, cît și probelor care au fost analizate în ansamblu, în mod

obiectiv.

Argumentele recurenților referitor la faptul că, în urma demersului nr. 741

din 30.08.2012, instanța a refuzat să pună la dispoziția experților CNEJ mijloacele

de transport avariate, este lipsit de temei.

Examinînd materialele cauzei, instanța de recurs constată că expertului nu

i-au fost prezentate automobilele care urmau a fi cercetate, iar apărarea nu a

prezentat careva probe care ar confirma că au prezentat automobilele expertului

sau au solicitat Inspectoratului General al Poliției, permisiunea de a ridica aceste

automobile pentru a fi puse la dispoziția expertului, sau au întreprins careva

măsuri pentru a asigura accesul acestuia la locul păstrării automobilelor avariate.

Reieșind din considerentul că expertiza a fost dispusă la cererea

avocatului, acesta din urmă era obligat să asigure expertului condițiile necesare

prescrise la art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările

tehnico-științifice și medico-legale nr. 1086 din 23.06.2000, care prevede că, în cazul

în care se impune necesitatea efectuării unei expertize la fața locului sau la locul

aflării obiectului ce urmează a fi examinat, ordonatorul acesteia este obligat să-i

asigure expertului deplasarea spre obiectul cercetării și înapoi, accesul liber la

obiectul respectiv, precum și condiții optime pentru lucru.

Astfel, nu poate fi imputat instanței refuzul de a pune la dispoziție

expertului CNEJ mijloacelor de transport avariate.

Argumentul invocat de recurenți precum că, în cadrul urmării penale

ofițerul a dispus efectuarea unei expertize auto-tehnice fără a notifica despre

acest fapt inculpata și apărătorul acesteia, urmează a fi respins, deoarece prin

ordonanța procurorului de numire a expertizei auto-tehnice din 30.03.2011 (f.d.

61 vol. I), a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice, iar prin procesul-

verbal de la (f.d. 64 vol. I), inculpata a fost notificată despre numirea acesteia.

8

Lipsite de temei sînt și restul argumentelor invocate de avocați Babără V. și

Ropot V., referitor la faptul că, instanța de judecată din motive neîntemeiate a

admis ca probă Raportul expertiză autotehnică nr. 1575 din 17.05.2011, efectuat

de expertul DTC MAI Cozlovschi Gh.

Instanța de judecată n-a luat în considerație și n-a dat o apreciere juridică

constatării tehnice-științifice nr. 1202 întocmită la data de 16.12.2011, de către

expertul Hapatnicovschi M.

Instanța de judecată n-a dat o apreciere juridică corectă faptului că de către

Organul de urmărire penală n-a fost stabilit locul tamponării pe carosabil a

automobilelor implicate în accident și anume: procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier din 24.02.2011 a fost întocmit cu grave încălcări a

prevederilor art. 118, 120, 124, 260, 261, fără descrierea detailată a locului

tamponării și a modului și circumstanțelor care ar indica acest loc pe carosabil.

În acest context, Colegiul penal menționează, că ilegalitatea acțiunilor

organelor de urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod

de procedură penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale -

cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată -

cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

În atare circumstanțe, se evidențiază că, la 18.05.2011, inculpatei Will V. i-a

fost adus la cunoștință Raportul expertiză auto-tehnică nr. 1575 din 17.05.2011,

foto-tabelul și schița acestuia (f.d. 67-73 vol. I), la acel moment, la faza urmării

penale, careva obiecții ultima nu a avut. Sub acest aspect Colegiul penal ține să

menționeze și faptul că, la 06.06.2011, învinuitei Will V., în prezența apărătorului

ei, i-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce aceștia au luat

cunoștință cu ele, careva cereri sau demersuri nu au declarat (f.d. 134,135, vol. I).

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Din conținutul recursurilor declarate, autorii acestora consideră că instanța

de apel a admis o eroare gravă de fapt, însă nu specifică în ce constă aceasta,

argumentul dat fiind unul neîntemeiat și declarativ.

La acest capitol, Colegiul menționează că eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită

ca o stare de fapt.

9

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să întrunească

două condiții: să corespundă gradului de gravitate și să nu prezinte dubii asupra

existenții sale.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții, decît cea pe care materialul probator o susține.

La fel, unul din argumentele principale pe care le invocă avocații, este

faptul că instanțele nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv

declarațiile inculpatei, iar în dosar nu sînt probe care ar indica la faptul că

inculpatul s-a refuzat de la examenul medical în vederea stabiliri stării de

ebrietate și naturii ei.

La acest capitol, Colegiul atestă că ambele instanțe au verificat minuțios

probele administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se

dovedește prin următoarele:

- declarațiile martorului Fedorenco Al-ndru (f.d. 37-38 vol. II);

- declarațiilor martorului Cuiban Al-ndru (f.d. 39 vol. II);

- proces-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din nr. 4576 din 18.09.2013, din care rezultă,

că Will V. a refuzat de a trece examenul medical cu prelevarea probelor de sînge

(f.d. 8);

- proces-verbal de constatare a infracțiunii din 18.09.2013, din care rezultă că,

Will V. a refuzat testarea cu mijlocul Tehnic „Drager” (f. d. 11);

Mai mult, potrivit pct. (11) lit. j) din Regulamentului circulației rutiere,

(aprobat prin HG nr. 357 din 13.05.2009), conducătorul de vehicul este obligat: să

se supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau,

după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea

constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope

sau de medicamente cu efecte similare.

Prin urmare, Colegiul conchide că argumentele recurenților, precum că

inculpata nu s-a refuzat de examenul medical în vederea stabiliri stării de

ebrietate și naturii ei, sînt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei.

Lecturînd textul deciziei atacate în coraport cu circumstanțele prezentei

cauze, Colegiul apreciază că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea unei

soluții corecte.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatei Will V. în comiterea infracțiunilor ce i se impută, iar temei

pentru casarea hotărîrilor judecătorești recurate lipsesc.

Avînd în vedere cele expuse, Colegiul penal, atestă că nu a fost constatată

10

prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Din considerentele expuse, recursurile ordinare declarate de către avocații

Babără V. și Ropot V., în numele inculpatei, se declară inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Victor Babără

și Ropot Veaceslav în numele inculpatei Will Victoria, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2015, în cauza penală

în privința lui Will Victoria Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11