1ra-711/2015 — art. 157 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 157 CP
- Temei legal
- art. 430 CPP
1ra-711/2015 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-711/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 iunie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Nadejda Toma și Ghenadie Nicolaev,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Coda Victor în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015, în cauza penală în privința lui
Levcenco (Mîrzac) Elisaveta Pantelei, născută la
08 decembrie 1982, domiciliată mun. Chișinău, str.
Toporașilor 14.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
24.06.2014 – 22.12.2014 (prima instanță);
10.02.2015 – 23.03.2015 (instanța de apel);
21.05.2015 – 24.06.2015 (instanța de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014,
Levcenco (Mîrzac) Elisaveta a fost condamnată în baza art. 157, 90 Cod penal la 1 an
închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Levcenco (Mîrzac)
Elisaveta la 08 mai 2014, în jurul orei 16.00, aflîndu-se pe str. Toporașilor 15, mun.
Chișinău, în rezultatul conflictului cu Fihman Taisia, s-a apropiat de aceasta și i-а aplicat
о lovitură în piept, după ce apucînd-o de păr, i-а făcut о rotație poziționînd-o cu spatele,
fracturîndu-i din imprudență piciorul drept, astfel, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 1171/D din 22.05.2014, vătămări corporale medii.
Avocatul V. Coda a declarat apel în numele inculpatei, solicitînd casarea
sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță.
Apelantul a invocat că, în cadrul cercetării judecătorești nu s-au stabilit toate
circumstanțele de fapt, dincolo de orice dubiu rezonabil în privința calificării faptelor
comise, nu s-au întreprins măsuri de înlăturare a contradicțiilor din declarațiile părții
vătămate și ale inculpatei, care nu au fost înlăturate atît la faza urmăririi penale, cît și în
cadrul ședinței de judecată, în procedura de confruntare a declarațiilor părții vătămate și
a inculpatei, nu au fost administrate nici probe suplimentare, precum ar fi declarații ale
martorilor, nu s-au stabilit toate circumstanțele de fapt, unde partea vătămată declară, în
cadrul urmăririi penale că inculpata i-а aplicat lovituri în piept dar și în cadrul ședinței
de judecată că inculpata a apucat-o de păr cu ambele mîini, după care a fost sucită și la
pămînt și-а rupt piciorul, aceste declarații, nu se converg cu declarațiile inculpatei care
a declarat că i-а aplicat lovituri peste față părții vătămate.
1
Totodată sunt divergențe în ce privește numărul persoanelor care ar fi agresat-o
pe partea vătămată, care spune că au fost 2 băieți, adică fiul și nepotul inculpatei, care
îndeplineau rolul de coautori, pe cînd inculpata a declarat că un singur copil a ajutat-o
să scoată toporul din mîinile părții vătămate, ceea ce demonstrează că nu s-au elucidat
pe deplin circumstanțele faptei pentru a se putea stabili gradul de vinovăției a inculpatei,
calificarea faptei dar și stabilirea unei pedepse echitabile.
Mai indică, că inculpata a declarat că partea vătămată se află în stare de ebrietate,
pe cînd în raportul medico-legal despre aceasta nu se face nici о mențiune, și respectiv
nu se poate cunoaște gradul de rezistență dar și gradul reflexelor nervoase la stimulii
externi ai părții vătămate, dar și posibila stare emoțională caracteristică, fapt care trebuia
fi luat în considerare la momentul întreprinderii acțiunilor de urmărire penală.
În cadrul procesului penal, s-a comis о încălcare de ordin fundamental a
drepturilor omului, prin prisma dreptului la un proces echitabil și anume încălcarea
dreptului la apărare prin faptul că avocatul inculpatei, în cadrul urmăririi penale, dar și
în cadrul ședințelor de judecată nu a întreprins măsuri pozitive și serioase de apărare a
clientului său, mai mult, în cadrul dezbaterilor judiciare, acesta a recunoscut vina
clientului său spunînd că aceasta și-a apărat copiii, în acest mod învinuind-o indirect pe
clienta sa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015,
pronunțată integral la 21 aprilie 2015, apelul avocatului V. Coda în numele inculpatei a
fost repus în termen și respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.
4.1. Instanța a considerat că apelul avocatului a fost declarat în termen, deoarece
s-a constatat că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate și anume de faptul că
deși inculpata a fost la pronunțarea sentinței, primind la data de 22.12.2014 copia
sentinței motivate, după pronunțare a decedat tatăl ei, fapt ce a afectat-o psihologic, iar
la data de 06.01.2015, inculpata a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul V.
Coda, ultimul făcînd cunoștință cu materialele cauzei la 22.01.2015, fapt confirmat prin
înscrierea de pe coperta dosarului penal.
4.2. Colegiul penal a reținut că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept ale cauzei și just a ajuns la concluzia că inculpata a săvîrșit infracțiunea
imputată, probele corect au fost apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură
penală, vinovăția ei a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, cît și prin materialele
cauzei.
De asemenea, probele administrate la dosar combat declarațiile inculpatei privind
nevinovăția acesteia în comiterea infracțiunii imputate, această metoda fiind aleasă întru
evitarea răspunderii penale.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a
ținut cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, astfel stabilindu-i inculpatei o
pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei.
Instanța a conchis că, sunt neîntemeiate, argumentele apărării că în cadrul ședinței
de judecată nu s-au stabilit toate circumstanțele de fapt, nu s-au întreprins măsuri de
depășire a contradicțiilor declarațiilor părții vătămate și inculpată, nu s-a făcut, nici la
faza de urmărire penală, dar nici în cadrul ședinței de judecată procedura de confruntarea
a declarațiilor părții vătămate și a inculpatei, nu au fost administrate probe suplimentare,
precum ar fi declarații ale martorilor, deoarece verificînd legalitatea și temeinicia
procedurilor efectuate în cauză prin prisma temeiurilor de rejudecare invocate, nu s-au
constatat încălcări ce ar duce la casarea totală a sentinței și dispunerea rejudecării cauzei
2
de către prima instanță.
Or, temeiurile de rejudecare a cauzei sînt prevăzute de art. 415 alin. (1) pct. 3)
Cod de procedură penală, iar argumentele invocate țin de administrarea și de aprecierea
probelor, și exprimă opinia subiectivă a părții apărării și nu sînt argumentate prin prisma
prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.
Cît privește motivul invocat de avocat privind încălcarea dreptului la apărare a
inculpatei ce viza acordarea asistenței juridice necalificate pe parcursul judecării cauzei,
instanța de apel a menționat că la etapa urmăriri penale inculpata a fost asistată de
avocatul D. Cojocari (f.d. 38) și obiecții asupra serviciilor acordate de acesta nu au fost
înaintate de inculpată.
De asemenea, avocatul D. Cojocari a apărat drepturile și interesele inculpatei și
în instanța de fond și potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 102),
inculpata și-a dat acordul de a fi asistată de acest avocat, încredințîndu-i apărarea
drepturilor și intereselor sale.
În speță, în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, nu s-a
constatat că inculpata ar fi sesizat instanța despre pretinsa acordare a asistenței juridice
necalificate din partea avocatului nominalizat.
Decizia este atacată cu recurs ordinar de avocatul V. Coda în numele inculpatei,
la 07 mai 2015, care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași
instanță de apel.
În argumentarea recursului a menționat că, la baza soluțiilor adoptate, instanțele
judecătorești au dat o apreciere greșită probelor administrate la dosar, care nu dovedesc
vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii. Instanța de apel nu a dispus audierea fiului
și nepotului inculpatei, întru elucidarea circumstanțelor cauzei, fiind audiate doar
inculpata și partea vătămată, declarațiile cărora sunt contradictorii și urmau a fi apreciate
critic de instanță.
Procurorul și partea vătămată au depus referințe asupra recursului, solicitînd
dispunerea inadmisibilității acestuia, din motiv că recursul nu corespunde cerințelor de
conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, în acesta nefiind indicat
niciun temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor
din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că
recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430.
Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să
cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate
și solicitările recurentului, indicînd temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură
penală invocate în recurs și explicînd problema de drept de importanță generală abordată
în cauza dată.
În recursul declarat de avocat nu este specificat în ce constă problema de drept de
importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce
ar motiva casarea hotărîrii atacate. Conform pct. 5) al art. 430 Cod de procedură penală,
autorul urma să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile
invocate în decizia instanței de apel, ceea ce la fel nu s-a respectat. Articolul 427 Cod
de procedură penală prevede toate temeiurile în baza cărora pot fi supuse recursului
hotărîrile instanței de apel.
3
În recursul declarat se critică decizia instanței de apel, exprimîndu-se dezacordul
cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a probelor, nu se
conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
Cu referire la argumentul recurentului privind omiterea audierii fiului și nepotului
inculpatei în calitate de martori de către instanța de apel, întru elucidarea circumstanțelor
cauzei, Colegiul penal remarcă, că în ședința de judecată a instanței de apel, partea
apărării nu a solicitat audierea acestora, instanța a verificat și a consemnat în procesul-
verbal al ședinței de judecată, conform art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală,
probele materiale examinate de prima instanță, fiind audiate inculpata și partea vătămată
(f.d. 143), astfel fiind respectate prevederile art. 413-417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de conținut,
prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Coda Victor în numele
inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie
2015, în cauza penală în privința lui Levcenco (Mîrzac) Elisaveta Pantelei, din motiv
că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Nadejda Toma
Ghenadie Nicolaev
4